Rezultate din textul definițiilor
AS interj. Vorba sa fie! da de unde! nici gand!
ACOLO adv. (in opozitie cu aici) In acel loc. De ~. Pe ~. ◊ Fugi de ~! ce tot spui? vorba sa fie! da de unde! /<lat. eccum[i]lloc
ACOLO adv. In acel loc (relativ) indepartat (de cel care vorbeste); in alt loc. ♢ (Precedat de diferite prepozitii, cu sensul determinat de acestea) Pe acolo = cam in locul acela. Dintr-acolo = din acel loc. Intr-acolo = spre acel loc. De acolo = din locul de unde porneste o actiune sau o miscare. De pe acolo = cam din acel loc. ♢ Expr. Pan' pe-acolo = peste masura, din cale-afara (de greu, mare, frumos etc.). Ce ai acolo? = ce ai in fata (sau in mana etc.)? Ce faci acolo ? = cu ce te ocupi (in clipa de fata)? (Fam.) Fugi de-acolo! = da de unde! Ce am eu de-acolo? = ce ma priveste, ce avantaj am din asta? [Acc. si: acolo] – Lat. eccum-[i]lloc.
AS interj. Vorba sa fie! da de unde! nici gand!
RUMBATRON, rumbatroane, s. n. Aparat folosit pentru obtinerea curentilor de foarte inalta frecventa, care dau unde electromagnetice si lungimi de unda de ordinul decimetrului si al centimetrului. – Din fr. rhumbatron.
ACOLO adv. In acel loc (relativ) indepartat (de cel care vorbeste); in alt loc. ◊ (Precedat de diferite prepozitii, cu sensul determinat de acestea) Pe acolo = cam in locul acela. De (sau dintr-) acolo = din partea aceea, din locul acela. Intr-acolo = spre acel loc, spre directia aceea. De (pe) acolo = cam din acel loc. Pana acolo... = pana la situatia..., la imprejurarea (care depasete limita ingaduita)... ◊ Expr. (Reg.) (Pan') pe-acolo = peste masura, din cale-afara (de greu, mare, frumos etc.). Ce ai acolo? = ce ai la tine (sau in mana etc.)? Ce faci acolo ? = cu ce te ocupi (chiar in momentul de fata)? Fugi de acolo! = da' de unde! nici gand! imposibil! Ce am eu de-acolo? = ce ma priveste, ce avantaj am din asta? [Acc. si acolo] – Lat. eccum-[i]lloc.
TORISTE, toristi, s. f. (Reg.) 1. Resturi de nutret care raman in iesle sau pe locul unde au mancat vitele sau oile. 2. Loc unde se da oilor de mancare iarna; loc de odihna al oilor si al vacilor; zacatoare.
TEZAUR, tezaure, s. n. 1. Cantitate mare de bani, bijuterii, pietre scumpe sau alte obiecte de pret, stranse si pastrate in loc sigur; p. ext. avere, bogatie. ♦ Loc unde se pastreaza obiectele de pret. ♦ Bani sau obiecte pretioase ascunse de multa vreme in pamant si care au fost descoperite intamplator; comoara. 2. Totalitatea aurului si a altor metale pretioase, efecte etc. care se gasesc in depozitul unei banci de emisie, constituind acoperirea biletelor de banca sau a bancnotelor emise. ♦ Totalitatea bunurilor de care dispune statul la un moment dat. ♦ Locul unde se pastreaza depozitele de metale pretioase, bani sau efecte ale statului sau ale unei banci; visterie. 3. Fig. Ceea ce este foarte iubit si pretuit; odor. ♦ Patrimoniu spiritual al unei societati, al unei epoci. [Pr.: -za-ur] – Din lat. thesaurus.
RADIOTELEMETRIE s. f. Determinarea distantei dintre un obiect si un reper dat, folosind undele radio. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radiotelemetrie.
DERDELUS, derdelusuri, s. n. Loc in panta unde se dau copiii cu saniuta; sanius. – Et. nec.
SANIUS, saniusuri, s. n. 1. Loc in panta, acoperit cu zapada, unde se dau copiii cu saniutele; derdelus. 2. Faptul de a se da cu saniuta. ◊ Loc. adv. De-a saniusul = lunecand cu sania (sau ca sania). [Pr.: -ni-us] – Sanie + suf. -us.
SCART interj. 1. Cuvant care imita zgomotul ascutit, strident produs de usi, roti etc. ♦ Cuvant care imita zgomotul ascutit, alternativ al unui lucru care se misca cand intr-un sens, cand in altul. ♦ Compus; (depr.) scarta-scarta-pe-hartie s. m. = functionar, contopist. 2. Cuvant care imita zgomotul caracteristic produs de incaltaminte in timpul mersului. ♦ (Substantivat) Adaos (din piele) la incaltaminte, pentru a o face sa scartaie in timpul mersului. 3. (Fam.) Exclamatie de dezaprobare, de impotrivire sau de dispret fata de afirmatia cuiva; da' de unde! vorba sa fie! [Var.: scarta, scartai interj.] – Onomatopee.
CIRC ~uri n. 1) Gen de arta care cuprinde numere de acrobatie, iluzionism, momente comice si prezentare de animale dresate. 2) Constructie prevazuta cu arena si locuri pentru spectatori dispuse in amfiteatru, unde se dau spectacole de acest fel. 3) (in Roma antica) Loc destinat curselor de care si procesiunilor triumfale. 4) Adancitura rotunda. ◊ ~ glaciar adancitura formata in sol ca rezultat al actiunii unui ghetar; caldare glaciara. ~ lunar adancitura circulara pe suprafata Lunii; crater lunar. /<lat. circus, fr. cirque
DERDELUS ~uri n. Loc in panta unde se dau copiii cu saniuta; sanius. /Orig. nec.
GHETUS ~uri n. 1) Strat subtire de gheata care se formeaza pe suprafata solului in urma inghetarii apei de ploaie sau a zapezii topite. 2) Loc unde se dau copiii pe gheata; lunecus. /gheata + suf. ~us
LUNECUS ~uri n. 1) Loc umed sau inghetat pe care se luneca. 2) Loc unde se dau copiii pe gheata; ghetus. /a luneca + suf. ~us
SANIUS ~uri n. 1) Loc inclinat unde se dau copiii cu sania; derdelus. 2) datul cu sania ◊ De-a ~ul a) in felul cum luneca sania; b) lunecand ca sania. [ Sil. -ni-us] /sanie + suf. ~us
DISPENSAR s.n. Institutie sanitara unde se dau consultatii medicale gratuite. ♦ Local unde este instalata o astfel de institutie. / < fr. dispensaire].
MATERNITATE s.f. 1. Starea, calitatea de mama; instinctul de mama. ♦ (Rar) Sarcina. 2. Spital unde se dau ingrijiri femeilor care nasc. ♦ Incapere special amenajata (dintr-o ferma etc.) unde urmeaza sa fete animalele. [Cf. fr. maternite].
NAUMAHIE s.f. Spectacol la vechii romani, constand dintr-o lupta navala; loc unde se dadea aceasta lupta. [Pron. na-u-, gen. -iei. / < lat., gr. naumachia < gr. naus – nava, mache – lupta].
START s.n. 1. Loc de unde se da pornirea intr-o cursa sportiva. ◊ A se prezenta la start = a participa la o intrecere sportiva. 2. Momentul in care incepe o intrecere sportiva. ♦ (P. ext.) Pornire intr-o actiune. 3. (Av.) Locul pe un aerodrom de unde se conduce zborul avioanelor. 4. Reper care marcheaza inceputul benzilor cinematografice. [Pl. -turi, -te. / < engl. start, cf. germ. Start].
sutau, sutauri, s.n. (reg.) 1. trecere inclinata care face legatura intre doua nivele intr-o mina; suitoare. 2. despartitura in suitoare in forma de jgheab, prin care se transporta carbunele sau minereul; locul unde se da drumul minereului in jghiab.
coliva (colive), s. f. – Dulce preparat din griu fiert, nuci si zahar care se da de pomana pentru odihna sufletului unui mort. Gr. ϰόλυβα, prin intermediul sl. koliva (Roesler 570; Miklosich, Slaw. Elem., 25; Mikosich, Lexicon, 297; Murnu 15; Vasmer, Gr., 79), cf. bg. kolivo, sb. koljivo. – Der. colivar, s. m. (persoana care se duce la toate slujbele unde se da de pomana; parazit, pomanagiu; Arg., politist, jandarm; Arg., seminarist).
DISPENSAR s. n. institutie sanitara unde se dau consultatii medicale gratuite. (< fr. dispensaire)
MATERNITATE s. f. 1. starea, calitatea de mama; instinct matern. ◊ (rar) sarcina. 2. spital unde se dau ingrijiri femeilor care nasc. ◊ adapost special amenajat (intr-o ferma etc.) destinat fatarii animalelor. (< fr. maternite)
PORFIRA s. f. camera a palatului imperial bizantin, lambrisata cu marmura rosie, unde imparatesele dadeau nastere copiilor lor. (< fr. porphyre)
START s. n. 1. loc de unde se da pornirea intr-o cursa sportiva. ♦ a se prezenta la ~ = a participa la o intrecere sportiva; a da ~ ul = a da semnalul de plecare intr-o intrecere sportiva. 2. momentul in care incepe o asemenea intrecere. ♦ (p. ext.) pornire intr-o actiune. 3. (av.) loc pe un aerodrom de unde se conduce zborul avioanelor. 4. reper care marcheaza inceputul benzilor cinematografice. (< engl. start)
front (fronturi), s. n. – Loc unde se dau lupte militare. Fr. front, cf. frunte. – Der. frontal, adj., din fr. frontal; frontavoi, s. m. (ofiter care si-a cistigat gradele fara studii de baza, pe front), din rus. frontovoi (Graur, BL, IV, 83), astazi inv.; frontiera, s. f., din fr. frontiere; frontispiciu, s. n., din fr.; fronton, s. n., din fr.
AMBULATORIU1, ambulatorii, s. n. Dispensar unde se dau consultatii si se fac tratamente medicale. – Fr. ambulatoire (lat. lit. ambulatorius).
crop n., pl. inuz. uri (vsl. kropu, de unde si rus. dial. okrop, apa clocotita. V. uncrop, in- si o-cropesc). Rar. A da in crop, a da in fert [!], a da in unda, a incepe sa clocoteasca. – Si crob (Tut.).
PUBLICITATE s. f. Faptul de a face cunoscut un lucru publicului; difuzare de informatii in public; caracterul a ceea ce este public. ♦ Agentie (sau birou) de publicitate = birou unde se pot da, pentru a fi publicate in ziare sau difuzate prin radio si televiziune, anunturi (cu caracter particular). Mica publicitate = rubrica a unui cotidian in care se publica anunturi cu caracter particular. Agent de publicitate = persoana angajata de o firma comerciala pentru a face reclama marfurilor ei. ◊ Loc. vb. A da publicitatii = a publica. – Din fr. publicite.
partitura, partituri, s.f. (reg.) loc unde iarna se da fan la oi.
RADIOTELEMETRIE s.f. Determinarea distantei dintre un obiect si un reper dat cu ajutorul undelor electromagnetice. [Gen. -iei. / cf. it. radiotelemetria].
chirpici n., pl. inuz. uri (turc. kirpig, kerpig, de unde si bg. rus. kirpic). Est. Lut amestecat cu paie s. a. si pus in tipar, unde i se da forma unor mari caramizi care se lasa sa se usuce. Din el se fac paretii caselor taranesti. V. ceamur.
Aeolus 1. Fiul lui Hellen, regele Magnesiei (Thessalia) si unul dintre intemeietorii semintiei hellenilor. A urmat la domnie dupa tatal sau si a avut numerosi fii si fiice, printre care se numarau: Sisyphus, Athamas, Cretheus si Salmoneus. 2. Fiul lui Hippotes (sau, dupa o alta versiune, al lui Poseidon). Salasluia in insulele Aeolice, unde Zeus ii daduse in stapinire vinturile. Aeolus le tinea inchise intr-o pestera sau, dupa altii, intr-un burduf. Cind Odysseus s-a abatut prin insulele Aeolice a fost gazduit de Aeolus. Acesta i-a daruit la plecare burduful in care erau inchise toate vinturile, cu exceptia unuia singur: Zephyrus, care avea sa-l conduca pe erou in patrie. Crezind ca e plin cu vin, tovarasii lui Odysseus au deschis insa burduful, dind drumul si celorlalte vinturi. In felul acesta s-a iscat o groaznica furtuna pe mare (v. si Odysseus).
ZAGASTRU, zagastre, s. n. (Inv.) Spatiu liber intre iesle si peretele grajdului din spatele ei, pe unde umbla oamenii cand dau de mancare la animale.
agura (-rez, -at), vb. – A prezice, a prevesti. Lat. a(u)gurāre (Densusianu, Rom., XXVIII, 61; Puscariu 39; Candrea-Dens., 23; REW 784; daR); cf. v. it. a(g)urare (lec. auru, mil. ingura, sard. aura), prov. aurar, sp. agorar, port. agourar. Rar, Trans. de Vest. Mr. ugure, s. n. (profetie), a fost interpretat de Pascu, I, 178, ca der. de la lat. augurium, ceea ce poate fi adevarat numai daca se are in vedere complicata cale de transmitere a cuv.: lat. augurium a dat in ngr. γουρί, de unde tc. ogur, care este etimonul cuv. mr., cf. ursuz.
IZOBARIC, -A adj. 1. (despre o transformare radioactiva) in care numarul de masa nu este modificat. 2. suprafata ~a = loc geometric al punctelor din atmosfera unde, la un moment dat, presiunea aerului este aceeasi. (< fr. isobarique)
UNda s. f. fiecare din seria de miscari concentrice care se propaga intr-un mediu fluid sub influenta unei impulsiuni. ♦ lungime de ~ = distanta la care se propaga o unda intr-un interval dat; ~ de soc = a) suflul unei bombe; b) unda seismica de mare intensitate; ~ verde = procedeu pentru asigurarea fluentei maxime a traficului auto urban, realizat printr-un sistem de comanda coordonata a semafoarelor. (< lat. unda, dupa fr. onde)
tertel (-luri), s. n. – Siret, snur. Tc. tirtil (Seineanu, II, 356). Terpel, s. n. (libertate mai mare data vitelor mici ca sa poata paste), pare sa fie rezultatul unei disimilatii a aceluiasi cuvint; semantic trebuie pornit de la ideea de legatura sau piedica de picioare care tine animalul legat si din care se s********e treptat, de unde si expresia a da un terpel „a slabi coarda”.
BOT, boturi, s. n. 1. Partea anterioara a capului unor mamifere, cuprinzand gura si nasul. ◊ Expr. A bea la botul calului = a bea inca un pahar, in picioare, la plecare; a bea ceva la repezeala. A fi (sau a pune pe cineva) cu botul pe labe = a fi redus (sau a reduce pe cineva) la tacere, a fi pus (sau a pune) la punct. A se sterge (sau a se linge) pe bot (de sau, reg., despre ceva) = a fi nevoit sa renunte (la ceva). A se intalni (cu cineva) bot in bot = a se intalni (cu cineva) pe neasteptate, fata in fata. A se pupa bot in bot cu cineva = a trai in mare prietenie cu cineva. A-si baga botul (peste tot sau unde nu-i fierbe oala) = a se amesteca in toate, si unde trebuie si unde nu trebuie. A da (cuiva) peste bot = a dojeni aspru pe cineva, a-l pune la respect. A face bot = a se supara, a se bosumfla. 2. Fig. Partea ascutita sau lunguiata a unui obiect; capat, varf. Botul cizmei.
cotineata f., pl. ete (d. cotet cu sufixu din chichineata). Cotet de pasari de curte, poiata, curnic. – In nord si costereata si -ireata (supt [!] infl. altor cuvinte, ca bg. kysta, casa), ingraditura de dat mincare puilor si unde nu pot patrunde gainile adulte.
HAIT2, haituri, s. n. (Reg.) Iaz artificial creat prin colectarea, cu ajutorul unui baraj, a apelor de munte; barajul cu care se deschide sau se inchide acest iaz pentru a da drumul plutelor; p. ext. unda de apa care duce plutele. – Din ucr. hat'.
CIRC s.n. 1. Reprezentatie al carei program cuprinde numere de gimnastica si de acrobatie, prezentare de animale dresate etc.; ansamblu artistic care da asemenea reprezentatii. 2. Incinta circulara unde se desfasoara exercitiile acrobatice sau ecvestre ale reprezentatiilor de circ (1). ♦ Incinta circulara descoperita unde aveau loc jocurile publice la romani. 3. Depresiune circulara in regiunile inalte ale muntilor, formata prin eroziune sau prin actiunea unui ghetar; chiuveta (2) [in DN]. [Pl. -uri. / < lat. circus, cf. it. circo, fr. cirque].
CLINICA s.f. Spital (sau sectie a unui spital) folosit la cercetari stiintifice sau pentru invatamantul practic al studentilor. ♦ (Rar) Institutie medicala unde un anumit medic specialist da consultatii sau trateaza bolnavii. [Gen. -cii. / < fr. clinique, it. clinica].
CIMPIA LIBERTATII 1. Nume dat cimpiei de linga Blaj, unde au avut loc in 1848 trei adunari populare ale romanilor transilvaneni, care prin programele adoptate au contribuit la intarirea constiintei nationale romanesti, a ideii unitatii nationale. 2. Nume dat Cimpiei Filaretului de linga Bucuresti, unde a avut loc o mare adunare populara (15/27 iun. 1848) in prezenta a peste 30.000 de oameni, care au aclamat guvernul, au recunoscut Constitutia si au depus juramint pe programul revolutionar, exprimindu-si astfel adeziunea la cauza Revolutiei.
ITII interj. (Rar; in expr.) A face itii, se zice despre cel care, intr-un joc de copii, scoate putin capul pe afara din locul unde s-a ascuns, pentru a da un semnal conventional. [Var.: itiiu interj.] – Onomatopee.
VEST s. n. Unul dintre cele patru puncte c*******e, opus estului; p. ext. Loc pe orizont, regiune unde apune soarele; apus. ♦ Nume generic dat unui loc, unei regiuni, unui stat asezat spre apus (in special nume dat statelor din apusul Europei si din America de Nord); apus, occident. ◊ (Adjectival) Statele vest-europene – Din germ. West.
GREU3 n. 1) Ambianta nefavorabila. A invinge ~l. A fugi de ~. ◊ Din ~ a) cu mare efort; b) cu intensitate; adanc; profund. La ~ unde se cere multa munca. A da de ~ a intampina greutati. 2) Munca grea si istovitoare; truda. ◊ A duce ~l a face ce este mai greu. /<lat. grevis
APUS1, apusuri, s. n. 1. Trecere a unui astru sub orizont; priveliste oferita de soare cand apune. 2. Unul dintre cele patru puncte c*******e, opus rasaritului si aflat la 90° de punctul sud (in directia miscarii acelor unui ceasornic); p. ext. loc pe orizont, regiune unde apune soarele; vest. ♦ Nume generic dat statelor din vestul Europei si din America; Occident. 3. Timp al zilei cand apune soarele; asfintit. ♦ Fig. Declin, decadere. – V. apune.
INdaRAT adv. I. 1. In spate, in urma, inapoi. ◊ Expr. (De-a) indaratele(a) = a) cu spatele inainte; b) pe dos. 2. La locul de provenienta, in locul unde a fost inainte. 3. (In expr.) A da indarat = a) a regresa; b) (despre lucruri) a restitui. A da pe cineva indarat = a da pe cineva cu o treapta mai jos, a retrograda. II. Mai demult, (mai) inainte de timpul actual. [Var.: indarapt adv.] – Lat. in-de-retro.
sterpet, sterpeturi, s.n. (reg.) 1. (la sg. cu sens colectiv) totalitatea oilor sterpe dintr-o stana; grup de oi sterpe, care nu dau lapte; sterpare. 2. (in forma: starpat) pasune unde pasc oile sterpe.
lustru s. n. – Stralucire, luciu. – Mr. lustru. It. lustro, partial prin tc. lustro „crema de ghete”, cf. ngr. λοῦστρο „stralucire”. Der. in lat. lustrum (Puscariu 1004) nu este posibila. – Der. lustragiu, s. m. (cel ce curata pantofii), din tc. lustraci; lustragerie, s. f. (loc unde se lustruieste incaltamintea); lustrui, vb. (a da pantofii cu crema; a curata, a da luciu); lustruiala, s. f. (actiunea de a lustrui); lustrina, s. f. (tesatura lucioasa), din fr. lustrine.
bir n., pl. uri (ung. ber, simbrie, chirie, de unde si bg. sirb. bir, rut. byr). Tribut. (Vechi). Impozit, contributiune: a plati biru. A da bir cu fugitii, a fugi de unde trebuia sa ramii. Un fel de hora olteneasca si melodia ei. (Izv. Sept. 1923, 17).
INAPOI adv. 1. In directie contrara inaintarii; in spate, indarat. ◊ Loc. vb. A da inapoi = a) a se retrage; b) fig. a ceda (intr-o discutie) intr-o actiune; c) fig. a fi in declin, a regresa. ♦ (Inv.; cu trimitere la un pasaj anterior dintr-un text) Mai sus. 2. La locul de provenienta; in locul unde a fost mai inainte. ◊ Loc. vb. A da (ceva) inapoi = a restitui; a inapoia. ◊ Expr. A-si lua vorba inapoi = a-si retrage vorba, fagaduiala facuta; a reveni asupra celor spuse, rectificandu-le. 3. Cu o treapta indarat, intr-un loc inferior altora ca valoare. 4. Mai demult, la o data anterioara celei prezente. – In + apoi.
SCALA, scale, s. f. Placa gradata montata la aparatele de radio, pe care se pot urmari, cu ajutorul unui indicator, posturile sau lungimea de unda pe care functioneaza aparatul la un moment dat. – Din it. scala.
SCURGERE, scurgeri, s. f. 1. Actiunea de a (se) scurge si rezultatul ei. 2. (Concr.) Loc (amenajat sau natural) pe unde se scurge apa de prisos. 3. (Pop.) Nume dat unor secretii patologice ale corpului omenesc. – V. scurge.
COLT1 ~uri n. 1) Loc unde se intalnesc doua laturi sau doua muchii ale unui obiect. ~ul mesei. ~ul batistei. ◊ ~ul gurii fiecare din cele doua extremitati ale gurii unde se intalnesc buzele. ~ de paine bucata de la margine a unei paini; calcai. ~ de strada unghi format de doua strazi care se intretaie. 2) Parte a unei incaperi, unde se unesc doi pereti alaturati; ungher. ◊ A da din ~ in ~a face eforturi disperate pentru a scapa de ceva. 3) (in publicistica) Rubrica rezervata unei anumite specialitati. ~ satiric. 4) Loc, departe de ochii lumii, care serveste drept refugiu pentru cineva. ◊ ~ de tara loc retras. In (sau din) toate ~urile (lumii) in (sau din) toate partile; (de) pretutindeni. La ~ de tara si la mijloc de masa intr-un loc ferit, dar avantajos. 5) Broboada subtire in forma de triunghi. /<bulg. kolec, sb. kolac
INdaRAT adv. 1) In partea din spate; in spate; in urma; inapoi. A da ~. 2) La locul ocupat anterior; la locul de unde provine. A veni ~. 3) Intr-o perioada trecuta; mai demult; in urma; inapoi. /<lat. in-de-retro
LAPIdaRIU ~i n. 1) Colectie de pietre mari, sculptate sau gravate. 2) Loc unde se pastreaza asemenea colectie. [Sil. la-pi-da-riu] /<lat. lapidarium
NIGHT-CLUB NAIT-CLAB/ s. n. local de noapte unde se bea, se asculta muzica si se dau spectacole. (< engl., fr. night-club)
impatra (-atru, impatrat), vb. – A ramine cu buzele umflate, a fi dezamagit. – Var. patra. Lat. patrāre „a executa”, probabil cu sensul lui impetrāre „a obtine” (Bogrea, dacor, I, 258; daR; REW 4306a; Rosetti, I, 167); pentru semantism, cf. a o capata „a da gres”. Cuvint rar (var. numai la Sincai, unde poate fi latinism), arareori folosit la moduri personale, poate fi astfel incit conjugarea sa nu ni se pare sigura.
CHIORAS adv. : A se uita (sau a privi) ~ a) a se uita crucis; b) a se uita rau, cu dusmanie la cineva. A da ~ prin ceva a merge (grabit) fara a observa unde calca. /a chiori + suf. ~as
STOLON ~i m. Tulpina sau ramura taratoare care da radacini si formeaza o planta noua in locurile unde contacteaza cu solul. /<fr. stolon
COMANda s. f. 1. ordin, dispozitie, porunca. ◊ ton de ~ = ton poruncitor. 2. conducere a unei unitati militare. ◊ post de ~ = loc unde sta comandantul trupelor si de unde transmite comanda operatiilor. ♦ ordin verbal sau prin semnal dat militarilor de un comandant pentru executarea simultana a unei miscari. 3. actiune de comandare a unui sistem tehnic. ♦ echipamentul necesar efectuarii ei. ◊ dubla ~ = dispozitiv de pilotaj care permite ca doi piloti sa actioneze comenzile. ♦ (inform.) instructiune, parte integranta a informatiei transmise calculatorului de catre utilizator. 4. cerere de marfa adresata unui furnizor, lucrare ceruta unui meserias, unui antreprenor etc. ♦ marfa comandata. ◊ de ~ = executat dupa indicatiile clientului. 5. (mar.) suprastructura pe o nava in care se afla timoneria, camera hartilor, cabina comandantului etc. 6. parama subtire (saula) cu care se infasoara capatul unei parame groase, impiedicandu-i despletirea. (
SFERA s. f. 1. (geom.) suprafata ale carei puncte sunt egal departate de un punct dat (centru). ◊ obiect avand aceasta forma; glob. 2. regiunea cereasca unde se misca astrii; bolta cereasca. 3. (fig.) domeniu (limitat) in care exista, actioneaza sau se dezvolta cineva sau ceva; mediu (social). ♦ ~ de influenta = a) intindere, teritoriu, mediu etc. in cuprinsul caruia se exercita o anumita influenta; b) zona geografica sau grup de state asupra carora o anumita putere exercita o influenta economica, politica sau militara. 4. (log.) capacitatea de referinta a notiunii la ansamblul de indivizi care poseda insusirile reflectate in continutul ei; denotatie (1). 5. (ec.) a productiei materiale = totalitatea activitatilor, a ramurilor din cadrul economiei nationale in care se creeaza bunuri materiale; ~ neproductiva = totalitatea activitatilor, a sectoarelor din cadrul economiei nationale care consuma munca sociala, fara a crea bunuri materiale. (< fr. sphere, lat. sphaera, gr. sphaira)
INAPOI adv. 1) In partea din spate; in urma; indarat. ◊ A da ~ a) a se retrage; b) a ceda intr-o actiune, intr-o discutie; c) a fi in declin; a regresa. 2) La locul pe care il ocupa anterior; in locul unde se afla mai inainte; indarat. Du-te imediat ~. ◊ A da (ceva) ~ a inapoia; a restitui. A-si lua vorba ~ a-si retrage spusele; a renunta la cele afirmate anterior. 3) Cu o treapta mai jos; intr-un loc sau intr-o situatie mai dezavantajoasa. ◊ A da (pe cineva) ~ a cobori in rang (pe cineva); a retrograda. 4) Intr-o perioada de timp trecut; in urma; indarat. Teoria e orientata ~. [Sil. in-a-] /in + apoi
covrig (covrigi), s. m. – Produs alimentar in forma de opt, de inel etc. preparat din faina. Bg., rus. kovrig(a), din tc. kevrek (Miklosich, Slaw. Elem., 25; Cihac, II, 78; Conev 96; Berneker 594; Mladenov 244). – Der. covrigar, s. m. (persoana care face covrigi); covrigarie, s. f. (pravalie unde se vind covrigi); covriga (var. covrigi, incovriga), vb. (a da forma rotunda, a rotunji; a incolaci; a curba, a arcui). Din rom. provine mag. kovri (Edelspacher 17).
EPONIM, -A I. adj. care da numele sau unui loc, unui oras etc. II. s. m. 1. (ant.) magistrat care dadea numele sau anului; primul dintre cei noua arhonti ai Atenei sau unul dintre cei doi consuli ai Romei, care dadea numele sau anului. 2. termen pentru desemnarea unei statiuni arheologice unde a fost cercetata prima data o cultura materiala si care, ca urmare, a dat numele culturii. (< fr. eponyme, gr. eponymos)
dator si (vechi) detor, -oare adj. (lat. debitor, id., de unde s’a facut debtor, deutor, apoi, supt infl. lui dat, dator; pv. sp. deudor, pg. devedor). Debitor: am ramas dator un franc, cu un franc. dator vindut, foarte dator. Obligat: esti dator sa faci asta.
creier m., uzitat si la pl., si n., pl. e cind e vorba de creier ca organ anatomic: doua creiere de gips (lat. cerebrum, crebrum, de unde s´a facut creur, apoi creier, dupa greier; it. cervello, pv. cervel, fr. cerveau d. lat. cerebellum. V. cerebel. Cp. cu ciur). Substanta nervoasa din craniu. Fig. Spirit, minte. Creierii muntilor, partea de unde inceteaza vegetatiunea si ramine stinca goala (ceia ce da impresiunea c´ai ajuns in craniu muntilor), coclauri, locuri neumblate pin [!] munti. A-ti zbura creierii (d. fr. se bruler la cervelle), a te impusca in cap. – In Banat criel.
ESUA, esuez, vb. I. Intranz. 1. (Despre vapoare; la pers. 3) A se aseza voit sau a se impotmoli in nisip sau intr-un loc unde apa are o adancime redusa. 2. A suferi un esec, a da gres, a nu reusi, a nu izbuti. [Pr.: -su-a] – Din fr. echouer.
START ~uri n. 1) Loc de unde incepe o competitie sportiva. 2) Prima faza a unei intreceri sportive. ◊ A da ~ ul a da semnalul de incepere a unei probe sportive. La ~! comanda care anunta participantii la o proba sportiva sa ia pozitia cuvenita pentru a incepe competitia. 3) Moment de inceput al unei actiuni orientate spre un anumit scop. ~ul navei cosmice. /<engl. start
bacsis (bacsisuri), s. n. – Suma de bani data peste plata cuvenita. – Mr. bahcise, megl. bacsis. Tc. bahsis (Roesler 588; Seineanu, II, 33; Ronzevalle 48; Lokotsch 178), de unde provin si ngr. μπαξίσι, alb. baksis, bg. baksis. – Der. bacsisui, vb. (a da bacsis; a mitui); bacsisar, s. m. (persoana usor de mituit).
FRONT1 s. n. 1. teritoriu pe care se poarta luptele intr-un razboi. ◊ grupare operativ-strategica constituita din forte militare numeroase, sub o comanda unica, destinata ducerii unor operatii de amploare. 2. formatie de militari, sportivi etc. in linie. 3. (fig.) grup organizat de oameni in vederea unei lupte comune. 4. (arhit.) fatata principala a unei cladiri, latura dinspre strada a unei parcele. ◊ perete in care se executa taierea rocilor sau a minereurilor. ♦ ~ de lucru = existenta conditiilor pentru ca echipele specializate de lucratori sa-si poata desfasura activitatea de executie. 5. (met.) zona de separatie a doua mase de aer cu proprietati diferite. 6. (fiz.) ~ de unda = totalitatea punctelor pana la care ajunge o oscilatie la un moment dat. 7. (herald.) centrul partii superioare a unui scut. (< fr. front)
INAPOIA2, inapoiez, vb. I. 1. Tranz. A da inapoi; a restitui. ♦ Refl. A reveni, a se intoarce la locul de unde a plecat. 2. Refl. si intranz. Fig. (Inv.) A fi in declin, a regresa; a decadea. [Var.: (reg.) napoia vb. I] – Din inapoi.
TATAR, -A, tatari, -e s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Persoana care face parte din populatia de baza a Republicii Tatare sau din grupurile etnice (inrudite ca limba cu aceasta populatie) stabilite in cursul istoriei in diferite regiuni din Asia si Europa. ♦ Persoana care facea parte din triburile de origine mongola care in sec. XIII s-au intins din Asia pana in Europa rasariteana si centrala, constituind statul Hoardei de Aur (de unde au facut dese incursiuni in tarile vecine). ◊ Expr. Doar nu vin (sau dau) tatarii, se spune cand cineva se grabeste sau fuge fara un motiv serios. Parca-l alunga tatarii (din urma), se spune despre cineva care se grabeste foarte tare. 2. Adj. Care apartine tatarilor (1), privitor la tatari; tataresc. ♦ (Substantivat, f.) Limba tatara. – Din tc. tatar.
PRINSOARE ~ori f. 1) Intelegere intre doua (sau mai multe) persoane care sustin lucruri contrare, ce-l obliga pe cel care nu va avea dreptate sa-i dea o compensatie materiala (de obicei baneasca) celuilalt; ramasag; pariu. 2) inv. pop. Loc unde sunt inchisi cei lipsiti de libertate. 3) rar Capcana de prins pasari sau animale. /prins + suf. ~oare
A RADE rad tranz. 1) (par, barba, mustati) A taia de la radacina, inlaturand complet (cu briciul sau cu masina de barbierit); a barbieri. 2) (persoane) A lipsi de par cu ajutorul briciului. ◊ ~ (pe cineva) fara sapun a critica foarte aspru. ~ o mama de bataie a bate zdravan. ~ o palma a da o palma (cu putere). 3) (animale sacrificate) A curata de elementele necomestibile (par, solzi, murdarie etc.). 4) (unele straturi subtiri) A desparti de unde este prins (cu o unealta taioasa). 5) (legume) A curata de coaja. 6) A da prin razatoare; a razui. 7) fig. A face sa nu mai existe; a sterge (de pe fata pamantului); a distruge; a prapadi; a nimici. 8) fig. (persoane, de obicei la jocul de carti) A face sa piarda toti banii. 9) rar (despre pasari in zbor, proiectile lansate etc.) A atinge usor la suprafata (apa, pamantul). /<lat. radere
ORACOL, oracole, s. n. (In antichitate) Raspuns profetic pe care, potrivit unor credinte, anumite divinitati il dadeau celor veniti sa le consulte pentru a cunoaste viitorul; prevestire, prezicere, profetie; lacasul unde se faceau aceste profetii. ♦ Hotarare data de o persoana cu autoritate; sentinta cu caracter infailibil; p. ext. persoana care da aceasta hotarare. ◊ Expr. A vorbi ca un oracol = a se exprima sententios si enigmatic. [Var.: oracul s. n.] – Din lat. oraculum, it. oracolo, fr. oracle.
EVAPORIT s.n. (Geol.) Nume dat sarurilor precipitate din apele lacurilor situate in desert sau in apele golfurilor oceanice, unde evaporarea se produce rapid. [< fr. evaporite].
creta f., pl. e (lat. creta, adica „din insula Creta”, de unde si mgerm. kride, ngerm. kreide, pol. kreda, kryda, si de aci rut. kreida, kriida). Carbonat de calciu sau calcita pamintoasa (CO3 Ca), formata din animalcule foraminifere supt [!] aspectu unei substante albe dure, care se intrebuinteaza la scris pe tabla neagra in scoale [!]. – In est (d. rut.) crida, in sud (rar azi) tibisir.
AdaPOST, adaposturi, s. n. Loc ferit; constructie facuta ca sa apere de intemperii, de primejdii etc.; p. gener. orice loc unde se adaposteste cineva. ◊ Adapost (antiaerian) = loc amenajat pentru apararea impotriva atacurilor aeriene. ♦ Ocrotire. A da cuiva adapost. ◊ Expr. A fi (sau a se pune) la adapost de... = a (se) adaposti; fig. a preveni un neajuns. – Lat. ad appos(i)tum sau ad depos(i)tum.
A SE INAPOIA ma ~iez intranz. 1) A veni inapoi (de unde a plecat); a se intoarce; a se inturna. 2) inv. (despre persoane, popoare, tari) A da inapoi (din punct de vedere al dezvoltarii intelectuale, politice, economice, culturale). [Sil. in-a-po-ia] /Din inapoi
A UNda ~ez 1. tranz. rar A face sa se miste ca niste valuri. 2. intranz. pop. A da in clocot; a clocoti. /<lat. undare
CHELTUIALA, cheltuieli, s. f. 1. Faptul de a cheltui; (concr.) bani cheltuiti. ◊ Expr. Cu (sau pe) cheltuiala cuiva = cu mijloacele banesti oferite de cineva. Bani de cheltuiala = bani destinati cheltuielilor curente. A se pune pe cheltuiala = a cheltui mult. A intra la cheltuiala = a fi obligat sa cheltuiesti mult. A baga (pe cineva) la cheltuiala = a face (pe cineva) sa cheltuiasca bani multi. (Fam.) A da cuiva de cheltuiala = a bate, a chelfani pe cineva. 2. (In contabilitate, la pl.) Rubrica unde se trec sumele cheltuite. 3. (In expr.) Cheltuieli de judecata = suma de bani pe care este obligata s-o plateasca, pe baza unei hotarari judecatoresti, partea care a pierdut un proces. 4. Fig. Risipa, irosire de energie, de timp etc.
RASARIT1, rasarituri, s. n. 1. Faptul de a rasari. ♦ Trecere a unui astru la orizont; momentul aparitiei unui astru la orizont; spec. moment al zilei cand rasare Soarele. ♦ Fig. Inceputul unei ere sau al unei vieti noi. 2. Punct c******l situat in partea orizontului de unde rasare Soarele; est. 3. Tara, tinut asezat in directia rasaritului (2) fata de un punct de reper dat; orient; (colectiv) popoarele dintr-un astfel de tinut sau dintr-o astfel de tara. ◊ Expr. Rasaritul si Apusul = lumea intreaga. – V. rasari.
Paste (-ti), s. m. – Sarbatoare Invierii. – Mr. Paste, Pasti, megl. Pastu, Pasti, istr. Pǫstę. Lat. Paschae (Puscariu 1283; Candrea-Dens., 1352; REW 6264), cf. it., cat. pasqua, logud. paska, prov. pasca, fr. paques, port. pascoa, alb. paske, ngr. πάσχα. Rezultatul normal, Paste, a fost considerat ca un pl. f., de unde sing. n. Paste si de aici pl. Pasti. – Der. pasticar, s. m. (Trans., persoana care da de pomana in biserica, in ziua de Paste); pastita, s. f. (anemona, Anemone ranunculoides).
SURD ~da (~zi, ~de) 1) si substantival Care este lipsit de simtul auzului. ◊ A face pe ~dul a se preface ca nu aude sau ca nu intelege. A bate toba (sau toaca) la urechile ~dului a vorbi in zadar. ~dul nu aude, dar le (sau o) potriveste se spune despre cineva care da la o intrebare cu totul alt raspuns, decat cel asteptat. Du-te (sau sa te duci) unde a dus ~dul roata si mutul iapa se spune cuiva, pe care il alungi si nu vrei sa mai stii nimic despre el. 2) fig. Care vadeste o nepasare absoluta; caruia nu-i pasa de necazurile altuia. 3) si substantival Care nu are rezonanta; lipsit de sonoritate; mat; sters. Vuiet ~. A raspuns ~. ◊ Consoana ~da consoana care este emisa fara vibrarea coardelor vocale. 4) fig. (despre stari, sentimente, senzatii etc.) Care este putin pronuntat; care nu se manifesta acut. Durere ~da. /<lat. surdus
RELEU s.n. 1. (Tehn.) Aparat sau dispozitiv de comanda pentru anumite modificari (inchiderea sau deschiderea unui circuit etc.) ale unui sistem tehnic, actionat de variatia unor marimi caracteristice (temperatura, tensiune etc.) ale unui alt sistem tehnic. 2. Dispozitiv care retransmite (amplificand) semnalele receptionate. ♦ Comunicatie intre mai multe locuri, facuta cu ajutorul unor statii intermediare de receptie si de retransmisie. 3. (Rar) Cai, atelaj de schimb pentru anumite drumuri lungi, postati din loc in loc. ♦ Loc unde se tin caii de schimb si se face schimbarea acestora. ♦ Cainii de vanatoare carora li se da drumul pentru a-i inlocui pe cei obositi de goana. [Pl. -ee, -euri. / < fr. relais].
clocot n., pl. e (vsl. klokotu. V. clocotesc si clopot). Clocotire, ferbere [!]. A da in clocot, a ferbe in clocote, cu clocote, a ferbe tare. – In vest si colcot. V. unda.
CASA2, case, s. f. 1. Dulap sau ladita de fier in care sunt tinuti bani, hartii de valoare etc. Casa de fier. Casa de bani. 2. Masa, pupitru sau birou intr-un magazin, unde se achita costul cumparaturilor. ♦ Ghiseu sau incapere intr-o intreprindere sau intr-o institutie, unde se fac incasarile si platile, unde se elibereaza biletele de calatorie, de spectacol etc. ♦ Suma de bani de care dispune la un moment dat casieria unei institutii sau a unei intreprinderi. ◊ Plus (sau minus) de casa = diferenta in plus (sau in minus) rezultata la stabilirea incasarilor si platilor. Registru de casa = registru in care se trec sumele incasate si cele platite. ◊ Expr. A face casa = a intocmi bilantul incasarilor si al platilor unei zile. – Din it. cassa, germ. Kasse.
SFERA s.f. 1. (Geom.) Suprafata ale carei puncte sunt egal departate de un punct dat, numit centru; corp geometric marginit de o astfel de suprafata. ♦ Obiect avand aceasta forma; glob. 2. Regiune cereasca unde se misca astrii; bolta cereasca. 3. (Fig.) Domeniu, cuprins, limite. ♦ Sfera de influenta = intindere, teritoriu, mediu etc. in cuprinsul caruia se exercita influenta cuiva sau a ceva. ♦ Mediu (social). 4. (Log.) Totalitatea obiectelor sau indivizilor la care se refera caracterele esentiale ale unei notiuni. [Pl. -re. / cf. lat. sphaera, gr. sphaira, fr. sphere, it. sfera].
CASA2, case, s. f. 1. Dulap sau ladita de fier in care sunt tinuti bani, hartii de valoare etc. Casa de fier. Casa de bani. 2. Masa sau pupitru intr-un magazin, unde se achita costul cumparaturilor. ♦ Ghiseu sau incapere intr-o intreprindere sau o institutie, unde se fac incasarile si platile, unde se elibereaza biletele de calatorie, de spectacol etc. ♦ Suma de bani de care dispune la un moment dat casieria unei institutii sau a unei intreprinderi. ◊ Plus (sau minus) de casa = diferenta in plus (sau in minus) rezultata la stabilirea incasarilor si platilor. Registru de casa = registru in care se trec sumele incasate si cele platite. ◊ Expr. A face casa = a intocmi bilantul incasarilor si platilor unei zile. – It. cassa.
TUN, tunuri, s. n. 1. Arma de artilerie care arunca proiectile la distanta mare; p. gener. nume dat tuturor armelor de artilerie. ◊ Expr. A scapa ca din (gura de) tun, se spune cand cineva reuseste sa fuga (scapand de o situatie neplacuta). (Poti) sa dai cu tunul, se spune despre cineva care doarme adanc si nu se trezeste usor sau despre un loc unde nu se afla nici o fiinta vie. ◊ (Pus pe langa un verb, ii intensifica actiunea; pe langa un adjectiv, ii da valoare de superlativ; adverbial) A inghetat tun. Sanatos tun. 2. (In sintagma) Tun electronic = parte a unor tuburi electronice care produce un fascicul filiform de electroni cu aceeasi viteza. 3. (Inv. si pop.) Tunet. – Lat. tonus.
SIRENA s.f. I. (Mit.) Fiinta fabuloasa, jumatate femeie si jumatate peste, care ademenea prin cantecele ei pe corabieri in locuri primejdioase, unde acestia isi gaseau moartea. ♦ (Fig.) Femeie seducatoare. II. 1. Aparat emitator de sunete de mare intensitate, cu care se dau semnalele in fabrici, in navigatie etc. sau in cazuri de alarma. 2. Aparat folosit in laborator pentru masurarea inaltimii sunetelor. [< fr. sirene, it. sirena, cf. lat. siren].
SIRENA s. f. I. 1. (mit.) fiinta fabuloasa cu cap de femeie si trup de peste sau de pasare, care ademenea, prin cantecele ei, pe corabieri in locuri primejdioase, unde acestia isi gaseau moartea. 2. (fig.) femeie seducatoare. II. 1. aparat emitator de sunete de mare intensitate, cu care se dau semnalele in fabrici, in navigatie etc. sau in cazuri de alarma. 2. aparat in laborator pentru masurarea inaltimii sunetelor. (< fr. sirene, it. sirena, lat. siren)
BOT, boturi, s. n. 1. Partea anterioara a capului unor mamifere, cuprinzand gura (si nasul). ◊ Expr. A bea la botul calului = a bea inca un pahar, in picioare, la plecare; a bea ceva la repezeala. A fi (sau a pune pe cineva) cu botul pe labe = a fi redus (sau a reduce pe cineva) la tacere, a fi pus (sau a pune) la punct. A se sterge (sau a se linge) pe bot (de sau, reg., despre ceva) = a fi nevoit sa renunte (la ceva). A se intalni (cu cineva) bot in bot = a se intalni (cu cineva) pe neasteptate, fata in fata. (Fam.) A-si baga botul (peste tot sau unde nu-i fierbe oala) = a se amesteca in toate, si unde trebuie, si unde nu trebuie. (Fam.) A se pupa bot in bot cu cineva = a trai in mare prietenie cu cineva. A da (cuiva) peste bot = a dojeni pe cineva, a-l pune la respect. A face bot = a se supara, a se bosumfla. 2. Fig. Partea ascutita sau lunguiata a unui obiect; varf; partea din fata a unui vehicul cu tractiune mecanica. Botul cizmei. Botul automobilului. Botul locomotivei. – Et. nec.
DOBORI, dobor, vb. IV. Tranz. 1. A da jos, a culca, a rasturna, a darama (la pamant). 2. A face sa se desprinda si sa cada din locul unde este fixat, atarnat, agatat. ♦ A face sa cada o fiinta sau un obiect care zboara sau pluteste in aer. 3. A infrange, a supune, a distruge, a rapune pe cineva. ♦ Fig. A nimici, a desfiinta, a starpi, a lichida o stare de lucruri, o situatie etc. ♦ Fig. A birui, a coplesi. L-a doborat suferinta. 4. (Sport) A depasi cel mai bun rezultat anterior, a bate recordul existent. – Cf. obori.
chelar (chelari), s. m. – Majordom, intendent, persoana care detinea cheile camarii unei gospodarii boieresti. Gr. ϰελλάριος (Murnu), in parte prin intermediul sl. kelari. La origine este lat. cellarium (cf. it. cellaio, fr. cellier), care, prin intermediul ngr. ϰελλάρι(ον), a dat si chelar, s. n. (camara, depozit de provizii), cf. celar. Cuvintul gr. a trecut in tc., bg. kiler, de unde dubletul rom. chiler, s. n. (camara). – Der. chelarita, s. f. (sotia chelarului; femeie care indeplinea functia de chelar); chelarie, s. f. (indeletnicirea de chelar).
AdaPOST, adaposturi, s. n. Loc ferit; constructie facuta ca sa apere de intemperii, de primejdii etc.; p. gener. orice loc unde se adaposteste cineva. ♦ (Mil.) Constructie speciala pentru protectia impotriva mijloacelor de distrugere a inamicului. Adapost antiaerian. ♦ Ocrotire, gazduire. A da cuiva adapost. ◊ Expr. A fi (sau a se pune) la adapost de... = a (se) adaposti; fig. a preveni un neajuns. – Lat. ad appos(i)tum sau ad depos(i)tum.
amnar n., pl. e (lat. igniarium, materie inflamabila, iasca [d. ignis, foc], de unde s' a facut emnar, amnar). Bucatica de otel de lovit cremenea ca sa scapere. Cit ai scapara (sau ai da) din amnar, foarte rapede [!], intr' o clipa. La razboiu de tesut, partea cu care se intinde pinza. Un cui cu care se da mai sus ori mai jos feru [!] cel lat al plugului sau care tine loitra la caruta. Un lemn scurt in care se prind mai multe grinzi la tavan si aiurea.
chivernisesc v. tr. (ngr. kiverno, aor. kivernisa, vgr. kybernao, de unde si lat. gubernare, a cirmui, a guverna). Vechi. Administrez, conduc: a chivernisi un judet. Azi. Fam. Pun in functiune, dau o sinecura, asigur: parintii isi chivernisesc copiii. Adun, string: a chivernisi bani la tinereta [!]. V. refl. Ma asigur de saracie, ma imbogatesc. – Si schiv- (nord). V. dichisesc.
BARA s.f. Drug de metal (destinat prelucrarii). ♦ Piesa de metal sau de lemn, de dimensiuni variabile, folosita in constructii sau in dispozitive tehnice pentru transmiterea eforturilor. 2. Fiecare dintre cei trei stalpi care delimiteaza poarta la unele jocuri sportive. ♦ Sut in stalpul portii de fotbal. ◊ A da in bara = (argotic) a gresi, a rata. 3. Bariera care desparte pe judecatori de avocati si impricinati; (p. ext.) locul de unde se pledeaza in fata justitiei. 4. (Herald.) Figura diagonala care reuneste unghiul stang de sus al unui scut cu unghiul drept de jos. 5. Linie verticala sau oblica, folosita ca element de separare intr-un text. ♦ Linie verticala care separa masurile unui portativ. ♦ Ridicatura de metal liniara dispusa transversal pe tastiera unor instrumente cu coarde ciupite, indicand locurile in care se pot produce sunetele de o anumita inaltime. 6. Ingramadire de nisip, de mal etc. la gura unui rau sau a unui fluviu care se varsa intr-o mare fara flux si reflux. 7. (Fig.; med.) Senzatie apasatoare, de compresiune asupra unui organ. [< fr. barre].
TEREN s. n. 1. intindere de pamant. ♦ a sonda (sau a tatona) ~ ul = a examina cu atentie situatia sau imprejurarile inainte de a intreprinde ceva; a se informa; a castiga (sau a pierde) ~ = a avansa pas cu pas (sau a da inapoi) intr-o actiune; a parasi ~ ul = a ceda, a se da batut. ◊ sol. ◊ loc, regiune. 2. spatiu amenajat pentru sporturi si recreare. 3. totalitatea formatiilor geologice dintr-o portiune a scoartei terestre. 4. loc unde se desfasoara o activitate, unde are loc o actiune. 5. (fig.) domeniu de activitate, de preocupari. ♦ pe ~ = la fata locului; la locul de munca. (< fr. terrain)
bilant n., pl uri si e (nu numai decit d. germ. bilanz, ci d. it. bilancio, de unde si fr. bilan. V. balanta). Com. Starea activului si a pasivului unui negustor. Situatia unui falit. A-ti depune bilantu, a da faliment, (fig.) a te declara invins.
RAdaCINA ~i f. 1) Organ al plantelor superioare, care indeplineste functia de fixare in sol si de absorbire a apei si a substantelor nutritive. ◊ A prinde ~ (sau ~i) a) a da radacina; b) a se stabili intr-un loc pe un timp indelungat; a se statornici. 2) anat. Parte a unui organ animal, prin care acesta este fixat intr-un tesut organic. 3) fig. Temelie a unui lucru. ◊ A curma (sau a starpi, a taia) raul din (sau de la) ~ a inlatura un rau in mod radical. 4) mat. Numar care, ridicat la o anumita putere, da numarul dat; radical. ~ patrata. 5) lingv. Element al unui cuvant dotat cu sens lexical si comun pentru toate cuvintele din aceeasi familie; radical. 6) fig. Locul unde s-a nascut cineva; neamul din care se trage; origine; izvor; obarsie; provenienta. [G.-D. radacinii] /<lat. radicina
unde1 adv. 1) (adesea in constructii interogative) In ce loc (?); in care parte (?); incotro (?). ~ plecati? ~ locuiti? ◊ ~ si ~ a) pe alocuri; b) cand si cand; uneori. De ~? din ce parte? de la cine? Pe ~? prin ce loc? prin ce parte? Pana ~? pana in ce loc? A (nu) avea de ~ a (nu) dispune de mijloace materiale. 2) (folosit pentru a exprima o indoiala) ~ sa cedeze el! ◊ De ~ si pana ~ ?! cum adica? (da) de ~! nici vorba! vorba sa fie! 3) (folosit pentru a exprima spontaneitatea) Pe neasteptate; ca din senin. ~ nu incepe o furtuna puternica. /<lat. unde
BACANIE ~i f. 1) Magazin mic sau raion intr-un magazin, unde se vand produse alimentare. 2) Ocupatia bacanului. 3) mai ales la pl. inv. Ingredient care se adauga in cantitati mici in alimente, pentru a le da gust sau miros placut; mirodenie; condiment. [Art. bacania; G.-D. bacaniei; Sil. -ni-e] /bacan + suf. ~ie
ORACOL s.n. 1. Raspuns al unei divinitati la intrebarile adresate de obicei prin persoane care pretindeau ca pot comunica cu acestea; (p. ext.) raspunsul obtinut; prezicere, prevestire, profetie. ♦ Loc unde se faceau prezicerile. 2. Persoana despre care se credea ca poate prevesti viitorul. ♦ Hotarare data de o persoana cu autoritate; (p. ext.) cel care da aceasta hotarare. [Var. oracul s.n. / < lat. oraculum, cf. it. oracolo].
ba, adv. – 1. Dimpotriva (serveste la a raspunde invers). – 2. Nu. – 3. Mai mult, in plus, pe deasupra (mai ales in combinatii cu mai, inca). – 4. Sau... sau, cind... cind (exprima prin repetitie, o idee de alternanta sau de succesiune). Var. (Mold.) bai. Mr., megl. ba. V. bg. ba, de unde provin si bg., sb., ceh., pol., rut., rus. ba (Cihac; Hasdeu 2251; daR). Var. bai provine din pol. baj. Pentru modismul care exprima contradictia, ba da, ba nu, cf. sp. que si, que no, it. maisi, maino.
SFERA, sfere, s. f. 1. Suprafata constituita de locul geometric al punctelor din spatiu egal departate de un punct dat, numit centru; corp geometric marginit de o astfel de suprafata. ♦ Obiect care are aproximativ aceasta forma. ♦ (Rar) Glob terestru. 2. (De obicei cu determinarea „cereasca”) Regiune cereasca unde se gasesc si se misca astrii; bolta cereasca. 3. Atmosfera. 4. Fig. Domeniul, limitele in cadrul carora exista, actioneaza sau se dezvolta cineva sau ceva. Sfera de influenta = intindere, spatiu, domeniu in cuprinsul caruia se exercita o influenta a cuiva sau a ceva. ♦ Mediu (social). 5. Element logic care reprezinta capacitatea de referinta a notiunii la ansamblul de indivizi ce poseda insusirile reflectate in continutul acesteia. – Din fr. sphere, lat. sphaera.
coporiie (coporai), s. f. – 1. Miner de coasa. – 2. Nume dat celor trei stele din constelatia Cefeu. – Var. coporisca, toporiie, toporisca. Mag. kaparo (Candrea); var. indica o contaminare cu topor(isca). Cf. si bg. kopralja „prajina”, de unde copreala, s. f. (prajina, par), cuvint legat de copala, s. f. (prajina), in Trans., si copaita, s. f. (prajina pe care se pun de obicei fisii de coaja uscata de copac, la care se da foc, in anumite obiceiuri populare din Trans.), copirsoi, s. m. (persoana slaba).
arvuna (arvune), s. f. – Acont. – Var. arvun, arvon, ar(a)voana. Mr. aravoana, arras propias nuptias. Gr. ἀρραβὼν (› lat. arr(h)a(bo), de unde it. arra, fr. arrhes, sp. arras); cf. ngr. ἀρραβῶνα „arvuna” si „promisiunea de casatorie” (Murnu 7). – Der. arvuni, vb. (a aconta; a se angaja, a obliga); arvunitor, adj. (care da arvuna). Din rom. a trecut in rut. arawona (Miklosich, Wander., 12).
SENAT s. n. 1. (ant.) organ suprem de conducere al statului roman in timpul republicii; (p. ext.) nume dat unor adunari care aveau importante puteri in sistemul de guvernare; sfatul batranilor. 2. corp legislativ al unor tari cu sistem bicameral, din membri alesi sau de drept. ◊ loc unde se aduna senatorii. 3. consiliul profesoral al unei institutii de invatamant superior. (< fr. senat, lat. senatus)
Bellerophon(tes), fiul lui Glaucus, regele Corinthului, si al Eurymedei. Savirsind din greseala o crima, Bellerophon e nevoit sa-si paraseasca patria si sa se refugieze la curtea lui Proetus, regele Tiryntului. Acolo insa Antea, sotia lui Proetus, se indragosteste de el. Cu toate ca Bellerophon ii respinge dragostea, el trezeste gelozia lui Proetus care-l indeparteaza, trimitindu-l la curtea socrului sau, Iobates, spre a fi ucis. Ca sa-l piarda, Iobates ii da o serie de insarcinari: sa se lupte cu himera (v. si Chimaera), pe care Bellerophon izbuteste s-o omoare, calarind pe calul sau inaripat Pegasus (v. si Pegasus), sa se razboiasca cu amazoanele, pe care le invinge etc. Plin de admiratie fata de vitejia lui Bellerophon, Iobates sfirseste prin a-i cruta zilele si a-i da pe fiica sa de sotie, impreuna cu o parte din regat. Scapat de razbunarea muritorilor, Bellerophon e urmarit totusi de minia zeilor. El se duce in pustiu unde, dupa o viata retrasa, moare in cele din urma departe de oameni. Intr-o alta varianta, minat de o trufie oarba, el ar fi incercat sa ajunga pe calul sau inaripat, pina la lacasul zeilor. A fost insa pravalit de Zeus inapoi pe pamint, unde si-a curmat singur viata.
A INTARCA intarc 1. tranz. 1) (s****i) A opri definitiv de la supt. ◊ unde si-a ~t d****l copiii a) unde nimeni nu stie; b) undeva foarte departe. 2) fig. A face sa se lase de o deprindere (rea); a dezvata; a dezobisnui. 2. intranz. (despre femelele mamifere) A nu mai da lapte; a nu se mai mulge. /in + tarc
SENAT s.n. 1. (Ant.) Organul suprem de conducere al statului roman in timpul republicii; (p. ext.) nume dat unor adunari care aveau importante puteri in sistemul de guvernare; sfatul batranilor. 2. Corp legislativ al unor tari cu sistem bicameral, format din membri alesi sau de drept. ♦ Loc unde se aduna senatorii. 3. Consiliu de conducere al unei institutii de invatamant superior. [Pl. -te, -turi. / cf. fr. senat, it. senato, lat. senatus < senex – batran].
LEAGAN, leagane, s. n. 1. Pat mic de lemn sau de nuiele impletite (care se poate balansa) pentru copiii mici. ◊ Cantec de leagan = cantec cu care se adorm copiii. ◊ Expr. Din leagan = din frageda copilarie; de la inceput. 2. Fig. Loc de origine, de bastina. 3. Institutie de stat sau asezamant filantropic unde sunt crescuti copiii abandonati sau orfani. ♦ (Impr.) Cresa. 4. Scaun sau scandura suspendata cu franghii, pe care se asaza cineva ca sa se balanseze; p. ext. scranciob. ◊ Loc. vb. A se da in leagan = a se balansa. – Din legana (derivat regresiv).
chirie f. (turc. kira, chirie, d. ar. al-qire, pretu chiriii, kara, a inchiria, de unde vine si sp. alquilar, a inchiria; ngr. kyras, transport cu caru; alb. kira, bg. kiriia, sirb. kirija). Inchiriere, actiunea de a inchiria. Bani dati ori luati p. asta. Carausie. dau cu chirie, inchiriez, cedez cuiva o casa, (o caruta s. a.) pe un timp anumit. Iau cu chirie, inchiriez, primesc o casa (o caruta s. a.) pe un timp anumit in schimbu banilor.
TREZI, trezesc, vb. IV. 1. Tranz. si refl. A (se) destepta, a (se) scula din somn. 2. Refl. si tranz. A-si veni sau a face sa-si vina in fire (dintr-o stare de reverie, de lesin etc.). 3. Refl. si tranz. A deveni sau a face sa devina constient, a ajunge sau a face sa ajunga, sa inteleaga, sa-si dea seama de realitate, de adevar; a (se) dumeri, a (se) lamuri. 4. Refl. A se pomeni pe neasteptate cu cineva, a ajunge deodata undeva, la cineva sau intr-o situatie neprevazuta. ◊ Expr. unde te trezesti? se spune unui om prea indraznet sau care se comporta in mod nepotrivit. ♦ A se afla intr-un anumit loc sau intr-o anumita stare de cand stie, de cand isi poate aduce aminte. 5. Refl. (Despre mancaruri, bauturi, mirosuri) A-si pierde taria, gustul, aroma; a se rasufla. – Din sl. trezviti.
2) afund, -a adj. (d. a 4 si fund). Rar. Adinc, profund: La fintina cea ratunda [!], unde-i apa mai afunda (Trans. P.P. si' n bibl. 1819 si la Sadov. VR. 1926,1,62: buzunarile afunde ale giubelei). Adv. Sa ma' ngroape mai afund, Sa nu putrezesc curind (P.P.). A da afund, a da la fund, a cufunda. A te da afund, a te cufunda.
jidovina f., pl. i si e (bg. duzdovina, d. duzd, ploaie, duzdovnica, apa de ploaie). Mold., Trans. Adincitura sau ripa pe unde se scurge apa de ploaie si creste iarba pe care oile o maninca cu pofta si se unfla. Sant (in fundu caruia-s trei birne) pe care se da drumu butucilor din munte (rev. I. Crg., 5, 126). – In Iasi si „ripa (ponor) in care se arunca gunoaiele”.
capatii (vest) si -ai (est) n., pl. ie (lat. capitaneum, cap, capat, d. caput, cap, ca intii d. antaneus). Ceia ce pui supt [!] cap ca sa dormi, ca perna sau alt-ceva. Partea patului unde se pune perna. Lemn scurt si gros pus supt o lada, un butoi s. a. (V. chezas). Bucata, virf dintr´o prajina, dintr´un drug, dintr´o funie s. a. A da de capatii, a afla, a descurca, a ajunge la un rezultat. A iesi la capatii, a ajunge la rezultat, a sfirsi bine. Om fara capatii (perna), vagabond, haimana.
cneaz m., pl. cneji (vsl. knenzi, hunenzi si kunengi, rus. kneazi, d. vgerm. kuning, care vine d. kuni, neam, rasa: ngerm. konig, ol. koning, engl. king, rege. V. si chinez 1). Numai in doc. slavonesti. Mosnean, mai ales in actele in care el se vinde ca „ruman [!]”, pin [!] urmare, om liber, megias, (Giur. 74). Nu exista nici o relatiune intre denumirea de „cneaz” si calitatea de judecator ori intinderea proprietatii si un anumit fel de proprietate. Cneji is de o potriva [!] atit proprietarii mari, cit si cei mici. Cneaz inseamna „stapin de ruman” (Giur. 77-77). Cneaz e omu liber fara dregatorie (89). Cnejii reprezenta [!] clasa stapinitoare si-s mai vechi in Tara Romaneasca de cit cei cu acelasi nume in Ungaria si Polonia, unde intelesu acestui cuvint a suferit schimbari insemnate. In Ungaria, cnejii au fost inlocuiti in stapinirea satelor si mosiilor lor de catre cuceritorii Unguri. Dupa deposedare, numele lor a continuat insa a se da celor insarcinati de noii stapini cu administrarea satelor romanesti (Giur. 91-92). Azi. Principe rusesc si titlu de nobleta. V. judec 1.
SMULGE, smulg, vb. III. 1. Tranz. A trage cu putere pentru a scoate sau a deplasa din locul unde se afla. ◊ Expr. A-si smulge parul (din cap) sau a-si smulge barba = a-si manifesta puternic durerea sau desperarea; a fi foarte suparat. ♦ (Reg.) A jumuli o pasare de pene. ♦ Tranz. si refl. A (se) desprinde (brusc) din locul unde se afla. 2. Tranz. Fig. A obtine ceva cu mari eforturi; a lua cu forta. ◊ Expr. A smulge (pe cineva) din ghearele mortii = a salva (pe cineva) de la moarte. 3. Tranz. si refl. A (se) da la o parte, a (se) indeparta, a (se) retrage cu o miscare brusca. 4. Tranz. si refl. A (se) desparti, a (se) dezlipi. [Perf. s. smulsei, part. smuls si (inv. si reg.) smult] – Lat. *exmulgere.
comarnic (comarnice), s. n. – 1. Parte a stinii unde se mulg oile. – 2. Sopron linga stina unde se pastreaza brinza. – 3. Polita, scindura sau tipar unde se lasa brinza la uscat. – Var. (Trans.) comornic. Bg. komarnik „cabana” (Weigand, Jb. XVI, 223; daR); cuvint care provine din lat. camera, si despre care Giuglea, dacor., III, 332, presupune ca a fost imprumutat din rom. si dat inapoi acestuia, cu modificarile fonetice proprii bg. Rut. komarnyk provine din rom. (Candrea, Elemente, 402). Var. provine din sb. komornik (Candrea).
AZVARLITA, azvarlite s. f. (Reg.) Distanta (relativ) mica, socotita dintr-un punct oarecare pana la locul unde ar putea ajunge bataia pustii, un obiect aruncat cu mana etc. ◊ Expr. De-a azvarlita = numele unui joc de copii care consta in azvarlirea cat mai departe a unei pietre, a unui bat etc. A da (cu ceva) de-a azvarlita = a arunca (ceva) cat colo. [Forma gramaticala: (in expr.) azvarlita] – V. azvarli.
cafea f., pl. ele (turc. [d. ar.] kahve kave; ngr. kafes, it. caffe, fr. cafe). Un copacel rubiaceu african care face niste boabe care se prajesc, se risnesc si se ferb [!] in apa ca sa dea o placuta bautura neagra care se bea indulcita cu zahar (coffea arabica): plantatiuni de cafea. Boabele acestui copacel: un sac de cafea. Bautura facuta din aceste boabe: o ceasca de cafea. – Cafeaua e originara din Abisinia, unde creste salbatica, ca si pin [!] Mozambic si Angola. Azi se cultiva foarte mult la Moka, Ceylan, Martinica si Brazilia (Rio), de unde vin cele mai renumite feluri de cafea. Se zice ca efectele ei au fost observate intiia oara de un cioban ale carui oi mincase [!] frunze ori boabe de cafea si incepuse [!] a sari. Populatiunea Galla (Abisinia) minca boabe de cafea prajite in unt. Pe la sfirsitu seculului [!] XV un Arab descoperi bautura cafelei, care apoi se raspindi iute in tot Orientu. In Francia a fost adusa la 1654, iar la Paris s´a baut la 1669. La inceput, fiind-ca alunga somnu, fu denuntata ca vatamatoare. dar curind obiceiu de a o sorbi se raspindi in toata lumea. V. caputiner, gingirlie, sfart.
PLATA, plati, s. f. 1. Faptul de a plati o suma de bani datorata; achitare. ♦ Sistem, mod dupa care se plateste. 2. Suma de bani data cuiva pentru munca depusa, drept contravaloare a unui obiect cumparat, a folosintei unui lucru etc. 3. Rasplata (morala) cu care cineva este recompensat pentru faptele sale bune; pedeapsa care se da cuiva pentru fapte rele. ◊ Expr. A-si lua plata = a-si primi pedeapsa cuvenita. A se duce (sau a pleca, a merge etc.) in plata Domnului (sau a lui Dumnezeu) = a se duce (sau a pleca, a merge etc.) unde vrea, unde stie, unde-i place. A lasa (pe cineva) in plata Domnului (sau a lui Dumnezeu) = a nu se mai ocupa de cineva, a lasa in voia sortii, a lasa in pace. – Din sl. plata.
BARA, bare, s. f. 1. Bucata lunga de lemn sau de metal careia i se dau diferite intrebuintari. 2. Stalp de poarta la unele jocuri sportive. ◊ Bara (fixa) = aparat de gimnastica format dintr-o vergea groasa de metal montata intre doi stalpi. 3. Bariera care desparte pe judecatori de avocati si de impricinati; p. ext. locul din instanta unde pledeaza avocatii. 4. Linie verticala sau orizontala care separa parti dintr-un text. ♦ (Muz.) Linie verticala care separa masurile pe portativ. 5. Prag de nisip situat sub apa, de obicei in fata gurii de varsare a unui fluviu. 6. Val de mare care urca o data cu fluxul de la gura unui fluviu spre amonte. – Din fr. barre.
OPINCA, opinci, s. f. 1. Incaltaminte taraneasca facuta dintr-o bucata dreptunghiulara de piele sau de cauciuc, stransa pe laba piciorului cu ajutorul nojitelor. ◊ Expr. (Reg.) A pune cuiva (sau a-i da cu) opinca (in obraz) = a) a pacali pe cineva, a trage pe sfoara; b) a face pe cineva de rusine. C-un pantof si c-o opinca = luat prin surprindere, nepregatit. A umbla cu opinci de fier = a umbla mult. Pe unde si-a spart d****l opincile = departe. A calca (pe cineva) pe opinci = a jigni pe cineva, a ofensa. 2. Fig. (La sg.; cu sens colectiv) Taranime. ◊ Expr. De la vladica pana la opinca = din toate clasele sociale, toti. – Din bg. opinka, opinak.
covata (coveti), s. f. – 1. Albie, recipient unde se framinta aluatul. – 2. Lada unde curge faina macinata la moara. – 2. Glisiera, culisa la ferastraul mecanic. – Mr. cuvata, guvata. Tc. kuvata, kaveta (Cihac, II, 568; Seineanu, II, 146; Meyer 128; Lokotsch 1138; Philippide, II, 709; Pascu, I, 197), din ngr. γάβατα; cf. alb. govate. – Der. covati, vb. (a scobi, a goli; a rotunji, a da forma concava); covatos, adj. (concav); covatitura, s. f. (umflatura); covatar, s. m. (dulgher care face coveti).
STIRE, stiri, s. f. 1. Veste, informatie; noutate. ◊ Expr. A sti de stirea (cuiva) sau a-i sti (cuiva de) stire = a avea vesti despre cineva, a sti unde se afla, ce face cineva. ♦ (Concr.) Document; sursa de informatie. 2. Cunoastere, cunostinta. ◊ Loc. adv. cu (sau fara) stirea cuiva = cu (sau fara) stiinta cuiva; p. ext. cu (sau fara) invoirea, incuviintarea cuiva. In stirea cuiva = in grija sau in paza cuiva. A da (cuiva) de stire = a vesti, a anunta. – V. sti.
ETAJ s.n. 1. Fiecare dintre partile unei cladiri care se gasesc intre planseurile de deasupra parterului; cat. 2. Nume dat unor lucruri, unor obiecte dispuse unul peste altul. ♦ (Spec.) a) Fiecare dintre etapele rezultate din impartirea variatiei de viteza sau de presiune a fluidului intr-o masina termica; b) partea unei masini termice in care se produce aceasta variatie; c) partea unui amplificator electric unde are loc una dintre amplificarile pe care acesta le realizeaza; d) (poligr.) subdiviziunea orizontala a capului unei tabele. 3. Succesiune de terenuri care corespunde in timp unei varste geologice. 4. Etaj de vegetatie = element structural al unui arboret constand din totalitatea arborilor ale caror coroane se situeaza la o anumita inaltime, formand un strat distinct. [< fr. etage].
ETAJ s. n. 1. fiecare dintre partile unei cladiri care se gasesc intre planseurile de deasupra parterului; cat. 2. nume dat unor lucruri, unor obiecte dispuse unul peste altul. ◊ (spec.) a) fiecare dintre etapele rezultate din impartirea variatiei de viteza sau de presiune a fluidului intr-o masina termica; b) partea unei masini termice in care se produce aceasta variatie; c) partea unui amplificator electric unde are loc una dintre amplificarile pe care acesta le realizeaza; d) (poligr.) subdiviziunea orizontala a capului unei tabele. 3. succesiune de terenuri corespunzand in timp unei varste geologice. 4. ~ de vegetatie = strat de vegetatie intr-o biocenoza, determinat de modificarea regimului termic si hidric in functie de altitudine. (< fr. etage)
PARS, parsi, s. m. Nume dat mai multor specii de mamifere din familia rozatoarelor, cu aspect intermediar intre veverita si soarece, lungi de circa 20 centimetri, cu coada lunga si stufoasa, cu blana moale si bogata, cu ochi mari si cu bot ascutit, care traiesc mai ales prin paduri, catarate in copaci (unde isi au de obicei culcusul si unde hiberneaza) (Glis glis, Muscardinus avellanarius, Dryomus netedula). ◊ Pars de stejar = mamifer rozator asemanator cu parsul, dar cu cate o pata neagra pe obraji. (Eliomys quercinus). [Var.: pas s. m.] – Din sl. pluchu.
ORIENTA vb. I. refl. a afla pozitia punctelor c*******e in raport cu locul unde se afla; a sti incotro sa se indrepte. ◊ (fig.) a descoperi felul de a proceda intr-o situatie, a gasi solutia unei probleme. II. tr. a aseza in raport cu punctele c*******e. ◊ a indrepta; (mar.) a indrepta velatura astfel incat sa prinda vantul. ◊ (mat.) a da o orientare, un sens unei drepte; a alege un sens de rotatie in plan, in jurul unui punct. (< fr. orienter)
BANUI, banuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A presupune; a presimti. Banuiam ca n-am s-o mai gasesc (SADOVEANU). 2. Tranz. A intrezari ceva. Se uita mereu pe ferestre, acolo unde banuia prin intunerec arbori (DUMITRIU). 3. Tranz. A considera pe cineva drept autor al unei fapte rele; a suspecta. 4. Intranz. (Reg.) A se supara pe cineva; a-i face mustrari. Asa a trebuit sa se intample si n-ai cui banui (CREANGA). 5. Intranz. (Reg.) A regreta. da ia seama ce iubesti, Nu cumva sa banuiesti (JARNIK-BIRSEANU). – Magh. banni.
clapa f., pl. e (germ. klappe, de unde si ceh. pol. klapa, clapa, pleoapa; bg. ngr. klapa. V. clipesc). Valva, valvula, supapa. Capac la prinzatoarea de pasari ori la o groapa (iar in P. P. din Munt. si la secriu [!]). Piesa pe care apesi la un instrument muzical (piano, flaut, corn) ca sa dai drumu sunetului. Capacu buzunarului la haina. Fig. A trage cuiva clapa, a-l prinde in capcana, a-l pacali, a-l insela.
ORIENTA vb. I. 1. refl. A afla pozitia punctelor c*******e in raport cu locul unde se afla; a sti incotro sa se indrepte. ♦ (Fig.) A descoperi felul de a proceda intr-o situatie, a gasi solutia unei probleme. 2. tr. A aseza (ceva) in raport cu punctele c*******e. ♦ A indrepta, a indruma; (mar.) a indrepta velatura astfel incat sa prinda vantul. ♦ (Mat.) A da o orientare, un sens unei drepte; a alege un sens in plan in jurul unui punct. [Pron. -ri-en-. / < fr. orienter, it. orientare].
Acontius, tinar din insula Ceos care, sosind la Delos la sarbatorile date in cinstea zeitei Artemis, s-a indragostit de Cydippe, fiica unui nobil atenian. Pentru a cistiga dragostea tinerei, pe care a urmarit-o pina in templul lui Artemis, Acontius a recurs la un siretlic: el i-a aruncat fetei un mar pe care statea scris: „Jur pe templul lui Artemis sa ma casatoresc cu Acontius”. Citind cu glas tare ceea ce era scris pe mar, Cydippe a rostit in fata altarului zeitei cuvintele care constituiau de fapt un juramint. Reintorcindu-se la Athenae, unde tatal ei dorea s-o marite cu alt barbat, Cydippe a cazut bolnava: era la mijloc mina zeitei, care o pedepsea in felul acesta pentru sperjur. In cele din urma, consultind oracolul, tatal fetei a aflat de juramintul facut de fiica lui si a consimtit sa-i dea lui Acontius mina Cydippei.
NAVA s.f. 1. Nume generic dat tuturor mijloacelor sau vehiculelor de navigatie; vas, corabie, vapor, barca. ♦ Vehicul aerian care zboara; aeronava. ◊ Nava cosmica (sau spatiala) = astronava; nava de linie = cea mai mare nava de razboi, prevazuta cu artilerie grea, mijlocie si antiaeriana, precum si cu o cuirasa puternica; nava-far = nava ancorata in locurile primejdioase unde nu se poate construi un far. 2. Partea centrala a unei biserici crestine; naos. [< it. nave, cf. lat. navis, gr. naus].
CABINET s.n. 1. Incapere (intr-o casa, intr-un apartament etc.) mai retrasa si mai linistita decat celelalte, destinata anumitor folosinte (pentru lucru, in vederea exercitarii unei profesiuni etc.). 2. Incapere sau serie de incaperi (in localul unei institutii) unde lucreaza cineva, fiindu-i rezervate exclusiv; birou. 3. Sectie, serviciu de studii. ◊ Cabinet metodic = a) centru didactic al activitatii metodice dintr-o scoala, dintr-un oras etc.; b) sectie de indrumare si de informare in bibliotecile mari si in intreprinderi; (iesit din uz) cabinet de partid = centru in care se dadeau indrumari teoretice si metodice cadrelor de lectori, conferentiari si propagandisti si celor care studiau marxism-leninismul; cabinet tehnic = centru de indrumare tehnica in cadrul unei intreprinderi. 4. Guvern; guvernamant; consiliu de ministri. 5. Mobila mica, alcatuita dintr-un corp bogat ornat si cu sertare, asezat pe un suport in forma de masa sau pe coloane. [Pl. -te, -turi. / < fr. cabinet].
primar (primara), adj. – 1. In expresia: var primar. – 2. (S. m.) Reprezentant al conducerii centrale in orase si comune. – 3. (S. m., Arg.) Client care nu da bacsis. – Mr. (ver) primar. Lat. prῑmārius (Puscariu 1385; Candrea-Dens., 1446; REW 6749), cf. v. it. primaio. Cuvint mostenit cu primul sens, cu al doilea a fost impus de institutie, in 1874, si se sprijina pe fr. maire. – Der. primareasa, s. f. (nevasta de primar, primarita); primarie, s. f. (localul, sediul unde lucreaza primarul); primariat, s. f. (slujba de primar).
MIRA1, mir, vb. I. 1. Refl. si tranz. A fi surprins ori nedumerit sau a surprinde ori a nedumeri; a (se) minuna. ◊ Expr. (Refl.) Te miri cine = un oarecare (nechemat, incompetent). Te miri ce = un lucru neinsemnat, marunt, o nimica toata. Te miri unde = cine stie unde, undeva. Te miri cum = nu se stie cum, fara voie. Ma miram eu sa nu... = eram sigur ca... Ma miram eu sa... = eram sigur ca nu... Sa nu te miri daca... = sa nu ti se para curios ca..., e normal sa... ♦ Refl. A-si manifesta surprinderea, nedumerirea, admiratia. 2. Refl. A nu-si da seama, a se intreba. – Lat. mirari.
Eumolpus, fiul lui Poseidon si al Chionei (v. si Chione 1.). Aruncat in mare de catre Chione, care voia sa-l piarda pentru ca tatal ei sa nu afle de existenta copilului, Eumolpus este salvat de la inec de catre Poseidon, care-l duce in Aethiopia si-l da in grija Benthesicymei ca sa-l creasca. Mai tirziu se casatoreste cu una dintre fiicele ei, dar este alungat din tara, deoarece incercase sa-si violeze o vara. Pleaca, impreuna cu fiul sau Ismarus, si se stabileste o vreme in Thracia, la curtea regelui Tegirius. De acolo se duce apoi la Eleusis, unde infiinteaza Misterele Eleusine. Devenit rege al Thraciei, Eumolpus vine in ajutorul eleusinilor in lupta acestora impotriva atenienilor. Cade in lupta, ucis de mina lui Erechtheus (v. si Erechtheus). La cererea lui Poseidon, Zeus ii razbuna moartea.
Eleusis 1. Intemeietorul mitic al cetatii Eleusis. Era fiul zeului Hermes si tatal lui Triptolemus. Intr-o noapte Eleusis a surprins-o pe Demeter cind se pregatea sa-l treaca prin foc pe Triptolemus ca sa-l faca nemuritor. Tatal, inspaimintat, a dat un strigat. Speriata la rindul ei, Demeter l-a scapat in foc pe Triptolemus, pe care-l tinea deasupra flacarilor. Vazindu-si dorinta zadarnicita, zeita minioasa l-a ucis pe Eleusis. Mai exista o varianta a acestei intimplari, atribuita insa lui Demophon, fratele lui Triptolemus (v. si Demopho(o)n 1.). 2. Cetate din Attica unde se afla un templu maret inchinat zeitei Demeter. Tot acolo se celebrau si Misterele Eleusine.
cot n., pl. coate (lat. cubitus si cubitum, cot, d. cubare, a sta culcat; it. gomito, pv. cobde, fr. coude, sp. codo, pg. covado). Partea mijlocie a bratului la locu unde se indoaie (corespunzind cu genuchiu [!] la picior): ma sprijin in cot. Partea minicii [!] care acopere [!] cotu: haina roasa 'n (sau la) coate. Cot la cot, cu coatele alaturea: mergeti cot la cot, hotu a fost legat cot la cot (i s´au legat coatele unu de altu). A-ti da coate cu cineva, a-l atinge cu cotu, fig. 1) a te intelege pe ascuns cu el; 2) a trai in societatea lui. Pl. coturi. Cotitura, indoitura de riu sau de drum: la coturi riu sapa malu. Bucata de lemn ori de metal de masurat stofele sau de calculat capacitatea butoaielor: Jidanu rupsese amindoua coturile aparindu-se de cini [!]. Parte incovoiata la un burlan de fum, la o teava. S. m. O veche masura de lungime, (in Tara Rom. 0m., 664, in Moldova 0m., 637, in Dobrogea 0m., 680): doi coti de postav, postavu se vindea cu cotu (avea 8 rupi, si rupu 2 grefi).
STURION, sturioni, s.m. (La pl.) Nume dat ordinului pestilor cartilaginosi (chondrostei), in special din fam. acipenseridae (sturioni propriu-zisi), caracterizati printr-un schelet incomplet osificat (pesti fara oase) si corpul acoperit de cinci randuri longitudinale de placi (scuturi), cu rostrul alungit, prevazut cu mustati. Sunt prezenti aproape exclusiv in Marea Neagra, in Caspica, foarte rari in apele Europei occidentale (doar sipul), de unde migreaza in fluviile aferente; reprezinta un produs piscicol foarte valoros, avand carnea alba si gustoasa, fara oase, cu grasime putina, dar mai ales pentru icrele lor negre din care se prepara caviarul. (La sg.) Peste din aceasta familie v. cega, morun, nisetru, pastruga, sip, viza.
REVENI vb. 1. v. reintoarce. 2. a reaparea, (rar) a se reivi. (Actorul a ~ la rampa.) 3. a recadea. (A ~ in pozitia initiala.) 4. v. intoarce. 5. (FIZ.) a se intoarce, a se rasfrange, a se reflecta, a se repercuta, (inv.) a se refrange. (Unda sonora ~ la intalnirea unui obstacol.) 6. v. recidiva. 7. v. razgandi. 8. a se dezmetici, a se reculege, a se regasi, a se trezi, (inv.) a se dezmeti, a se recuceri, a se remite, (rar fig.) a se dezbata. (Si-a ~ destul de repede si a actionat normal.) 9. (livr.) a incumba. (Iti ~ o datorie de onoare.) 10. a i se cadea, a i se cuveni, (inv. si reg.) a-i veni. (da-mi partea care-mi ~.) 11. v. costa.
cata f., pl. e (subst. verbal d. lat. captiare, format din captio, prindere, de unde si it. caccia, fr. chasse, sp. caza, pg. caca. V. catuie, acat, catar, captez). Bita lunga ciobaneasca cu capatu´ncovoiat de prins oile. Furca cu dinti incovoiati de amestecat borhotu cu sisca (Bc.). Fig. Om care se tot tine dupa tine si de care nu poti scapa. Adv. A te tinea cata de cineva, a te tinea girba, lipca, scai (ca sa-ti dea ceva).
Calypso, nimfa din insula Ogygia, unde se spunea ca ar fi naufragiat Odysseus. Indragostindu-se de erou, Calypso i-a fagaduit nemurirea, cerindu-i in schimb sa ramina pururi linga ea. Minat de dorul de a se intoarce neintirziat in Ithaca, Odysseus refuza sa se invoiasca. El e retinut totusi timp de sapte (dupa o alta varianta – timp de zece) ani de catre Calypso care, in cele din urma, la porunca lui Zeus ii da drumul, lasindu-l sa-si continue calatoria (v. si Odysseus).
chihlimbar n., pl. uri (ngr. kehlimbari, kehlibari, d. turc. kehribar, pop. kehlibar, d. pers. kiah-rube, pop. keh-ruba, adica „paie atrage”; ar. kahrabe, de unde it. carabe, sp. carabe, fr. carabe). Un fel de rasina aromatica solidificata fosila translucida sau aproape transparenta de coloare [!] care variaza de la un galben deschis pina la caramiziu si cafeniu. Vin ca chihlimbaru, vin galben inchis. Chihlimbar cenusiu, o concretiune intestinala a casalotilor, cenusie, tenace si flexibila, cu miros de mosc. – Si chihlibar si chilimbar, ca neol. ambra si succin. – Chihlimbaru galben, numit vgr. elektron (V. electru) a dat numele lui electricitatii, fiind-ca, frecind o bucata de chihlimbar lustruita, Talete din Milet, in sec. 7 in ainte [!] de Hristos, a constatat ca atrage corpurile usoare. Din el se fac tigarete. V. celuloid.
SIRENA, sirene, s. f. I. 1. Aparat (actionat cu aburi, cu aer comprimat etc.) care produce sunete de mare intensitate si cu care se dau semnale in fabrici, in navigatie etc. ♦ Sunetul emis de un astfel de aparat. 2. Aparat format dintr-un disc prevazut cu mai multe gauri, prin care trece un curent de aer si care serveste la determinarea inaltimii unui sunet prin comparare cu alte sunete. II. (In mitologia greaca) Fiinta fabuloasa, cu aspect de femeie, cu picioare si aripi de pasare, mai tarziu cu coada de peste, care, prin cantecele ei, ademenea pe corabieri in locuri primejdioase, unde acestia isi gaseau moartea. ♦ Fig. Femeie seducatoare. – Din fr. sirene, it. sirena, lat. siren, -enis.
PALNIE, palnii, s. f. 1. Obiect de metal, de sticla, de portelan etc., de obicei in forma de con gol in interior, prelungit in jos printr-un tub ingust, servind la turnarea lichidelor in vase cu gura stramta. ◊ Expr. A-si face (sau a-si duce) palmele palnie (la gura sau la ureche) = a-si aseza mainile ca o palnie in dreptul gurii sau al urechii pentru a fi auzit sau a auzi mai bine. A face (burta bute si) gura palnie = a bea mult. 2. Nume dat unor obiecte in forma de palnie (1), care amplifica sunetele. ◊ Palnia telefonului = receptor telefonic. 3. Rezervor, incapere sau locas, mai largi in partea de sus decat in cea de jos, amenajate pe un sistem tehnic pentru a inlesni introducerea sau evacuarea unui material. 4. Depresiune de teren de forma conica, formata in terenuri solubile. ♦ Plan inclinat care leaga galeria superioara cu cea inferioara a unui tunel in curs de excavare. ♦ Groapa facuta in pamant de un obuz sau de o bomba. 5. Locul unde se aduna bustenii inainte de a fi coborati pe jilip. 6. Tub care serveste unor animale cefalopode la miscare. – Et. nec.
CEAHLAU 1. Masiv muntos, situat in Carpatii Orientali, intre Valea Bistritei la E, a Bistricioarei la N si a Bicazului la S. Este alcatuit in special din conglomerate, care dau in relief forme pitoresti (abrupturi, turnuri, colti). Alt. max.: 1.907 m (vf. Ocolasu Mare). Importante obiective turistice (cascada Duruitoarea, Caciula Dorobantului, Turnul lui Budu, cabane, la poale statiunea Durau s.a.). Rezervatie complexa (4.073 ha) declarata in 1990 parc national, cu numeroase endemisme carpatice (coada soricelului, garofita de munte, vulturica etc.), raritati floristice (vulturica de Pojorita, ghintura s.a.), monumente ale naturii (papucul doamnei, floarea de colti, tisa etc.) si unele dintre cele mai frumoase exemplare de larice din tara, cunoscute si sub denumirea de zada, „stejarul muntilor” sau „crin”, de unde si denumirea rezervatiei naturale „Polita cu Crini”. 2. Com. in jud. Neamt, la poalele masivului Ceahlau, pe malul lacului de acumulare Izvorul Muntelui; 2.470 loc. (1991). Expl. forestiere. Centru turistic. In apropiere, statiune arheologica din Paleoliticul mijlociu si tirziu.
Alcmaeon, fiul prezicatorului Amphiaraus si al lui Eriphyle. Cind Amphiaraus, constrins de sotia sa, a fost nevoit sa plece in razboiul impotriva cetatii Thebae, de unde stia ca nu se va mai intoarce, el l-a insarcinat pe Alcmaeon sa-l razbune, ucigind-o pe Eriphyle si pornind o noua expeditie impotriva acestei cetati. Alcmaeon indeplineste dorinta tatalui sau. El participa la expeditia epigonilor, iar la intoarcere isi omoara mama. Urmarit de erinii, Alcmaeon se refugiaza la curtea regelui Phegeus si se purifica mai tirziu, casatorindu-se cu fiica acestuia, Arsinoe (sau Alphesiboea), careia-i daruieste colierul si vesmintul Harmoniei, cu care fusese corupta odinioara Eriphyle. Din pricina matricidului savirsit, pamintul tarii a incetat insa sa mai dea rod. Oracolul consultat cere ca Alcmaeon s-o porneasca din nou in pribegie, pentru a obtine purificarea definitiva de la riul Achelous. Zeul riului il purifica dindu-i-o in casatorie pe fiica sa, Callirrhoe. Conditia este insa ca Alcmaeon sa-i aduca lui Callirrhoe darurile facute lui Arsinoe. Intorcindu-se sa le ia, sub pretext ca vrea sa le daruiasca templului de la Delphi, Alcmaeon este descoperit si ucis. Moartea lui va fi razbunata mai tirziu de propriii lui fii, nascuti cu Callirrhoe, care-i omoara la rindul lor pe ucigasi.
JOS1 adv. 1) La o inaltime relativ mica fata de pamant sau fata de alt loc; aproape de pamant. ◊ A (se) da ~ a (se) cobori. A lasa ~ a pune pe pamant sau pe podea. A lasa ochii in ~ a manifesta sfiala; a privi rusinat spre pamant. A privi (sau a masura pe cineva) de sus in ~ a privi (sau a masura pe cineva) cu o privire dispretuitoare. Cu nasul in ~ umilit; rusinat. De sus pana ~ in intregime. Din ~ dintr-un loc asezat mai la vale (sau mai la sud); din vale. In ~ in partea inferioara a unui obiect. De ~ a) de mai la vale; b) de la sud; c) din mase; din popor. 2) La acelasi nivel cu pamantul sau cu locul pe unde se umbla. ◊ Pe ~ a) pe pamant; pe podea; b) cu picioarele; fara nici un mijloc de locomotie. De pe ~ de pe pamant sau de pe podea. /<lat. deo(r)sum
coarda f., pl. e si corzi (lat. chŏrda, d. vgr. horde; it. pg. corda, fr. corde, sp. cuerda: ngr. [d. it.] korda; vsl. koruda, bg. sirb. rus. korda; alb. korda; ung. kard). Struna, fir sonor la instrumentele muzicale. Pinza (lama dintata) la feresteu [!]. Resort, c****a de otel la ceasornic. Arc elastic la incuietori si lacate. Ramura de vita: se rupeau coardele de greutatea rodului (Sov. 215). Cheris, traversa, grinda transversala pe care se sprijina dusameaua [!]. Indoitura gitului calului. Taria peltelei si a serbetului cind il faci si, amestecindu-l, se tine de facalet ca o ata. Geom. Secanta considerata ca dreapta care uneste extremitatile unui arc. Anat. Coardele vocale, niste tendoane in git care vibreaza si produc vocea. Fig. A atinge pe cineva la coarda simtitoare, a-l atinge unde-l doare, unde simte. A o lua pe alta coarda, a schimba tonu sau procedura. A o lasa pe o coarda mai joasa, a o lasa mai moale, a te modera. Adv. A o tinea [!] coarda, a nu te intrerupe, a nu te opri. A tinea drumu coarda, a-l urma mereu.
atit, f. -a (ild. -a) adj. indef., gen. inuz. atitui, atitei, pl. atiti, atitea (ild. atite), gen. m. f. atitor (lat. eccum tantum, „iaca atit”, de unde s´a facut ecutint, acutint, ahtiniu, cum zic Macedonenii, apoi atint, cum se mai zice´n Serbia, la Tirnareca, si de aci atit pin [!] infl. lui tot din tot atit). Asa de mare ori de mult, in cutare cantitate: atita (ild. atit) om, atit vin, atita pine [!]. atiti(a) oameni, asa de multi oameni, foarte multi. Vechi: atita om s´a strins (Nec.), asa de multi oameni s´au strins. Atita rau (subint. sa am eu), nu-mi pasa: atita rau cit se sperie lupu de pelea [!] oii! Atita paguba (subint. sa am eu), nu-mi pasa: S´a suparat? Atita paguba! Prov. Cite bordeie, atitea (ild. atite) obiceie. Adv. atit (vest) si atita (est), asa de mare, de mult: atit de milos, atit de bine, atit va dau, atit stiu, atit (adica: timp, vreme) ai lipsit. Atit (ori cu atit) mai bine, mai rau, arata o satisfactiune ori un regret. Corelativ: atit (vest), atita (est) cit vrei.