Rezultate din textul definițiilor
SUCCES s.n. Reusita, izbanda; rezultat bun. ♦ Cu succes = cu rezultate bune, foarte bine. ♦ Primire favorabila facuta de public unei opere literare, unui spectacol etc. [Pl. -se, -suri. / < fr. succes, it. successo, lat. successus].

SUCCES s. n. reusita, izbanda; rezultat bun. ♦ cu succes = cu rezultate bune. ◊ primire favorabila facuta de public unei opere literare, unui spectacol etc. (< fr. succes, lat. successus)

ISPRAVA, ispravi, s. f. 1. Fapta, treaba, actiune dusa (cu bine) pana la capat, indeplinita cu succes; p. ext. aventura. ◊ Loc. adj. De isprava = (despre oameni) cumsecade, vrednic; (despre actiuni) bun, remarcabil. De nici o (sau nici de o) isprava = care nu e bun de nimic, care nu inspira incredere. ♦ (Ir.) Pozna, nazdravanie. 2. rezultat bun obtinut in urma unor eforturi; succes, reusita, izbanda. ◊ Expr. Fara nici o (sau vreo) isprava = fara nici un rezultat; zadarnic. – Din sl. isprava, bg. izprava.

PREMIU, premii, s. n. Recompensa materiala sau distinctie acordata cuiva pentru meritele deosebite obtinute intr-un domeniu de activitate, la un concurs etc. ♦ Distinctie acordata la sfarsitul anului scolar elevilor care au obtinut cele mai bune rezultate la invatatura. – Din lat. praemium.

FRUCTUOS, -OASA, fructuosi, -oase, adj. Care da rezultate bune; folositor, profitabil, avantajos. [Pr.: -tu-os] – Din fr. fructeux, lat. fructuosus.

ANTRENA, antrenez, vb. I. 1. Tranz. si refl. A (se) pregati prin exercitii metodice (fizice, tactice, tehnice, psihologice si teoretice) pentru a obtine cele mai bune rezultate intr-o activitate sportiva. 2. Tranz. si refl. A atrage sau a se lasa atras intr-o actiune, intr-o discutie etc.; a (se) inflacara. 3. Tranz. A trage dupa sine, a pune in miscare, a misca un organ de masina sau o masina. ♦ A deplasa un material (solid, lichid sau gazos) cu ajutorul unui fluid in miscare. – Din fr. entrainer.

PERFORMANTA, performante, s. f. rezultat (deosebit de bun) obtinut de cineva intr-o intrecere sportiva; p. ext. realizare deosebita intr-un domeniu de activitate. ♦ Cel mai bun rezultat obtinut de un sistem tehnic, de o masina, de un aparat etc. – Din fr. performance.

DOBORI, dobor, vb. IV. Tranz. 1. A da jos, a culca, a rasturna, a darama (la pamant). 2. A face sa se desprinda si sa cada din locul unde este fixat, atarnat, agatat. ♦ A face sa cada o fiinta sau un obiect care zboara sau pluteste in aer. 3. A infrange, a supune, a distruge, a rapune pe cineva. ♦ Fig. A nimici, a desfiinta, a starpi, a lichida o stare de lucruri, o situatie etc. ♦ Fig. A birui, a coplesi. L-a doborat suferinta. 4. (Sport) A depasi cel mai bun rezultat anterior, a bate recordul existent. – Cf. obori.

FRUCTUOS ~oasa (~osi, ~oase) Care da rezultate bune. Activitate ~oasa. [Sil. -tu-os] /<fr. fructueux, lat. fructuosus

IZBANDA ~zi f. 1) Succes deplin obtinut printr-un efort deosebit (intr-o lupta, competitie sportiva, intr-un domeniu de activitate); biruinta; victorie. 2) rezultat bun obtinut in urma depunerii unui efort fizic sau intelectual; reusita; succes. /v. a izbandi

A PRETINDE pretind 1. tranz. 1) A solicita intr-o forma categorica. ~ ajutor. 2) A sustine cu insistenta si tarie. ~ ca-i adevarat. 3) A face sa fie necesar; a necesita; a cere; a reclama; a merita; a comporta. rezultatele bune pretind munca asidua. 2. intranz. A considera ca are dreptul (la ceva); a aspira in mod deschis. ~ un post. /<fr. pretendre

RECOLTA ~e f. 1) Cantitate de cereale sau de alte produse (fructe, legume etc.) adunate intr-o anumita perioada; roada stransa. A strange ~a campului. 2) rar Operatia de a recolta. Perioada ~ei. 3) fig. rezultat (bun) al unei activitati sau stari de lucru. [G.-D. recoltei] /<fr. recolte

REUSITA ~e f. rezultat bun, obtinut in urma depunerii unui efort fizic sau intelectual; succes; izbanda. [Sil. re-u-] / < it. riuscita, fr. reussite

RODITOR ~oare (~ori, ~oare) 1) (de-spre plante) Care rodeste; care da roade. Vie ~oare. 2) (despre soluri, terenuri) Care da rod mare; darnic; manos; fertil; fecund. 3) fig. Care da rezultate bune. /a rodi + suf. ~tor

SPOR1 ~uri n. 1) pop. Rezultat bun, obtinut in urma depunerii unui efort; reusita; succes; izbanda. Cu ~ eficient.A avea ~ a obtine repede si usor rezultate frumoase. Fara ~ fara randament; incet. ~ la lucru (sau la munca)! formula de urare adresata celui care lucreaza, care incepe sa lucreze sau merge la lucru. 2) rar Parte care se adauga la ceva in vederea completarii; supliment; adaos; anexa. /<sl. sporu

EVENT s.n. (Sport) Proba, intrecere, cursa; spectacol sportiv; (p. ext.) rezultat bun, record. ♦ (Hipism) Pariu in care trebuie indicat castigatorul din doua curse consecutive. [< engl. event].

FRUCTUOS, -OASA adj. Care da bune rezultate; avantajos, folositor. [Pron. -tu-os. / cf. lat. fructuosus, fr. fructueux].

INREGISTRA vb. I. tr. 1. A inscrie (un act, o cerere etc.) intr-un registru. 2. A consemna in scris, a insemna (un fapt, un eveniment). ♦ A incorpora (2). ♦ (Fig.) A intipari, a retine (in memorie). 3. A inscrie grafic un fenomen (cu ajutorul aparatelor). 4. A imprima (cu mijloace tehnice) sunetele, fenomenele luminoase etc. in vederea pastrarii si a redarii lor ulterioare. 5. A obtine, a realiza succese, rezultate bune etc. [< fr. enregistrer].

scrofarie, scrofarii, s.f. (inv.) 1. porcarie; crescatorie de scroafe. 2. lovitura la jocul de biliard executata rau, dar cu rezultat bun.

catortosi (-sesc, -it), vb. – A ajunge la un rezultat bun, a avea succes, a reusi. Ngr. ϰατορθόω, viitor ϰατορθόώσω „a aranja” (DAR, Galdi 162). Inv., (sec. XVIII).

PERFORMANTA s.f. 1. rezultat exceptional obtinut intr-o proba sportiva; (p. ext.) realizare deosebita intr-un domeniu oarecare. 2. Cel mai bun rezultat dat de un aparat, un motor etc. privitor la una dintre caracteristicile lui. [< fr. performance, cf. engl. to perform – a implini].

EVENT1 s. n. 1. (sport) proba, intrecere, cursa; spectacol sportiv; (p. ext.) rezultat bun, record. 2. (hipism) pariu in care trebuie indicat castigatorul din doua curse consecutive. (< engl. event)

FRUCTUOS, -OASA adj. care da bune rezultate; avantajos, rodnic. (< fr. fructeux, lat. fructuosus)

INREGISTRA vb. tr. 1. a inscrie (un act, o cerere etc.) intr-un registru. 2. a consemna in scris, a insemna, a lua in evidenta. ◊ (fig.) a intipari, a retine (in memorie). 3. a inscrie grafic un fenomen (cu ajutorul aparatelor). 4. a imprima sunete, fenomene luminoase etc. in vederea pastrarii si a redarii lor ulterioare. 5. a obtine, a realiza succese, rezultate bune. (< fr. enregistrer)

PERFORMANTA s. f. rezultat exceptional intr-o proba sportiva; (p. ext.) realizare deosebita intr-un anumit domeniu. ◊ cel mai bun rezultat dat de un aparat, un motor etc. (< fr. performance)

rezultatIV, -A adj. care da, aduce un (bun) rezultat. (< fr. resultatif)

CERNE, cern, vb. III. 1. Tranz. A trece un material prin sita sau prin ciur, pentru a alege sau a separa granulele mai mici de cele mai mari sau pentru a inlatura corpurile straine. Sita noua cerne bine (= ceea ce este nou da rezultate bune). ♦ (Poetic) A face sa cada, a presara ca printr-o sita. Zapada si stelele cerneau o lumina potolita (AGIRBICEANU). 2. Tranz. Fig. A distinge. Si-auzul prinde cu-ncetul sa cearna Un ciripit stins (PAUN-PINCIO). 3. Intranz. unipers. Fig. A ploua marunt, a bura. 4. Tranz. Fig. A alege partea buna, valabila (dintr-un studiu, dintr-o idee etc.), eliminand restul; a discerne. – Lat. cernere.

FESTINA LENTE! (lat.) grabeste-te incet! – Suetoniu, „De vita XII Caesarum”. Cuvinte atribuite lui August. rezultatele bune se obtin fara a te pripi.

A SE ASTEPTA ma astept intranz. A spera (la ceva) cu incredere. M-am asteptat la un rezultat mai bun. /<lat. adspectare

OBIECT ~e n. 1) Corp solid, cunoscut direct cu ajutorul simtului. 2) bun material rezultat din procesul muncii. ~ de consum. ~ de uz casnic. 3) Materie asupra careia este orientata activitatea spirituala sau artistica. ~ de cercetare. ~ de descriere. 4) Fiinta sau lucru pentru care cineva manifesta un sentiment. ~ de admiratie. 5) Disciplina de studiu intr-o institutie de invatamant. 6) filoz. Corp sau fenomen existent in realitate, in afara subiec-tului si independent de constiinta acestuia. 7) lingv. Parte de propozitie care indica asupra cui este orientata actiunea verbului; comple-ment. [Sil. o-biect] /<lat. obiectum, germ. Objekt

INVESELIRE, inveseliri, s. f. Actiunea de a (se) inveseli si rezultatul ei; veselie, buna dispozitie. – V. inveseli.

VICTORIE, victorii, s. f. 1. Succes repurtat asupra inamicului intr-un razboi, intr-o batalie, intr-o revolutie (armata); biruinta, izbanda. 2. Succes obtinut intr-o competitie sportiva, intr-un concurs, la un examen etc. 3. Triumf al unei idei, al unei teorii, al unei politici asupra altora opuse. 4. rezultat deosebit de bun obtinut intr-un domeniu de activitate. – Din lat. victoria.

PERFORMANTA ~e f. 1) rezultat (deosebit de bun) obtinut de o persoana intr-o competitie sportiva. 2) Succes deosebit obtinut intr-un domeniu de activitate; record. 3) tehn. Indice calitativ de functionare sau de randament (al unui motor, sistem tehnic, al unei masini-unelte etc.). /<fr. performance

EDUCATIE, educatii, s. f. Ansamblu de masuri aplicate in mod sistematic in vederea formarii si dezvoltarii insusirilor intelectuale, morale sau fizice ale copiilor si ale tineretului sau, p. ext., ale oamenilor, ale societatii etc.; rezultatul acestei activitati pedagogice; buna crestere, comportare civilizata in societate. ◊ Loc. vb. A face educatie cuiva = a educa pe cineva. ◊ Educatie fizica = ansamblu de masuri care au ca scop asigurarea dezvoltarii fizice armonioase a oamenilor, intarirea sanatatii, formarea si perfectionarea cunostintelor, priceperii si deprinderilor de miscare necesare atat pentru munca, cat si pentru activitatea sportiva. [Var.: (inv.) educatiune s. f.] – Din fr. education, lat. educatio, -onis.

bun3, bunuri, s. n. 1. Ceea ce este util sau necesar societatii sau individului pentru a-i asigura bunastarea. ♦ (Ec. pol.) Obiect sau valoare care are importanta in circulatia economica. 2. Tot ce poseda cineva; avut, proprietate, avere; bogatie, avutie. 3. Calitate; virtute. 4. (Rar) rezultat, rod, folos. – Din bun4.

INCUNUNARE, incununari, s. f. Actiunea de a incununa si rezultatul ei; fig. ducere la bun sfarsit, desavarsire. – V. incununa.

VANZARE, vanzari, s. f. 1. Actiunea de a vinde si rezultatul ei; vindere. ◊ (Pop.) Vanzare buna! = urare facuta negustorului (sau vanzatorului) de catre cumparator, la plecarea acestuia dintr-o pravalie. Vanzare silita = vanzare ordonata de autoritatea judiciara pentru datorii neachitate. ◊ Loc. adj. De vanzare = oferit spre vanzare, destinat vinderii, menit sa fie vandut. 2. (Concr.) Ceea ce se vinde, obiectul care se vinde; marfa. 3. Tradare. – Vinde + suf. -are.

TEZAUR s.n. 1. Cantitate mare de aurarie, de bani, de bijuterii etc.; (p. ext.) avere, bogatie. ♦ Locul unde se gaseste depozitata aceasta bogatie. 2. Totalitatea aurului, a metalelor pretioase, a efectelor etc. aflate in depozitul unei banci de emisie. 3. (Fig.) Ceea ce este foarte pretios, bun, folositor; comoara. ♦ Patrimoniu spiritual rezultat din munca culturala desfasurata de-a lungul veacurilor. [Pron. -za-ur. / < lat. thesaurus, cf. gr. thesauros].

PASTRARE s. f. Actiunea de a pastra si rezultatul ei. ◊ Loc. adv. La (sau in) (buna) pastrare = a) la loc sigur; b) (fam.) inchis; la inchisoare. – V. pastra.

INCREDERE s. f. Actiunea de a (se) increde si rezultatul ei; sentiment de siguranta fata de cinstea, buna-credinta sau sinceritate a cuiva; credinta. ◊ Expr. Om (sau persoana) de (mare) incredere = persoana careia i se poate incredinta orice secret, orice misiune. A pune chestiunea de incredere = a cere deputatilor sa-si precizeze in anumite imprejurari, prin vot, atitudinea fata de politica guvernului. A da vot de incredere = a aproba in parlament activitatea sau programul unui guvern. – V. increde.

LICITATIE, licitatii, s. f. Vanzare a unui bun facuta in public, dupa reguli speciale, avand drept rezultat atribuirea obiectului de vanzare persoanei care a oferit pretul cel mai mare; mezat. [Var.: licitatiune s. f.] – Din fr. licitation, lat. licitatio, -onis.

BRAC2, bracuri, s. n. Rest, ramasita buna de aruncat, nefolositoare; sfaramatura, bucata. ◊ Loc. adj. De brac = care nu este bun de nimic; de neintrebuintat. Cal de brac.Spec. Deseu rezultat in cursul fabricarii hartiei. – Din rus. brak.

PRASILA, prasile, s. f. 1. Reproductie (dirijata) intre animale domestice (de rasa). 2. Animal tanar, pui de animal domestic rezultat in urma prasilei (1); p. ext. animal domestic de rasa bun pentru reproducere. ♦ Descendentii, produsii unui animal de rasa; p. ext. animal din rasa ameliorata. 3. (Rar) Rasa, neam, soi. [Pl. si: prasili] – Prasi + suf. -ila.

ASTEPTARE, asteptari, s. f. Actiunea de a (se) astepta si rezultatul ei. ◊ Loc. adj. si adv. Peste (sau sub) asteptari = neasteptat de bun (sau de slab). – V. astepta.

RECORD, recorduri, s. n. rezultat realizat intr-o competitie sportiva oficiala, a carui valoare reprezinta cea mai buna performanta, omologata de o persoana juridica; p. gener. realizare maxima, performanta suprema obtinuta intr-un domeniu de activitate, intr-o actiune etc. ◊ Expr. A bate recordul (in ceva) = a atinge treapta cea mai inalta (in ceva). A tine (sau a detine) un record = a pastra un record obtinut; a fi neintrecut in... – Din fr. record.

ALIENARE s.f. Transmitere a dreptului de proprietate; instrainarea unui bun. ♦ (Fil.) Fenomenul de transpunere, in anumite conditii social-istorice, a intregii activitati umane si a rezultatelor acesteia (problemele muncii, institutiile sociale, valorile spirituale) in forte straine si vrajmase omului. [< aliena].

TAINUIRE, tainuiri, s. f. Actiunea de a tainui si rezultatul ei; intelegere ascunsa; sfat tinut in taina. ♦ Infractiune care consta in primirea sau transferarea unui bun sau in inlesnirea valorificarii acestuia, cunoscand faptul ca bunul respectiv provine dintr-o actiune sanctionata de legea penala si urmarind obtinerea unui folos material. – V. tainui.

GENIU1 s.n. I. 1. Talent, dispozitie naturala, capacitate de creatie exceptionala, rezultat al dezvoltarii maxime a facultatilor umane; persoana care are asemenea calitati. 2. Caracter specific. II. Spirit, demon, fiinta supranaturala (buna sau rea) care in credintele celor vechi veghea asupra soartei unui om. [Pron. -niu, pl. -ii. / < lat. genius, cf. it. genio, fr. genie].

PRODUS s. n. 1. bun material realizat in procesul de productie. *bogatie, recolta. 2. corp, substanta preparata in laborator sau obtinuta pe cale naturala. 3. rezultat al unui proces, al unui fenomen etc., efect. 4. (mat.) rezultat al unei inmultiri. (dupa fr. produit)

CONFISCARE, confiscari, s. f. Actiunea de a confisca si rezultatul ei. ♦ Trecere gratuita (ca masura de siguranta sau ca sanctiune) in patrimoniul statului, in temeiul unei hotarari judecatoresti, a unui bun sau a tuturor bunurilor apartinand unei persoane. – V. confisca.

PRODUS s.n. 1. bun material realizat in procesul de productie; totalitatea obiectelor sau bunurilor produse. ♦ Corp, substanta preparata in laborator sau obtinuta pe cale naturala. 2. Urmare, rezultat al unui proces, al unui fenomen etc., efect. 3. (Mat.) rezultatul unei inmultiri. [Pl. -use, -usuri, (rar s.m.) -usi. / < produce, dupa fr. produit].

SUCCES, succese, s. n. rezultat favorabil, pozitiv (al unei actiuni); reusita, izbanda. ◊ Expr. A dori sau a ura (cuiva) succes = a-i dori (cuiva) noroc intr-o intreprindere. ♦ Primire buna, favorabila, cu rasunet, pe care o face publicul unei opere literare, unui spectacol etc. – Din fr. succes, lat. successus.

LIMAN, limanuri, s. n. 1. Tarm, mal; (inv.) port. ◊ Expr. A iesi la liman = a scapa dintr-o primejdie; a ajunge la o situatie mai buna. A duce (sau a scoate) la (un) liman (sau la liman bun) = a scapa (pe cineva) dintr-o situatie grea; a salva. A ajunge la (un) liman sau a ajunge limanul = a atinge tinta dorita. ♦ Fig. Adapost, refugiu. 2. Lac rezultat prin bararea cu aluviuni a gurii de varsare a unui rau. [Pl. si: limane] – Din (1) tc. liman, (2) rus. liman, ucr. lyman.

GENIU, genii, s. n. I. 1. Cea mai inalta treapta de inzestrare spirituala a omului, caracterizata printr-o activitate creatoare ale carei rezultate au o mare insemnatate; persoana care are o asemenea inzestrare. ◊ Loc. adj. De geniu = genial. 2. Fire, natura, caracter specific. II. (Mitol.; azi in stilul poetic) Spirit protector; duh (bun sau rau). III. Arma militara care cuprinde trupe specializate pentru executarea lucrarilor de fortificatii, de drumuri, de poduri etc. – Din lat. genius, fr. genie.

arator (aratoare), adj.1. Arabil, bun de arat. – 2. (S. m.) Plugar. Lat. arātor (REW 600; DAR); cf. it. aratore, cat., sp., port. arador. S-a confundat in rom. cu lat. aratorius, care a avut acelasi rezultat. Cf. ara.

VERVA s. f. Insufletire, avant, imaginatie, fantezie care anima pe cineva (fiind exprimata prin cuvinte); bogatie verbala rezultata din aceasta stare de spirit; volubilitate. ◊ Expr. A fi in (sau in) verva = a) a fi insufletit, volubil, avantat; b) (despre sportivi, artisti etc.) a manifesta o forma deosebit de buna. – Din fr. verve.

EXPLOATARE, exploatari, s. f. Actiunea de a exploata si rezultatul ei. 1. (In teoria marxista) Insusirea fara echivalent a unei parti din munca producatorilor nemijlociti de catre cei ce dispun de mijloace de productie. 2. Exploatatie. 3. Totalitatea lucrarilor de punere in valoare a unui bun natural sau a unui sistem tehnic. ♦ Totalitatea operatiilor care constituie procesul tehnologic de extragere a substantelor minerale utile, a rocilor, a titeiului sau a gazelor. ◊ Exploatare la zi = metoda de extragere a substantelor minerale utile in care procesul tehnologic se efectueaza sub cerul liber; cariera. ♦ Loc de unde se exploateaza o substanta utila, un material folositor. 4. Fig. Faptul de a profita, de a trage folos in mod abuziv. – V. exploata.

STERIL, -A, sterili, -e, adj. 1. (Despre fiinte) Care nu poate procrea; (despre plante) care nu face roade sau seminte; sterp. ♦ (Despre pamant) Care nu este productiv, roditor, pe care nu pot creste (in bune conditii) plante. ◊ Pamant steril (si substantivat, n.) = partea nefolositoare dintr-un zacamant sau dintr-un produs minier. 2. Fig. Care nu produce nimic, care nu duce la nimic, care nu da nici un rezultat; care este fara folos, zadarnic; infructuos, sterp. 3. (Care a fost) sterilizat sau dezinfectat. – Din fr. sterile, lat. sterilis.

EXPLOATARE s.f. 1. Actiunea de a exploata si rezultatul ei. ♦ Insusirea fara echivalent de catre un proprietar privat al unor mijloace de productie a plusprodusului sau chiar a unei parti din munca producatorilor nemijlociti de bunuri materiale. 2. Totalitatea lucrarilor de punere in valoare a unui bun natural sau a unui sistem tehnic. ♦ (Concr.) Taiere de paduri. ♦ (Fig.) Faptul de a profita, de a trage folos in mod abuziv din ceva. [< exploata].

STRATIFICARE, stratificari, s. f. 1. Actiunea de a (se) stratifica si rezultatul ei; stratificatie. ♦ Formatie geologica sedimentara alcatuita din mai multe straturi suprapuse. 2. Asezare a semintelor de pomi fructiferi si a butasilor in straturi de pamant care alterneaza cu straturi de nisip, de rumegus, de turba, pentru a asigura o buna pastrare sau a favoriza si a stimula germinarea sau inradacinarea. – V. stratifica.

MANCARE, (2,3) mancari, s. f. 1. Actiunea de a manca si rezultatul ei. ◊ Pofta de mancare = apetit. De mancare sau de-ale mancarii = hrana, alimente. ◊ Loc. adj. De mancare = comestibil. 2. (Abstract) Pranz; cina, masa. 3. (Concr.) Ceea ce se mananca; hrana, aliment. ◊ Expr. A strica mancarea degeaba = a trai degeaba, fara a fi de vreun folos, a nu fi bun de nimic. A o duce intr-o mancare si intr-o bautura = a petrece, a chefui intruna. ♦ Fel de bucate. ◊ Expr. Asta-i alta mancare (de peste) = asta e cu totul altceva. A fi tot o mancare de peste = a fi acelasi lucru, a fi totuna. ♦ Fig. (Fam. si depr.) Soi, fel. [Pl. si: (3) mancaruri] – V. manca.

PLACERE, placeri, s. f. 1. Actiunea de a placea si rezultatul ei; stare afectiva, fundamentala, determinata de satisfacerea unor tendinte, a unor cerinte vitale; sentiment sau senzatie de multumire, de bucurie, provocate de ceva care satisface gustul sau dorinta noastra. ◊ Loc. adv. Cu placere = a) cu drag, bucuros, din toata inima; b) formula de raspuns la multumirile exprimate de cineva pentru un serviciu. Fara placere = in sila, fara voie. ◊ Expr. Fa-mi placerea... = fii bun..., te rog... 2. Distractie, petrecere; desfatare, agrement. 3. Dorinta, voie, chef, gust. ◊ Loc. adv. Dupa (sau de) placere = pe plac, dupa voie, dupa gust. – V. placea.

LUCRU ~ri n. 1) Obiect material (concret sau abstract, real sau imaginar). ~rile din casa. ◊ ~ prost (sau rau) se zice despre ceva care nu e bun de nimic. 2) la sing. Activitate, munca pentru a realiza ceva. ◊ Zi de ~ zi in care se lucreaza. ~ manual a) lucru de mana; b) obiecte lucrate de mana. Metoda de ~ metoda folosita in procesul muncii. A avea de ~ a) a fi ocupat cu ceva; b) a avea de furca cu cineva. Nu e ~ curat e ceva la mijloc. ~ mecanic a) lucru efectuat cu ajutorul unei masini care functioneaza cu transmisii mecanice; b) lucru facut in mod automat. 3) rezultat al muncii. 4) Afacere care cere o rezolvare, o solutie; chestiune; problema. 5) Intamplare care a avut loc in realitate; fapt; eveniment. ◊ ~ de nimic lucru fara insemnatate. Mare ~ a) ceva vrednic de mirare; b) lucru neinsemnat. [Sil. lu-cru] /v. a lucra



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)