Rezultate din textul definițiilor
A ADMIRA admir tranz. A privi cu multa placere si bucurie. ~ natura. /<fr. admirer, lat. admirari

DRAGOSTE f. 1) Sentiment de afectiune si devotament fata de cineva sau de ceva; iubire: amor; drag. ◊ Cu multa ~ (sau cu toata ~ea) cu multa placere; foarte bucuros. 2) Sentiment de afectiune fata de o persoana de s*x opus; amor; iubire. ◊ A prinde ~ fata de cineva a se indragosti. 3) Fiinta iubita. 4) Sentiment de afectiune foarte puternica (si durabila) (pentru cineva sau ceva); pasiune; patima. [Art. dragostea; G.-D. dragostei] /<sl. dragosti

CAFEGIOAICA, cafegioaice, s. f. 1. (Inv.) Proprietara a unei cafenele sau a unui magazin de cafea; sotia unui cafegiu (1). 2. (Fam.) Femeie care bea cu placere multa cafea (2). – Cafegiu + suf. -oaica.

CAFEGIU, cafegii, s. m. 1. (Inv.) Proprietar al unei cafenele sau al unui magazin de cafea; cel care prepara sau vindea cafele. 2. (Inv.) Slujitor la curtea domneasca insarcinat cu prepararea si servirea cafelelor. 3. (Fam.) Barbat care bea cu placere multa cafea (2). – Din tc. kahveci.

DRAGOSTE, dragoste, s. f. I. Sentiment de afectiune pentru cineva sau ceva; spec. sentiment de afectiune fata de o persoana de s*x opus; iubire, amor. ◊ Loc. adv. Cu (multa) dragoste sau cu toata dragostea = cu (multa) placere, (foarte) bucuros. ◊ Loc. vb. A prinde dragoste de (sau pentru, fata de) cineva (sau de ceva) = a se indragosti de cineva (sau de ceva). ◊ Expr. A avea dragoste = a-i placea sa... A se topi (sau a se sfarsi, a muri) de dragoste pentru cineva = a iubi pe cineva cu patima. ♦ (Concr.) Fiinta iubita; p. gener. ceea ce constituie obiectul iubirii cuiva. ♦ Legatura s*xuala; relatii amoroase. II. Planta erbacee cu frunze in forma de lance, dintate si cu flori roz-purpurii (Sedum fabaria). – Din sl. dragostĩ.

IUBET, -EATA, iubeti, -e, adj., s. m. si f. (Pop.) (Persoana) care iubeste mult, care este patimasa in dragoste. ♦ (Inv.) (Persoana) careia ii place mult ceva, care este amatoare de... – Iubi + suf. -et.

MELOMAN, -A, melomani, -e, s. m. si f. Persoana careia ii place mult muzica (in special cea clasica) si o intelege. – Din fr. melomane.

POFTA, pofte, s. f. 1. Dorinta puternica de a face sau a obtine ceva; nazuinta, dispozitie, chef, placere. ◊ Loc. adv. Cu pofta = manifestand multa placere, cu placere. ◊ Expr. A-si (mai) pune pofta-n cui, se spune pentru a arata ca cineva este nevoit sa renunte la un lucru mult dorit. Pe (sau dupa) pofta (sau pofta inimii ori sufletului, voii etc.) = pe placul sau pe gustul cuiva, conform cu dorinta cuiva, spre multumirea cuiva. ♦ Dorinta, impuls s****l; p. ext. dorinta exagerata, patima, viciu. ♦ (Inv.) Lacomie. 2. Senzatie de foame sau de sete; dorinta, chef de a bea sau de a manca un anumit lucru. ◊ Expr. De pofta sau (ca) sa-si prinda pofta = in cantitate foarte mica, numai cat sa guste. Pofta buna (sau mare)! urare adresata celor care mananca sau se duc sa manance. [Var.: (inv. si reg.) pohta s. f.] – Din pofti (derivat regresiv).

CIORBAGIU2, ciorbagii, s. m. (Fam. si glumet) Persoana careia ii place mult ciorba. – Ciorba + suf. -agiu.

ROINITA2, roinite, s. f. Planta erbacee perena, cu flori albe ori liliachii cu miros placut, mult cautate de albine, cu frunze ovale intrebuintate in medicina pentru calitatile lor stimulente si antispasmodice; mataciuna, melisa (Melissa officinalis).Roi2 + suf. -nita.

BALADOR s.m. (Frantuzism) Persoana careia ii place mult sa se plimbe, plimbaret. ♦ Joker. // s.n. Sistem compus dintr-una sau din mai multe roti dintate, montate pe acelasi arbore si deplasabile in lungul axei, care, angrenate cu alte roti fixate pe alti arbori, pot realiza diferite raporturi de transformare a vitezei. [Cf. fr. baladeur].

PREDILECTIE s.f. Inclinare, afectiune speciala pentru cineva sau ceva; preferinta. ◊ De predilectie = a) de preferat; b) cu mai multa placere, preferand. [Gen. -iei, var. predilectiune s.f. / cf. fr. predilection, lat. praedilectio].

pomarelnic, pomarelnica, adj. (reg.) caruia ii plac mult fructele.

SURADE vb. III. intr. 1. A zambi. 2. (Fig.) A-i fi favorabil. ♦ A-i placea mult. [P.i. surad, perf. s. -rasei, conj. -rada, part. -ras. / < fr. sourire, dupa rade].

SURA'DE vb. intr. 1. a zambi. 2. (fig.) a-i fi favorabil. ◊ a-i placea mult. (dupa fr. sourire)

FATALAU, fatalai, s. m. (Pop.) Hermafrodit. ♦ (Peior. si glumet) Baiat caruia ii place mai mult compania fetelor, care este timid sau are apucaturi de fata. – Fata + suf. -alau.

VORBITOR, -OARE, vorbitori, -oare, adj., subst. I. Adj. 1. Care vorbeste; care foloseste limbajul articulat. ♦ Care vorbeste placut (si mult); vorbaret, comunicativ. 2. Evident, edificator, elocvent. II. S. m. si f. 1. Persoana care vorbeste, care foloseste limbajul articulat. ♦ Persoana care povesteste, care discuta cu altii. 2. Orator, conferentiar. III. S. n. Camera speciala destinata intrevederilor dintre o persoana aflata intr-un internat, intr-un camin etc. si cineva venit din afara. – Vorbi + suf. -tor (III dupa fr. parloir).

FAVORIT, -A, favoriti, -te, adj., subst. I. Adj. Care este preferat de cineva, pe care cineva il place mai mult. Mancare favorita. II. S. m. si f. 1. Persoana iubita sau pretuita cu predilectie de cineva. ♦ Spec. Persoana care se bucura de protectia unui suveran sau a unui om influent (si care trage profituri de pe urma acestei situatii). ♦ Spec. (La f.) Amanta a unui monarh. 2. Participant la o competitie, la un concurs, considerat cu cele mai mari sanse de reusita. III. S. m. (Mai ales la pl.) Barba care incadreaza de o parte si de alta obrazul, lasand barbia libera. [Pl. si: (III, n.) favorite] – Din fr. favori, -ite, it. favorito, (III) si rus. favorit.

MELISA, melise, s. f. Planta erbacee perena din familia labiatelor, cu flori albe, placut mirositoare, mult cautate de albine, si cu frunzele ovale, folosita in medicina pentru calitatile ei stimulatoare si antispasmodice; roinita2 (Melissa officinalis). ♦ Bautura alcoolica aromata (intrebuintata in medicina populara), obtinuta prin fermentarea frunzelor plantei de mai sus. – Din lat. melissa, fr. melisse.

A SE DA ma dau intranz. 1) (urmat de un complement circumstantial de loc) A se apropia de un anumit loc. ~ langa masa. 2) (despre fiinte) A se arunca cu lacomie sau cu violenta; a napadi; a se napusti; a se repezi. 3) (urmat de participii) A nu mai opune rezistenta; a ceda. ~ invins. ~ batut. 4) (urmat de o complinire cu prepozitia la) A avea inclinare spre ceva; a se trage. ~ la carte. ~ la pictura. 5) A deveni adeptul unei miscari, al unui curent ideologic etc., impartasindu-i ide-ile; a adera. ~ cu democratii.~ drept... a se prezenta drept... ~ in vant dupa ceva (sau dupa cineva) a-i placea foarte mult ceva sau cineva. /<lat. dare

LEANDRU ~i m. Arbust ornamental inalt, cu frunze lanceolate si cu flori de mai multe culori, placut mirositoare. [Sil. le-an-dru] /<it. leandro

PREFERA vb. I. tr. A tine mai mult (la ceva sau la cineva), a da intaietate unei situatii sau unei persoane in raport cu altceva sau altcineva; a-i placea mai mult, a se hotari in favoarea cuiva sau a ceva. ♦ De preferat = preferabil. [P.i. prefer, -rez, var. preferi vb. IV. [< fr. preferer, cf. lat. praeferre].

SAVURA vb. I. tr. A gusta, a manca sau a bea ceva cu placere, pe indelete. ♦ (Fig.) A se bucura de ceva, a-i placea (ceva) mult, a se delecta. [< fr. savourer].

SAVURA vb. tr. 1. a gusta, a manca sau a bea ceva cu placere, pe indelete. 2. (fig.) a se bucura de ceva, a-i placea (ceva) mult, a se delecta. (< fr. savourer)

caprita f., pl. e. Capra mica. Un fel de loboda albicioasa (atriplex litoralis) care place foarte mult vitelor si din care ele maninca pina ce se unfla [!] si mor. (Ca sa se evite asta, vita trebuie sa fie silita sa alerge pina ce se mistuie putin caprita mincata).

1) carare f., pl. carari (lat. carraria, it. carraja, vfr. charriere, pv. carriera, sp. carrera, pg. carreira. V. carare). Drum de trecut cu picioru, fie pe munte, fie pe cimp ori intr´o gradina s. a.: imi place mai mult sa merg pe carare de cit pe drumu carelor. Dunga facuta cu peptenele in par, in peptanatura: a-ti face cararea. Fig. A merge pe doua carari, a fi beat. A scurta cuiva cararile, a-l face sa nu mai vie [!] pe undeva. V. poteca, colnic, pirtie.

broderie f. (fr. broderie). Lucru brodat. Fig. Inflorituri adaugate unei povestiri. Note adaugate in cintec ca sa placa mai mult.

UMBLARET, -EATA, umblareti, -e, adj. (Fam., depr. sau ir.; despre oameni) Caruia ii place sa umble mult, sa se plimbe (fara rost), sa hoinareasca. – Umbla + suf. -aret.

VORBARET, -EATA, vorbareti, -e, adj. (Adesea substantivat) Caruia ii place sa vorbeasca mult; guraliv, limbut, vorbar. ♦ Fig. Expresiv. – Vorbi + suf. -aret.

PETRECARET, -EATA, petrecareti, -e, adj., s. m. si f. (Persoana) caruia ii place sa petreaca mult si des, (om) iubitor de petreceri; (om) chefliu, petrecator. – Petrece + suf. -aret.

TRANDAFIR, trandafiri, s. m. 1. Nume dat unor specii diverse de plante perene sau de arbusti ornamentali din familia rozaceelor, cu ramuri spinoase, cu flori divers colorate si placut mirositoare, folosite mult in industria parfumurilor (Rosa). ◊ Trandafir salbatic = maces. ◊ Compuse: (Bot.) trandafiri-de-munte = smirdar; Trandafir-galben = teisor (2) (Kerria-japonica); (Zool.); trandafir-de-mare = actinie. 2. (In sintagma) Lemn de trandafir = lemnul unor arbori din America de Sud, din care se fac mobile de lux. 3. Carnat din carne de porc tocata mare, cu satarul, si condimentata cu mult piper si usturoi. – Din ngr. triandafillo „treizeci de foi” (apropiat, prin etimologie populara, de fir).

LACOM, A, lacomi, -e, adj. 1. (Adesea adverbial) Care mananca si bea cu pofta exagerata; caruia ii place sa manance mult, mancacios. 2. Fig. (Urmat de determinari introduse prin prep. „la”, „de”, „dupa”) Avid, nesatios. – Din sl. lakomu.

FLECAR, -A, flecari, -e, s. m. si f. Persoana careia ii place sa vorbeasca multe, sa spuna fleacuri1; limbut, guraliv, palavragiu. – Fleac1 + suf. -ar.

LINGAU, lingai, s. m. 1. Om caruia ii place sa manance mult (mai ales de la altii). 2. (Adesea adjectival) Om lingusitor si slugarnic. – Linge + suf. -au.

SOMNOROS, -OASA, somnorosi, -oase, adj., s. f. I. Adj. 1. Caruia ii este somn; ametit, toropit de somn; adormit. ♦ (Adesea substantivat) Caruia ii place sa doarma mult. 2. Fig. Lipsit de vioiciune, de vigoare, de intensitate, de stralucire; fara viata, slab, sters, stins. II. S. f. (Bot.) 1. Planta erbacee cu flori albe, cu frunzele si fructele acoperite cu peri aspri (Laserpitium prutenicum). 2. Pidosnic. [Var.: (reg.) somnuros, -oasa adj.] – Somn2 + suf. -uros.

MUT muta (muti, mute) 1) si substantival (despre persoane) Care este lipsit de facultatea de a vorbi; care nu poate vorbi. ◊ Unde a dus surdul roata si ~ul iapa undeva departe, unde nu stie nimeni. 2) fig. Caruia nu-i place sa vorbeasca mult; tacut din fire. 3) Care este lipsit de sonoritate. Film ~. Scena muta. ◊ Litera muta litera scrisa care nu se citeste. 4) fig. poet. Care este absolut linistit; netulburat de nimeni. 5) (despre sentimente) Care nu poate fi exprimat prin cuvinte. /<lat. mutus

NEBUNIE ~i f. 1) Stare a unei persoane care sufera de o boala mintala; alienatie; dementa. ◊ A iubi (sau a-i placea) la ~ a iubi sau a-i placea extrem de mult. 2) Actiune sau fapta de om nebun; alienatie; nebunie. 3) Fapta nesocotita lipsita de gravitate; pozna; nazbatie; boroboata. [G.-D. nebuniei] /nebun + suf. ~ie

A SE PRAPADI ma ~esc intranz. A inceta sa mai existe (in mod fatal); a disparea fara urma; a se pierde; ◊ ~ de ras a rade mult si cu pofta. ~ de rusine a se rusina foarte tare. ~ dupa cineva (sau ceva) a-i placea nespus de mult cineva (sau ceva). /<bulg. propadam

CONTRAPLACAJ s. n. placa din mai multe foi subtiri de lemn suprapuse si lipite intre ele cu fibrele lemnului in sens contrar. (< fr. contre-placage)

GLUMET, -EATA, glumeti, -e, adj. (Despre oameni) Care face multe glume, caruia ii place sa faca glume; vesel, poznas, hatru. ♦ (Despre manifestari ale oamenilor, intamplari, glume etc.) Care provoaca rasul; hazliu. – Din bg. glumec.

UNISONANTA, unisonante, s. f. Imbinare armonioasa a mai multor sunete, care impresioneaza placut urechea; acord, armonie. – Din fr. unissonance.

PLIMBARET, -EATA, plimbareti, -e, adj. Caruia ii place sa se plimbe (mult), sa umble (fara rost), sa hoinareasca. – Plimba + suf. -aret.

CONTRAPLACAJ, contraplacaje, s. n. Placa formata din mai multe foi subtiri din lemn, suprapuse si lipite intre ele, cu fibrele lemnului in sens contrar. ♦ Placaj. – Din fr. contre-placage.

CONTRAPLACAJ ~e n. Placa confectionata din mai multe foi de furnir suprapuse, lipite sub presiune si folosita in industria mobilei. /<fr. contre-placage

CONTRAPLACAJ s.n. Placa formata din mai multe foi subtiri de lemn suprapuse si lipite intre ele cu fibrele lemnului in sens contrar. [Cf. fr. contre-placage].

FOARTE adv. 1. (Ca determinativ pe langa un adjectiv sau un adverb; ajuta la formarea superlativului absolut) Foarte frumos. Foarte bine. ◊ (Asezat dupa adjectiv, inv. si arh.) Suparat foarte. ◊ (Ca determinativ pe langa o locutiune adjectivala sau adverbiala) Foarte de dimineata. ◊ (Ca determinativ pe langa un substantiv care exprima o insusire) E foarte copil pentru varsta lui. 2. (Pop.; ca determinativ pe langa un verb si asezat inaintea lui) mult, tare. Prajiturile foarte ii placeau. ◊ (In legatura cu „a multumi”, azi mai ales ir.) Iti foarte multumesc de asa serviciu. ◊ (Pop.; asezat dupa verb) Se manie foarte. ◊ (Pop.; asezat intre auxiliar si participiu) Baile de namol mi-au foarte priit.Lat. forte.

peregrinoman, peregrinomani, s.m. (inv.) persoana careia ii place sa calatoreasca exagerat de mult.

PLACAJ s.n. 1. Placa obtinuta prin incleierea mai multor foi de furnir asezate unele peste altele; se foloseste la confectionarea de mobile, de panouri etc. 2. Invelis de piatra, de caramida, de lemn etc. cu care se acopera un element de constructie, un obiect de lemn etc. pentru a le proteja sau a le da un aspect mai frumos. 3. Oprirea din actiune a unui jucator la rugbi prin imobilizare cu mainile; placare. [< fr. placage].

PLACAJ s. n. 1. placa de lemn prin incleierea mai multor foi de furnir asezate unele peste altele, servind la confectionarea de mobile, panouri etc. 2. imbracaminte de protectie sau cu caracter estetic din piatra, caramida, lemn etc. a unui element de constructie, obiect de lemn etc., pentru a le proteja sau a le da un aspect mai frumos. 3. (rugbi) oprirea din actiune a unui jucator prin imobilizare cu mainile. (< fr. placage)

LOTUS, lotusi, s. m. Nume dat mai multor plante acvatice cu flori albastre, mari, placut mirositoare (Nymphaea coerulea), trandafirii (Nelumbo nucifera) sau albe (Nymphaea lotus thermalis). – Din fr. lotus.

NEBUN1 ~a (~i, ~e) 1) si substantival (despre persoane) Care are tulburari psihice grave; care si-a iesit din minti; alienat mintal; dement. ◊ ~ de cap se spune despre cineva care sufera de o boala mintala. Casa de ~i spital de boli psihice. Esti ~? se spune pentru a-si exprima dezacordul in legatura cu actiunile, afirmatiile sau cu intentiile cuiva. A fi ca ~ a-si pierde cumpatul (in urma unei emotii). A fi (sau a umbla) ~ dupa cineva (sau dupa ceva) a-i placea cuiva cineva sau ceva nespus de mult. Nu te fa ~! a) nu te face a nu pricepe; b) nu-ti face de cap!; astampara-te! 2) fig. Care este lipsit de chibzuinta in actiuni; nesocotit; nesabuit. Gand ~. 3) si adverbial Care vadeste o putere de nestavilit; deosebit de tare. Vantul bate ~. /ne- + bun

PLITA ~e f. 1) Placa de fonta cu doua (sau mai multe) ochiuri, acoperite cu niste cercuri de diferite marimi, care constituie partea de deasupra a sobei de gatit. 2) Instalatie de gatit prevazuta cu o astfel de placa. ◊ ~ electrica resou. /<rus., ucr. plita

MURI, mor, vb. IV. Intranz. 1. A inceta de a mai trai, de a mai fi in viata; a raposa, a deceda, a sucomba, a expia. ◊ Expr. A muri cu zile = a deceda in urma unei boli insuficient ingrijite sau in imprejurari[1] neprevazute. ♦ (Prin exagerare) A suferi foarte tare, a se simti covarsit de o durere, de un sentiment etc. ♦ (Cu determinari introduse prin prep. „dupa”) A tine foarte mult la cineva sau la ceva, a-i placea nespus, a iubi cu patima. 2. (Despre plante) A se usca, a se vesteji. 3. Fig. A inceta de a mai fi vazut sau auzit; a se pierde treptat, a se stinge. – Lat. moriri.

CEARTA certuri f. 1) Schimb de vorbe rastite (adesea ofensatoare) intre doua sau mai multe persoane; sfada; galceava. ◊ Bun de ~ caruia ii place sa se certe; certaret. 2) Situatie care reflecta o dezbinare de interese. [G.-D. certei; Sil. cear-ta] /v. a (se) certa

DULCE2 ~i adj. 1) Care are gustul zaharului sau al mierii. Struguri ~i. 2) Care a fost indulcit (cu zahar sau cu miere). 3): Lapte ~ lapte proaspat. 4): Apa ~ apa de izvor sau de rau. 5): Cas ~ cas nesarat. 6) fig. Care produce placere (vizuala, auditiva, olfactiva etc.). Zambet ~. Somn ~. ◊ Vorba ~ mult aduce cu binele poti multe. 7) (despre persoane) La care cineva tine (foarte) mult; drag; scump. Mama ~. 8) (despre fiinte vii, de obicei mici) Care trezeste simpatie. 9): Clima ~ clima temperata, moderata. /<lat. dulcis

IEFTIN ~a (~i, ~e) 1) si adverbial (despre lucruri) Care costa putin; cu pret redus; necostisitor. Produse ~e. ◊ ~ ca braga foarte ieftin. A scapa ~ a iesi cu minimum de neplaceri dintr-o situatie dificila. (A fi) ~ la vorba a vorbi mult si (de obicei) fara rost; a-i placea sa flecareasca. 2) fig. Care nu are nimic de pret, important; lipsit de originalitate; obisnuit; banal; comun; neoriginal; ordinar. Gluma ~a. /<ngr. efthinos

SUCULENT ~ta (~ti, ~te) 1) Care contine mult suc; cu mult suc; zemos; mustos. 2) Care are gust foarte placut; cu savoare deosebita; delicios; savuros; delicat. 3) fig. Care are continut bogat; cu multe idei. /<fr. succulent, lat. succulentus

INTEGRAT, -A adj. inclus, inglobat intr-un tot. ♦ (electron.) circuit ~ = circuit cu multe elemente active si pasive, realizat pe o placa subtire de siliciu. (< fr. integre)

IUBI, iubesc, vb. IV. 1. Tranz. si refl. recipr. A fi indragostit, a simti o mare afectiune pentru o persoana de s*x opus. ♦ Refl. recipr. A avea relatii s*xuale cu o persoana de s*x opus. 2. Tranz. si refl. recipr. A tine extrem de mult la cineva sau la ceva. 3. Tranz. A-i placea sa... – Din sl. ljubiti.

SEDENTAR, -A, sedentari, -e, adj. (Despre oameni) Caruia nu-i place sa umble, sa faca miscare, care sta mai mult acasa; (despre indeletnicirile oamenilor) care se desfasoara intr-un spatiu inchis; care nu necesita miscare, lipsit de miscare. ♦ (Despre populatii) Stabil. ◊ Parte sedentara = parte a unitatilor militare care ramane in garnizoana in timp de razboi, avand misiunea de a completa efectivele partii operative, de a ingriji bunurile ramase in cazarma etc. Pasari sedentare = pasari care nu migreaza in timpul iernii. Animale sedentare = animale nevertebrate care stau temporar in galerii pe care si le fac singure. – Din fr. sedentaire, lat. sedentarius.

TABLOU s.n. I. 1. Pictura sau desen executat pe o panza, pe un carton etc. (care se asaza de obicei pe un perete, pe un suport etc.). ♦ A ramane tablou = a ramane surprins, inlemnit. ♦ Tablou simfonic = lucrare simfonica alcatuita dintr-o singura parte, avand un program cu continut plastic sau descriptiv. 2. (Fig.) Priveliste, scena de mari proportii care atrage luarea aminte, impresioneaza vederea. 3. Descriere a unei privelisti, a unui obiect sau a unei persoane etc., facuta oral sau in scris (mai ales intr-o opera literara). 4. (Teatru) Subdiviziune a unui act, cuprinzand mai multe scene, care se desfasoara in acelasi decor. 5. Tabel, schema. 6. Grafic cuprinzand o grupare de termeni, de simboluri, de numere, aranjate in siruri si coloane. ♦ Tabloul periodic al elementelor = tablou in care elementele chimice sunt dispuse in siruri si coloane, dupa greutatea lor atomica. II. (Tehn.) Panou sau placa subtire de metal sau de marmura cuprinzand mai multe instrumente de masura, aparate de control etc., cu care este inzestrat un aparat, o masina etc. [< fr. tableau].

MIEROS, -OASA, mierosi, -oase, adj. 1. (Pop.; despre vorbe, privire etc.) Dulce, placut. ♦ Fig. Prefacut, fals, ipocrit. 2. (Rar; despre albine) Care produce multa miere. – Miere + suf. -os.

RENET, renete, adj. (In sintagma) Mere renete (si substantivat) numele mai multor varietati de mere, de culoare galbena-portocalie, cu gust placut. – Din fr. reinette. Cf. germ. Renette.

HRISOHEDONISM s.n. Curent de idei care sustinea ca omul poate rezolva orice problema economica cu ajutorul aurului, idealul unei societati sau tari fiind de a avea cat mai mult metal pretios. [< fr. chrysohedonisme, cf. gr. chrysos – aur, hedoneplacere].

secfiu1, secfii, s.m. (reg.) 1. numele mai multor plante erbacee cu flori variat colorate si cu miros placut: a) garoafa. b) (la pl.) cuisoare. c) garofita. 2. (in forma: sacfiu) planta erbacee, cu tulpina taratoare, cu frunze opuse, cu flori albastre-violete, roz sau albe, asezate la subsuoara frunzelor; brebenoc, cununita, merisor, saschiu. 3. (la pl.; in forma: sanfii) stanjenei. 4. (in forma: sacfiu) cuisoare (condiment).

TABLOU s. n. I. 1. pictura, desen, gravura pe panza, pe carton etc., care se asaza de obicei pe perete intr-o incapere. ♦ (fam.) a ramane ~ = a ramane surprins, inlemnit. 2. priveliste, scena de mari proportii care atrage luarea aminte, impresioneaza vederea. 3. (fig.) descriere a unei privelisti, a unui obiect, a unor fapte etc. (intr-o opera literara). 4. (teatru) subdiviziune a unui act cuprinzand mai multe scene, in acelasi decor. 5. tabel, lista. II. 1. (tehn.) panou, placa subtire de metal ori de marmura pe care sunt montate aparate de comanda sau control. ♦ ~ de bord = tablou pe care sunt fixate aparatele si instrumentele necesare controlului si manevrarii unui vehicul. 2. (inform.) ansamblu structurat de informatii organizate secventional in memoria unui ordinator. (< fr. tableau)

TURNANT, -A I. adj. care se roteste in jurul unui ax vertical central; rotitor. ♦ usa ~a = usa cu mai multe aripi care se rotesc in jurul unui ax vertical; placa ~a = placa rotitoare prevazuta cu sine, in depouri si ateliere, care permite locomotivelor si vagoanelor intoarcerea sau trecerea de pe o linie pe alta. II. s. f. 1. miscare circulara, inconjur, rotire. ◊ loc unde coteste un drum, o pista de atletism; cotitura. 2. mica etajera pentru carti care se invarteste in jurul unui ax central. (< fr. tournant/e/)

TURNANT, -A, turnanti, -te, adj., s. f. 1. Adj. Care se invarteste in jurul unui ax central; rotitor. ◊ Usa (sau poarta) turnanta = usa (sau poarta) formata din mai multe aripi, care se rotesc in jurul unui ax vertical central. Placa turnanta = placa mobila de otel sau de fonta, prevazuta cu sine, folosita in depouri si ateliere pentru a permite locomotivelor si vagoanelor trecerea de pe o linie pe alta, sau intoarcerea lor. 2. S. f. Mica biblioteca care se poate invarti in jurul unui ax central. 3. S. f. Loc unde coteste (in forma unui arc de cerc) un drum, o pista sportiva. – Din fr. tournant.

DELICAT1 ~ta (~ti, ~te) 1) Care este plin de gratie. 2) (despre constitutia fizica) Care este lipsit de vigoare, de rezistenta; plapand; slab; gingas; firav. 3) (despre oameni sau despre manifestarile lor) Care vadeste multa bunavointa si amabilitate in relatiile cu alti oameni; prevenitor. 4) (despre culori) Care nu bate la ochi; putin intens; atenuat. 5) (despre mancaruri, bauturi) Care are gust placut; ales; delicios; savuros; suculent. 6) (despre obiecte) Care este executat cu multa indemanare. 7) (despre situatii, probleme) Care cere precautie si bagare de seama. /<fr. delicat, lat. delicatus

LANTERNA ~e f. 1) Lampa de gaz portativa prevazuta cu un glob de sticla pentru a proteja fitilul aprins folosita in afara incaperilor; felinar. 2) Lampa electrica portativa, care functioneaza cu baterie. ◊ ~ venetiana lampion. ~ magica dispozitiv optic cu ajutorul caruia se proiecteaza pe ecran imaginea figurilor desenate pe o placa de sticla sau imprimate pe o placa fotografica. 3) Parte mai ridicata a acoperisului unei cladiri, prevazuta cu multe ferestre pentru ventilare si iluminare; lanternou. /<fr. lanterne

ORTOMAN ~a (~i, ~e) inv. 1) (despre ciobani) Care poseda multe oi; cu multe turme de oi. 3) si substantival Care se impune prin aspectul exterior; cu aspect placut; prezentabil; aratos; impozant. 3) (despre cai) Care alearga foarte repede; iute de picior. /Orig. nec.

POROINIC, poroinici, s. m. Nume dat mai multor plante erbacee din familia orhideelor, cu tuberculi, cu frunze oblonge, lucitoare, cu flori mari, placut mirositoare, grupate intr-un spic si care cresc in paduri umede si umbroase (Orchis).Et. nec.

CHIAR adv. 1. exact, intocmai, tocmai, (inv. si pop.) savai, (pop.) oblu, taman, (inv. si reg.) asasi. (~ asa s-a intamplat.) 2. v. drept. 3. v. in-tocmai. 4. v. tocmai. 5. indeosebi, tocmai, (inv. si pop.) osebit. (~ asta-i place lui.) 6. v. inca. 7. tocmai, (prin Ban. si Transilv.) bas. (Nu s-a intamplat ~ de multa vreme.)

PLACA placi f. 1) Bucata de material (lemn, metal, piatra etc.) cu fetele plane si grosime uniforma, mult mai mica in raport cu fetele. 2) Piesa de masa plastica sau de ebonita pe care sunt imprimate v******i ale vocii sau ale instrumentelor muzicale pentru a fi reproduse; disc. ◊ ~ fotografica placa de sticla acoperita pe o parte cu emulsie sensibila la actiunea luminii. ~ funerara placa cu inscriptie fixata pe un monument funerar. A schimba (sau a intoarce) ~a a schimba subiectul discutiei sau comportarea fata de cineva. [G.-D. placii] /<fr. plaque

FURURA s. f. 1. placa de lemn sau de metal destinata umplerii golurilor dintre elementele de constructie. 2. blana din mai multe piei, drept captuseala la paltoane. (< fr. fourrure)

BUCURA vb. 1. (inv. si reg.) a (se) imbucura. (S-a ~ mult de vestea aflata.) 2. a desfata, a incanta, a mangaia. (Peisajul ii ~ sufletul.) 3. (fig.) a gusta. (Se ~ de placerile vietii.) 4. v. beneficia. 5. v. avea.

FURURA s.f. 1. (Constr.) Placa de lemn sau de metal destinata umplerii golurilor dintre elementele de constructie. 2. Bucata de blana din mai multe piei, folosita drept captuseala la paltoane; misada. [< fr. fourrure].

HEI interj. 1. Exclamatie care exprima o chemare sau prin care se atrage cuiva atentia. 2. Exclamatie care exprima: voie buna, satisfactie, placere, admiratie, nerabdare, rezerva, contrarietate, surprindere, regret etc. ♦ (Adesea repetat) Exclamatie care lasa sa se inteleaga ca lucrurile sunt mult mai complicate decat par sau decat le crede cineva. [Var.: he, hehe interj.] – Onomatopee.

TOCMAI adv. 1. chiar, exact, intocmai, (inv. si pop.) savai, (pop.) oblu, taman, (inv. si reg.) asasi. (~ asa s-a intamplat.) 2. chiar, drept, exact, intocmai, precis, (pop.) oblu, taman, (inv. si reg.) prisne, (prin Olt.) tam, (inv., in Transilv.) acurat, (pop. fig.) curat. (Il nimereste ~ in frunte.) 3. chiar, numai. (E ~ buna de mancat.) 4. chiar, indeosebi, (inv. si pop.) osebit. (~ asta-i place lui.) 5. chiar, inca. (~ de anul trecut trebuia sa ...) 6. chiar, (prin Ban. si Transilv.) bas. (Nu s-a intamplat ~ de multa vreme.) 7. (pop.) hat, taman, (prin Olt.) tomite. (~ in Banat.) 8. abia, doar, numai, (reg.) taman. (Raspunsul ii vine ~ in zori.) 9. prea. (Nici ~ tanara, nici ~ batrana.)

MOALE1 moi adj. 1) Care isi modifica usor forma la apasare; care permite afundarea obiectului ce apasa. Paine ~. Pamant ~. 2) Care este putin rezistent; lipsit de duritate. Metal ~. Lemn ~. Piatra ~. 3) Care nu este consistent. ◊ Ou ~ ou care, fiind fiert putin, si-a pastrat galbenusul necoagulat complet. 4) (despre fructe) Care contine mult suc; zemos. 5) Care produce o senzatie placuta la pipait. Par ~. Piele ~. ◊ Apa ~ apa care contine putine saruri. Vin ~ vin placut la gust si fara tarie. A nu-i fi cuiva ~ a nu se simti bine; a avea neplaceri. 6) (despre sunete, voce etc.) Care este placut auzului; catifelat. ◊ Consoana ~ consoana palatalizata. 7) (despre culori) Care se caracterizeaza prin intensitate scazuta; care nu este tipator; palid. 8) (despre lumina) Care este placut vazului; care nu luceste. 9) (despre iarna) Care este fara friguri mari; blanda. 10) (despre mers, pasi etc.) Care aproape ca nu este simtit. ◊ A o lasa mai ~ a inceta de a mai pretinde ceva in mod insistent; a se tempera; a face concesii. 11) (despre oameni) Care este lipsit de vigoare, de energie; slab de caracter; debil. /<lat. mollis, ~e

BENIOFF 1. Hugo B. (1899-1968), geofizician american. Prof. univ. la Institutul Tehnic din California. A construit seismografe, un traductor de sunete subacvatice etc. A legat distributia socurilor secundare de dimensiunile faliei primare si a emis ipoteza ca distributia epicentrelor este o dovada a originii oceanice a faliei. 2. Plan (zona) B. = zona din vecinatatea unei fose oceanice, sugerind un gigant plan inclinat generat de afundarea litosferei oceanice sub o placa continentala, sau sub un arc insular, ajungind pina la 700 km adincime in manta. Aici sint localizate hipocentrele celor mai multe cutremure.

TOACA, toace, s. f. 1. Placa de lemn sau de metal pe care se bate ritmic cu unul sau cu doua ciocanele, pentru a anunta inceperea serviciului religios sau anumite momente ale lui la biserica sau la manastire; p. ext. sunetul produs de aceasta bataie. ◊ Expr. Uscat (ca o) toaca (sau ca toaca) = foarte slab. A sti si toaca in (sau din) cer = a sti multe lucruri; a face pe atotstiutorul, pe inteleptul. (Pop.) Uciga-l toaca = a) (in imprecatii) lua-l-ar d****l!; b) diavolul, d****l. ♦ Placa de metal in care se bate pentru a da anumite semnale pe santiere, in ateliere etc. 2. (Pop.) Timp al zilei, dupa rasaritul soarelui sau inainte de apus, cand se oficiaza liturghia sau vecernia la biserica. 3. (Art.) Numele popular al constelatiei Pegas. – Din toca (derivat regresiv).

HULUBITA, hulubite, s. f. Diminutiv al lui hulub. 1. (Reg.) Porumbita. 2. Denumire populara data mai multor specii de ciuperci, de obicei comestibile, cu palaria de diferite culori vii si atragatoare, cu carnea alba, cu gustul dulce-acrisor si cu mirosul placut (Russula).Hulub + suf. -ita.

DRAG2 ~ga (~gi) 1) si substantival (despre persoane) Care este (foarte) scump; la care cineva tine (foarte) mult; iubit. ◊ A-i fi cuiva ~ ca ochii din cap a iubi pe cineva foarte mult. A-i fi ~ ca sarea-n ochi a nu putea suferi pe cineva. Cand ti-e lumea mai ~ga cand ti-e mai bine; cand esti mai fericit. 2) Care produce placere; placut. /<sl. dragu

ALOE s. f. Nume dat mai multor specii de plante exotice decorative, din familia liliaceelor, cu flori mari, galbene sau rosii, dispuse in spice, si cu frunze carnoase care contin un suc folosit in farmacie (Aloe). ♦ Substanta solida cu miros placut si cu gust amar, extrasa din frunzele unor specii de aloe si intrebuintata in farmacie; sabur. [Pr.: -lo-e] – Din fr. aloes, lat. aloe.

A multUMI ~esc 1. intranz. A-si exprima (prin cuvinte) recunostinta (pentru un lucru util, placut etc.); a arata (cuiva) gratitudine; a spune „multumesc”. 2. tranz. (persoane) 1) A trata (cu ceva) drept rasplata. 2) A face sa simta bucurie (ca urmare a indeplinirii unei doleante, exigente sau necesitati). /Din formula de urare „(la) multi ani!”

TRANDAFIR1 ~i m. 1) Arbust decorativ cu tulpina inalta, ramificata si cu tepi, cu flori placut mirositoare (folosite in industria parfumurilor); roza. 2) Floare a acestui arbust. ◊ ~ salbatic arbust cu flori roz sau albe si cu fructul oval, carnos, de culoare rosie; maces; rasura; ruja. 3) rar Carnati preparati din carne de porc cu mult piper si usturoi. /<ngr. tr[i]antafillon

NESATIOS, -OASA, nesatiosi, -oase. adj. 1. (Adesea substantivat) Care nu se multumeste cu ce are, care cauta sa obtina, sa acapareze tot mai mult; lacom, avid, nesatul (2). 2. Care nu se simte niciodata satul; care nu are sat la mancare, la bautura; p. ext. lacom, + (Reg.; despre mancaruri) Care nu satura. 3. Fig. Care nu poate fi astamparat, potolit, stapanit; p. ext. mistuitor, devorant. ♦ (Adverbial) Cu nesat, cu placere, cu voluptate. [Pr.: -ti-os] – Ne- + satios.

DIAFRAGMA, diafragme, s. f. 1. Organ muscular-tendinos care separa toracele de abdomen si care participa la respiratie. ♦ Cartilaj care separa cele doua nari. 2. Membrana elastica (la microfon, telefon, gramofon etc.) care, prin v********e ei, reproduce sunetele. 3. Dispozitiv la obiectivele aparatelor fotografice, format din mai multe placute opace mobile, care limiteaza o deschidere circulara reglabila, lasand sa treaca prin ea o anumita cantitate de lumina. 4. Dispozitiv alcatuit dintr-o membrana cu un orificiu, care, introdus intr-o conducta, masoara debitul si viteza fluidului. 5. (Constr.) Element de constructie alcatuit dintr-o placa plana sau dintr-un planseu. [Pr.: di-a-] – Din fr. diaphragme, lat. diaphragma.

POFTA ~e f. 1) Dorinta (nestavilita) de a avea sau de a face ceva; gust; chef. ~ de lucru. ◊ Cu ~ cu placere. Pe (sau dupa) ~ dupa cum doreste cineva; pe gustul cuiva. A-i trece (sau a-i pieri) ~a de ceva sau a i se taia cuiva ~a de ceva a nu mai dori ceva. A-si pune ~a in cui a fi nevoit sa renunte la ceva mult dorit sau asteptat. 2) Gust de mancare (sau de bautura); apetit. A nu avea ~. ◊ ~ de lup pofta foarte mare. De ~ sau ca sa-si prinda ~a a) numai pentru a-si satisface dorinta; b) numai pentru a gusta; foarte putin. A face ~ a suscita gustul pentru ceva (in special pentru o anumita mancare). ~ buna (sau mare) formula de urare adresata celor care se duc sa manance sau celor care mananca. [G.-D. poftei] /v. a pofti

ROZETA, rozete, s. f. 1. Mica planta erbacee cu tulpina ramificata, cu frunze lunguiete, cu flori galbene-aurii, placut mirositoare; rezeda (Reseda odorata). 2. Nasture de alama pe care il purtau, in trecut, la tunica si la cizme, ostasii din trupele de cavalerie de rosiori. 3. Motiv decorativ circular, avand forma unui trandafir, care apare frecvent in arta populara romaneasca. 4. (Arhit.) Fereastra circulara de mari dimensiuni, decorata cu vitralii si folosita mult la ornamentarea fatadelor catedralelor gotice; rozasa. 5. (Tehn.) Armatura sau guler original al unei tije, care serveste ca element de legatura, de suspensie sau de protectie. 6. Disc, in general de forma rotunda, care se aplica pe fata diferitelor elemente de constructie, pentru a masca sau pentru a decora anumite elemente. 7. Cusatura in forma de triunghi, executata manual cu fire de matase, la deschizatura buzunarelor, servind ca intaritura sau pentru infrumusetare. – Din fr. rosette.

ales, -easa adj., pl. esi, ese. Distins: societate aleasa. Aleasa inimii, femeia care ti-a placut. Alesi pe sprinceana, alesi tot unu si unu (de ex., despre niste batausi la alegeri); multi chemati, putini alesi, putini gasiti apti, Alesii satului, fruntasii satului (care aveau si rolu de judecatori). Mai ales (pop. si vechi numai ales), mai cu sama, in special. Pe alese si intr' ales, alegind, dupa alegere. S. n. Alegere: am perdut [!] mult timp cu alesu griului.

COLILIU, -IE, colilii, s. f., adj. 1. S. f. Numele mai multor specii de plante erbacee din familia gramineelor, cu tulpini subtiri, inalte, cu frunze inguste, cu inflorescenta un panicul cu prelungiri flexibile, prevazute in varful semintelor cu peri lungi, albi si pufosi; nagara (Stipa). ◊ Expr. Alb-colilie = (despre parul capului, p. ext., despre oameni) (cu parul) complet alb. (Pop.) A-i fi (cuiva) calea in colilie = a avea un drum frumos, placut. 2. Adj. Alb (ca colilia). [Var.: (pop.) colie s. f.] – Cf. scr. kovilje.

SCAUN ~e n. 1) Mobila cu patru picioare, cu sau fara speteaza, pe care poate sedea o singura persoana. ◊ ~ electric dispozitiv folosit pentru electrocutarea unor condamnati la moarte. ~ de tortura dispozitiv care servea, in trecut, la imobilizarea celui supus torturilor. ~ de judecata (sau al judecatii) se spunea in trecut unei instante judecatoresti. Cu ~ la cap intelept. A sta intre doua ~e a ocupa o pozitie nesigura. 2) pop. Banca (cu speteaza sau fara) pe care se pot aseza mai multe persoane. 3) inv. Simbol al puterii unui suveran; tron. ◊ A ridica, a inalta, a pune (sau a se urca, a veni) in ~ a (se) face domn. A se cobori din ~ a abdica. 4) inv. Resedinta a unui monarh. ◊ Cetate de ~ capitala. Sfantul ~, ~ul pontifical (sau apostolic) resedinta papei; papalitate. 5) Materiile f****e eliminate de cineva. 6) Schelet de lemn destinat pentru a sustine un acoperis. 7) Parte componenta, menita sa sustina ceva. ~ul spicului. 8) Placa mica de lemn care serveste ca suport pentru coarde la instrumentele muzicale cu arcus; calus. /<lat. scamnum

3) cer, cerut si (vechi) cersut, a cere v. tr. (lat. quaero, quaerere, supinu quaesitum, a cauta, a´ntreba, a ancheta; it. chiedere, pv. vfr. querre, sp. pg. querer.Cer, cei si ceu, ceri si cei, cere; cerui, vechi cersui; sa cer, sa ceri, sa ceara, vechi sa cei, sa ceie; imp. cere, nu cere; cerind, vechi si ceind. V. cersesc, chestiune, inchizitiune). Rog sa mi se dea ceva: a cere un mar, o favoare. Solicit, pretind: a cere o functiune. Exig, pretind: a cere punga sau viata. Am nevoie: pamintu cere ploaie, politeta [!] cere sa fii blind. Doresc, poftesc: stomahu [!] imi cere o limonada. Cersesc: calicu, pina nu cere, nu maninca cu placere. Petesc: a cere o fata in casatorie. A cere inapoi, a reclama sa ti se restitue [!]. A cere un elev din internat, a cere sa i se dea voie sa iasa. A cere de pomana, a cere pomana sau mila, a cersi. V. refl. A cere voie: m´am cerut de la tata sa ma duc la plimbare. A avea cautare, a se cauta: marfa asta se cere mult. A te cere de la profesor afara din clasa, a-i cere voie sa iesi din clasa. Se cere, trebuie, e necesar: se cere sa murim pentru patrie.

VAI interj. Cuvant care exteriorizeaza sentimente (intense) de: a) durere, suferinta, deprimare, deznadejde; b) compatimire, mila, regret, necaz, ciuda; c) bucurie, placere, admiratie, entuziasm; d) nerabdare; e) surpriza. ♦ Loc. adj. si adv. (Substantivizat) Ca vai de lume = (care se afla) intr-o stare foarte rea, in ultimul grad; (care este) foarte rau, foarte prost. ♦ (Substantivat, n.) Tanguire, planset, strigat jalnic; p. ext. suferinta, durere. ♦ Expr. A fi vai (si amar) de = a fi rau de cineva, a se afla intr-o situatie grea, jalnica. Cu chiu, cu vai sau cu chiu si vai = cu mare greutate, dupa multa osteneala; abia-abia. – Cf. lat. vae.

VACALIE, vacalii, s. f. 1. Marginea de lemn sau de tinichea a sitei, a ciurului si a banitei. 2. Numele mai multor specii de ciuperci necomestibile, cu consistenta lemnoasa, care cresc pe trunchiul arborilor: a) vacalie de brad = ciuperca a carei palarie este acoperita cu o crusta de culoare galbena-roscata (Fomes pinicola); b) vacalie de fag = ciuperca de forma unei etajere, de culoare bruna-negricioasa (Ganoderma applanatum); c) vacalie de mesteacan = ciuperca in forma de copita, cenusie-roscata, acoperita cu o pielita subtire si neteda (Placodes betulinus); d) vacalie de salcie = ciuperca cu palaria bombata, alba, apoi bruna, cu miros placut de anason (Trametes suaveolens). – Veaca (reg. „vacalie” < sl.) + suf. -alie.

MASA1 mese f. 1) Mobila formata dintr-o placa orizontala, pusa pe un suport sau pe picioare, avand diverse intrebuintari (in special pentru a se servi pe ea mancarea). ~ de scris. ~ de lucru. ◊ ~ verde a) masa pentru jocuri de noroc; b) masa la care se duc tratative diplomatice. ~ rotunda dezbatere libera intre specialisti pe o tema data. ~ intinsa masa plina de bucate, pregatita pentru oaspeti. Capul mesei loc de cinste rezervat unei persoane in semn de stima deosebita. A strange ~a a face curat pe masa dupa mancare. 2) Mancarea servita; bucate. 3) Mancarea de la amiaza (constand, de obicei, din mai multe feluri); pranz. ◊ Inainte de ~ in partea zilei care preceda pranzul. Dupa ~ in partea zilei care urmeaza dupa pranz. 4) Proces de alimentare. ◊ A se aseza la ~ a incepe mancarea. A sta la ~, a lua ~a a manca. 5) Obiecte sau parti de obiecte care seamana cu aceasta mobila, avand diverse intrebuintari. [G.-D. mesei] /<lat. mensa



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)