Rezultate din textul definițiilor
CONCURS, concursuri, s. n. 1. Intrecere (sportiva) care se termina intotdeauna cu un clasament si cu acordarea unor premii celor mai buni dintre participanti. 2. Examen pentru dobandirea, in ordinea clasificarii, a unui post, a unei catedre, a unei burse etc. sau pentru admiterea intr-o institutie de invatamant. 3. Ajutor, sprijin, colaborare. ◊ Concurs de imprejurari = totalitatea imprejurarilor care se intalnesc intr-un anumit moment; conjunctura. ◊ Loc. vb. A da (cuiva) concursul = a ajuta (pe cineva). A-si da concursul (la ceva) = a contribui (la ceva), a colabora (la ceva). – Din fr. concours, lat. concursus.
COOPERA, cooperez, vb. I. Intranz. A lucra impreuna cu cineva, a colabora, a-si da concursul, a conlucra. – Din fr. cooperer, lat. cooperari.
SPRIJINI, sprijin, vb. IV. 1. Tranz. si refl. A (se) sustine, a (se) rezema, a (se) propti (ca sa nu cada). ♦ Fig. A pune baza pe ceva sau a constitui temeiul a ceva; a (se) intemeia pe... 2. Tranz. Fig. A ajuta pe cineva sau ceva, a ocroti, a proteja; a-si da concursul la ceva. 3. Tranz. (Inv. si reg.) A tine piept unui atac; a rezista. – Din sprijin.
SPRIJINITOR, -OARE, sprijinitori, -oare, adj., subst. 1. Adj., s. f. (Element de constructie) Care serveste sa sustina, sa propteasca ceva. 2. Adj., s. m. si f. Fig. (Persoana) care ajuta, sustine, ocroteste pe cineva sau isi da concursul la ceva. – Sprijini + suf. -tor.
CONCURS s.n. 1. Intrecere; competitie sportiva. 2. Examen pentru selectia candidatilor la intrarea intr-o institutie de invatamant sau pentru a obtine un post, o bursa etc. 3. Ajutor, sprijin; colaborare; contributie. ◊ A-si da concursul (la ceva) = a colabora (la ceva); concurs de imprejurari = totalitatea faptelor, a imprejurarilor care coincid intr-un anumit moment; conjunctura. [Cf. fr. concours, lat. concursus].
A SE INCADRA pers. 3 se ~eaza intranz. 1) A fi in armonie (cu un mediu oarecare); a se imbina in mod armonios; a se armoniza. 2) A incepe sa-si dea concursul; a consimti sa ia parte. ~ in intrecere. 3) A intra (intr-un colectiv) ca parte componenta; a se integra. /<fr. encadrer
CONJUNCTURA s.f. Totalitatea conditiilor, a imprejurarilor care influenteaza asupra unui fenomen sau asupra unei situatii; ocazie, situatie, stare de lucruri intr-un moment dat; concurs de imprejurari. [Cf. fr. conjoncture].
CONJUNCTURA s. f. totalitatea conditiilor, a imprejurarilor care influenteaza un fenomen sau o situatie; ocazie, situatie, stare de lucruri intr-un moment dat; concurs de imprejurari. (dupa fr. conjoncture)
benevol, -a adj. (fr. benevole, d. lat. benevolus, d. bene, bine, si volo, vreau). Binevoitor, bine dispus, indulgent: lector, auditor benevol. Gratuit: a da cuiva concurs benevol. Adv. In mod benevol.
CONJUNCTURA, conjuncturi, s. f. Totalitatea factorilor de ordin obiectiv si subiectiv, de conditii si de imprejurari care exercita o influenta asupra evolutiei unui fenomen sau asupra unei situatii la un moment dat, intr-un anumit sector de activitate; concurs de imprejurari. ♦ Totalitatea trasaturilor care caracterizeaza un anumit moment al dezvoltarii economice. – Din fr. conjoncture.
concurs ~uri n. 1) Lupta intre doua sau mai multe persoane (state, organizatii) care urmaresc acelasi avantaj sau acelasi rezultat; intrecere; concurenta; competitie. 2) Examen prin care mai multi candidati concureaza pentru un numar limitat de locuri sau pentru admiterea intr-o institutie de invatamant. 3) Reuniune constand in lupta pentru intaietate in una sau mai multe probe sportive; intrecere sportiva; competitie. 4) rar Sustinere materiala sau morala; ajutor; sprijin; reazem. ◊ ~ de imprejurari ansamblu de imprejurari care influenteaza la un moment dat o serie de lucruri; coincidenta de fapte. /<fr. concurs, lat. concursus
COMPETITIE (‹ fr., lat.) s. f. concurs, intrecere (sportiva). ♦ Forma de interactiune psiho-sociala mutuala constind in rivalitatea dau concurenta dintre doua sau mai multe persoane pentru atingerea unui scop indivizibil. C. poate fi orientata prin educare, spre cooperare, dar se poate transforma si in conflict. ♦ (BIOL.) relatii antagonice intre doua sau mai multe organisme apartinind aceleiasi specii (c. intraspecifica) ori unor specii diferite (c. interspecifica) care au aceleasi cerinte de mediu (hrana, adapost, loc de trai). C. este atit mai puternica cu cit resursele mediului sint mai reduse. Sin. concurenta.
VERDICT s.n. 1. Raspuns dat de juriu in legatura cu culpabilitatea unui inculpat. 2. Judecata care are loc in urma unui concurs. 3. Hotarare, judecata (definitiva). [Pl. -te, -turi. / < fr., engl. verdict, cf. lat. vere – adevarat, dictum – spus].
VERDICT s. n. 1. raspuns dat de juriu in legatura cu culpabilitatea unui inculpat. 2. judecata care are loc in urma unui concurs. 3. hotarare, judecata (definitiva). (< fr. verdict)
DIPLOMA ~e f. 1) Document prin care se certifica faptul ca o persoana are o calificare profesionala ce ii da dreptul sa poarte un anumit grad sau titlu. 2) Document de distinctie pentru merite deosebite obtinute de un participant la un concurs sau la o expozitie. 3) ist. Act prin care se acorda sau se recunostea un drept sau un privilegiu. /<fr. diplome, lat. diploma
BAREM2, bareme, s. n. 1. Tabel care da rezultatele unor calcule curente in functie de elementele luate in consideratie. 2. Minimum de rezultate care trebuie obtinute spre a putea trece dintr-o etapa de concurs (sportiv) la etapa imediat urmatoare. [Pl. si: baremuri] – Din fr. bareme.
concurs s. n. 1. examen pentru selectionarea candidatilor la admiterea intr-o institutie de invatamant sau pentru a obtine un post, o bursa etc. 2. intrecere; competitie sportiva. 3. ajutor, sprijin; colaborare; contributie. ♦ a-si da ul (la ceva) = a colabora; ~ de imprejurari = conjunctura. (< fr. concours, lat. concursus)
NOROC ~oace n. pop. 1) Soarta, destin favorabil. ◊ La (sau intr-un) ~ la intamplare. 2) concurs de imprejurari favorabile. ◊ A-i surade cuiva ~ocul a-i merge cuiva in viata. A-si incerca ~ocul a intreprinde ceva fara a fi sigur de reusita. Spre ~ocul cuiva din fericire. Cum a da targul si ~ocul cum va fi; dupa imprejurari. A avea ~ a reusi, a avea succes. Joc de ~ joc (de carti, de zaruri etc.) in care castigul este intamplator; joc de ha-zard. ~! formula de salut. 3) Stare de satisfactie deplina; fericire. A-si gasi ~ocul. ◊ A fugi de ~ a evita inconstient ceea ce putea sa aduca fericire. /<sl. naroku
A PREZENTA prezint tranz. 1) A aduce in prezenta (cuiva), mentionand numele si alte informatii, pentru a face sa fie cunoscut; a recomanda. 2) (obiecte) A pune in fata; a infatisa; a arata. ◊ ~ arma a manui arma intr-un mod special pentru a da onorul. 3) (lucrari, proiecte, planuri etc.) A aduce spre examinare, expunand vederii sau facand cunoscut continutul (pe scurt). 4) (spectacole, emisiuni, reprezentatii etc.) A face cunoscut publicului (interpretand, expunand etc.). 5) (candidati) A face sa fie inscris in calitate de participant (la un concurs, la alegeri etc.). 6) A insemna prin sine; a constitui; a reprezenta. /<fr. presenter, lat. praesentare