Rezultate din textul definițiilor
IARCU, Dimitrie (1817-1879, n. Slatina), profesor, publicist si bibliograf roman. Participant la Revolutia de la 1848 din Tara Romaneasca. A publicat prima bibliografie generala a culturii romane („Bibliografia cronologica sau Catalog general de cartile romane”), cuprinzand cartile romanesti tiparite intre 1550 si 1865. Autorul unei culegeri de anecdote („Romanul glumet”) si al unor lucrari didactice („Mitologia”).

ANALELE ACADEMIEI ROMANE, publicatie anuala a Academiei Romane in care sint consemnate aspectele cu caracter general, stiintific, organizatoric si administrativ: adunarile generale, alegerile de noi membri, membrii decedati, structura si componenta Academiei si a conducerii sale, manifestarile stiintifice organizate de sectiile, filialele, comisiile si institutele de cercetare ale Academiei, acordarea premiilor anuale, discursurile de receptie, sarbatoriri, aniversari si comemorari ale unor personalitati si evenimente importante din istoria poporului roman, a stiintei si culturii romanesti si universale. Au aparut incepind cu anul 1869, tomul I cuprinzind sesiunile anilor 1867, 1868 si 1869, in mai multe serii: 1869-1878, 1879-1921, 1921-1946, 1948-1986; volumele pe anii 1946-1948 si 1987-1989 se afla in curs de elaborare si publicare. Pentru perioada 1878-1920 exista un indice bibliografic de nume si materii. Cu anul 1990 incepe editarea unei noi serii a A.

BARSANESCU, Stefan S. (1895-1984, Viperesti, jud. Buzau), pedagog roman. M. coresp. al Acad. (1963), prof. univ. la Iasi. Lucrari de pedagogie a culturii si de istorie a pedagogiei romanesti („Unitatea pedagogiei contemporane ca stiinta”, „Istoria pedagogiei romanesti”, „Pagini nescrise din istoria culturii romanesti”).

POPOVICI, Iosif (1876-1928, n. sat Cliciova, jud. Timis), lingvist roman. Adept al geografiei lingvistice. Specialist in slavistica, in fonetica si dialectologie („Dialectele romanesti. I. Dialectele muntenilor si padurenilor”, „Dialectele romane din Istria”). Studii si cercetari folclorice romanice si balcanice. Preocupari de istorie a culturii romanesti vechi.

BUTURA, Valeriu (1910-1989, n. Salciua, jud. Alba), etnograf roman. Studii si cercetari in etnobotanica, instalatii tehnice taranesti, agricultura traditionala („Muzeul etnografic al Transilvaniei”, „Etnografia poporului roman. cultura materiala”, „Enciclopedie de etnobotanica romaneasca”, „Etnografia Transilvaniei”).

BOTZAN, Marcu (n. 1913, Craiova), inginer agronom roman. M. Coresp. al Acad. (1991). Lucrari in domeniul imbunatatirilor funciare si al regimurilor de irigatie a culturilor agricole („Apele in viata poporului roman”, „Culturi irigate”). A organizat (1966) primul institut de cercetari pentru imbunatatiri funciare si pedologice din tara. Acad. (1993).

DACIAN, lon (1911-1981, n. Saschiz, jud. Mures), tenor roman. cultura vocala si aptitudini scenice afirmate in repertoriul de opereta romanesc („Lasati-ma sa cant“, „Ana Lugojana“) si universal („Vanzatorul de pasari“, „My Fair Lady“).

CLASICISM n. 1) Ansamblu de trasaturi proprii marilor opere literare si artistice ale antichitatii greco-romane, bazate pe un ideal de frumusete armonioasa, echilibrata si senina. 2) Curent in arta si cultura europeana, aparut in sec. XVIII in Franta, caracterizat prin cultul pentru cultura greco-romana, prin cautarea perfectiunii in forma, prin respectul pentru masura, prin gustul pentru analiza psihologica, prin ordine, echilibru si claritate. 3) Ansamblu de productii literare si artistice al autorilor care tin de acest curent. /<fr. classicisme

ASTRA v. Asociatiunea Transilvana pentru literatura romana si cultura Poporului roman.

romanITATE s. f. 1. Totalitatea popoarelor romanice; lumea romana2. 2. Caracter roman2 sau romanic (al unul popor sau al unei culturi); origine, descendenta romana2. – Din fr. romanite, it. romanita.

A SE romanIZA ma ~ez intranz. A adopta limba, cultura si obiceiurile romanilor; a deveni asemanator cu romanii. /<fr. romaniser

A SE romanIZA ma ~ez intranz. A adopta limba, cultura si obiceiurile romanilor; a deveni asemanator cu romanii. /roman + suf. ~iza

romanITATE s.f. 1. Totalitatea popoarelor romanice. 2. Caracter roman (al unui popor, al unei culturi); origine, descendenta romana. [Cf. fr. romanite, it. romanita, lat. romanitas].

HELIADISM s. n. atitudine creatoare in cultura si literatura romana moderna, caracterizata prin dinamism si spirit novator, enciclopedic, renascentist, prin spirit polemic si incisivitate. (< Heliade + -ism)

ROMANISTICA s. f. studiul limbii, culturii si literaturii romane. (< roman + -istica)

AL GEORGE, Sergiu (1922-1981), indianist roman. Lucrari despre cultura si civilizatia indiana („Limba si gindire in cultura indiana”).

ANTONIADE, Constantin (1880-1954, n. Bucuresti), filozof, istoric al culturii si diplomat roman. A criticat teoria kantiniana si postkantiniana a cunostintei, sustinind ca existenta si existenta fenomenala sint identice, de vreme ce lumea numenala nu va putea fi niciodata cunoscuta („Iluzia realista”). Monografii („Thomas Carlyle”, „Machiavelli. Omul. Timpul. Opera”).

ASACHI 1. Gheorghe A. (1788-1869, n. Herta), om de cultura si scriitor roman. Studii de astronomie, arheologie, epigrafie, poetica, pictura la Lvov, Viena si Roma. Intemeietor al invatamintului (Academia Mihaileana, 1835), al presei („Albina romaneasca”, 1929) si al teatrului romanesc (in 1816) in Moldova. A scris sonete (in maniera petrarchista), fabule, balade, poeme fantastice („Turnul lui But”), influentate de clasicism si de preromantism, drame si nuvele istorice, prelucrari. Picturi cu subiect istoric. 2. Dimitrie A. (1820-1868), matematician roman. Fiul lui A. (1.) Autorul primei lucrari originale romanesti de matematica („Asupra inversarii seriilor”) si al primului tratat romanesc de topografie. 3. Alexandru A. (1828-1868), grafician roman. Fiul lui A. (1). A ilustrat cu litografii, naive ca factura, dar insufletite de sentimente patriotice, nuvelele istorice ale tatalui sau. 4. Ermiona A. (1821-1900, n. Viena), traducatoare romana. Fiica lui A. (1), sotia lui Edgar Quinet. Stabilita la Paris. Cronici muzicale, memorialistica („Memoires d’exil”), traduceri, corespondenta (cu. V. Hugo).

BIANCHI-BANDINELLI, Ranuccio (1900-1975), arheolog si istoric italian. Specializat in istoria artei etrusce si romane („Arheologie si cultura”, „Roma, centru al puterii”, „Roma, sfirsit al artei antice”).

romanIZA vb. I. tr. A da, a impune (unei tari) cultura, civilizatia si organizatia romana. ♦ refl. A deveni roman sau romanic. [Cf. fr. romaniser, it. romanizare].

COSINZEANA, revista literara ilustrata. A aparut, cu intreruperi, si cu periodicitate variabila, intre 1911 si 1928, initial, la Orastie si din 1922, la Cluj. A sustinut unitatea nationala a romanilor prin literatura si cultura.

CULEA, Apostol D. (1882-1949, n. Suditi, jud. Ialomita), pedagog si publicist roman. Activitate in domeniul culturii populare, propagarii stiintei la sate („Literatura copiilor si sezatorile cu copii”, „Scoli si cursuri taranesti”, in colab.).

ANTIromaneSC ~easca (~esti) Care este indreptat impotriva romanilor, a limbii si a culturii lor. /anti- + romanesc

ARGUEDAS, Jose Maria (1911-1969), scriitor peruvian. romane prezentind lenta disparitie a culturii indigene („Fluviile adinci”, „Singe amestecat”).

CEAMURLIA DE JOS, com. in jud. Tulcea; 2.791 loc. (1991). Importante vestigii neolitice (cultura Hamangia) si din epoca romana (sec. 2-3).

romanIZA vb. I. tr. a imprima, a impune unei tari, unei populatii obiceiurile, cultura, modul de organizare si civilizatia romana. II. refl. a deveni roman(ic). (< fr. romaniser)

BRATEIU 1. Com. in jud. Sibiu, pe Tirnava Mare; 2.870 loc. (1991). In satul Buzd, biserica fortificata (sec. 15). 2. cultura din sec. 4-6 apartinind populatiei daco-romane. De caracter rural, puternic influentata de cultura provinciala bizantina, cultura B. a cuprins intreg terit. de astazi al Romaniei. Ea a format fondul de populatie (etnic si lingvistic) si de cultura care a stat la baza formarii si dezvoltarii culturii Ipotesti-Ciurel-Cindesti din sec. 7-8.

COMARNESCU, Petru (1905-1970, n. Iasi), critic de arta si eseist roman. Lucrari de estetica („Kalokagathon”); studii si articole de istorie a culturii si artei, monografii ale unor artisti romani („Luchian”, „Tonitza”, „Tuculescu”, „Anghel”, „Brancusi – mit si metamorfoza”) si straini („Delneka”). Memorialistica („Homo americanus”); traduceri.

SASKATOON [sæskətu:n], oras in partea central-sudica a Canadei (Saskatchewan), situat in prerie, pe raul Saskatchewan de Sud, la 241 km NV de Regina; 196,8 mii loc. (2001). Aeroport. Piata agricola pentru cereale. Expl. de potasiu si uraniu. Rafinarie de petrol. Constr. de masini agricole. Ind. chimica (ingrasaminte), electronica, a mat. de constr. (ciment), de prelucr. a lemnului, textila, a ceramicii si alim. (preparate din carne si lapte, faina, bere s.a.). Morarit. Galerie de arta. Muzeul culturii ucrainene. Conservator; orchestra simfonica. Universitate (1907); catedrala romano-catolica St. Paul; catedrala anglicana St. John. Fundat in 1833 de un grup de colonisti condusi de John Lake, pe locul unei asezari indiene (Nutana), pe calea ferata transcanadiana. Oras din 1903.

BANCILA, Vasile (1897-1979, n. Braila), filozof roman. Studii de logica, etica, estetica, sociologie, filozofia culturii, in care cerceteaza fondul metafizic al problemelor dintr-o perspectiva religioasa, ortodoxa („Lucian Blaga, energie romaneasca”, „Duhul sarbatorii”). Eseuri.

CANDEA, V****l (1927-2007, n. Focsani), istoric roman. M. coresp. al Acad. (1990). Contributii in domeniul istoriei culturii medievale si moderne („Les icones melkites”, „Stolnicul intre contemporani”, „Marturii romanesti peste hotare”). M. coresp. al Acad. (1991).

NEAMTU, Octavian (1910-1976, n. Caransebes), sociolog roman. Membru al Scolii sociologice de la Bucuresti. Studii („Sociologia culturii poporului”), monografii („Dimitrie Gusti. Viata si personalitate.”, in colab.).

SALACEA, com. in jud. Bihor, situata in C. Salacea-Rosiori, pe raul Ier; 3.126 loc. (2005). Centru de impletituri din papura. In arealul satului Otomani au fost descoperite (1924-1928 si 1958-1962) vestigiile unor asezari din Epoca bronzului, cu locuinte de suprafata si ceramica abundenta, decorata cu motive spiralate, ghirlande, benzi incizate, rozete etc. (V. si Otomani, cultura). In satul S., atestat documentar in 1163, se afla biserica romano-catolica Sf. Maria (1792), iar in satul Otomani, mentionat documentar in 1263, exista doua conace (sec. 18 si 19). Rezervatia naturala „Complexul hidrografic Valea Rece”.

BOBOC, Alexandru (n. 1930, Dumbrava, jud. Mehedinti), filozof roman. M. coresp. al Acad. (1991), prof. univ. la Bucuresti. Preocupat de filozofia culturii si filozofia limbajului („Confruntari de idei in filozofia contemporana”). Monografii de istorie a filosofiei („Kant si neokantianismul”).

ELENISM s. n. 1. perioada in istoria si civilizatia societatii sclavagiste a popoarelor din bazinul Marii Mediterane, intre epoca cuceririlor lui Alexandru Macedon si caderea imperiului acestuia sub stapanirea romana, prin amestecul formelor grecesti de organizare politica, culturale, religioase cu cele orientale. ◊ cultura Greciei antice si influentele exercitate de ea. 2. expresie specifica limbii elene. (< fr. hellenisme)

BERCIU, Dumitru (1907-1998, n. sat Bobita, jud. Mehedinti), istoric si arheolog roman. Prof. univ. la Bucuresti. Specialist in arheologie preistorica („Arheologia preistorica a Olteniei”, „cultura Hamangia”, „Buridava”).

BOGZA 1. Alexandru (1905-1973, n. Constanta), filozof roman. Regindeste „idealismul lui Kant”, opunindu-i un „realism critic” ale carui concepte le aplica in domeniile particulare ale culturii, indeosebi in muzica („Realismul critic”). 2. Geo B. (1908-1993, n. Ploiesti), scriitor si ziarist roman. Frate cu B. (1) si Radu Tudoran. Acad. (1955). Lirica de avangarda („Poemul invectiva”). Creator al unei formule unice de reportaj, reportajul poematic („Cartea Oltului”). Preocupat de evenimentele actualitatii, se dovedeste in mod egal un poet al sublimului si al imundului, al geologicului si al cosmogonicului („Oameni si carbuni din Valea Jiului”, „Tari de piatra, de foc si de pamint”, „Paznic de far”, „Ca sa fii om intreg”).

BRIA, Ion ( 1929-2002, n. Telega, jud. Prahova), teolog roman. Prof. univ. la Bucuresti. Preocupat de teologia sistematica si raportul dintre credinta, cultura si spiritualitate („Dictionar de teologie ortodoxa”, „Destinul ortodoxiei”, „Credinta pe care o marturisim”).

LA MANCHE [la mantʃa], regiune naturala in partea central-sudica a Spaniei, parte componenta a comunitatii autonome Castilia-La Mancha, situata la 680-710 m alt. Clima calda (peste 20ºC media anuala); precipitatii reduse (400-500 mm anual). Culturi de cereale si de vita de vie. In aceasta regiune se petrece actiunea romanului „Don Quijote de La Mancha” de Cervantes.

CINDESTI 1. Com. in jud. Dimbovita; 3.476 loc. (1991). Centru pomicol. Resed. com. este satul Cindesti-Vale. 2. Com. in jud. Neamt; 4.575 loc. (1991). Asezare carpatica cu tezaur de monede romane de argint (sec. 1-4). 3. Sat in com. Vernesti, jud. Buzau. Aici s-au descoperit urmele unei culturi materiale, numita C., care atesta continuitatea populatiei autohtone in sec. 5-6.

VANDAL s.m. 1. Membru al unui vechi trib germanic care, in secolul V, a invadat Imperiul roman de rasarit, producand mari distrugeri. 2. (Fig.) Cel care are o comportare necivilizata (fata de operele si bunurile culturii). [< fr. vandale].

romanIC ~ca (~ci, ~ce) 1) (despre persoane) Care se trage din romani; descen-dent din romani. 2) (despre limbi) Care are la baza limba latina; care provine din limba latina. 3) Care studiaza limbile, literaturile si culturile neolatine. Studii ~ce. /<it. romanico, germ. romanisch

CRACIUN, Emil (1896-1976, n. Iasi), medic roman. M. coresp. al Acad. (1963), prof. univ. la Bucuresti. Contributii la studiul anatomiei patologice a diferitelor boli, la introducerea culturilor de tesuturi („metoda romaneasca”).

SALCUDEANU, Petre (1930-2005, n. sat Gligoresti, jud. Cluj), scriitor si om politic roman. Proza de investigatie sociala si politica, cu valente parabolice („Biblioteca din Alexandria”, „Cina cea de taina”). romane cu intriga politista (seria „Bunicul”). Scenarii de film („Vifornita”, „O lacrima de fata”, „Intoarcerea in iad”). Ministru al culturii (aug.-nov. 1993).

BARBAT, V****l I. (1879-1931, n. sat Rasa, jud. Calarasi), sociolog roman. Prof. univ. la Cluj. Unul dintre initiatorii planului de culturalizare a Transilvaniei, denumit „Extensiunea universitara”. Preocupat indeosebi de sociologia culturii („Dinamism cultural”, „Premisele umane ale culturii moderne”). A infiintat si condus „Revista de sociologie”.

BEZDECHI, Stefan (1888-1958, n. Ploiesti), filolog roman. M. coresp. al Acad. (1945), prof. univ. la Cluj. Clasicist. Traduceri (Euripide, Xenofon, Platon, Lucian de Samota) si studii despre cultura antica („Ginduri si chipuri din Grecia antica”).

BARBAR, -A, barbari, -e, s. m. si f. 1. Nume dat in antichitate de greci si de romani oricarei persoane care facea parte dintr-o populatie straina si pe care ei o considerau pe o treapta de cultura inferioara. 2. (La m. pl.) Nume dat in trecut popoarelor migratoare care s-au asezat, la inceputul evului mediu, in Europa; (la sg.) persoana facand parte dintr-un asemenea popor. 3. Fig. (Adesea adjectival) Persoana care se comporta in mod necivilizat, care are o purtare grosolana, salbatica. – Fr. barbare (lat. lit. barbarus).

BARITIU, George (1812-1893, n. Jucu, jud. Cluj), om politic, publicist si istoric roman. Acad. (1866). Conceptii iluministe („Cuvintare scolaticeasca”). Intemeietorul presei romanesti din Transilvania („Gazeta de Transilvania”, 1838; „Foaie pentru minte, inima si literatura”, 1838). Unul dintre conducatorii Revolutiei de la 1848-1849; vicepresedinte al Adunarii Nationale de la Blaj (3-5/15-17 mai 1848). Membru fondator al ASTREI si al Academiei romane. Preocupari privind istoria romanilor („Parti alese din istoria Transilvaniei. Pre doua sute de ani in urma”). Contributii la elaborarea unor teme de filozofie a culturii si filozofie a istoriei („Despre filozoful Schopenhauer”).

SILISTE, silisti, s. f. 1. Denumire data in evul mediu, in tarile romane, locului pe care fusese sau pe care era asezat un sat; vatra satului. ♦ (Reg.) Loc de casa. 2. (Pop.) Loc necultivat, bun pentru cultura cerealelor, sau loc plantat cu pomi (in apropierea sau in vatra satului). ♦ (Reg.) Pasune. [Acc. si: siliste.Var.: (reg.) saliste (acc. si: saliste), seliste s. f.] – Din sl. seliste.

COSMOPOLITISM s. n. 1. conceptie din epoca de criza a sclavagismului grec si roman care promova ideea „cetateniei universale”. 2. conceptie care propaga indiferenta fata de patrie, neincrederea in capacitatile creatoare ale propriului popor, dispretul fata de valorile culturii materiale si spirituale ale propriei natiuni, fata de limba si traditiile nationale progresiste. (< fr. cosmopolitisme, rus. kosmopolitizm)

barbar, -a adj. (lat. barbarus, d. vgr. barbaros). Strain de cultura, necivilizat: popor barbar. Fig. Crud, neomenos: inima barbara. Impropriu, urit: termin barbar. Uerit, aspru: limba barbara. M. pl. Popoarele necivilizate care au navalit in imperiu roman si in alte tari, ca Hunii Ungurii, Bulgarii, Tatarii s.a. Adv. S’a purtat barbar. – Fals -ar (dupa fr.). Vechi. Azi. pop. varvar (dupa ngr.), crud, neomenos.

BOTOSANA, com. in jud. Suceava; 4.876 loc. (1991). Vestigii apartinind populatiei trace de la sfirsitul epocii bronzului (cultura Noua) si prima epoca a fierului (sec. 9 i. Hr.); o asezare geto-dacica din sec. 2 i.Hr.-2 d. Hr., precum si o importanta asezare a populatiei daco-romane din sec. 5-7.

RAPEANU, Valeriu (n. 1931, Ploiestiori, jud. Prahova), istoric si critic literar roman. Prof. univ. la Bucuresti. Director al Editurii „Mihai Eminescu” (1972-1990). Monografii („George Mihail Zamfirescu”, „Vlahuta si epoca sa”, „I.G. Duca”, „George Enescu”). Studii si eseuri pe teme diverse („cultura si istorie”, „Memoria si fetele timpului”); eseuri critice („N. Iorga”, „Gh. I. Bratianu”); editii (Vlahuta, Iorga).

BOIAN 1. Portiune inalta a C. romane, in S acesteia, intre Olt si Vedea, drenata de Calmatuiul teleormanean, limitata la N de Platforma Cotmeana si la S de Dunare. Alt. max.: 171 m. Cereale si plante ind. 2. cultura materiala din neoliticul mijlociu, raspindita in Muntenia si SE Transilvaniei (in mileniul 5-4 i. Hr.), caracterizata prin mai multe faze de dezvoltare si printr-o ceramica variat decorata. Denumita dupa asezarea de pe gradistea Ulmilor din mijlocul fostului lac Boian, jud. Calarasi.

ROSIOR, -OARA, rosiori, -oare, adj., subst. I. Adj. Diminutiv al lui rosu.Pere rosioare = soi de pere care se pastreaza bine toata iarna. Prune rosioare = soi de prune care se coc de timpuriu. II. S. f. 1. (La sg.) Soi de vita de vie cu struguri mici de culoare rosiatica, putin raspandit in cultura. 2. Peste cu corpul turtit lateral si acoperit cu solzi mari, cu ochii si cu inotatoarele rosietice (Scardinius erythrophthalmus). III. S. m. (La pl.) Corp de elita al cavaleriei in organizarea mai veche a armatei romane; (si la sg.) ostas din acest corp de cavalerie. [Pr.: -si-or] – Rosu + suf. -ior.

HACHMANN [hahman], Rolf (n. 1917), arheolog german. Prof. univ. la Saarbrucken. Cercetari privind cronologia Epocii bronzului in bazinul M. Baltice si a culturilor materiale germane din Epoca fierului („Perioada bronzului timpuriu in zona vestica a M. Baltice si relatiile cu centrul si sud-estul Europei”, „Studii cronologice: cronologia perioadei pretimpurie a fierului”). M. de onoare al Acad. romane (1993).

CELEI, cultura din perioada de tranzitie de la neolitic la epoca bronzului (c. 2.500-1.500 i. Hr.), denumita astfel dupa asezarea preistorica descoperita. in localit. Celei (azi in raza orasului Corabia, jud. Olt), suprapusa ulterior de o asezare dacica si de cetatea romano-bizantina Sucidava.

POPOVICI, Ilie T. (1902-1982, n. Budai, jud. Orhei, Basarabia), medic veterinar roman. M. coresp. al Acad. (1955), prof. univ. la Bucuresti. Intemeietor si director (1949-1962) al Institutului de Patologie si Igiena Animala din Bucuresti. Lucrari in domeniul bolilor infectioase ale animalelor domestice („Vaccinarea impotriva agalaxiei contagioase a oilor si caprelor cu ajutorul culturilor vii de capromyes agalactice”, „O noua metoda de vaccinare antirabica folosita in combaterea turbarii la animale”); cercetari asupra mecanismului actiunii imunogene a hidroxidului de aluminiu („Rolul focarului inflamator”).

HAULICA, DAN (n. 1932, Iasi), critic literar si de arta roman. M. coresp. al Acad. (1993), prof. univ. la Bucuresti. Redactor-sef al revistei „Secolul 20” (1967-1990). Presedinte al Asociatiei Internationale a Criticilor de Arta (1981-1984). Ambasador, delegat permanent al romaniei pe langa UNESCO (din 1990). Preocupari in domeniul artei si literaturii contemporane („Critica si cultura”, „Brancusi, ou l’anonymat du genie”, „Peintres roumains”, „Nostalgia sintezei”, „Geografii spirituale”, „Dimensiuni ale artei moderne”).

BARAGAN, subunitate estica a Cimpiei romane, cuprinsa intre vaile, Mostistei, Dunarii, Buzaului si reg. subcarpatica; acoperita de loess si presarata cu crovuri, dune si lacuri sarate. Caracteristica principala este data de interfluviile largi, de mare netezime, cu scurgere semiendoreica si ape subterane adinci. Climat de stepa si soluri cernoziomice, propice culturilor cerealiere, de floarea-soarelui, sfecla de zahar, tutun etc., unele pe terenuri irigate. Considerat grinarul tarii.

OBREJA 1. Com. in jud. Caras-Severin, pe raul Bistra, in zona de confl. cu raul Timis, la poalele de NV ale Muntelui Mic; 3.293 loc. (2003). Statie (in satul O.) si halta de c. f. (in satul Iaz). Pomicultura. In satul O., mentionat documentar in 1547, se afla biserica Sfintii Apostoli Petru si Pavel (1780, cu picturi murale interioare din 1834). In arealul satului Iaz au fost descoperite urmele unei asezari neolitice apartinand culturii Starcevo-Cris (5000-3500 i. Hr.). precum si ale uneia din perioada de tranzitie de la Neolitic la Epoca Bronzului (2500-1800 i. Hr.). 2. Sat in com. Mihalt (jud. Alba), pe terit. caruia a fost descoperita, pe langa doua asezari datand din Neolitic si Epoca Bronzului, o importanta asezare, cu cimitir apartinand populatiei daco-romane (sec. 2-4).

UNIUNEA SCRIITORILOR, organizatie a scriitorilor din Romania, constituita in mart. 1949, prin fuziunea Societatii Scriitorilor Romani (infiintata in apr. 1909) cu Societatea Autorilor Dramatici. In perioada 1949-1989 a functionat ca „organizatie obsteasca si profesionala de creatie”, fiind subordonata si finantata de stat. Dupa 1989, a devenit o asociatie de creatori neguvernamentala, nonprofit si apolitica, intretinandu-se din autofinantare. Reuneste 12 filiale regionale organizate in Romania si in filiala Chisinau. include 6 sectii, dupa genurile literare. Sustine aparitia publicatiilor literare si de cultura (saptamanalele „Romania literara” si „Luceafarul”, mensualele „Convorbiri literare”, „Vatra”, „Tribuna”, „Apostrof”, „Euphorion”, „Ex-Ponto”, „Viata romaneasca”, „Memoria”). Are doua edituri: Cartea romaneasca si Ardealul. Organele de conducere sunt Adunarea Generala si Conferinta Nationala. Intre Adunari este condusa de un consiliu, format din reprezentatii filialelor. Acorda anual premii membrilor si debutantilor. Presedinte, din 2005, N. Manolescu.

RECAMIER [rekamie], Jeanne-Francoise-Julie Adelaide, Mme (1778-1849), femeie de litere franceza, fiica unui prosper bancher, celebra pentru frumusete si spirit. Personalitate de vasta cultura, antibonapartista, a tinut la Paris un salon frecventat de primii exponenti ai opozitiei liberale (L. David, J.B. Bernadotte, J.V. Moreau s.a.). In dizgratia (1805) lui Napoleon, a plecat la Lyon, apoi a fost exilata (1811) in Italia; dupa caderea imparatului si-a reconstituit salonul (1819) la Abbaye-aux-Bois, acesta avand un specific literar. Prietena cu Chateaubriand. Corespondenta; poezii („Suvenire”). Apropiata ei, Germaine de Stael, i-a creat portretul literar in romanul „Corinne”.

COLONIE1, colonii, s. f. 1. (In antichitate) Cetate sau oras intemeiat, in scopuri comerciale sau strategice, de fenicieni, de greci sau de alte popoare pe teritorii straine. ♦ Oras intemeiat de romani in tinuturile cucerite, avand rol economic, administrativ si militar. 2. Teritoriu ocupat si administrat de o natiune straina si care este dependent de aceasta pe plan politic, economic, cultural etc. 3. Grup compact de persoane (de aceeasi origine) asezat intr-o tara sau intr-o regiune a unei tari si care provine din imigrare sau din stramutare. 4. Grup de copii trimisi la odihna in statiuni climaterice sau balneare; loc unde este gazduit acest grup de copii. 5. Grup de animale din aceeasi specie, care duce viata in comun. Colonie de corali.Colonie microbiana = grup de bacterii aflat in cultura pe medii sociale, vizibil cu ochiul liber, derivat dintr-un germen unic sau dintr-un numar redus de germeni care s-au inmultit pe loc. – Din fr. colonie, lat. colonia.



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)