Rezultate din textul definițiilor
CERCETÁRE ~ări f. 1) v. A CERCETA. 2) Studiu amanunțit efectuat în mod sistematic cu scopul de a cunoaște ceva; investigație. O ~ valoroasă. 3) mil. Acțiune de culegere a informațiilor despre inamic; recunoaștere. ~ări secrete. [G.-D. cercetării] /v. a cerceta

AGENȚÍE, agenții, s. f. 1. Reprezentanță, filială sau sucursală a unei întreprinderi sau instituții situate în alt punct decât acela în care se află sediul principal. 2. (În sintagma) Agenție telegrafică (sau de presă) = instituție care culege informații din toate domeniile de activitate, furnizându-le presei sau televiziunii. 3. Reprezentanță diplomatică; misiune condusă de un agent diplomatic. ◊ Agenție economică = reprezentanță a unei țări într-o țară străină, care efectuează operații economice internaționale. 4. (În sintagma) Agenție de bilete = birou unde se vând cu anticipație bilete pentru spectacole, concerte etc. Agenție de voiaj = birou unde se vând cu anticipație bilete de călătorie (pentru distanțe mai lungi). [Var.: (înv.) aghențíe s. f.] – Din it. agenzia.

INFORMATÓR, -OÁRE, informatori, -oare, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care dă sau culege informații. 2. Adj. Care dă, procură informații. – Din fr. informateur.

CERCETÁȘ ~ă (~i, ~e) m. și f. 1) Militar care execută o cercetare pe pozițiile inamicului; iscoadă. 2) Persoană care culege informații secrete din alte țări. /a cerceta + suf. ~

A ISCODÍ ~ésc tranz. 1) (persoane, lucruri) A urmări pe ascuns cu scopul de a culege informații în interesul cuiva; a spiona. 2) (persoane) A întreba cu insistență, recurgând la diverse vicleșuguri, pentru a afla un secret; a ispiti. 3) A examina în mod insistent cu privirea. 4) A pătrunde cu mintea în esența lucrurilor. 5) A crea în imaginație; a izvodi; a ticlui; a născoci; a inventa; a închipui; a fabrica. /<sl. ischoditi

A RECUNOÁȘTE recunósc tranz. 1) (persoane, obiecte) A identifica (ușor) la o nouă întâlnire. ~ locurile natale. 2) (ființe, lucruri) A deosebi de altele de același fel (după anumite semne); a cunoaște. ~ pe cineva după voce. 3) A considera ca veritabil sau ca legitim. ~ un guvern. 4) mil. (poziții ale inamicului) A cerceta pentru a culege informații. /re- + a cunoaște

REPORTÁJ s.n. Articol de ziar care conține povestirea unui fapt, a unui eveniment, descrierea unui loc etc. pe baza unor informații culese direct de la fața locului. [< fr. reportage].

LECTÚRĂ s. f. 1. faptul de a citi; citit, citire. ◊ text, bucată de citit. 2. culegerea informațiilor înregistrate în memoria unui calculator electronic. (< fr. lecture)

AEROGEOLOGÍE s. f. Ansamblu de informații geologice culese din avion. [Pr.: a-e-ro-ge-o-] – Din germ. Aerogeologie.

SPIÓN, -OÁNĂ, spioni, -oane, subst. I. S. m. și f. 1. Persoană însărcinată să culeagă clandestin informații secrete privitoare la un stat și să le transmită altui stat; iscoadă. 2. Persoană care pândește, observă pe alții (pentru a furniza cuiva informații). II. S. m. Lamă de oțel cu o grosime variabilă, folosită la determinarea și la verificarea jocului sau a distanței dintre suprafețele a două piese asamblate. [Pr.: spi-on] – Din germ. Spion, it. spione. Cf. fr. espion.

AEROGEOLOGÍE f. Procedeu de culegere a informației geologice din avion. /<germ. Aerogeologie

A UNDÍ ~ésc tranz. 1) (pește) A pescui cu undița. 2) fig. (informații) A culege câte puțin în mod indirect. /<sl. onditi

AEROGEOLOGÍE s.f. culegere de informații geologice cu avionul. [Gen. -iei. / cf. germ. Aerogeologie < gr. aer – aer, geologia – geologie].

AEROGEOLOGÍE s. f. culegere de informații geologice cu avionul. (< germ. Aerogeologie)

COD ~uri n. 1) Ansamblu de reguli, de precepte sau de prescripții referitoare la conduită. ~ de onoare. ~ul vieții. 2) culegere de reguli juridice dintr-o anumită ramură a dreptului; codice ~ul muncii. ~ penal. 3) Sistem de simboluri, care are destinația de a reprezenta și a transmite o informație; cifru. ~ secret. 4) culegere de simboluri, care are destinația de a reprezenta și a transmiteo informație secretă; cifru. ~ internațional. 5) Sistem riguros de relații structurale între semne și ansambluri de semne. ~ lingvistic. ~ grafic.~ poștal sistem de cifre, indicând localitatea și numărul oficiului poștal al destinatarului, care se înscrie pe trimiterile poștale, pentru a fi cartate cu ajutorul tehnicii automate. ~ genetic sistem de înregistrare, conservare și de transmitere a infor-mației ereditare. /<fr. code

INFORMATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care culege și furnizează informații. /<fr. informateur

REPÓRTER, -Ă s. m. f. ziarist, autor de reportaje, care culege și transmite informații pentru presă, radio și televiziune. (< fr., engl. reporter, germ. Reporter)

SPIONÁ, spionez, vb. I. 1. Intranz. A culege în mod clandestin informații secrete privitoare la un alt stat și a le transmite altui stat. 2. Tranz. și refl. recipr. A (se) iscodi, a (se) pândi în scopul de a raporta cuiva cele aflate. ♦ A (se) privi, a (se) urmări pe furiș. [Pr.: spi-o-] – Din germ. spionieren, it. spionare Cf. fr. espionner.

SPIONÁJ ~e n. Activitate constând în culegerea și transmiterea unor informații secrete de stat unei puteri străine. [Sil. spi-o-] /<it. spionaggio, fr. espionnage

A ȘTIRICÍ ~ésc tranz. reg. 1) A afla culegând știri prin vicleșug. 2) (informații) A face cunoscut; a da de știre; a vesti; a în-știința; a anunța; a informa. /știre + suf. ~ici

REPORTÁJ ~e n. 1) Specie publicistică (uneori având valoare literară), care conține informații operative asupra unor evenimente culese la fața locului. 2) Articol publicat în presă care conține astfel de informații. /<fr. reportage

REPÓRTER s.m. Ziarist care culege de pe teren diverse știri și informații de actualitate; autor de reportaje. ♦ Reporter cinematografic = operator care filmează în vederea alcătuirii jurnalelor cinematografice. [< fr. reporter].

REPÓRTER, -Ă, reporteri, -e, s. m. și f. Persoană însărcinată să culeagă și să transmită de pe teren știri și informații; autor de reportaje. ◊ Reporter cinematografic = operator care filmează în vederea realizării unor jurnale cinematografice, a unor filme documentare etc. [Acc. și: reportér] – Din fr. reporter, germ. Reporter, engl. reporter.

VÁRIA n. 1) culegere de scrieri variate. 2) Rubrică într-o revistă, care include diferite materiale mici (articole, note, informații). [Sil. -ri-a] /<fr. varia

VÁRIA1 s. n. pl. 1. culegere bibliografică de scrieri (mărunte) diferite. 2. Rubrică într-o publicație periodică, care cuprinde articole, note și informații mărunte și cu conținut variat. [Pr.: -ri-a] – Cuv. lat.

VÁRIA s.n. 1. culegere bibliografică de scrieri diferite. 2. Rubrică a unei publicații în care se tipăresc articole scurte, note mărunte, informații etc. [Pron. -ri-a. / < fr., lat. varia].

VÁRIA1 s. n. pl. 1. culegere bibliografică de scrieri diferite. 2. rubrică a unei publicații în care se tipăresc articole scurte, note mărunte, informații etc. (< lat. varia)

COD s.n. 1. culegere de legi dintr-un anumit domeniu al dreptului. ◊ Codul muncii = ansamblu de norme care reglementează raporturile de muncă. ♦ (Fig.) culegere de norme referitoare la un anumit domeniu de activitate. 2. Sistem de simboluri (semne) care este folosit ca să reprezinte și să transmită informații (mesaje). 3. (Biol.) Codul genetic = sistem natural prin care se înregistrează, se conservă și se transmite informația ereditară. [< fr. code, cf. lat. codex].

NÓTĂ1 ~e f. 1) Text scris, conținând un scurt comentariu; însemnare; remarcă. ◊ ~e marginale însemnări făcute pe marginea unui text tipărit (sau a unui manuscris). A lua ~ de ceva a) a lua cunoștință de ceva; b) a ține seamă de ceva; a reține. ~e de călătorie (sau de drum) însemnări referitoare la impresiile culese dintr-o călătorie. ~ explicativă anexă la o carte, conținând explicații referitoare la conținutul acesteia. ~ de plată hârtie oficială, în care este indicată suma ce urmează să fie achitată. 2) la pl. v. NOTIȚĂ. ◊ A lua ~e a face însemnări; a conspecta. 3) Mențiune dintr-un sistem convențional de cifre, care servește pentru aprecierea cunoștințelor elevi-lor și studenților. 4) Scurtă informație publi-cată în presa periodică. 5) Adresare diploma-tică a guvernului unui stat către guvernul altui stat. ~ de protest. 6) Semn distinctiv; nuanță caracteristică. ~ de umor. /<fr. note, lat., it. nota

COD2, coduri, s. n. 1. Act normativ care cuprinde o culegere sistematică de reguli juridice privitoare la o anumită ramură a dreptului. Cod penal. Codul muncii ♦ Ansamblu de reguli privind comportarea cuiva. 2. Sistem de semne sau de semnale convenționale care servește la transmiterea unui mesaj, a unei comunicări. ◊ Cod poștal = număr atribuit unei localități sau străzi. Cod de culori = sistem de notare prin culori a cifrelor care reprezintă parametrii principali ai rezistorilor și condensatoarelor. 3. (Biol.; în sintagma) Cod genetic = mecanism prin care se înregistrează, se conservă și se transmite informația ereditară. – Din fr. code.



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)