Rezultate din textul definițiilor
STAFETA, stafete, s. f. 1. (Inv.) curier special care ducea scrisori sau mesaje urgente; stafetar. 2. Scrisoare, mesaj urgent dus de un curier special: p. ext. veste, stire. ◊ Expr. Fam. A umbla cu stafeta sau a duce stafeta = a purta vorba, a barfi, a cleveti. 3. Concurs sportiv la alergari, schi, inot etc., care consta in parcurgerea unei distante regulamentare in patru parti egale, de catre o echipa compusa din patru persoane, care strabat succesiv distanta repartizata, cu obligatia de a transmite coechipierului urmator un obiect conventional, care trebuie dus la punctul final. ♦ Obiect conventional care se transmite succesiv intr-o astfel de competitie. ♦ Sportiv care participa la o stafeta (3). – Din it. staffetta, germ. Stafette.
STAFETA ~e f. 1) inv. v. STAFETAR. 2) Mesaj urgent transmis printr-un curier special. ◊ A umbla cu (sau a duce) ~a a raspandi zvonuri, vorbe calomnioase; a barfi. 3) Proba sportiva constand din patru etape parcurse succesiv de participanti, care transmit coechipierului urmator un obiect conventional. 4) Obiect care se transmite de la un sportiv la altul in aceasta proba, 5) fig. Traditie demna de urmat, transmisa de la o generatie la alta. A prelua ~a. /<it. staffeta, fr. estafette
STAFETA s. f. 1. (in trecut) curier special care ducea scrisori sau mesaje urgente. 2. proba sportiva pe echipe (la atletism, natatie etc.) care se desfasoara pe distante impartite pe etape, fiecare distanta fiind strabatuta de catre un concurent care transmite coechipierului urmator un obiect conventional. ◊ sportivul care ia parte. ◊ obiectul insusi. (< it. staffetta, germ. Stafette)
OLAC, (1) olaci, s. m., (2) olace, s. n. (Inv.) 1. S. m. curier special (calare) care ducea vesti sau corespondenta in tara si peste hotare; sol, stafeta, mesager. ◊ Lipcan de olac = curier postal calare. 2. S. n. Serviciu de transport pentru calatori si pentru corespondenta, folosit inainte de introducerea cailor ferate; posta. ♦ Caruta de posta; postalion, diligenta. ◊ Cal de olac = a) cal de postalion; b) fig. om sau cal pus sa munceasca peste masura; c) cal datorat de sateni trimisilor domnesti in tara (ca prestatie temporara, in sec. XV-XVIII). ◊ De olac = a) loc. adj. care apartine postei sau postalionului, folosit pentru transportul calatorilor si al corespondentei; b) loc. adj. si adv. iute, repede, grabnic. – Din tc. ulak.
LIPCAN ~i m. ist. curier special (de obicei calare). /<turc. lipkan
STAFETAR ~i m. inv. curier special pentru mesaje urgente. /stafeta + suf. ~ar
calaras m. (d. calare). Soldat de cavalerie in general. curier calare intre tarile romanesti si Constantinopole. (V. lipcan). In special, astazi, soldat de cavalerie care nu face parte din divizii independente, ca rosiorii, ci intovaraseste corpurile de armata. (V. liude si umblator). – In ainte [!] de 25 Oct. 1871, calarasii actuali se numeau (in Tara Romaneasca) „dorobanti calari”. Pina la infiintarea jandarmeriii (pe la 1890), ei faceau si serviciu de curieri oficiali si de jandarmi. Pina la 1912, ei purtau tunici negre (ofiterii) sau civite (trupa) cu gaitane rosii (iar rosiorii tunici rosii cu gaitane negre). Ca armament, calarasii n´au lance, ci numai sabie, carabina (sau pistol) si mitraliere.