Rezultate din textul definițiilor
ZETAR, zetari, s. m. Muncitor tipograf care culege literele in culegar, dupa manuscris; culegator. – Germ. Setz[er] + suf. -ar.

GALION, galioane, s. n. 1. Nava cu panze folosita in trecut de spanioli ca nava de razboi si pentru transportul marfurilor. 2. Ornamentatie (in lemn) montata la prora unor nave cu panze. 3. (Tipogr.) Planseta de metal sau de lemn pe care se asaza randurile de litere culese. [Pr.: -li-on] – Din ngr. ghaleona, fr., it. galion.

VINGALAC ~ce n. poligr. Piesa metalica in care zetarul asaza literele culese intr-o anumita ordine, formand textul care urmeaza sa fie tiparit; culegar. /<germ. Winkelhaken

VINGALAC s.n. (Poligr.) Instrument de metal in care zetarul asaza literele culese pentru textul de imprimat; culegar. [< germ. Winkelhaken].

VINGALAC s. b. instrument de metal in care zetarul asaza literele culese pentru textul de imprimat; culegar. (< germ. Winkethaken)

ZAT, zaturi, s. n. 1. Substanta depusa pe fundul unui vas cu cafea; drojdie (1). 2. Text cules cu litere de plumb si asezat in forme de dimensiunile paginilor, gata pentru tiparit. – Din germ. Satz.

ZETAR, zetari, s. m. Muncitor tipograf care culege manual literele in culegar dupa manuscris; culegator. – Din germ. Setzer.

PARANGONAJ, parangonaje, s. n. (Tipogr.) Asezare a unui cuvant cules cu litere mai mici intre cuvinte culese cu un corp de litera mai mare. – Din fr. parangonnage.

TIPOLITOGRAFIE, tipolitografii, s. f. Procedeu de imprimare a unor texte culese cu litere mobile, mai intai pe hartie de transport si apoi pe forme de tipar plan (placa litografica sau metal). – Din fr. typolithographie.

CURSIV1 ~e n. Text cules cu litere aplecate spre dreapta, imitand scrisul de mana. /<fr. cursif, lat. cursivus

INTERTIP ~uri n. poligr. Masina de cules si de turnat, la care literele se culeg de la distanta (prin transmitere telegrafica). /<fr. intertype

A TASTA ~ez tranz. (litere) A culege la taster. /<grem. tasten

PARANGONAJ s.n. Asezare a unui cuvant, cules cu litere mai mici, intr-un text cules cu un corp de litera mai mare; parangonare. [< fr. parangonnage].

TIPOLITOGRAFIE s.f. Procedeu de imprimare a unor texte culese cu litere mobile, mai intai pe hartie si apoi pe piatra litografica sau placa de metal. [Gen. -iei. / < fr. typolithographie].

PARANGONAJ s. n. asezare a unui cuvant, cules cu litere mai mici, intr-un text cules cu un corp de litera mai mare. (< fr. parangonnage)

TIPOLITOGRAFIE s. f. procedeu de imprimare a unor texte culese cu litere mobile, mai intai pe hartie si apoi pe piatra litografica sau placa de metal. (< fr. typolithographie)

STANOAGA, stanoage, s. f. (Tipogr.) Raft in forma de pupitru pe care se asaza casetele de litere cand se culege un text. – Refacut din stanoage (pl. lui stanog).

LINOTIP, linotipuri, s. n. Masina tipografica care (prin apasarea unor clape) culege si toarna literele in randuri intregi. – Din fr. linotype.

MONOTIP, -A, monotipi, -e, adj., (2) monotipuri, s. n. 1. Adj. (Rar) Facut dupa un singur model, de un singur tip. 2. S. n. (Tipogr.) Masina care culege si toarna literele una cate una. – Din fr. monotype.

STANOAGA ~ge f. poligr. Polita in forma de pupitru pe care se asaza casetele de litere, cand se culege un text cu mana. /<ucr., rus. stanok

LINOTIP s. n. masina tipografica de cules si turnat literele in randuri intregi. (< fr. linotype)

MONOTIP, -A I. adj. facut dupa un singur model de tip. II. s. n. 1. masina tipografica de cules si turnat literele una cate una. 2. procedeu de pictura pe cupru, pe sticla sau un material plastic, transpusa prin imprimare pe hartie. ◊ lucrare astfel obtinuta. (< fr. monotype)

INTERTIP, intertipuri, s. n. Masina tipografica de cules si de turnat litere in randuri, care are matrite cu dinti taiati pe toata grosimea lor (si cu care se poate culege de la distanta, prin transmitere telegrafica). – Din fr. intertype.

TIPOGRAF, -A, tipografi, -e, subst. 1. S. m. si f. Muncitor specializat in lucrarile de tipar. 2. S. n. Masina de cules si de turnat litere sub forma de randuri intregi. – Din ngr. tipoghrafos.

culege, culeg, vb. III. Tranz. 1. A aduna, a strange cereale, fructe, flori etc. ◊ Expr. A culege (pe cineva) de pe drumuri = a ajuta pe cineva cazut in mizerie, oferindu-i mijloace de trai si adapost. ♦ Fig. A dobandi, a obtine, a capata. A culege aplauze. 2. A ridica, a strange ceva de pe jos. 3. A aduna laolalta; a colectiona. ◊ Expr. Alege pana culege, se spune despre cineva foarte pretentios, care, tot alegand, ramane cu partea cea mai proasta. 4. A aduna din casete literele necesare si a le aseza in culegar; a zetui. ◊ Masina de cules = masina cu ajutorul careia se executa operatiile de culegere si de turnat litere (monotip) sau randuri (linotip). [Perf. s. culesei, part. cules] – Lat. colligere.

LINOTIP ~uri n. Masina tipografica cu care se culeg si se toarna literele in randuri intregi. /<fr. linotype

MONOTIP ~uri n. Masina tipografica de cules si de turnat litere izolate. /<fr. monotype

MONOTIP, -A adj. Facut dupa un singur model sau tip. // s.n. 1. (Poligr.) Masina de cules si de turnat literele una cate una. 2. Procedeu de pictura pe cupru, pe sticla sau un material plastic, transpusa prin imprimare pe hartie. ♦ Lucrare obtinuta prin acest procedeu. [< fr. monotype].

LINOTRON (‹ engl.) s. n. Masina de cules fotografica cu tub catodic si cu portcaractere sub forma de cadru de litere, semne etc. Viteza de culegere: 300 de semne de secunda. Inventata in Marea Britanie, in deceniul 7 al sec. 20.

CORPUS s.n. (Poligr.) Corp de litera de 10 puncte tipografice; garmond. 2. (Liv.) culegere de documente, de fragmente din mai multi autori etc. cu privire la un subiect sau la o epoca. [Pl. -suri. / < lat., fr. corpus].

CULEGATOR ~i m. 1) Lucrator care culege recolta. 2) tipogr. Muncitor specializat in culegerea literelor tipografice dupa manuscris; zetar. 3) rar Persoana care aduna obiecte pentru colectie; colectionar. /a culege + suf. ~ator

TASTER ~e n. poligr. Dispozitiv al masinii de cules monotip care fixeaza felul si pozitia literelor in textul ce urmeaza a fi tiparit. /<germ. taster

BLOCARE s.f. Actiunea de a (se) bloca si rezultatul ei. ♦ (Poligr.) culegere intentionata a uneia sau mai multor litere cu floarea in jos pentru a atrage atentia corectorului. ♦ Blocarea contului = situatia unui cont curent sau de decontare din care nu se pot efectua toate platile scadente din lipsa de fonduri disponibile. [< bloca].

TIPOGRAF2 s. n. masina de cules si de turnare in randuri a literelor de tipar. (< germ. Typograph)

BLOCARE (‹ bloca) s. f. 1. Actiunea de a bloca si rezultatul ei. 2. (POLIGR.) culegere intentionata a uneia sau a multor litere cu floarea in jos, pentru a atrage atentia corectorului asupra unor cuvinte indescifrabile din manuscris ori pentru a arata ca ii lipsesc culegatorului literele sau semnele adecvate. 3. (CONT.) Blocarea contului = situatia unui cont curent sau de decontare din care nu se pot efectua toate platile scadente, ca urmare a lipsei disponibilului necesar. Blocarea preturilor = reglementare limitata a preturilor anumitor bunuri si servicii la nivelul pe care ele le-au atins intr-o perioada de referinta. 4. (AGRON.) Proces prin care se reduce asimilarea de catre plante a unui element nutritiv, determinat fie de deficitul lui in sol, fie de existenta altor elemente care provoaca scaderea mobilitatii sale in sol (ex. ionul de calciu in exces genereaza ioni de magneziu, cupru, zinc).

blocare s.f. 1. actiunea de a (se) bloca. 2. (poligr.) culegere intentionata a uneia sau a mai multor litere cu floarea in jos pentru a atrage atentia corectorului. 3. (cont.) ~ a contului = sistare de catre banca a platilor din contul de decontare al unei intreprinderi sau institutii. 4. imposibilitate de functionare, de aplicare a unei reguli. (< bloca)

ZETUI, zetuiesc, vb. IV. Tranz. A aseza literele unui text in culegar, dupa manuscris; a culege. – Germ. setzen.

CULEGAR, culegare, s. n. Instrument de metal de forma unei cutii alungite, cu trei pereti, dintre care unul mobil, care serveste tipografului sa aseze una cate una literele in randuri egale, formand textul de imprimat; vingalac. – culege + suf. -ar.

REGAL1, regaluri, s. n. (Tipogr.) Dulapior la sectia de culegere manuala a unei tipografii, folosit la pastrarea casetelor cu litere sau a formelor pentru tipar. – Din germ. Regal.

OROTIP s.n. (Poligr.) Masina de cules asemanatoare linotipului, la care pe matrite se afla floarea literei in relief, iar aparatul de turnat este inlocuit cu un dispozitiv de tiparire. [< germ. Orotype].

OROTIP s. n. masina de cules, asemanatoare linotipului, la care pe matrite se afla floarea literei in relief, iar aparatul de turnat este inlocuit cu un dispozitiv de tiparire. (< germ. Orotype)

ZETUI, zetuiesc, vb. IV. Tranz. A aseza literele unui text in culegar dupa manuscris pentru a tipari; a culege. – Din germ. setzen.

clisez v. tr. (fr. clicher). Stereotipez, intiparesc intr´un metal topit o pagina compusa din litere mobile ca sa nu mai am nevoie sa mai culeg acea pagina vre-odata.

CULEGAR ~e n. poligr. Placa metalica in care zetarul asaza una cate una literele in randuri egale, formand textul care urmeaza sa fie tiparit; vingalac. /a culege + suf. ~ar

TUSA2 ~e f. 1) Piesa metalica pe care este imprimat un corp de litera, o cifra sau un alt semn grafic (la masinile de dactilografiat, de cules etc.). 2) Fiecare dintre clapele unui instrument muzical cu claviatura (pian, orga, clavecin etc.). [G.-D. tusei] /<fr. touche

TIPOMETRU s. n. 1. instrument pentru masurarea corpului literelor tipografice. 2. rigla gradata in unitati tipografice la masurarea dimensiunilor machetei, a textelor culese sau tiparite. (< fr. typometre)

LUMITIP s.n. (Poligr.) Masina de cules cu claviatura electrica, la care se executa, in acelasi timp cu culegerea de litere, si o proba dactilografiata. [< fr. lumitype].

TIPOMETRU s.n. 1. Instrument pentru masurarea corpului literelor tipografice. 2. Rigla gradata in unitati tipografice, folosita la masurarea dimensiunilor machetei, a textelor culese sau tiparite. [< fr. typometre].

TIPOMETRU ~e n. 1) Instrument pentru masurarea corpului literelor tipografice. 2) Rigla de metal gradata in unitati tipografice, folosita la masurarea dimensiunilor machetei textelor culese sau tiparite. /<fr. typometre

TASTER s. n. (poligr.) dispozitiv mecanic al masinii de cules monotip care fixeaza pe o banda de hartie, prin perforari combinate diferit, felul si pozitia literelor unui text ce urmeaza a fi tiparit. (< germ. Taster)

TUSA1, tuse, s. f. 1. 1. Mica piesa de metal pe care este imprimata o litera, o cifra sau un semn conventional, fixata la capatul unei parghii articulate a masinii de scris, de calculat, de cules. 2. Clapa la orga sau la pian. II. Limita regulamentara a unor terenuri sportive (trasata cu o linie vizibila). ♦ Scoatere a mingii dincolo de tusa1 (II 1) si repunerea ei in joc. III. Lovitura care atinge pe adversar, la jocul de scrima. IV. Felul de a aplica culoarea cu pensula pe panza unui tablou, care defineste stilul unui pictor. – Din fr. touche.

TUSA s.f. I. 1. (Pict.) Fel de a aplica culoarea cu pensula pe panza unui tablou, care defineste stilul unui pictor; urma de pensula in pasta unui tablou. 2. (Sport) Linie care delimiteaza un teren de joc. ♦ Iesirea mingii peste aceasta linie si repunerea ei in joc. 3. Lovitura care atinge pe adversar la jocul de scrima. II. 1. Mica piesa de metal pe care este imprimata o litera, o cifra sau un semn conventional, fixata la capatul unei parghii a masinii de scris, de calculat sau de cules. 2. Placa la claviatura unui pian, a unei o**i etc. [< fr. touche].

TUSA s. f. I. 1. maniera de a aplica culoarea cu pensula pe panza unui tablou, care devineste stilul unui pictor; urma de pensula in pasta unui tablou. 2. (fotbal, rugbi) linie care delimiteaza un teren de joc. ◊ iesirea mingii peste aceasta linie si repunerea ei in joc. 3. lovitura care atinge pe adversar, la scrima. II. 1. mica piesa de metal pe care este imprimata o litera, o cifra sau un semn conventional, fixata la capatul unei parghii a masinii de scris, de calculat sau de cules. 2. placa la claviatura unui pian, a unei o**i etc. (< fr. touche)

CURSIV, -A I. adj. (despre vorbire, scriere) curgator, fluent, usor. II. adj., s. f. (caracter de litera tipografica) inclinat spre dreapta, imitand scrisul de mana; italic. III. s. n. material publicistic de proportii reduse, scris fluent si cules cu astfel de caractere. (< fr. cursif, lat. cursivus)



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)