Rezultate din textul definițiilor
UMIDITATE s. f. Proprietate a unui corp sau a unui mediu ambiant de a absorbi si de a retine o anumita cantitate de apa sau vapori de apa; insusirea, starea a ceea ce e umed; umezeala (1). ♦ Cantitatea de apa pe care o contine un material sau un mediu; spec. continutul in vapori (sau in picaturi) de apa ori in cristale de gheata al atmosferei. – Din fr. humidite, lat. humiditas, -atis.

CIROSTRATUS s. m. Tip de nori densi cu aspect laptos, alcatuiti din cristale de gheata, situati intre 6000 si 7500 de metri altitudine. – Din fr. cirro-stratus.

CIRUS s. m. Tip de nori rarefiati si izolati, de culoare alba stralucitoare, alcatuiti din cristale de gheata, situati la circa 10000 de metri altitudine. – Din fr. cirrus.

CHICIURA f. Strat subtire din cristale de gheata care se formeaza iarna pe ramurile copacilor si pe obiecte; promoroaca. [G.-D. chiciurii; Sil. chi-ciu-] /<bulg. kitur

CIRUS m. Nori de culoare alba formati la mare altitudine din cristale de gheata. /<fr. cirrus

GERUIALA ~ieli f. 1) Timp cu ger; timp foarte friguros. 2) rar Strat subtire din cristale de gheata care se formeaza iarna pe ramurile copacilor si pe alte obiecte; chiciura; promoroaca. /a gerui + suf. ~eala

NINSOARE ~ori f. Precipitatie atmosferica sub forma de fulgi compusi din cristale de gheata; zapada; omat. ◊ Pe ~ atunci cand ninge. /nins + suf. ~oare

NOR ~i m. 1) Formatie atmosferica prezentand o masa densa de vapori de apa sau de cristale de gheata, care, in anumite conditii, poate genera precipitatii. ~i de ploaie.~ arzator masa foarte fierbinte de gaze si de cenusa, expulzata in timpul eruptiei unui vulcan. Pana la (sau in) ~i la inaltime foarte mare; foarte sus. A fi (sau a umbla) cu capul in (sau prin) ~i a fi rupt de realitate. Parc-ar fi (sau parca a) cazut din ~ se spune despre o persoana care pare total dezorientata intr-o imprejurare data. 2) Cantitate mare de ceva (ce pluteste in atmosfera). ~ de praf. ◊ ~ de tristete amestec de sentimente ce tulbura echilibrul sufletesc. /<lat. nubilum

OMAT ~uri n. pop. Precipitatie atmosferica sub forma de fulgi albi (compusi din cristale de gheata); zapada; nea. /<sl. ometu

PROMOROACA f. Strat subtire de cristale de gheata care se formeaza iarna pe ramurile copacilor si pe obiecte; chiciura. /cf. ucr. prymorozok, rus. promorok

ZAPADA ~ezi f. Precipitatie atmosferica sub forma de fulgi albi (compusi din cristale de gheata), ce se asterne pe pamant; omat; nea. Strat de ~. [G.-D. zapezii] /<sl. zapada

CIROSTRATUS s.n. (Met.) Tip de nori de mare altitudine, compusi din cristale de gheata, care au forma unui voal alburiu, alcatuind un halo in jurul Lunii sau al Soarelui. [< fr. cirro-stratus].

UMIDITATE s.f. Proprietate a corpurilor sau a unui mediu de a absorbi si de a retine o anumita cantitate de apa sau de vapori de apa; umezeala. ♦ Cantitatea de apa pe care o contine un material sau un mediu. ♦ Umiditatea atmosferei = continutul in vapori de apa si in cristale de gheata al atmosferei. [Cf. fr. humidite, lat. humiditas].

CIROCUMULUS s. m. formatie de nori de mare altitudine, formati din cristale de gheata si dispusi in sfere mici, albe. (< fr. cirrocumulus)

CIROSTRATUS s. m. formatie de nori de mare altitudine, din cristale de gheata, care au forma unui voal alburiu. (< fr. cirrostratus)

UMIDITATE s. f. proprietate a unui corp, a unui mediu de a absorbi si a retine o anumita cantitate de (vapori de) apa; stare a ceea ce este umed; umezeala. ◊ cantitate de lichid pe care o contine un material sau un mediu. ♦ a atmosferei = continutul in vapori de apa si in cristale de gheata al atmosferei. (< fr. humudite, lat. humiditas)

CIRROCUMULUS (‹ fr. {i}; {s} lat. cirrus „suvita” + cumulus „gramada”) subst. Tip de nori situati intre 6.000 si 7.500 m alt., constituind bancuri, straturi sau paturi subtiri albicioase formate din mici cristale de gheata. Nu au umbre proprii.

CIRROSTRATUS (‹ fr. {i}; {s} lat. cirrus „suvita” + stratus „asezat, intins”) subst. Tip de nori densi, cu aspect de val transparent, de culoare alba laptoasa, cu o structura fibroasa, alcatuiti din cristale de gheata si formati intre 6.000 si 7.500 m alt. Dau posibilitatea producerii fenomenului de halo.

CIRRUS (‹ fr.{i}; {s} lat. cirrus „suvita”) subst. Formatie de nori izolati cu aspect de bancuri sau benzi subtiri, situati la limita superioara a troposferei (c. 10.000 m alt.) si alcatuiti numai din cristale de gheata, avind de cele mai multe ori culoare alba stralucitoare.

CHICIURA s. f. cristale de gheata care se depun iarna pe crengi, pe sarme etc.; promoroaca. – Din bg. kicur.

HALO, halouri, s. n. 1. Cerc luminos, colorat, care apare in anumite conditii atmosferice in jurul soarelui sau al lunii si care se datoreste reflexiei si refractiei luminii in cristalele de gheata aflate in atmosfera la mari inaltimi; cearcan (2). 2. Zona luminoasa care incercuieste imaginea fotografica a unui punct stralucitor. – Din fr. halo.

HALO3 s. n. 1. cerc luminos, colorat, in jurul Soarelui sau al Lunii, datorita prezentei cristalelor de gheata. ◊ (p. ext.) cerc luminos difuz in jurul unei surse luminoase. 2. iradiatie luminoasa pe stratul fotosensibil al unui material fotografic in jurul unui punct stralucitor, ca urmare a producerii unor reflexii si difuziuni puternice in strat. 3. (fig.) aureola, nimb. (< fr. halo, gr. halos)

BRUMA1 s. f. 1. cristale de gheata care se formeaza noaptea pe plante, pe pamant sau pe suprafata corpurilor libere, in urma scaderii temperaturii sub zero grade. ◊ Compus: (reg.) floarea-brumei = brandusa. 2. (Pop.) Chiciura, promoroaca. 3. Strat fin alburiu care acopera unele fructe (sau plante). 4. Fig. Cantitate mica de... ◊ Expr. Ce bruma... sau bruma ce..., ce bruma de... = nimica toata, putin. – Lat. bruma.

HALO (‹ fr. {i}; {s} gr., lat.) s. n. 1. Fenomen optic (fotometeor) care consta in aparitia unor inele luminoase in jurul Soarelui sau al Lunii, datorita refractiei, reflexiei si dispersie luminii in cristalele de gheata aflate in suspensie in atmosfera inalta. 2. Zona luminoasa care apare pe fotografii in jurul imaginii unui punct stralucitor. 3. Fenomen psihologic normal, frecvent intalnit, constand in contagiunea si influentarea perceptiei si a evaluarii sau a aprecierii unui subiect (poate fi pozitiv sau negativ).

CIROCUMULUS m. Nori situati la mare altitudine, care par ca o patura alba, adesea ondulatorie, formati din cristale mici de gheata. /<fr. cirrocumulus

CIROSTRATUS m. Nori situati la mare altitudine, avand culoare alba-laptoasa, formati din cristale mici de gheata. /<fr. cirro-stratus

cristal n., pl. e (lat. crystallum si crystallus, vgr. krystallos, d. kryos, frig, ger, gheata [!], it. cristallo, fr. cristal; pol. krysztal. V. criolita, clondir). Forma simetrica pe care o iau unele substante minerale (sau si neminerale) cind trec din stare lichida in solida: cristale de cuart, de zahar. Sticla de cea mai buna calitate, foarte curata si limpede. Cristal de stinca, cuart. – Vulg. clestar (cu toate ca Delv. Iosif Anghel s.a. au avut rau gust de a zice asa supt [!] pretext ca asa zice poporu. In realitate, poporu nu stie de acest cuvint). Biblia d. 1688 zice cristal, probabil dupa pol. ori dupa ung. kristaly, de unde Ardelenii zic cristal. Alte forme vulgare is crestal si clistar.

cristal s.n. 1. Sticla de fabricatie speciala, de calitate superioara, transparenta si incolora. ♦ Obiect confectionat dintr-o astfel de sticla. 2. Fragment al unui compus (mai ales dintr-o roca) care are de la natura o forma geometrica de poliedru. 3. cristal-de-stanca = forma naturala cristalizata, pura, a silicei. // (Si in forma cristalo-) Element prim de compunere savanta cu semnificatia „(referitor la) cristal”, „de cristal”. [Pl. -le, -luri. / < gr. krystallosgheata, cf. it. cristallo, fr. cristal, germ. Kristall].

criolita f., pl. e (d. vgr. kryos, gheata, si lithos, peatra [!]. V. cristal). Chim. Fluorura dupla [!] naturala de aluminiu si de sodiu (NaFl Al2Fl6). E clivabila si alba ca gheata ori chear [!] rosiatica.

CIUCURE, ciucuri, s. m. 1. Ornament facut dintr-o impletitura sau dintr-un manunchi de fire, cu care se impodobesc marginile unui covor, ale unei draperii, unui obiect de imbracaminte etc. ◊ Loc. adj. si adv. (Plin) ciucure (de... sau cu...) = (incarcat) pana la refuz (de... sau cu...). 2. (Rar) Turtur de gheata. ♦ (La pl.; urmat de determinari) Ornamente de cristal sau de sticla care atarna de marginile candelabrelor sau ale lampilor. [Var.: ciucur s. m.] – Cf. lat. cicculum (= ciccum „ciorchine”).

CRISTALOMETRIE s.f. Disciplina care se ocupa cu studiul formelor geometrice ale cristalelor. [Gen. -iei. / < fr. cristallometrie, cf. gr. krystallosgheata, metron – masura].

cristal2(O)-/cristalI- elem.cristal”. (< fr. cristall/o/-, cristalli-, cf. gr. krystallos, gheata, sticla)

CRISTALOGENEZA s.f. 1. Studiul conditiilor de formare a cristalelor (2) [in DN]; cristalogenie. 2. Formarea cristalelor in natura; cristalizare. [Cf. fr. cristallogenie < gr. krystallosgheata, gennan – a naste].

MICROCRISTALIN, -A adj. (Despre roci si minerale) Alcatuit din cristale microscopice. [< fr. microcristallin, cf. gr. mikros – mic, krystallos – ca de gheata].

CIUCURE ~i m. 1) Ornament constand dintr-un manunchi de fire legate sau impletite, cu care se impodobeste marginea unor obiecte; canaf. ◊ Plin ~ incarcat peste masura. 2) Fiecare dintre ornamentele de cristal sau de sticla, care atarna la o lustra. 3) pop. Turtur de gheata. /cf. lat. cicculum

MACROCRISTALIN, -A adj. Format din cristale vizibile cu ochiul liber. [< fr. macrocristallin, cf. gr. makros – mare, krystallos – ac de gheata].



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)