Rezultate din textul definițiilor
CAP1 ~ete n. 1) Parte a corpului la om si animale, unde se afla creierul, principalele organe de simt si cavitatea bucala. ◊ Cu ~ul gol cu capul descoperit. Din ~ pana-n picioare de sus pana jos. Cu noaptea-n ~ foarte devreme. Cu ~ul plecat rusinat; invins. Cu un ~ mai sus superior. Batut in ~ tampit; prost. A da la ~ (cuiva) a) a bate pe cineva; b) a impiedica succesele cuiva. A umbla cu ~ul in traista a fi distrat. A-si lua lumea-n ~ a pleca departe, ratacind prin lume. A cadea pe ~ul cuiva a sosi pe neasteptate (si fara a fi dorit). A-si aprinde paie in ~ a-si cauza neplaceri. A se bate ~ in ~ a fi diametral opus. A-si face de ~ a) a fi obraznic; b) a duce o viata amorala. 2) Judecata sanatoasa; minte. ◊ Cu ~ destept, cu minte. Fara ~ necugetat, nesocotit. Cu scaun la ~ cu judecata sanatoasa. A nu avea ~ a nu avea minte. A fi greu la ~ a fi prost. A umbla cu ~ul in nori a fi distrat. 3) inv. Existenta umana; viata. A plati cu ~ul. 4) Partea extrema cu care incepe sau cu care se termina ceva (un obiect, un instrument etc.). ~ul scarii. ◊ ~ de pod portiune de teren aflat pe teritoriul inamic, dincolo de un curs de apa. ~ul coloanei inceputul coloanei. /<lat. caput
GOL1 goala (goi, goale) 1) (despre persoane) Care nu are nici o haina pe el; fara imbracaminte; neimbracat; nud; dezbracat. ◊ Cu capul ~ cu capul descoperit. Cu picioarele goale fara incaltaminte in picioare; descult. Cu pielea goala fara nici o haina. Cu coatele goale a) cu haina rupta la coate; b) imbracat saracacios. Adevarul ~(-golut) adevarul asa cum este el in realitate; adevarul pur. Minciuna goala minciuna evidenta. 2) Care nu are (in masura suficienta) ceea ce-i trebuie; sarac. Odaie goala. ◊ Sub cerul ~ a) in aer liber; b) fara adapost. A fi ~ pistol (sau pusca) a fi lipsit de orice mijloace de existenta. A lasa ~ a lipsi de tot ce are. 3) (despre arbori si despre arbusti) Care este fara frunze; desfrunzit; golas. 4) (despre regiuni, suprafete) Care este lipsit de vegetatie si de populatie; pustiu. 5) (despre puii de pasari) Care este fara pene; golas. 6) Care nu este acoperit; fara asternut. Pe podeaua goala. Pe pamantul ~. 7) (despre alimente) Care nu este insotit de alt aliment (la mancare); fara altceva. A manca paine goala. 8) (despre recipiente, spatii etc.) Care nu are nimic in interior; desert. Pahar ~. Geanta goala. ◊ Cu mana goala a) fara nici un dar; b) fara nici o arma. Pe stomacul ~ (sau pe inima goala) fara sa fi mancat ceva. 9) Care este lipsit de baza reala; fara temei; neintemeiat. /<sl. golu
CACIULA, caciuli, s. f. 1. Obiect confectionat din blana de oaie sau de alt animal si care serveste la acoperirea capului. Buna ziua, caciula (ca stapanu-tau n-are gura)! se spune, in bataie de joc, unuia care nu saluta. ◊ Expr. A-si lua (sau a-si scoate) caciula (de pe cap) = a-si descoperi capul in semn de salut sau de respect. La asa cap, asa caciula = cum e omul, asa e si purtarea lui. A-i iesi (cuiva) parul prin caciula = a) a i se uri asteptand; b) a o duce greu; a saraci. A fi (sau a se sti, a se simti) cu musca pe caciula = a se simti vinovat. (Asta sau aia e) alta caciula = (aceasta e) altceva, alta socoteala. A da cu caciula in caini = a fi cu chef, a-si face de cap. (Bun de) sa dai cu caciula-n caini = foarte gustos. ♦ Fig. Om, persoana, individ. Cate cinci lei de caciula. 2. Obiect in forma de caciula (1) (care serveste ca acoperamant pentru cosuri, canale etc.). ♦ Partea superioara a ciupercii. – Cf. alb. kesul'e.
COMATI s.m.pl. Nume dat de romani oamenilor de rand din Dacia (care purtau plete si capul descoperit). [Sg. comat. / < lat. comati < comatus – pletos].
CACIULA, caciuli, s. f. 1. Acoperamant pentru cap facut din blana de oaie sau de alt animal. Buna ziua, caciula (ca stapanu-tau n-are gura)! se spune, in bataie de joc, unuia care nu saluta. ◊ Expr. A-si lua (sau a-si scoate) caciula = a-si descoperi capul in semn de salut sau de respect. La asa cap, asa caciula = cum e omul, asa e si purtarea lui. A-i iesi (cuiva) parul prin caciula = a) a i se uri asteptand; b) a o duce greu, a saraci. A fi (sau a se sti, a se simti) cu musca pe caciula = a se simti vinovat. (Asta sau aia e) alta caciula = (aceasta e) altceva, alta socoteala. A da cu caciula in caini = a fi cu chef, a-si face de cap. (Bun de) sa dai cu caciula-n caini = foarte gustos. ♦ Fig. Om, persoana, individ. Cate cinci lei de caciula. 2. Obiect in forma de caciula (1) (care serveste ca acoperamant pentru cosuri, canale etc.). ♦ Partea superioara a ciupercii. – Comp. alb. kesul'e.
A DEZBROBODI dezbrobod tranz. 1) (capul) A descoperi, scotand broboada (sau alt acoperamant de acest fel). 2) (persoane) A lasa fara broboada, scotand-o de pe cap. /dez- + a [im]brobodi
JURILOVCA, com. in jud. Tulcea, pe malurile lacurilor Golovita si Razim; 5.407 loc. (1998). Expl. de calcar. Centru piscicol cu cherhanale de mare capacitate. Pe promontoriul din SV L. Razim (capul Dolojman) au fost descoperite urmele unei cetati grecesti (sf. sec. 7 i. Hr.) identificata ipotetic cu asezarea greco-romana Argamum, mentionata documentar in sec. 6 i. Hr. intre 1983 si 1996, com. J. s-a numit Unirea.
descoperit, -A, descoperiti, -te, adj. 1. Dezvelit, neacoperit; expus vederii. ♦ (Despre cap, p. ext. despre oameni) Fara palarie, caciula etc., cu capul gol. ♦ (Despre plafoane) Partial neacoperit (pentru aerisire si racoare). ♦ Fig. Fara aparare. Aripa descoperita a armatei. 2. Fara acoperire legala; p. ext. (fam.) cu lipsuri financiare, fara bani. – V. descoperi.
A SE descoperi ma descopar intranz. A-si scoate acoperamantul de pe cap (palaria, caciula etc.). /<lat. disco[o]perire
ALGOA, golf pe coasta de S a Africii (Rep. Africa de Sud) intre capurile Recife (la V) si Padrone (la E). descoperit in sec. 15 de navigatorii portughezi. Adaposteste orasul Port Elizabeth.
COCOSAR (‹ bg.) s. m. Pasare insectivora, cintatoare, calatoare, din ordinul paseriformelor, de c. 26 cm, descoperita, din 1975, cuibarind si in Carpatii Meridionali, cu penaj cafeniu-roscat pe spate, cenusiu pe cap si tirtita, roscat cu puncte inchise pe piept (Turdus pilaris).
SANDWICH DE SUD (SOUTH SANDWICH [sauθ sænduitʃ]), arh. britanic, de origine vulcanica, nelocuit, situat in S Oc. Atlantic in apropierea coastelor Antarctidei, la 2.170 km ESE de capul Horn; dependent ad-tiv de ins. Falkland; 311 km2. Alt. max.: 1.372 m. Acoperit de gheata si zapada. descoperit de James Cook in 1775.
SÃO TOME [sãu tume] 1. Ins., apartinand Statului São Tome si Principe, situata in Oc. Atlantic (G. Guineii), pe Ecuator, la c. 200 km de tarmul vestic al Africii; 836 km2; 49 km lungime; 30 km latime max. Tarmuri abrupte si slab fragmentate. Relief muntos de origine vulcanica, cu multe cratere (Pico de São Tome, 2.024 m, Pinheiro, 1.575 m s.a.). descoperita de navigatorii portughezi Pedro Escobar si João Gomes de Santarem in 1470 si declarata provincie de peste mari a Portugaliei in 1522. 2. cap. R.D. São Tome si Principe, situata la NE ins. São Tome, port la G. Guineii; 51,8 mii loc. (2001). Pr. centru politic, economic si comercial al tarii. Aeroport Ind. alim. Productie mestesugareasca. Exporta cacao, cafea, ulei de palmier, copra. Fundat in jurul anului 1500 de colonistii portughezi.