Rezultate din textul definițiilor
FIALA s. f. (ant.) 1. cupa de metal fara toarte si fara picior, decorata cu godroane radiare (frunze de lotus), pentru libatii. 2. urna cinerara. (< fr., gr. phiale)
GODEU, godeuri, s. n. I. 1. cupa de metal care se monteaza la aparatele de ridicat sau de transportat materiale si care se incarca si se descarca automat. 2. Mic recipient din material izolant, folosit pentru realizarea unor legaturi electrice. II. Fald la o rochie, la o draperie etc. – Din fr. godet.
POTIR, potire, s. n. 1. cupa de metal (pretios) cu gura larga (si cu marginile rasfrante); p. ext. continutul acestei cupe. ♦ Spec. Pahar de aur sau de argint, cu picior, in care se pastreaza cuminecatura la biserica. 2. P. a**l. Parte a unei flori alcatuita din corola si caliciu. – Din sl. potirĩ.
HANAP s. n. cupa din lemn, metal etc. bogat ornamentata, folosita in evul mediu pentru baut. – Din fr. hanap.
BOL s.n. 1. Cocolos. ◊ Cocolos alimentar = cocolos format din alimentele amestecate in gura cu saliva. 2. Ceasca sferica simpla. 3. (Muz.) Surdina din cupe mobile, din metal sau cauciuc. [Pl. -luri. / < fr. bol, cf. gr. bolos – bulgar, masa].
BOL1 s. n. 1. cocolos. ♦ ~ alimentar = pasta din alimentele amestecate in gura cu saliva. 2. vas de metal sau ceramica in forma de calota sferica; cupa. 3. (muz.) surdina din cupe mobile, din metal sau cauciuc. (< fr. bol)
campana s.f. 1. Capitel al unei coloane corintice sau dorice. 2. Constructie de metal in forma de clopot, care leaga camera de lucru a unui cheson (3) cu exteriorul; ecluza (2) cu aer comprimat. 3. (muz.; pl.) Instrument de percutie din metal, in forma de cupa rasturnata, pusa in v******e prin lovirea cu un ciocan de lemn; clopote. (< fr. campane, lat., it. campana, clopot)
cupa1 ~e f. 1) Pahar de metal sau de sticla, cu picior, largit in partea superioara. 2) Continutul unui astfel de pahar. 3) Trofeu ce consta dintr-un vas de metal care li se da castigatorilor unei competitii sportive. 4) Competitie sportiva desfasurata pentru a castiga un astfel de trofeu. 5) tehn. Caus metalic montat la un elevator sau la o alta masina, care serveste pentru incarcarea sau ridicarea unor materiale (nisip, pamant, ciment etc.). ~a excavatorului. /<fr. cuppa
CIBORIU (‹ fr.) s. n. 1. Constructie mica, in forma de baldachin, din piatra sau metal, asezata pe masa altarului. 2. Vas liturgic in forma de cupa, folosit pentru pastrarea elementelor euharistice in bisericile catolice.
POTIR ~e n. 1) Pahar de metal pretios, cu picior, largit in partea superioara. 2) Continutul acestui pahar. 3) bis. cupa de aur sau de argint, folosita pentru pastrarea cuminecaturii. 4) bot. Invelis floral alcatuit din caliciu si corola; periant. /<sl. potiri
CUPELA, cupele, s. f. Vas confectionat dintr-un material refractar poros, folosit la extragerea metalelor prin cupelatie. – Din fr. coupelle.
OENOCHOE [ENOCOE] s. n. vas grecesc de metal, ceramica sau sticla, in forma de ulcior, cu o singura toarta si cu deschidere trilobata, din care se turna in cupe amestecul de vin si apa. (< fr. oenochoe, gr. oinochoe)
cupa1 s.f. 1. Vas de baut, de obicei mai mult larg decat inalt. ♦ Continutul unui astfel de vas. ♦ (Rar) Caliciu. 2. Vas de metal (pretios) care se acorda castigatorului unei intreceri sportive ca premiu; (p. ext.) intrecere sportiva care se desfasoara pentru un astfel de premiu. 3. Piesa de metal in forma de vas, care, fiind fixata pe un elevator, serveste la ridicarea cerealelor, a pamantului etc. 4. Planta cu tulpina foarte scurta, care face o singura floare albastra-azurie. [< lat. cuppa, cf. fr. coupe].
cupa1 s. f. 1. vas de baut, pahar mai mult larg decat inalt, cu picior. ◊ recipient evazat montat pe un picior (pentru fructe etc.). ◊ caliciu. 2. obiect de metal, de cristal etc., care se atribuie ca trofeu castigatorului unei competitii sportive; (p. ext.) intrecerea insasi. 3. piesa metalica de forma unui recipient deschis, care, fixata pe un elevator, serveste la incarcarea de materiale lichide, pulverulente etc. 4. planta cu tulpina foarte scurta si o singura floare, albastra azurie. (< lat. cuppa, fr. coupe)
coif n., pl. uri (mlat. cofea, cofia, coffia, cuffia si coifa, scufie, cuv. germanic derivat din lat. cuppa, cupa pin [!] aceiasi evolutiune ca si rom. palarie; fr. coiffe, it. [s]cuffia, pv. pg. coifa, sp. [es]cofia; engl. coif; pol. scofia, rus. skufiia, sirb. skvija, turc. uskiuf, uskufa, ngr. skufia si skufos. V. scufie). Casca, un fel de caciula de metal, ori si de pele [!] groasa, pe care o poarta ostasii in lupta. (De la 1917 s´a introdus in toata armata romaneasca coifu francez, iar jandarmii rurali si gardienii publici, la parada, poarta coifu cu mot de metal, ca al Germanilor. Pompierii, la incendiu, poarta un coif galben de alama cu o mica creasta).