Rezultate din textul definițiilor
PARTICULA, particule, s. f. 1. Parte foarte mica dintr-o substanta, dintr-o materie. ◊ (Fiz.) Particula elementara = particula constitutiva a materiei (electron, proton etc.) care se prezinta ca o unitate cu insusiri specifice si nu poate fi redusa in unitati mai simple. Particula alfa = nucleu de heliu format din patru nucleoni. Particula beta = electron sau pozitron emis de nucleul unui element radioactiv. 2. (Lingv.) Afix sau alt element invariabil atasat la un cuvant; termen generic pentru diverse cuvinte cu corp fonetic redus, mai ales pentru parti de vorbire neflexibile. ♦ Spec. Cuvant care insoteste un nume propriu de familie, de demnitate, indicand gradul, rangul etc. – Din fr. particule, lat. particula.
PROCLITIC, -A, proclitici, -ce, adj. (Gram.; despre cuvinte) Care nu are accent propriu si este asezat inaintea altui cuvant cu care face corp fonetic comun. – Din fr. proclitique.
PROCLIZA, proclize, s. f. (Gram.) Asezare a unui cuvant neaccentuat inaintea altui cuvant, cu care poate face corp fonetic comun. – Din fr. proclise.
PROCLITIC ~ca (~ci, ~ce) gram. (despre elemente de limba) Care este lipsit de accent propriu, fiind legat de cuvantul urmator cu care face corp fonetic comun. /<fr. proclitique
PROCLIZA ~e f. gram. (in opozitie cu encliza) Fenomen care consta in alipirea unui element neaccentuat la inceputul cuvantului accentuat (formand cu acesta corp fonetic comun). /<fr. proclise
CORP I. s.n. 1. organismul considerat ca un tot anatomic si functional; trup. ◊ trup fara cap; trunchi. 2. parte principala din ceva. ◊ corp de legi = culegere de legi; corpus. 3. portiune de materie bine determinata. ◊ (chim.) substanta (organica sau anorganica). 4. obiect material, lucru. ◊ corp ceresc = corp natural sau artificial din spatiul cosmic; corp negru = corp capabil sa absoarba integral radiatia termica incidenta, de orice lungime de unda. 5. corp delict = obiect care a servit la savarsirea unei infractiuni. 6. (mat.) multime inzestrata cu doua operatii (adunare si inmultire), caracterizata prin proprietati de asociativitate, distributivitate, precum si prin existenta elementelor neutre si inverse in raport cu cele doua operatii. 7. corp fonetic = totalitatea sunetelor care alcatuiesc un cuvant sau o forma gramaticala. 8. unitate cu care se masoara marimea literelor tipografice. 9. totalitatea persoanelor care, prin functie sau profesiune, formeaza o unitate deosebita, legal constituita. ◊ corp de balet = a) ansamblul balerinilor dintr-un teatru de opera, opereta sau estrada; b) grup de dansatori avand intr-un spectacol rol similar corului de opera; corp diplomatic = totalitatea reprezentantilor diplomatici straini acreditati pe langa un stat. ◊ corp electoral = totalitatea persoanelor care se bucura de drept de vot la data efectuarii unor alegeri. 10. mare unitate militara in alcatuirea careia intra mai multe divizii, brigazi si regimente de toate armele. ◊ corp de garda = cladire sau incapere din incinta unui obiectiv de paza ocupata de o garda militara. II. s.m. (med.) denumire data unor structuri anatomice. (< fr. corps, lat. corpus)
REGRESIUNE s.f. 1. Retragere a apelor marine (oceanice) cauzata de ridicarea suprafetei uscatului sau de scaderea nivelului general oceanic. 2. Micsorarea extensiunii geografice a unui fenomen fonetic, morfologic etc. 3. Miscare a unui corp ceresc in sens opus celui in care se misca Soarele. 4. Distrugerea progresiva a memoriei. 5. (Biol.) Revenirea unei specii sau chiar a unui organ la specia si la tipul anatomic anterior. 6. Repetarea detaliata a fiecaruia dintre cei doi termeni ai unei enumerari; epanoda. [Pron. -si-u-, var. regresie s.f. / cf. fr. regression, lat. regressio].
OPOZITIE s.f. I. 1. Raport care se stabileste intre doua lucruri sau doua situatii opuse, contrare; contrast. ♦ Raport de excludere intre doua notiuni sau judecati, stabilit dupa anumite criterii. ♦ Diferenta (fonetica) intre doua unitati lingvistice. 2. Impotrivire, opunere. 3. Pozitie pe care o ocupa un astru cand Pamantul se afla intre el si Soare; pozitia a doua corpuri ceresti care se afla la o distanta de 180 de grade pe bolta cereasca unul fata de celalalt. II. (In tarile capitaliste) Grup politic parlamentar potrivnic partidului care se afla la putere; (p. ext.) politica pe care o practica acest grup. [Gen. -iei, var. opozitiune s.f. / cf. fr. opposition, rus. opozitiia, lat. oppositio].