Rezultate din textul definițiilor
INIMOS, -OASA, inimosi, -oase, adj. 1. Curajos; viteaz. 2. Bun, marinimos, generos. 3. Care sufera, care se consuma pentru ceva mai mult decat ar trebui; pasionat. 4. (Rar) Facut cu toata inima. – Inima + suf. -os.
BUCUROS, -OASA, bucurosi, -oase, adj. 1. Care este cuprins de bucurie, care reflecta bucuria: p. ext. vesel. ◊ Expr. A fi mai bucuros sa... (sau cand, daca...) = a prefera sa... 2. (Adesea adverbial) Care face ceva cu placere, din toata inima. ♦ (Adverbial, reg.; ca termen de politete) Cu placere! ma rog! – Bucura + suf. -os.
DULCEATA, dulceturi, s. f. 1. Insusirea de a fi dulce; gustul mancarurilor sau bauturilor dulci sau indulcite; p. ext. gust placut al unei mancari sau bauturi. 2. Preparat alimentar facut din fructe sau petale de flori fierte in sirop de zahar. 3. Aliment extrem de gustos; bunatate. 4. Fig. Calitatea de a fi placut; ceea ce desfata pe cineva sau procura cuiva o senzatie placuta. ◊ Loc. adv. Cu dulceata = cu drag; din toata inima. ♦ Placere, desfatare; multumire sufleteasca, bucurie, fericire. 5. Fig. Blandete, bunatate, duiosie. [Pl. si: dulceti] – Dulce + suf. -eata.
PLACERE, placeri, s. f. 1. Actiunea de a placea si rezultatul ei; stare afectiva, fundamentala, determinata de satisfacerea unor tendinte, a unor cerinte vitale; sentiment sau senzatie de multumire, de bucurie, provocate de ceva care satisface gustul sau dorinta noastra. ◊ Loc. adv. Cu placere = a) cu drag, bucuros, din toata inima; b) formula de raspuns la multumirile exprimate de cineva pentru un serviciu. Fara placere = in sila, fara voie. ◊ Expr. Fa-mi placerea... = fii bun..., te rog... 2. Distractie, petrecere; desfatare, agrement. 3. Dorinta, voie, chef, gust. ◊ Loc. adv. Dupa (sau de) placere = pe plac, dupa voie, dupa gust. – V. placea.
C*****L, -A, c******i, -e, adj. (Adesea adverbial) Care porneste din toata inima; afectuos. [Pr.: -di-al] – Din fr. c*****l.
RAVNI, ravnesc, vb. IV. 1. Intranz. si tranz. A simti un imbold puternic spre un lucru, a dori din toata inima, a jindui sa ajunga la ceva, sa posede ceva; a aspira, a nazui. ♦ A dori sa-si insuseasca un lucru strain; a invidia. 2. Refl. (Rar) A se inflacara pentru cineva sau ceva. [Var.: (reg.) ramni vb. IV] – Din sl. rĩvĩnovati.
SINCERITATE, (2) sinceritati, s. f. 1. Insusirea de a fi sincer (1); lipsa de prefacatorie sau de viclenie; franchete, loialitate. ◊ Loc. adv. Cu sinceritate = in mod sincer (1); din toata inima. 2. (Rar) Confidenta, confesiune, destainuire. – Din fr. sincerite, lat. sinceritas, -atis.
ADANC3 ~uri n. Loc situat la adancime; strafund. ◊ Din ~ul inimii din toata inima. /<lat. aduncus
BUCUROS1 adv. Cu bucurie; cu placere; din toata inima. /a (se) bucura + suf. ~os
DIN prep. 1) (exprima un raport spatial) A cobori din masina. A veni din sat. 2) (exprima un raport temporar) Productia din anul trecut. ◊ Din cand in cand uneori; cate odata. Din an in an la interval de un an. Din clipa sau din moment in timpul cel mai apropiat. 3) (indica materia) Compot din cirese. Incaltaminte din piele naturala. 4) (exprima un raport partitiv) Unii din ei s-au intors acasa. 5) (exprima un raport de mod) Lucreaza din toata inima. Canta din suflet. 6) (exprima un raport cauzal) A gresit din neatentie. 7) (exprima un raport instrumental) Canta din fluier. Tragere din tun. 8) (exprima un raport relational) In privinta; cat priveste. Nu-l intrece din glume. 9) (exprima un raport de origine, de provenienta) Se dezvolta din molecule. Obicei din copilarie. 10) (exprima un raport cantitativ) Au plecat opt din doisprezece. /de + in
MANECA ~ci f. Portiune a unor obiecte de imbracaminte, care acopera bratul (pana la incheietura mainii sau pana in regiunea cotului). ◊ A da cu ~ci largi a da din toata inima, cu multa bunavointa. A nu se lasa tras de ~ci a nu se lasa prea mult rugat. A o baga pe ~ a fi speriat tare; a fi cuprins de frica. A-si sufleca ~cile a se apuca cu toata seriozitatea de un lucru. Pe sub ~ pe nevazute; pe neobservate. A trage de ~ (pe cineva) a) a ruga insistent; b) a da de inteles ca intrece masura, ca exagereaza. [G.-D. manecii] /<lat. manica
C*****L, -A adj. (adesea adv.) Pornit din toata inima; afectuos. ♦ Sincer, loial. [Pron. -di-al. / < fr. c*****l, cf. it. c*****le].
C*****L, -A adj. (si adv.) pornit din toata inima; afectuos, sincer. (< fr. c*****l)
ASTFEL adv. 1. In modul acesta, in acest fel; asa. ♦ In felul urmator. Un glas de jale soptind s-aude astfel prin vant (ALECSANDRI). ♦ (Asa) incat; prin urmare; deci. Il vede azi, il vede mani, Astfel dorinta-i gata (EMINESCU). 2. Intr-un mod asemanator (cu...). ♦ (Adjectival) Asemenea, atare. Mare nedumerire se mai facuse... despre o astfel de batjocura (CREANGA). 3. In asa fel, in asa grad; atat. Vorbi astfel, incat robi toate inimile (ISPIRESCU). – Din [intr-]ast + fel.
BAIERA, baieri, s. f. 1. Curea, sfoara, ata etc. cusuta sau legata de un obiect (traista, plosca etc.) si cu ajutorul careia obiectul poate fi transportat sau atarnat. ◊ Expr. A (i se) rupe (cuiva) baierile inimii = a simti (sau a provoca cuiva) o mare durere sufleteasca. A-si dezlega baierile inimii = a se destainui (cuiva). A ofta (sau a striga, a rade etc.) din baierile inimii = a ofta (sau a striga etc.) din toata inima. ♦ Ata, snur etc. cu care se leaga, se strange sau se incheie o rufa, o haina, o punga etc. ◊ Expr. A strange baierile pungii = a face economii. A avea noua baieri la punga = a fi foarte zgarcit. ♦ Ochi de franghie legat de fiecare dintre cele doua margini ale unei barci, prin care se introduc vaslele. 2. (Rar) Amuleta. [Pl. si: baieri. – Var.: baier, baiere, s. n.] – Lat. bajulus.
BUCURIE, bucurii, s. f. 1. Sentiment de multumire, de satisfactie sufleteasca. ◊ Loc. adv. Cu bucurie sau cu toata bucuria = din toata inima. ◊ Expr. A nu mai putea de bucurie = a se bucura foarte mult. Noroc si bucurie, formula de salut. 2. (Concr.) Persoana, obiect, veste etc. care bucura. – Din bucura + suf. -ie.
BUCUROS, -OASA, bucurosi, -oase, adj. 1. Care este cuprins de bucurie, care reflecta bucuria; p. ext. vesel. ◊ Expr. (A fi) bucuros de oaspeti = a primi cu placere oaspeti. A fi mai bucuros sa... (sau cand..., daca...) = a prefera sa... 2. (Adesea adverbial) Care face ceva cu placere, din toata inima. ♦ (Adverbial, reg.; formula de politete) Pentru putin! cu placere! ma rog! – Din bucura + suf. -os.
AB IMO PECTORE (lat.) din adancul inimii – A face sau a exprima ceva bn imo pectore, din toata inima, profund sincer.
AORTA, aorte, s. f. Cea mai mare artera a corpului la vertebrate, care duce sangele oxigenat de la inima in tot corpul. ◊ (Adjectival) Artera aorta. – Din fr. aorte.
AORTA ~e f. Artera principala care duce sangele oxigenat de la inima la tot corpul. [G.-D. aortei; Sil. a-or-] /<fr. aorte
AORTA, aorte, s. f. Cea mai mare artera a corpului, care duce sangele oxigenat de la inima in tot corpul. ◊ (Adjectival) Artera aorta. – Fr. aorte (< gr.).
ADANC1, adancuri, s. n. 1. Parte adanca, adancime (considerata vertical); loc situat departe (spre interior). ♢ Expr. Din adancul sufletului (sau al inimii, al fiintei) = din tot sufletul. ♦ Prapastie, abis; fig. infern, iad. 2. (La pl.) Departare mare; spatiu intins; p. ext. loc ascuns, asezat departe. – Lat. aduncum.
OM s. 1. v. persoana. 2. fiinta, persoana. (~ iubit.) 3. (fig.) inima. (I-a fermecat pe toti ~.) 4. cap, individ, ins, persoana, (fig.) caciula. (Cate 5 000 de lei de ~.) 5. om de serviciu v. servitor. 6. om de afaceri = (englezism) businessman; om de litere v. scriitor; om de stiinta v. cercetator; om politic v. politician. 7. (la pl.) v. lume. 8. muritor, pamantean. (Graia: fericit ~!) 9. barbat. (Femei si oameni.)
aorta f., pl. e (vgr. aorte). Anat. Artera care iese din ventriculu sting al inimii si care e trunchiu comun al tuturor arterelor.
bitii a -i v. int. (ung. biccenni, bicegni, a schiopata, a te clatina. Cp. cu fitii, motai si titii). Fam. Ma clatin, ma scutur, tremur: tot bitiia pe la poarta si nu’ndraznea sa intre, ii bitiia inima de frica. V. refl. Ce va tot bitiiti pe scindurile celea, mai baeti? V. bisticii.
impulpa, impulpez, vb. I refl. (reg.) 1. a prinde putere, a se intrema dupa o boala. 2. a prinde curaj, a-si face inima, a cuteza, a indrazni. 3. a-si pune toate puterile; a se opinti. 4. a se indesa; a ravni.
RAU2 rea (rai, rele) 1) (in opozitie cu bun) Care are insusiri negative; lipsit de calitati bune. Purtare rea. ◊ Viata rea (sau trai ~) viata plina de greutati; trai zbuciumat. Vorbe rele barfeli; calomnii. Veste rea veste care intristeaza. ~ conducator de caldura (sau de electricitate) care nu transmite caldura (sau electricitate). A duce casa rea cu cineva a se certa tot timpul; a trai in dusmanie. A-si face sange ~ (sau inima rea) a se mahni; a se intrista. 2) Care este cainos la suflet; plin de rautate; avan. Om ~. ◊ Poama rea (sau soi ~) persoana cu apucaturi, deprinderi urate. ~ de mama focului foarte rau. ~ la inima lipsit de omenie; hain. 3) (despre actiuni, fapte ale oamenilor) Care contravine regulilor moralei. Purtare rea. Deprinderi rele. 4) (in superstitii) Care aduce sau prevesteste nenorociri. Semn ~. Vis ~. /<lat. reus
ales, -easa adj., pl. esi, ese. Distins: societate aleasa. Aleasa inimii, femeia care ti-a placut. Alesi pe sprinceana, alesi tot unu si unu (de ex., despre niste batausi la alegeri); multi chemati, putini alesi, putini gasiti apti, Alesii satului, fruntasii satului (care aveau si rolu de judecatori). Mai ales (pop. si vechi numai ales), mai cu sama, in special. Pe alese si intr' ales, alegind, dupa alegere. S. n. Alegere: am perdut [!] mult timp cu alesu griului.
SLOI, sloiuri, s. n. 1. Bloc de gheata care pluteste pe apele curgatoare si statatoare, inainte ca acestea sa inghete cu totul sau in timpul dezghetului. ◊ Expr. A-i trece (cuiva) un sloi (de gheata) prin inima (sau pe spinare, rar peste obraz) = a-l trece (pe cineva) fiori de spaima. A fi sloi = a-i fi cuiva foarte frig, a fi inghetat. ♦ Fig. Om rece, nepasator, necomunicativ, lipsit de caldura sufleteasca. 2. (Rar) Turtur de gheata. – Din bg. sloj.
DINTE ~ti m. 1) Formatie osoasa fixata in maxilar care serveste pentru a musca, a rupe si a mesteca hrana sau ca mijloc de aparare. ◊ ~ti de lapte primii dinti care le cresc copiilor (si care cad, fiind inlocuiti cu altii). Soare cu ~ti soare pe timp geros sau racoros. A se tine de ceva cu ~tii a nu se lasa de ceva cu nici un pret. Printre ~ti a) nelamurit, nein-teles; b) fara dorinta; in mod ostil. A-si lua inima in ~ti a-si face curaj; a indraz-ni. Inarmat pana in ~ti echipat cu tot felul de arme. A avea un ~ impotriva (sau contra) cuiva a purta cuiva pica. A scoate cuiva si ~tii din gura a lua cuiva tot ce are; a despuia. A sta cu ~tii la stele a nu avea ce manca. 2) Fiecare dintre piesele in forma de cui ale unei unelte agricole; colt. 3) (la obiecte sau piese) Zimt sau crestatura pe margine. ~tii feras-traului. 4) bot.: ~tele d******i planta cu flori rosii, albe sau verzui, care creste prin locuri umede (mlastini, balti). /<lat. dens, ~ntis
tei (-i), s. m. – Arbore cu frunze in forma de inima (Tilia). – Mr. tel’u. Lat. tilia, redus la modelul decl. m., ca toate numele de arbori (Puscariu 1725; REW 8735), cf. it. tiglio, prov. telh, fr. til, cat. tell. – Der. teios, adj. (dur, rezistent; fibros; se zice despre o varietate de struguri); teisor, s. m. (arbust exotic, Kerria japonica; aglica, cununita; Spiraea ulmifolia); teita, s. f. (odogaci, Saponaria officinalis); teis, s. n. (padure de tei); inteiosa, vb. refl. (Olt., a se face fibros).
CROCODILIENI (‹ fr.) s. m. pl. (ZOOL.) Ordin ce cuprinde cele mai mari si mai evoluate reptile (nari foarte bine separate intre ele, dinti implantati in alveole, inima cu patru compartimente), incadrate in 13 specii (ex. crocodilul, gavialul, aligatorul), raspindite in apele din toate reg. calde de pe glob; se hranesc cu prada animala, vie sau moarta.
TREMURA vb. 1. a dardai. (~ de frig.) 2. a se cutremura, a se infiora, a se scutura, a tresari. (Calul ~ din tot trupul.) 3. v. ingrozi. 4. a fremata, a se infiora, a palpita. (Narile ii ~.) 5. v. vibra. 6. v. cutremura. 7. v. increti. 8. v. palpai. 9. a vibra. (Glasul ii ~ de emotie.) 10. (fam.) a tatai. (Ii ~ inima de frica.)
hain (haina), adj. – 1. (Inv.) Tradator, necredincios. – 2. Perfid, rau la inima, hapsin. – Mr. hain. Tc. hayin (Roesler 606; Seineanu, II, 197; Lokotsch 784; Ronzevalle 84), cf. ngr. χαῖνης, alb. hain „hot”, sb. hain. – Der. haini, vb. refl. (inv., a trada; a se rascula); hainie, s. f. (tradare; rebeliune, razmerita); hainlic, s. n. (tradare). Sec. XVII, toti der. sint inv.
REPTILA (‹ fr., germ.) s. f. (La pl.) Clasa de vertebrate amniote, poikiloterme, ovipare, avand membre scurte, uneori rudimentare sau absente (ex. serpii), plamanii bine dezvoltati si inima tricamerala (Reptilia). Sunt primele vertebrate in intregime terestre, ca adaptare avand pielea acoperita de un strat de solzi cornosi care impiedica pierderea apei din corp. Au aparut la sfarsitul Carboniferului si au fost animalele dominate in Mezozoic, cand au ocupat toate mediile de viata (acvatic, terestru si aerian) si au atins dimensiuni impresionante (dinozaurii, ichtiosaurii, ptedoractilii etc.). Formele actuale includ soparlele, serpii, broastele testoase si crocodilii. ♦ (Si la sg.) Animal din aceasta clasa.
NUCLEU ~e n. 1) Parte interna centrala a unui lucru; sambure; miez; inima. ◊ ~ atomic parte centrala a unui atom incarcata cu sarcina electrica pozitiva si reprezentand masa lui esentiala. ~ul Pamantului parte centrala a Pamantului. 2) biol. Corpus aflat in centrul unei celule animale sau vegetale. 3) chim. Ciclu de atomi caracteristic pentru molecula unui corp, care ramane acelasi la toti derivatii lui. 4) fig. Grup de baza intr-un colectiv, avand idealuri comune. ~ul clasei. /<fr. nucleus, lat. nucleus
A SE STRANGE ma strang intranz. 1) (despre fiinte) A veni din toate partile, intalnindu- se in acelasi loc; a se aduna. ◊ ~ de pe drumuri a veni acasa. A i se ~ funia la par (cuiva) a ajunge la o situatie critica. 2) A se face ghem; a se ghemui; a se zgribuli; a se zgarci. ◊ A i se ~ cuiva inima a simti un sentiment puternic de tristete, de durere sau de frica. 3) (despre articole vestimentare) A se reduce in largime sau in lungime. Camasa s-a strans. 4) (despre lichide sau despre corpuri ce contin lichide) A trece in stare semisolida; a deveni mai dens; a se indesi; a se ingrosa. Glodul peste noapte s-a strans. /<lat. stringere
UNGE, ung, vb. III. 1. Tranz. si refl. A (se) acoperi cu un strat de material gras, unsuros sau lipicios; a (se) gresa. ◊ Expr. (Tranz.) A unge pe cineva la inima = a da, a crea cuiva o satisfactie deosebita. (Fam.) A unge (bine) pe cineva = a) a bate zdravan pe cineva; b) a mitui. (Fam.) A unge osia (sau ochii) sau a unge pe cineva cu miere = a mitui, a da mita. (Fam.) A fi uns cu toate unsorile = a fi trecut prin multe, a fi experimentat, versat, a nu putea fi dus de nas. (Refl.; fam.) A se unge pe gat = a bea. 2. Tranz. A investi in functie un monarh sau un arhiereu. ♦ A mirui. 3. Tranz. A tencui un perete, a fatui, a varui, a spoi. ♦ A murdari, a manji. – Lat. ungere.
SOARE sori m. 1) astr. Astru central, incandescent si luminos, in jurul caruia se roteste Pamantul si celelalte planete ale sistemului nostru planetar. ◊ ~-apune apus; vest; asfintit. ~-rasare rasarit; est. Sub (sau pe sub) ~ pe pamant; pe lume. ~ in cruce amiaza. A se uita la cineva ca la ~ a se uita cu admiratie la cineva. A sta cu burta la ~ a nu face nimic; a se lenevi; a trandavi. A i se pune cuiva ~le drept inima a i se face cuiva foame. A fagadui cate in luna si in ~ (sau in stele) a fagadui lucruri irealizabile. A dori cate in luna si in ~ (sau in stele) a dori prea multe. A cauta (sau a gasi) pete-n ~ a cauta neajunsuri oriunde si cu tot dinadinsul. 2) Lumina si caldura care vine de la acest corp ceresc. Zi cu ~. 3) fig. Ceea ce reprezinta un izvor de fericire, de bucurie. /<lat. sol, ~is
APASA, apas, vb. I. 1. Tranz. si intranz. A se lasa cu toata greutatea asupra unui lucru; a presa, a impinge (cu putere), a exercita o forta de presiune asupra unui corp. ♦ Intranz. Fig. A accentua, a sublinia in vorbire un cuvant, o fraza etc. 2. Tranz. Fig. A asupri, a oprima. ♦ A chinui, a innabusi, a coplesi. O greutate imi apasa inima (NEGRUZZI). – Lat. *appensare.
A RADE rad intranz. 1) A-si exprima buna dispozitie prin ras. ~ cu pofta. ◊ ~ in barba (sau pe sub mustata) a rade abia observat. ~ in pumni a rade pe ascuns. ~ cu hohote (sau cu lacrimi) a rade foarte tare. A-i ~ cuiva inima a simti o mare bucurie. A-i ~ cuiva norocul (sau soarta) a i se deschide cuiva o perspectiva luminoasa, promitatoare. 2) A-si bate joc (de cineva sau de ceva). ◊ ~ cuiva in nas (sau in fata, in obraz) a sfida fatis pe cineva. Rade harb de oala sparta (sau rade ruptul de carpit) se spune despre cineva, care critica pe altul pentru un cusur, pe care il are el insusi. Rad si cainii (sau ciorile, curcile etc.) de cineva se spune despre cineva care a ajuns de rasul tuturor. ~ de cineva (sau de ceva) a lua in ras pe cineva (sau ceva). /<lat. ridere
Admetus, unul dintre argonauti, care a participat si la vinatoarea mistretului din Calydon. Era rege in cetatea Pherae, din Thessalia. L-a gazduit pe Apollo in vremea cind acesta era prigonit de catre Zeus, fapt pentru care mai tirziu zeul avea sa-si dovedeasca din plin recunostinta. Indragostindu-se de Alcestis, fiica regelui Pelias, Admetus, cu concursul lui Apollo, reuseste s-o ia in casatorie, indeplinind conditia impusa de Pelias: aceea de a veni s-o ia intr-un car la care erau inhamati alaturi un leu si un mistret. tot datorita lui Apollo, lui Admetus i se fagaduieste nemurirea in schimbul vietii altui om care ar fi vrut sa se sacrifice in locul lui. Cind se-mplineste sorocul, singura care se hotaraste sa se sacrifice din dragoste pentru el este regina Alcestis. Tocmai atunci soseste insa la Pherae si Heracles, vechiul tovaras al lui Admetus de pe vremea expeditiei argonautilor. Auzind de trista veste a mortii reginei, Heracles porneste pe urmele ei in Infern, o readuce pe pamint si o reda sotului ei. Dupa o alta versiune, abnegatia lui Alcestis ar fi miscat inima Persephonei, care i-ar fi ingaduit, de bunavoie, sa se intoarca inapoi, pe pamint.
aur n. (lat. aurum, it. sp. oro, pv. aur, fr. or, pg. ouro). Un metal pretios galben lucitor si greu din care se fac monete. Ceia ce luceste ca auru: par de aur (blond). Fig.. Bogatie: setea de aur. Viitor de aur, splendid, fericit. inima de aur, plina de bunatate. – Auru e cel mai pur, mai ductil si mai maleabil metal. Poate fi redus in foi de grosimea a 1ǀ25,000 de milimetrii. Greutatea apei fiind de 1, a aurului e de 19,32. Se topeste la 1035° si se face verde. Se gaseste mai adese-ori in pamint in stare pura sau nativa in Brazilia, Chile, Mexic, California, Australia si Alaska si putin si in Transilvania. Si unele riuri poarta aur. Un chilogram de aur pur valora 3460 de franci inainte de 1914. E de 15 ori si jumatate mai scump de cit argintu. Auru a fost pentru om tot-de-a-una semnu bogatiii si al puterii. Alchimistii ii atribuiau proprietati supranaturale si se incercau sa prefaca alte metale in aur.