Dex da de belea

BELEA, belele, s. f. (Fam.) Intamplare neprevazuta care aduce necaz; pacoste, bucluc. ◊ Expr. A da de belea = a avea o suparare, un necaz. ♦ Fiinta care provoaca numai neplaceri, necazuri, incurcaturi. – Din. tc. bela.

SFANT, -A, sfinti, -te, adj., subst. I. Adj. 1. Epitet dat divinitatii, considerata ca intruchipand suprema perfectiune si puritate. ♦ Epitet dat celor sanctificati de biserica. ◊ Sfantul parinte = titlu dat papei de catre catolici. ♦ (Rar; despre oameni) Care duce o viata curata si cucernica. 2. Care tine de divinitate, de religie, de cultul divin; care este considerat ca posedand harul divin. ◊ Sfanta slujba = liturghia. Locurile sfinte = tinuturile mentionate in textele religioase ca fiind acelea unde a trait si propovaduit Isus Cristos. Sfantul Mormant = mormantul unde a fost ingropat Isus Cristos. Sfanta sfintelor = sanctuarul vechiului templu din Ierusalim. 3. Care constituie un obiect de cult, de veneratie; care se cuvine cinstit, slavit, venerat. 4. (Pop.) Epitet dat unor elemente ale naturii. Sfantul soare. ♦ Epitet dat zilelor saptamanii. 5. Desavarsit, perfect, infailibil. Ce-am vorbit e sfant. ♦ (Substantivat, urmat de un substantiv introdus prin prep. „de” si exprimand ideea de superlativ) Strasnic, zdravan. O sfanta de bataie. II. Subst. 1. S. m. sg. art. (Pop.) Dumnezeu ◊ Expr. A-l vedea (pe cineva) sfantul = a) a o pati, a da de belea; b) a da peste un noroc neasteptat. A-l uita (pe cineva) sfantul, se spune cand cineva zaboveste undeva prea mult (si degeaba). Ferit-a sfantul! = in nici un caz, nicidecum. 2. S. m. si f. Persoana recunoscuta ca un exemplu desavarsit al vietii crestine si consacrata ca atare, dupa moarte, de catre biserica. ◊ Expr. Pana la Dumnezeu, te mananca sfintii = pana sa ajungi la cel mai mare, induri multe de la slujbasii mai mici. A-l fura (pe cineva) sfintii = a atipi, a adormi; a muri. A-i iesi (cuiva) un sfant din gura = a vorbi foarte drept si intelept, a spune o vorba potrivita. A sta (ca un) sfant = a sta nemiscat; (despre copii) a fi foarte cuminte. A se inchina la sfinti sau a se ruga de toti sfintii = a se adresa la cei puternici cu rugaminti, a fi nevoit sa solicite rezolvarea unui lucru in mai multe locuri si cu staruinte. La sfantu-asteapta = niciodata. ♦ Om care duce o viata curata si cucernica. 3. S. f. pl. art. (In credintele populare) Iele. 4. S. m. pl. Mucenici (2). – Din sl. sventu.

poticali, poticalesc, vb. IV (inv. si reg.) 1. a veni necazul, a da de belea. 2. a coplesi, a incarca, a impovara; a pedepsi. 2. a coplesi, a incarca, a impovara; a pedepsi. 3. (refl.) a se primejdui, a se pedepsi. 4. a abate, a amagi, a corupe; a insela, a pacali

belea f. (turc. bela, ca merea d. mera). Nenorocire, suparare, incurcatura: a da de belea, a-ti gasi beleaua, a scapa de belea. Fig. Om incomodant, berechet: ce belea de om!

dandana f. (turc. tantana, fast, pompa, parada, solemnitate). Vechi. Tumult, alarma: clopot de dandana. Azi. Fam. Taraboi, tambalau, afacere incurcata si zgomotoasa: mutarea e curata dandana. A da de dandana, a da de belea, a da peste o mare incurcatura.

NAIBA s. f. art. (Fam.; adesea in imprecatii) D****l, diavolul. ◊ Loc. adj. si adv. Al naibii (de...) = grozav, teribil, foarte, peste masura (de...). ◊ Expr. A da de (sau a vedea pe) naiba = a o pati, a da de bucluc, a-si gasi beleaua. A da (sau a lasa pe cineva sau ceva) naibii (sau la naiba) = a nu se mai interesa (de cineva sau de ceva), a renunta la... A nu avea nici pe naiba = a se simti bine, a fi perfect sanatos, a nu avea absolut nimic. – Et. nec.

A PATI ~esc tranz. A avea de suferit, de indurat (pe neasteptate). ◊ Ce-ai patit? ce ti s-a intamplat? ce-a dat peste tine? A o ~ (sau parli) a nimeri intr-o situatie neplacuta; a da peste belea. /<lat. pati[ri]

A PARLI ~esc 1. tranz. A face sa se parleasca. ◊ A o ~ (sau pati) a nimeri intr-o situatie neplacuta; a da peste belea. A o ~ la (sau de) fuga a incepe sa fuga repede; a o lua iute din loc; a o zbughi. 2. intranz. (despre surse de caldura) A emana radiatii fierbinti, raspandind caldura foarte mare; a parjoli; a frige; a dogori; a pali; a arde. Soarele ~este. /<bulg. parlja, sb. prljiti

PATI, patesc, vb. IV. 1. Tranz. A i se intampla cuiva ceva (neplacut, iesit din comun), a da peste ceva neasteptat (si neplacut). ◊ Expr. A o pati = a avea neplaceri, a intra intr-un bucluc; a da peste o belea. A o pati cu cineva = a intalni pe cineva care iti produce neplaceri, a-si gasi beleaua cu cineva. Din patite = din experienta. A fi patit multe = a fi trecut prin multe necazuri, a avea experienta. (Fam.) Ce-ai patit? = ce ti s-a intamplat de faci asa ceva? ce te-a gasit? 2. Tranz. si intranz. (Inv. si pop.) A suferi, a patimi, a indura. [Prez. ind. si: (pop.) pat] – Lat. pati.

POTCA, potce, s. f. (Pop.) 1. Incurcatura, necaz, belea; vrajba, cearta. ◊ Expr. A da de potca = a o pati. 2. Epitet depreciativ pentru o persoana nedezvoltata din punct de vedere fizic, urata sau schiloada; pocitanie; p. ext. epitet depreciativ pentru o persoana fara caracter. – Din sl. potuka.

daBILA s. v. belea, bir, bucluc, cadavru, corp, dandana, dare, gloaba, hoit, impozit, incurcatura, les, martoaga, mortaciune, napasta, neajuns, necaz, nemultumire, nenorocire, neplacere, nevoie, osatura, pacoste, pocinog, rau, schelet, sistem osos, starv, suparare, trup.

daRAVERA ~e f. pop. Situatie complicata, fara iesire; belea; incurcatura; bucluc. [G.-D. daraverii] / dare + avere

belea ~ele f. fam. Situatie complicata si neplacuta; bucluc; incurcatura. A intra intr-o ~. ◊ A-si gasi ~eaua (a da de ~) a o pati (rau). [Art. beleaua; G.-D. belelei; Sil. be-lea] /<turc. bela

daRAVERA, daraveri, s. f. 1. Patanie; incurcatura; bucluc, belea. 2. Treburi, interese; afaceri (comerciale), negustorie. [Var.: daravela s. f.] – dare + avere (dupa it. dare et avere).

daravere si (mai des) daravera f., pl. i (d. dare si avere dupa turc. alysveris. V. alisveris). Fam. Afacere, negustorie, treaba. belea: sa scap si de daravera asta! – Pop. si -vela, pl. e si i.

ANGARA, angarale, s. f. 1. (In evul mediu, in Moldova si in Tara Romaneasca) Nume generic dat obligatiilor in munca impuse taranimii. 2. (Mai ales la pl.) Sarcina, greutate materiala, necaz, belea. [Var.: angarie s. f.] – Din ngr. angaria.