Rezultate din textul definițiilor
CALCHIA vb. I. tr. 1. A copia (o schita, un desen etc.) pe hartie de calc. 2. (Lingv.) A forma un cuvant sau o expresie printr-un calc lingvistic; a adauga un sens nou unui cuvant sub influenta unui cuvant strain. [Pron. -chi-a, p.i. 3,6 -iaza, ger. -iind, var. calca vb. I. / < fr. calquer, cf. it. calcare].
CALC s.n. 1. Copie a unei schite, a unui desen facut pe hartie speciala. ◊ Hartie de calc = hartie transparenta de copiat. 2. (Lingv.) Traducere dintr-o limba intr-alta limba a elementelor de formare a unui cuvant compus sau a unei expresii; preluarea de catre un cuvant a sensului sau a sensurilor unui cuvant strain; imprumut semantic. [< fr. calque, cf. it. calco].
CALC s. n. 1. copie a unei schite, a unui desen, pe hartie speciala. ♦ hartie de ~ = hartie transparenta de copiat. 2. (lingv.) traducerea dintr-o limba straina a elementelor de formare a unui cuvant, a unei expresii; preluare de catre un cuvant a sensului (sensurilor) unui cuvant strain; decalc (2). (< fr. calque)
CALCHIA vb. tr. 1. a copia pe hartie de calc. 2. a forma cuvinte, expresii noi prin calc (2); a adauga un sens nou unui cuvant sub influenta unui cuvant strain; decalca (2). (dupa fr. calquer)
CALC, calcuri, s. n. 1. (In expr.) Hartie de calc = hartie transparenta pentru copiat. ♦ Copia unei schite sau a unui desen, luata pe hartie de calc. 2. Traducerea din alta limba a elementelor de formare a unui cuvant sau a unei expresii; adaugarea la un cuvant a unui sens nou, dupa modelul unui cuvant strain; imprumut semantic. – Fr. calque (< it.).
CALCHIA, calchiez, vb. I. Tranz. 1. A reproduce un desen sau o schita cu ajutorul hartiei de calc. 2. A forma cuvinte sau expresii transpunand din alta limba elementele de formare; a imbogati un cuvant cu un sens nou, dupa modelul unui cuvant strain. [Pr.: -chi-a] – Dupa fr. calquer.
CALC, calcuri, s. n. 1. (In sintagma) Hartie de calc = Hartie translucida obtinuta prin macinarea fina a pastei de hartie, folosita la executarea desenelor in tus, pentru a fi apoi copiate pe hartie heliografica (ozalid). 2. Copia pe hartie de calc a unui desen; decalc (1). 3. Fenomen lingvistic care consta in atribuirea de sensuri noi, dupa model strain, cuvintelor existente in limba ori in formarea unor cuvinte ori expresii noi prin traducerea elementelor componente ale unor cuvinte straine; decalc (2). – Din fr. calque.
MACARONIC, -A, macaronici, -ce, adj. (Despre versuri, poezii, stil etc.) Care parodiaza si satirizeaza pedantismul moravurilor cavaleresti, amestecand cuvintele si formele limbii nationale cu cuvinte latinesti, latinizante sau cu alte cuvinte straine. – Din fr. macaronique. Cf. it. maccheronico.
XENISM, xenisme, s.n. cuvant strain imprumutat intr-o limba, fara a-l fi adaptat la propriul sistem. (din fr. xenisme) [si NODEX]
LITERA, literez, vb. I. Tranz. A pronunta cuvinte (straine) prin litera initiala a unor cuvinte obisnuite, de obicei nume proprii. – Din litera.
MACARONIC ~ca (~ci, ~ce) (despre opere literare) Care contine o cantitate exagerata de cuvinte straine. Poezie ~ca. /<fr. macaronique
MACARONISM n. Miscare literara in sec. XVI-XVII care parodia si satiriza intr-un stil comic, plin de cuvinte straine, pedantismul moravurilor cavaleresti. /<fr. macaronism
XENISM ~e n. cuvant strain imprumutat de o limba, fara a-l fi adaptat la propriul sistem. /<fr. xenisme
AD-HOMINEM loc. adj. si adv. 1. Care se adreseaza mai curand sentimentelor sau prejudecatilor decat ratiunii. 2. Caracterizat prin criticarea trasaturilor preopinentului in locul formularii unui raspuns la subiectul dezbatut in cadrul unei discutii. (neolat. = asupra persoanei) [Cuvinte straine (recent intrate in limba), pp. 1046-1052; morf., def., et. MW]
AFRIKAANS s.n. ~ [Cuvinte straine (recent intrate in limba), pp. 1046-1052]
AFTER-HOURS s.n. ~ [Cuvinte straine (recent intrate in limba), pp. 1046-1052]
AFTERSHAVE s.n. Lotiune parfumata care se aplica pe fata, dupa barbierit. [Pr. engl.: aftarseiv] (din engl. aftershave = (lit.) dupa barbierit) [Cuvinte straine (recent intrate in limba), pp. 1046-1052; def., et. MW]
AIDE-MEMOIRE s.n. 1. Procedeu sau dispozitiv mnemotehnic, care ajuta la memorare. 2. Rezumat scris sau schita a unor teme importante care fac parte dintr-un acord propus sau dintr-un comunicat diplomatic; (p. ext.) notite care ajuta la memorarea ideilor principale ale unei chestiuni, in general. [Pr. fr.: ed-memuar] (fr. aide-memoire, din aider = a ajuta si memoire = memorie) [Cuvinte straine (recent intrate in limba), pp. 1046-1052; def., et. MW si TLF]
ALL RIGHT loc.adv. 1. De acord, in ordine. 2. Cu siguranta, sigur. 3. Binisor, satisfacator. [Pr. engl.: olraĩt] (engl. all right, din all = tot si right = corect) [Cuvinte straine (recent intrate in limba), pp. 1046-1052; def., et. MW]
ASSA-FETIDA s.f. (Chim., med., farm.) Guma rasinoasa uscata obtinuta prin incizarea tulpinii si radacinii mai multor umbelifere asiatice (din familia Ferula), de culoare crem sau roscata, cu gust acru si cu miros deosebit de respingator. Este intrebuintata drept condiment (in bucataria indiana), antispastic (in medicina moderna), profilactic impotriva bolilor (in medicina traditionala), momeala, etc. [Pr.: a-sa-] (cf. fr. as(s)a(-)foetida sau as(s)a(-)fetida, engl. asaf(o)etida, din lat. asafoetida, din pers. azā = mastic si lat. foetida fem. de la foetidus = fetid) [Cuvinte straine (recent intrate in limba), pp. 1046-1052; morf., def., et. TLF si MW]
AUDIT s.n. Control al evidentelor contabile, al situatiei financiare a unei societati. ♦ Dare de seama care reflecta rezultatul unui asemenea control. (cf. engl. audit, din lat. auditus = auzire, din audire = a auzi) [Cuvinte straine (recent intrate in limba), pp. 1046-1052; def., et. MW]
BABEURRE s.n. ~ [Pr. fr.: ba-b'or] (cuv. fr. = zara < babeure = zer < bas = jos (cu nuanta peiorativa) (< lat. bassus) si beurre = unt (< lat. butrum < būtyrum < gr. βούτυρον)) [Cuvinte straine (recent intrate in limba), pp. 1046-1052; et. TLF]
MACARONISM s.n. (Liv.) Compozitie literara scrisa intr-o limba impestritata cu cuvinte straine. ♦ cuvant sau expresie specifica acestei compozitii. [< fr. macaronisme].
W s. m. invar. Litera numita „dublu ve” avand valoarea lui „v” sau a lui „u” semiconsonantic, folosita mai ales in ortografierea unor cuvinte straine.
Q s. m. invar. 1. A douazecea litera a alfabetului limbii romane; sunetul notat cu aceasta litera (oclusiva palatala surda sau oclusiva velara surda); se foloseste in cuvinte straine, in neologisme cu caracter international si in nume proprii. 2. (MAT.) Simbol pentru multimea numerelor rationale. 3. (ELT.) Simbol pentru puterea reactiva.
CALC ~uri n. 1): Hartie de ~ hartie transparenta folosita pentru reproducerea desenelor. 2) Copie a unui desen tehnic executata pe aceasta hartie. 3) lingv. Fenomen de limba constand in formarea unor cuvinte sau expresii noi cu mijloace lingvistice proprii dupa modelul altei limbi sau in atribuirea de sensuri noi, dupa un model strain, unor cuvinte si expresii existente in limba. /<fr. calque
ROMANIZA vb. tr. (despre cuvinte, expresii straine) a da un caracter romanesc. (< roman + -iza)
ROMANIZAT, -A, romanizati, -te, adj. 1. Care a trecut (in anumite imprejurari istorice) la nationalitatea romana; care a devenit roman (I 1). 2. (Despre cuvinte si expresii straine intrate in limba romana) Care a capatat o forma potrivita cu structura limbii romane. – V. romaniza.
KANA, semn din scrierea japoneza, cu valoare de silaba. Exista doua sisteme k: hiragana, folosit, in general, la notarea flexiunii gramaticale si a unor parti de vorbire (prepozitii, conjunctii, interjectii etc.) si katakana, care serveste la transcrierea cuvintelor din limbi straine, altele decat chineza.
ROMANIZA, romanizez, vb. I. Tranz. A da unui cuvant sau unei expresii straine introduse in limba romana o forma potrivita cu normele, cu structura acestei limbi. – Roman + suf. -iza.
ARGOU, argouri, s. n. Limbaj conventional al unui grup social care, spre a nu fi inteles de restul societatii, foloseste cuvinte speciale (regionale si straine), da sensuri noi unor cuvinte cunoscute etc. – Fr. argot.
BOLBOROSI, bolborosesc, vb. IV. 1. Intranz. si tranz. A vorbi incet si nedeslusit. ♦ A rosti cuvinte intr-o limba straina (pe care ascultatorii nu o inteleg). Bolboroseau graiuri straine (ODOBESCU). 2. Intranz. (Despre lichide) A produce un zgomot caracteristic la ciocnirea cu un obstacol sau in timpul fierberii. – Onomatopee.
BARBARISM, barbarisme, s. n. cuvant imprumutat dintr-o limba straina fara a fi necesar (si fara a se asimila in aceasta); cuvant de jargon. – Din fr. barbarisme, lat. barbarismus.
BARBARISM s.n. cuvant introdus dintr-o limba straina fara a fi necesar. ♦ cuvant rezultat din stalcirea altui cuvant din aceeasi limba. [< fr. barbarisme, cf. lat. barbarismus, gr. barbarismos – expresie gresita].
ETIMON s.n. (Lingv.) cuvant de baza, de obicei dintr-o limba straina, din care deriva un cuvant al unei limbi. [Pl. -onuri, -oane. / < fr. etymon].
REBARBATIV, -A adj. Respingator, urat, aspru (la infatisare). ♦ (Fig.) cuvant rebarbativ = cuvant cu aspect urat, complet strain pentru o limba. [< fr. rebarbatif].
ETIMON, etimoane, s.n. cuvant (de obicei dintr-o limba straina) din care provine un anumit cuvant al unei limbi.
ETIMON, etimoane, s. n. cuvant (de obicei dintr-o limba straina) din care provine un anumit cuvant al unei limbi; etimologie (3). – Din fr. etymon.
ETIMON ~oane n. cuvant (de obicei dintr-o limba straina) din care provine un anumit cuvant al unei limbi. /<fr. etymon
NEOLOGISM s.n. (Lingv.) cuvant nou imprumutat dintr-o limba straina sau creat prin mijloace proprii in limba respectiva; (p. restr.) imprumut lexical recent. [< fr. neologisme, cf. gr. neos – nou, logos – cuvant].
BARBARISM s. n. cuvant, constructie introduse intr-o limba straina fara a fi necesare si neintegrate in limba care le-a imprumutat. (< fr. barbarisme, lat. barbarismus)
NEOLOGISM s. n. cuvant nou, imprumutat dintr-o limba straina sau creat prin mijloace proprii in limba respectiva; (p. restr.) imprumut lexical recent. *acceptie noua a unui cuvant. (< fr. neologisme)
A DENATURA ~ez tranz. 1) (sub-stante, produse) A amesteca cu substante straine, modificandu-i natura; a falsifica. 2) fig. (sensul unor cuvinte, continutul unor idei etc.) A schimba in mod intentionat (mai ales in scopuri necinstite); a rastalmaci. /<fr. denaturer
NEOLOGIC, -A, neologici, -ce, adj. (Despre cuvinte, expresii) Care a fost imprumutat recent dintr-o limba straina; care constituie o formatie lingvistica noua; propriu neologismelor; neologistic. Formatie neologica. [Pr.: ne-o-] – Din fr. neologique.
LITERA vb. intr. (in telefonie) a pronunta nume straine (proprii) sau mai neobisnuite prin litera initiala a unor cuvinte obisnuite. (< litera)
DENATURA, denaturez, vb. I. Tranz. 1. A schimba (intentionat) intelesul, natura sau caracterul unor cuvinte, al unor idei etc.; a deforma, a altera, a falsifica. 2. A adauga unui produs o substanta straina, spre a-l face impropriu scopurilor pentru care a fost destinat initial. – Din fr. denaturer.
de-. – Prefix neologic, care adauga anumitor cuvinte ideea de privatiune sau suprimare: decolora, denatura, deplasa etc. In marea majoritate a cazurilor, apartine imprumuturilor straine, in general din fr.; nu pare a fi fost productiv in cadrul rom.
DICTIONAR s. n. 1. lucrare lexicografica cuprinzand cuvintele unei limbi sau ale unui sector al acesteia, aranjate in aceeasi limba sau intr-o limba straina. ◊ lista alfabetica de termeni, cu explicatiile necesare, apartinand unei anumite stiinte, arte etc. 2. (inform.) lista a unui fisier continand in ordine indicatii despre componentele acestuia; lista continand cuvinte-cheie si interpretarea lor. (< fr. dictionnaire, lat. dictionarium)
boldei (boldei), s. m. – Ciine de talie mica, de vinatoare. Probabil engl. bulldog, alterat in pronuntarea pop. Este cuvint intrat in limba in sec. XIX, ca termen de vinatoare, si se aplica numai ciinilor de rasa straina. DAR si Scriban il deriva de la bold; nu reusim insa sa ne explicam legatura semantica intre cele doua cuvinte. Totusi, aceasta apropiere spontana poate explica schimbarea pronuntarii. – Der. bold(e)ica, s. f. (catea de vinatoare). Daca etimonul pe care il propunem este corect, boldei, este dublet al lui buldog, s. m. (mops, ciine de prada), din engl., prin intermediul fr. bouledogue.
DENATURARE s,f, Actiunea de a denatura. ♦ Schimbare intentionata a intelesului, a naturii sau a caracterului unor cuvinte, idei, fapte etc.; deformare, falsificare. ♦ Realizare a unui produs impropriu destinatiei initiale prin adaugarea unei cantitati oarecare dintr-o substanta straina. [< denatura].
DENATURA vb. tr. 1. a altera natura, caracterele distinctive ale unui lucru, intelesul unui cuvant, al unei idei etc.; a altera; a deforma, a falsifica. 2. a adauga unui produs o cantitate oarecare dintr-o substanta straina, facandu-l impropriu destinatiei initiale. (< fr. denaturer)
ACCENT ~e n. 1) Pronuntare mai intensa a unei silabe sau a unui cuvant. 2) Semn deasupra unei litere sau silabe, care indica locul si felul accentuarii. 3) Mod specific de a vorbi o limba. Vorbeste cu un ~ strain. /<fr. accent, lat. accentus
DICTIONAR, dictionare, s. n. Opera lexicografica cuprinzand cuvintele unei limbi, ale unui dialect, ale unui domeniu de activitate, ale unui scriitor etc., organizate intr-o anumita ordine (de obicei alfabetica) si explicate in aceeasi limba sau traduse intr-o limba straina. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. dictionnaire, lat. dictionarium.
INTRE prep. 1) (exprima un raport spatial, indicand spatiul sau locul dintre doua sau mai multe obiecte sau persoane) In locul dintre; printre. Intre Nistru si Prut. Satul este asezat intre doua dealuri. S-a dus intre straini. 2) (exprima un raport temporal, indicand intervalul de timp) In intervalul dintre... Luam pranzul intre orele 13 si 14. ◊ Intre timp in intervalul de timp; in rastimp. 3) (exprima un raport de reciprocitate si formeaza cu cuvintele pe care le introduce complemente indirecte sau atribute) Dintre. 4) (exprima un raport distributiv si formeaza cu cuvintele pe care le introduce complemente indirecte) La. Premiul a fost impartit intre membrii colectivului. [Sil. in-tre] /<lat. inter
TITLU s.n. 1. Calitate obtinuta de cineva in urma unor studii speciale sau in urma unei performante sportive. ♦ Titlu de glorie = merit, renume, fala. ♦ (In oranduirea feudala si capitalista) Demnitate, rang. 2. cuvant sau text situat in fruntea unei carti, a unui capitol etc. indicand rezumativ materia care se trateaza; (p. ext.) orice lucrare editata. ♦ Partea scrisa de la inceputul unui film, care indica numele acestuia, realizatorii si studioul care l-a produs. ♦ (La pl.) Traducerea dialogului imprimata pe filmele vorbite in limbi straine. ♦ Cu titlu de = Cu caracter de, ca... 3. Capitol in textele de legi, in regulamente etc. 4. (Jur.) Titlu de proprietate = act scris care stabileste dreptul de proprietate al cuiva asupra unui bun; (ec.) titlu de credit = document scris consacrat prin acte normative si reprezentand o obligatie de rambursare la scadenta a unei anumite sume de bani. 5. (Fig.) Baza legala, drept. 6. Cantitatea de metal nobil dintr-un aliaj, exprimata in parti la mie; titru (2). [< lat. titulus].
SCUIPA, scuip, vb. I. 1. Intranz. A elimina din gura saliva, f****a etc. cu o miscare specifica a buzelor si a limbii. ♦ Tranz. A arunca scuipat asupra (sau in urma) cuiva sau a ceva (sau a face numai gestul respectiv), in semn de batjocorire, de injosire, de dispret; fig. a-si manifesta dispretul fata de cineva (prin cuvinte, atitudini etc.). ♦ Tranz. A da, a azvarli ceva afara din gura, p. ext. din gatlej sau din plamani; a expectora. ◊ Expr. (Fam.) A-si scuipa plamanii = a) se spune despre bolnavii de tuberculoza care tusesc si expectoreaza des; b) se spune pentru a arata ca cineva depune eforturi deosebite pentru ceva (fara rezultatele scontate). A scuipa sange = a avea o hemoptizie. 2. Tranz. A elimina (ajutat de saliva) un corp strain aflat sau introdus in gura. 3. Intranz. si tranz. Fig. A arunca ceva cu forta. – Lat. *scupire.