Dex cos mic

sotioarca, sotiorci, s.f. (reg.) cos mic de papura cu doua toarte.

spencuta, spencute, s.f. (reg.) cos mic, folosit si ca masura de capacitate mai mica de 15 kg.

cosNITA, cosnite, s. f. 1. cos¹ mic de nuiele sau de papura, folosit la targuieli. ◊ Expr. Bani de (sau pentru) cosnita = suma destinata targuielilor (zilnice) pentru procurarea alimentelor. 2. Stup facut din papura, paie, nuiele etc. – Din sl. kosĩnica.

cosnita (cosnite), s. f. – 1. cos mic de nuiele. – 2. Stup. Sl. (bg., sb., rus.) kosnika (Miklosich, Lexicon, 307; Cihac, II, 75; DAR; Conev 64). – Der. cosnitar, s. m. (cosar, impletitor de cosuri). Cf. cos, cosar.

paner (panere), s. n. – 1. cos mic. – 2. Trasura cu cosul facut din nuiele. – Mr. paner. It. paniere, ven. paner, prin intermediul ngr. πανέρι (Galdi 217; Graur, BL, V, 72). Sensul al doilea, in Mold., din fr. panier.

PANER, panere, s. n. Obiect facut dintr-o impletitura de nuiele, de foi de papura, de rafie etc., de obicei mai mic decat cosul, in care se transporta sau se pastreaza diverse obiecte (alimente). – Din ngr. paneri.

HREAPCA, hrepci, s. f. (Reg.) Grebla mica aplicata la coasa ca sa aseze in brazda granele cosite; p. ext. coasa prevazuta cu o astfel de grebla. – Din ucr. hrabky.

AGATATOARE ~ori f. Lantisor mic sau siret cusut la gulerul unei haine, servind la agatarea acesteia in cuier. [G.-D. agatatorii] /v. a agata

HREAPCA hrepci f. pop. 1) Grebla mica aplicata la coasa pentru a aranja in brazda granele cosite. 2) rar Coasa de care este fixata o astfel de grebla. /<ucr. hrabky

PANER panere n. 1) Obiect, de obicei asemanator cu un cos, dar mai mic, cu toarta, impletit dintr-un material flexibil (lozie, papura etc.), in care se transporta sau se pastreaza ceva (fructe, legume, alimente etc.). 2) Continutul unui astfel de obiect. Un paner de mere. /<ngr. paneri

hreapca, hrepci, s.f. (reg.) 1. grebla mica pusa la coasa, ca sa aseze in brazda granele cosite; coasa prevazuta cu o astfel de grebla; crivea. 2. (la pl.) maldare sau snopi de ramuri care se pun in parii gardurilor ca o streasina. 3. padure de lastari (de un an).

hreapca (hrepce), s. f. – 1. Grebla mica ce se aplica la coasa. – 2. Vreascuri. – 3. Padure tinara. Sl., cf. ceh. hrabka „intarire” (Tiktin), rut. hrabki „grebla” (JB, XIX, 87; DAR). La celelalte sensuri pare a se fi produs o confuzie cu hreasc, var. de la vreasc. – Der. hrepcui, vb. (a cosi cu hreapca pusa).

SPUL s. n. 1. mosor mic de metal din suveica masinii de cusut pe care este infasurata ata; (p. ext.) piesa impreuna cu firele infasurate pe ea. 2. mosor, bobina pe care sunt infasurate fire. (< germ. Spule)

PAPIOTA, papiote, s. f. 1. Sul mic de carton pe care se infasoara ata de cusut; p. ext. ata de cusut infasurata pe acest sul. 2. (Astazi rar) Sul mic de hartie pe care femeile isi rasucesc parul pentru a-l bucla. [Pr.: -pi-o] – Din fr. papillote.

cofer, cofere, s.f. (reg.) 1. cofa mai mica, vas de dus mancarea la camp, sistar. 2. cos in care se culeg strugurii. 3. vas in forma de lingura mare, cu coada lunga cu care se scoate borhotul din cazanul de fabricat tuica; polonic, caus. 3. unealta de zidarie, caus.

ceaprazar m. (d. ceapraz). Acela care face sau vinde ceaprazuri, coase galoane si trese, face chipiuri si alte mici lucruri de echipament militar. – Vechi si cepragar. V. pasmantier, gaitanar.

PAPIOTA ~e f. 1) Tub mic de carton pe care se infasoara ata de cusut. 2) Ata de cusut infasurata pe un astfel de tub. 3) inv. Sul mic de hartie pe care femeile isi rasuceau parul pentru a-l bucla. [Sil. -pi-o-] /<fr. papillote

NISA s. f. 1. intrand amenajat intr-un perete, unde se poate aseza o mobila, adaposti ceva etc. 2. forma de relief cu aspect de firida, creata prin eroziune la baza unei faleze, in jurul unei izvor, in malul concav al unui meandru etc. 3. dulap cu pereti de sticla legat de un cos de evacuare in laboratoare impotriva gazelor nocive. 4. (anat.) mic spatiu in forma de intrand. 5. imagine radiologica a unui cancer gastric. 6. (biol.) regiune in care un organism, o populatie, o specie gasesc cele mai bune conditii pentru a supravietui si a se reproduce. (< fr. niche)

PAPIOTA s. f. 1. sul de hartie pe care se rasuceste parul pentru a-l ondula. 2. sul mic de hartie pe care se infasoara ata de cusut; (p. ext.) ata insasi. 3. hartie unsa cu grasime in care se frige carnea sau pestele. (< fr. papillote)

cosas m. (d. coasa; bg. sirb. alb. kosac, ung. kaszas. V. coasa). Lucrator care coseste iarba. Un fel de lacusta mica (numita si calut) care traieste pin [!] cimpuri si pajisti.

NAPARSTOC, -OACA, naparstoci, -oace, subst. 1. S. n. (Pop.) Degetar (folosit la cusut). 2. S. m. si f. (Fam.) Epitet dat unui copil (mic). ♦ (Peior.) Persoana mica de statura; fig. om neajutorat, neputincios. – Din bg. naprastok.

NISA s.f. 1. Firida. ♦ Intrand amenajat intr-un perete, unde se poate aseza o mobila, se poate adaposti ceva etc. 2. (Geol.) Forma de relief cu aspect de firida, creata prin eroziune la baza unei faleze, in jurul unui izvor, in malul concav al unui meandru etc. 3. Dulap cu pereti de sticla legat de un cos de evacuare, folosit in laboratoare impotriva gazelor vatamatoare. 4. (Anat.) mic spatiu in forma de intrand. 5. (Biol.) Regiune in care un organism sau o populatie gaseste cele mai bune conditii pentru a supravietui si a se reproduce. [< fr. niche, cf. it. nicchia – cochilie].

PAIETA s.f. Piesa mica metalica sau de sticla cu gaura la mijloc, care se coase pe haine, pe stofe etc. pentru a le infrumuseta. [< fr. paillette].

PAIETA s. f. (pl.) piesa mica metalica sau de sticla, cu o gaura la mijloc, care se coase pe haine, pe stofe etc. (< fr. paillette)

corveta f., pl. e (fr. corvette, d. lat. corbita, corabie de transport, d. corbis, corba, cos, paner; it. corvetta. V. corfa, coropca). Veche corabie de razboi, mai mica de cit fregata si mai mare de cit bricu.

hodorog², hodoroage, s.n. (reg.) cos inalt si fara fund pentru prinderea pestelui in baltile (ochiurile) cu apa mica.

DIATREMA s. f. cos vulcanic, rezultat prin expulsii de gaze, care se prelungeste la suprafata cu un mic crater. (< germ. Diatrema)

BUZUNAR ~e n. Saculet cusut la o haina, mai ales pe partea ei interioara, pentru a tine diferite obiecte mici de uz personal (batista, pieptene, portmoneu etc.) sau in scopuri decorative. ◊ De ~ care incape in buzunar; de dimensiuni reduse. Carte de ~ carte de format mic. Ceas de ~ ceas care se poarta in buzunar. Bani de ~ bani pentru cheltuielile individuale ale unei persoane. Hot de ~e hot de lucruri marunte. A da (sau a pune, a plati) din ~ a plati din banii proprii o paguba pentru care nu esti vinovat. A avea (sau a baga) pe cineva in ~ a avea pe cineva in puterea sa. A sta cu mainile in ~ a sta degeaba; a nu face nimic. /<ngr. buzunari

PAIETA, paiete, s. f. Disc mic si sclipitor de metal, de sticla, de celofan etc. (cu gaura la mijloc), care se coase sau se lipeste ca ornament pe haine, pe stofe etc.: fluturas (2). [Pr.: pa-ie-] – Din fr. paillette.

BESACTEA ~ele f. inv. Cutie mica (din lemn sau din alt material) frumos ornamentata, care servea pentru a pastra bijuterii, obiecte de cusut, tutun etc. [Art. besacteaua; G.-D. besactelei] /<ngr. bestahtas

TEICA, teici, s. f. 1. Cutie mobila (de lemn) in care cad grauntele din cosul morii inainte de a trece intre pietre. 2. Jgheab din care beau sau mananca vitele si pasarile. 3. (Reg.) mic vas de lemn legat de o prajina, cu care se scoate apa dintr-un put. [Var.: teuca s. f.] – Et. nec.

SABIUTA s. 1. sabioara, (reg.) sabiusca. (Sabie mica sau ~.) 2. (BOT.; Gladiolus imbricatus) (reg.) cocardau, cocosica, rogoz, sabioara, sageata, sagetea, secerele (pl.), spatareaza, crin-vanat, (Transilv.) coasa, (Ban.) seceruie, (Ban. si Transilv.) speteaza. 3. (IHT.; Pelecus cultratus) sabie, sabita, sabioara, (reg.) barcie, sabicioara, sabiita.

BAGEACA, bageci, s. f. (Reg.) mica deschizatura in podul unei case, al unei suri etc., prin care patrunde lumina si care uneori tine locul cosului. – Tc. bagak.

AC ace n. 1) Obiect mic de metal, ascutit la un capat si prevazut la celalalt cu o gaura, prin care trece ata, care serveste la cusut. ◊ ~ tiganesc ac mare, pentru cusut panza groasa. A sta (sau a sedea) ca pe ace a fi foarte nerabdator. A calca ca pe ace a umbla incet pentru a nu face zgomot. A scapa ca prin urechile ~ului a scapa cu mare greutate. A gasi (a avea) ~ de cojocul cuiva a-i veni cuiva de hac. 2) Obiect asemanator cu aceasta piesa alungita, avand diferite intrebuintari. ~ de siguranta. ~ de par. ~ul ceasornicului. 3) Organ de aparare la unele insecte si animale. ~ul albinei. 4) Frunza subtire si ascutita a coniferelor. 5) Sina mobila pentru dirijarea vehiculelor de cale ferata de pe o linie pe alta; macaz. 6): ~-de-mare peste marin in forma de andrea. /<lat. acus

baterie f. (fr. batterie, it. batteria). Mai multe tunuri comandate de un ofiter (de regula capitan). O sticla de vin si alta de apa gazoasa puse la un loc in gheata intr’un cos de tinichea anume facut. Baterie electrica, reuniune de mai multe butelii de Leyda ca sa produca o descarcare mai mare ori mai mica. Fig. A-ti indrepta bateriile, a te pregati de lupta, a lua masuri. – Fals baterie.

TARNA, tarne, s. f. (Reg.) I. 1. cos de nuiele, mai larg la gura decat la fund (prevazut cu doua toarte); cosarca, tarnog. ♦ Stup de albine facut din nuiele impletite. 2. Unealta de pescuit pesti mici, facuta din nuiele impletite. 3. Vas mare cu care se transporta mancarea lucratorilor la camp. II. Art. Numele unui dans popular; melodie dupa care se executa acest dans. [Var.: tarn s. n.] – Cf. bg. travna.

TITIREZ, titirezi, s. m. 1. Partea inferioara, de forma conica, a fusului de tors, care, prin greutatea sa, face ca fusul sa se invarteasca mai usor si uniform. 2. Jucarie mica facuta din lemn, din os, din metal etc., in forma de con si cu un varf ascutit, care se poate roti pe o suprafata plana; sfarleaza. 3. Batul de sub cosul morii, care loveste teica pentru a face sa treaca grauntele intre pietrele morii; hadarag. [Pl. si: (n.) titirezuri] – Et. nec.

TREFLA s. f. 1. una dintre cele patru culori ale cartilor de joc, reprezentata printr-o frunza de trifoi de culoare neagra; spatie. 2. (poligr.) ornament care imita trifoiul. ◊ gaitan de bumbac, de matase etc. in forma de frunza de trifoi, cusut ca podoaba la unele haine (de uniforma). 3. (arhit.) ornament din trei cercuri secante, ale caror centre formeaza un triunghi echilateral. 4. (mar.) dispozitiv la coltul inferior al velelor patrate, dintr-un inel mare prin care trec doua inele mai mici, pentru legarea de ele a manevrelor curente din mai multe directii. 5. pasaj denivelat in curba pentru parasirea unei sosele si intrarea in alta sosea. (< fr. trefle)

cosAS (‹ coasa) s. m. 1. Persoana care coseste. 2. Nume dat unor insecte ortoptere cu antene lungi si cu organe stridulante care produc un tiriit caracteristic (ex. Tettigonia viridissima). 3. Peste teleostean, dulcicol, semimigrator, originar din apele Asiei de Est, de c. 60-115 cm si 7,4-32 kg, cu corpul fusiform, gros, solzi cenusii-verzui si albiciosi (Ctenopharyngodon idella). 4. Pasare mica (c. 18 cm), daunatoare, din ordinul paseriformelor, care traieste in Peru, Bolivia, Argentina, Chile, cu cioc puternic, ferestruit si penaj cafeniu-inchis-caramiziu (Phytotoma rara).

PETIC, petice, s. n. 1. Fasie (nu prea mare) taiata, rupta sau ramasa dintr-o tesatura, dintr-o bucata de piele, dintr-o hartie etc.; spec. bucata dintr-un material cu care se repara, prin aplicare si coasere sau lipire, obiecte de stofa, de piele etc. rupte sau gaurite. ◊ Expr. Si-a gasit sacul peticul sau cum e sacul, si peticul, se spune despre doi insi asociati care au aceleasi cusururi. (A nu se mai tine) petic de petic, (se spune despre) haine foarte zdrentuite. A-si da in petic = a-si da pe fata, a-si arata, fara voie, anumite cusururi. 2. Suprafata mica de teren (cultivabil). 3. P. a**l. Bucata, portiune mica din ceva (in raport cu intregul). Se vede ici-colo cate un petic de zapada. [Var.: petec s. n.] – Cf. lat. pittacium.

CAMIN, (1, 4, 6) caminuri, (2, 3, 5) camine, s. n. 1. Soba joasa, zidita la peretele camerei, cu vatra larg deschisa. 2. Cuptor, vatra. 3. cos pe unde iese fumul; horn. 4. Fig. Casa parinteasca; p. ext. familie. 5. Denumire data unor institutii cu caracter social-cultural; camin de copii = institutie cu regim de internat pentru copii prescolari (3-6 ani), cu orar de zi sau saptamanal; camin studentesc = asezamant universitar care asigura cazarea studentilor, pe langa acesta functionand uneori si cantine; camin cultural = institutie infiintata in scopul propagarii culturii la sate (5); camin scoala = camin pentru copiii orfani, in care se afla si scoala; camin spital = camin (de batrani) in care se acorda asistenta medicala. 6. Incapere mica subterana, zidita si acoperita cu capac de fonta, pe traseul unei conducte de alimentare cu apa a unui canal, construita pentru a permite accesul la conducta sau la canal. – Din sl. kamina.