Rezultate din textul definițiilor
TERASA s. f. 1. constructie deschisa, anexa la o cladire (la parter sau la etaj), pentru odihna etc. ◊ platforma (acoperis plan) deasupra unei case. 2. sistem de suprafete plane, in trepte, situate in lungul cursului unui rau, la malul marii etc. ◊ suprafata plana amenajata pe o ridicatura de teren (in parcuri sau gradini), ca loc de plimbare. ◊ portiune de trotuar in fata unei cafenele sau a unui restaurant unde sunt asezate mese pentru consumatori. (< fr. terrasse, germ. Terrasse)

PARMAC, parmaci, s. m. Par sau stalp (gros) folosit la diverse constructii deschise (prispe, pridvoare, garduri etc.). – Din tc. parmak.

TERASA1, terase, s. f. 1. constructie deschisa, anexa a unei cladiri, asezata la nivelul parterului, al unui etaj sau pe acoperis (servind ca loc de odihna sau de agrement). ♦ Suprafata plana amenajata pe o ridicatura de teren, in parcuri sau in gradini. ♦ Portiuni de trotuar in fata unei cafenele sau a unui restaurant, unde sunt asezate mese pentru consumatori. 2. Forma de relief cu aspect de treapta, provenita din ridicarea scoartei pamantului sau ca rezultat al eroziunii apelor in lungul unei ape curgatoare. – Din fr. terrasse.

TERASA ~e f. 1) constructie deschisa la o cladire (la parter, la etaj sau pe acoperis). 2) geol. Sistem de suprafete plane, in forma de trepte, situate in lungul versantilor unui rau sau al malurilor marii. 3) Portiune de trotuar din fata unui local public, unde sunt instalate mese pentru consumatori. 4) Suprafata plana pe o portiune de teren, in parcuri si in gradini publice, amenajata pentru a servi ca loc de plimbare. [G.-D. terasei] /<fr. terasse, germ. Terrasse

TERASA s.f. 1. constructie deschisa, anexa la o cladire (la parter sau la etaj), folosita pentru odihna etc. ♦ Platforma (care tine loc de acoperis plan) deasupra unei case. 2. (Geol.) Sistem de suprafete plane, in forma de trepte, situate in lungul cursului unui rau, al malurilor marii etc. ♦ Suprafata plana amenajata pe o ridicatura de teren (de obicei in parcuri si in gradini), care foloseste ca loc de plimbare. [< fr. terrasse].

GABARIT s. n. 1. contur poligonal care limiteaza dimensiunile maxime admisibile ale unui profil. ◊ greutate care depaseste limita maxima admisa sau pe cea normala. ♦ ~ de incarcare = instalatie speciala care marcheaza limitele permise pentru incarcatura vagoanelor de marfa deschise. 2. model dupa care se fasoneaza unele piese in constructiile de nave sau de piese de artilerie. 3. (fam.) dimensiune, statura. (< fr. gabarit)

LOGGIA s. f. 1. Galerie exterioara incorporata unei cladiri, acoperita si deschisa catre exterior printr-un sir de arcade sprijinite pe coloane sau pe stalpi. 2. constructie de tipul loggiei (1), independenta sau apartinand parterului unei cladiri, servind si ca tribuna. ♦ Balcon marginit cu panouri, construit pentru a proteja incaperile de arsita. [Pr.: logia] – Cuv. it.

FOISOR, foisoare, s. n. 1. Terasa deschisa (ridicata mult deasupra pamantului), cu acoperisul sustinut de stalpi sau de coloane; cerdac, pridvor. 2. constructie izolata in curtea sau in gradina unei case; pavilion, chiosc. ♦ Turn. ◊ (Inv.) Foisor de foc = turn de observatie pentru incendii. [Pr.: fo-i-] – Din magh. folyoso.

COTMEANA 1. Riu, afl. stg. al Vedei, in C. Boianului; 82 km. Izv. din platforma cu acelasi nume. 2. Com. in jud. Arges; 2.550 loc. (1991). Cherestea. Fosta manastire (astazi biserica), constructie caracteristica sfirsitului sec. 14 (c. 1387-1389); fatada decorata cu firide, marcate la partea superioara cu discuri de ceramica smaltuita. Pridvorul deschis a fost surmontat in 1777 de un turn-clopotnita.

FOISOR ~oare n. 1) constructie usoara si pitoreasca intr-o gradina, intr-un parc sau in curtea unei case, care serveste, de regula, ca adapost; chiosc; pavilion. 2) Terasa deschisa cu balustrada, cu acoperis sustinut de stalpi, situata in fata intrarii principale a unei case; cerdac; pridvor. [Sil. fo-i-] /<ung. folyoso

GABARIT s.n. Contur care limiteaza dimensiunile maxime ale unui profil. ♦ Model dupa care se fasoneaza unele piese in constructiile de nave sau de piese de artilerie. ♦ (Fam.) Dimensiune, statura. ◊ Gabarit de incarcare = instalatie speciala care marcheaza limitele permise pentru incarcatura vagoanelor de marfa deschise. [Pl. -te, -turi. / < fr. gabarit].

CRIPTA s. f. 1. constructie subterana in templele antice unde se pastrau obiectele de cult, tezaurul etc. 2. cavou subteran, sub un monument; capela funerara subterana. 3. formatie anatomica asemanatoare unui sac mic deschis la gura; cavitate glandulara. (< fr. crypte, lat. crypta)

ORIZONT ~uri n. 1) Linie care delimiteaza aparent sfera cereasca de suprafata globului pamantesc. 2) Portiune a suprafetei globului terestru vizibila pe un teren deschis. 3) fig. Cerc de cunostinte si de interese ale unui om; nivel intelectual. ◊ Fara ~ cu vederi inguste; cu conceptii inapoiate. 4) Subdiviziunea stratigrafica cea mai mica in cuprinsul unui etaj geologic. 5) Totalitate a constructiilor miniere situate la acelasi nivel. 6) (in artele plastice) Fond al unui tablou sau al unui panou sculptat. 7) (la teatru) Decor care acopera partea din fund a unei scene. /<lat. horison, ~ntis, ngr. orizon, germ. Horizont, it. orizzonte, fr. horizon

PLATFORMA s. f. I. 1. suprafata orizontala plana, planseul mobil sau fix (la un vehicul, la un vagon etc.). ♦ vagon, (auto)camion care are o suprafata plata, deschisa. ♦ parte a unui tramvai, autobus etc. pe unde urca sau coboara calatorii. 2. loc rezervat la bordul unor nave pentru apuntarea avioanelor si elicopterelor. ♦ suprafata de teren pe care se ridica noi constructii. ♦ ~ de lansare = loc amenajat pentru lansarea rachetelor mari; ~ spatiala = satelit artificial de mari dimensiuni, baza de lansare de pe orbita a navelor interplanetare; ~ industriala = zona in care sunt concentrate mai multe unitati industriale. 3. parte a unei cladiri, formata dintr-o suprafata orizontala plana. ♦ rampa pentru incarcarea si descarcarea vagoanelor. 4. (sport) instalatie orizontala rigida de pe care se executa sarituri in apa. 5. portiune mai rigida si mai solida a scoartei terestre. ♦ ~ continentala = zona a fundului marii care se inclina usor de la tarm spre povarnisul continental. ♦ constructie plutitoare sau fixa destinata forajului marin. ♦ loc ses (pe un deal, pe un munte). II. (fig.) program, expunere de principii ale unui partid politic, ale unei grupari oarecare, baza teoretica. (< fr. pate-forme)

CRIPTA s.f. 1. constructie subterana in templele antice, unde se pastrau obiectele de cult, tezaurul etc. ♦ Cavou subteran, locas de inmormantare construit sub o biserica, sub un monument; capela funerara subterana. 2. Formatie anatomica asemanatoare unui sac mic deschis la gura; cavitate glandulara. [< it. cripta, fr. crypte, cf. gr. kryptos – ascuns].



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)