Rezultate din textul definițiilor
porunci (poruncesc, poruncit), vb. – A ordona, a cere, a da ordin. – Var. inv. poronci, porinci. Sl. porąciti, porącą (Miklosich, Slaw. Elem., 38; Cihac, II, 278; Byhan 329), cf. rus. poruciti, mag. parancsolni. – Der. porunca, s. f. (ordin, insarcinare), postverbal, sau din sl. porąci, cf. sb. poruka „ordin”, rus. poruka „garantie”; porunceala, s. f. (actiunea de a porunci; Munt., joc de copii care consta in a da ordine celorlalti tovarasi de joaca); poruncitor, adj. (imperativ; s. m., persoana care comada, sef).
CONTRAORDIN, contraordine, s. n. Ordin prin care se revoca un ordin dat anterior. [Pr.: -tra-o-] – Contra1 + ordin. (dupa fr. contre-ordre).
CULCARE, culcari, s. f. Actiunea de a (se) culca; culcat. 1. Asezare in pozitie orizontala. ♦ Momentul cand cineva se duce (sau este dus) sa se culce. 2. (Adesea art., cu valoare de interjectie) Intindere la pamant a soldatilor, la un ordin dat. – V. culca.
CONTRAordin ~e n. ordin prin care se anuleaza un ordin dat anterior. [Sil. -tra-or-] /contra- + ordin
EXISTENT ~ta (~ti, ~te) 1) Care exista in mod real, in prezent. Adevar ~. 2) Care este valabil pentru perioada data; in vigoare la momentul dat. ordine ~ta. /<fr. existant, lat. existens, ~ntis
MUCARER ~uri n. ist. 1) ordin dat de Poarta Otomana prin care se confirmau domnitorii in scaun; firman de inscaunare. 2) Suma de bani platita Portii Otomane de catre domnitori pentru a obtine reinnoirea domniei. 3) Serbare la curtea domneasca cu prilejul primirii firmanului. /<turc. mukarrer
STURION, sturioni, s.m. (La pl.) Nume dat ordinului pestilor cartilaginosi (chondrostei), in special din fam. acipenseridae (sturioni propriu-zisi), caracterizati printr-un schelet incomplet osificat (pesti fara oase) si corpul acoperit de cinci randuri longitudinale de placi (scuturi), cu rostrul alungit, prevazut cu mustati. Sunt prezenti aproape exclusiv in Marea Neagra, in Caspica, foarte rari in apele Europei occidentale (doar sipul), de unde migreaza in fluviile aferente; reprezinta un produs piscicol foarte valoros, avand carnea alba si gustoasa, fara oase, cu grasime putina, dar mai ales pentru icrele lor negre din care se prepara caviarul. (La sg.) Peste din aceasta familie v. cega, morun, nisetru, pastruga, sip, viza.
ACCEPTARE s.f. Actiunea de a accepta si rezultatul ei; primire, consimtire. ♦ (Cont.) Consimtamantul intreprinderii cumparatoare pentru achitarea unei cereri de plata emise de intreprinderea furnizoare; ordinul dat bancii pentru achitarea documentului de plata acceptat. [< accepta].
MANdaT s.n. 1. Imputernicire data cuiva de catre o persoana sau de catre o autoritate de a vorbi sau de a lucra in numele sau. ◊ Teritoriu sub mandat = forma de administrare a fostelor colonii incredintate dupa primul razboi mondial spre administrare altor state. 2. Ordonanta judecatoreasca prin care o persoana este chemata in fata justitiei sau este incarcerata. ◊ Mandat de arestare = ordin dat de o autoritate judiciara prin care se dispune arestarea cuiva; mandat de aducere = ordin prin care se dispune aducerea (cu forta) in fata unei instante a unui martor (intr-o pricina penala). 3. ordin de plata dat de un deponent de fonduri depozitarului sau. ◊ Mandat postal = formular-tip pentru expedierea banilor prin posta. [Cf. fr. mandat, it. mandato, lat. mandatum, germ. Mandat].
buiurdiu (-ie), s.n – (Inv.) ordin, decret. – Var. buiuruldiu, buiurultiu, buiurlau, buiurdisma. Tc. buyur(ul)du „ordin dat de un guvernator de provincie” (Seineanu, III, 22); ultima var. din ngr. μουπγιουρντισμα. – Der. buiurdusi (var. buiurdi), vb. (a confirma prin decret, a comunica oficial), din tc. buyurmak, aorist buyurdy, sau din ngr. μουπγιουρντίζω, care provine din tc. (Galdi 156).
iarlic (-curi), s. n. – ordin dat de hanul tatarilor. Tat. (tc.) yarlik (Seineanu, III, 66), cf. rus. jarlyk. Sec. XVIII, inv.
ACCEPTARE, acceptari, s. f. Actiunea de a accepta; primire, consimtire. ♦ (In decontarile intre intreprinderile socialiste) Consimtamantul intreprinderii cumparatoare pentru achitarea unei cereri de plata emise de intreprinderea furnizoare; ordin dat bancii de intreprinderea cumparatoare pentru achitarea documentului de plata acceptat.
cec n., pl. uri (fr. cheque, d. engl. check, control, marca, contramarca). Com. O hirtie pin [!] care dai ordin bancherului tau sa plateasca altuia bani in numele tau.
comand, -a v. tr. (fr. commander, d. lat. commendare, pop. commandare. V. comind, mandat). dau ordin, poruncesc. Am putere, conduc: a comanda o armata. Domin, predomin, amenint: fortu comanda orasu. Com. Fac o comanda, poruncesc marfa: comand un pahar de ceai.
FORAMINIFER, foraminifere, s.n. (La pl.) Nume dat unui ordin de animale unicelulare din increngatura protozoarelor, care au corpul invelit intr-o cochilie calcaroasa, alcatuita din una sau mai multe camere comunicand intre ele, si care traiesc in apele marine; (si la sg.) animal care face parte din acest ordin. ♦ (Adjectival; despre roci, straturi, formatii geologice etc.) Care contine foraminifere. – Din fr. foraminiferes.
MANdaT, mandate, s. n. 1. Imputernicire (contractuala) de a reprezenta o persoana fizica sau juridica si de a actiona in numele ei; act prin care se da aceasta imputernicire; procura. ◊ Teritoriu sub mandat = (in trecut) teritoriu administrat de o tara straina in baza unei hotarari a unui for international. 2. (Jur.) Dispozitie, ordin. ◊ Mandat de arestare = act scris prin care organul judiciar competent ordona arestarea unui invinuit, inculpat sau condamnat. Mandat de aducere ordin scris dat unui organ de a aduce o persoana (invinuit, martor sau expert) in fata unei instante judecatoresti sau a unui organ de cercetare penala, pentru a da declaratii, lamuriri, pentru a efectua unele expertize etc. 3. Serviciu postal prin care cineva poate expedia o suma de bani pentru a fi remisa destinatarului; p. ext. formular completat in acest scop, pe baza caruia se face transmiterea sumei; suma de bani expediata sau primita astfel. – Din fr. mandat. Cf. germ. Mandat.
ORDONA, (1) ordon, (2) ordonez, vb. I. Tranz. 1. A da un ordin, a porunci, a comanda; a cere, a pretinde, a dispune. ♦ (Inv.) A prescrie un medicament, un tratament. 2. A pune in ordine, a aranja, a randui, a grupa anumite lucruri. [Var.: (inv.) ordina vb. I] – Din fr. ordonner.
COMANda, comand, vb. I. Tranz. 1. (Mil.) A da un ordin sau un semnal pentru executarea unei miscari, a unei asezari etc.; a avea comanda unei unitati armate sau a unei subdiviziuni a armatei. ♦ A porunci, a ordona. 2. A da in lucru (un obiect, o lucrare etc.) la un mestesugar. 3. A solicita, a cere de mancare, de baut intr-un local de consum. – Din fr. commander.
INSERIA vb. I. tr. A aseza, a inscrie in ordine; a da numar de serie. [Pron. -ri-a, p.i. 3,6 -iaza. / et. incerta].
BARONET s.m. Titlu de noblete in Anglia, dat unui ordin de cavaleri; persoana avand acest titlu. [< fr. baronnet].
BARONET s. m. titlu de noblete, in Anglia, dat unui ordin de cavaleri. (< fr. baronnet)
INSERIA vb. tr. a aseza, a inscrie in ordine; a da numar de serie. (< in- + serie)
ORDONA vb. tr. 1. a da un ordin, a porunci, a dispune, a comanda. 2. a orandui, a aranja, a randui. ◊ (mat.) a introduce o relatie de ordine pentru elementele unei multimi. (< fr. ordonner)
GANdaC, gandaci, s. m. 1. Nume generic dat insectelor din ordinul coleopterelor sau al altor insecte asemanatoare cu coleopterele. ◊ Compuse: gandac-de-casa (sau -de-bucatarie, -negru) = svab1; gandac-de-frasin (sau gandacul-frasinului) = cantarida; gandac-de-mai = carabus; gandac-de-faina = morar; gandac-de-Colorado = insecta coleoptera de culoare galbena-portocalie, cu dungi longitudinale, negre pe elitre, daunatoare cartofilor (Leptinotarsa decemlincata). 2. (De obicei determinat prin „de matase”) Vierme-de-matase. – Cf. scr. gundelj.
COMANda ~enzi f. 1) Dispozitie, scrisa sau orala, emisa de o autoritate sau de o persoana oficiala, spre a fi indeplinita de cei vizati; ordin; porunca. A da ~. ◊ Ton de ~ ton poruncitor. La ~ la cererea si dupa dorinta unui superior. 2) Functie de conducere militara. ◊ A lua ~anda a fi numit la conducerea unei actiuni militare. 3) Cerere prin care se solicita livrarea unui produs, executarea unei lucrari sau prestarea unui serviciu. 4) Marfa comandata. 5) Operatie prin care se manevreaza un sistem tehnic. ~ programata. ~ manuala. 6) Element al unui mecanism care asigura functionarea ansamblului. ◊ Semnal de ~ semnal transmis de dispozitivele automate pentru a determina desfasurarea unui proces tehnic. Panou (sau tablou) de ~ placa pe care sunt centralizate toate dispozitivele de comanda. [G.-D. comenzii] /<fr. commande
MANdaT s. n. 1. imputernicire data cuiva de catre o persoana sau o autoritate de a vorbi ori de a lucra in numele sau. ♦ teritoriu sub ~ = forma de administrare a fostelor colonii, incredintate dupa primul razboi mondial spre administrare altor state. 2. functie, putere pe care o detine un membru ales de o adunare. 3. act procedural prin care cineva este chemat in fata justitiei sau incarcerat. 4. ordin de plata dat de un deponent de fonduri depozitarului sau. ♦ ~ postal = formular-tip pentru expedierea banilor prin posta. (< fr. mandat, germ. Mandat)
ORDONATOR, -OARE I. adj. care pune in ordine, organizeaza; care da o imagine sistematica, sintetica. II. s. m. f. ~ de credite = cel care are dreptul de a dispune de creditele bugetare acordate prin bugetul de venituri si cheltuieli al unui stat, al unei institutii. (< fr. ordonnateur)
havalea (havalele), s. f. – 1. Act, tidula a sultanului referitoare la primirea tributului. – 2. Tribut, contributie, dare. Tc. havale „ordin de plata” (Seineanu, II, 312; Lokotsch 974), cf. ngr. χαβαλές „functie”. – Der. havalagiu, s. m. (slujbas la finantele turcesti), sec. XVIII, inv.
CAPRIMULG s. m. Nume dat speciilor (c. 100) ordinului caprimulgiforme, cosmopolite, cu ochi adaptati la vederea in intuneric, cioc cu deschidere foarte mare, corp turtit, penaj cafeniu, moale (zboara fara zgomot), care imita perfect, ca desen, scoarta arborilor (h********e tipica din lumea pasarilor); in cadrul lor exista singura specie de pasari care hiberneaza, c. de Colorado; in Romania vine, ca oaspete de vara, c. european.
DIETA2 (‹ fr., lat. m.) s. f. 1. Veche adunare politica in unele state din centrul si estul Europei, organ de reprezentare a starilor privilegiate (ex. Dieta Imperiului German, Dieta celui de-al II-lea Reich si a Republicii de la Weimar, Dieta Poloniei, Dieta Transilvaniei s.a.). 2. Nume dat adunarilor catorva ordine religioase.
FENOMENOLOGIE s.f. Studiu descriptiv al unui ansamblu de fenomene, astfel cum se manifesta ele in timp si spatiu. ♦ Termen in filozofia lui Hegel care denumeste teoria despre dezvoltarea constiintei umane, inteleasa ca forma a autodezvoltarii „spiritului absolut”. ♦ Curent filozofic idealist contemporan, intemeiat de ganditorul german Edmund Husserl (1859-1938), care reduce „obiectul” la „fenomen”, considerat ca esenta de ordin spiritual si ca dat ultim si nemijlocit al constiintei, independent de existenta obiectiva si de experienta senzoriala. [Gen. -iei. / < fr. phenomenologie].
FENOMENOLOGIE s. f. 1. studiu descriptiv al unui ansamblu de fenomene, asa cum se manifesta ele in timp si spatiu. 2. (la Hegel) descrierea istoriei spirituale a constiintei, care se ridica de la certitudinea senzoriala la „stiinta absoluta”. 3. curent filozofic idealist, intemeiat de E. Husserl, care reduce „obiectul” la „fenomen”, considerat ca esenta de ordin spiritual si ca dat ultim si nemijlocit al constiintei, independent de existenta obiectiva si de experienta senzoriala. (< fr. phenomenologie)
BARONET, baroneti, s. m. Titlu de noblete dat in Anglia unui ordin de cavaleri si care se mosteneste pe linie barbateasca; persoana care are acest titlu. – Fr. baronnet.
BARONET, baroneti, s. m. Titlu de noblete dat in Anglia membrilor unui ordin de cavaleri si care se mosteneste pe linie barbateasca; persoana care are acest titlu. – Din fr. baronnet.
CAVALER, cavaleri, s. m. 1. (In Roma antica) Membru al ordinului ecvestru, inferior ordinului senatorial. ♦ (In evul mediu, in apusul si in centrul Europei) Titlu nobiliar conferit, initial pentru fapte de arme, de rege sau de un reprezentant al lui. 2. Titlu dat unei persoane dintr-un ordin cavaleresc, laic sau religios. 3. Titlu onorific conferit, in unele tari, posesorului anumitor decoratii importante. 4. Persoana avand titlul de cavaler (1-3). 5. Calaret. 6. (Adesea adjectival) Om plin de abnegatie, generos si nobil; om amabil, binevoitor, indatoritor. 7. (Pop.) Tanar necasatorit, holtei, burlac. ◊ Cavaler de onoare = tanar necasatorit care insoteste pe miri la cununie. – Din rus. kavaler (< fr.).
ORANDUIALA s. v. bir, dare, demnitate, dispozitie, hotarare, impozit, ordin, porunca, pozitie, rang, rand, treapta.
COMANda s. f. 1. ordin, dispozitie, porunca. ◊ ton de ~ = ton poruncitor. 2. conducere a unei unitati militare. ◊ post de ~ = loc unde sta comandantul trupelor si de unde transmite comanda operatiilor. ♦ ordin verbal sau prin semnal dat militarilor de un comandant pentru executarea simultana a unei miscari. 3. actiune de comandare a unui sistem tehnic. ♦ echipamentul necesar efectuarii ei. ◊ dubla ~ = dispozitiv de pilotaj care permite ca doi piloti sa actioneze comenzile. ♦ (inform.) instructiune, parte integranta a informatiei transmise calculatorului de catre utilizator. 4. cerere de marfa adresata unui furnizor, lucrare ceruta unui meserias, unui antreprenor etc. ♦ marfa comandata. ◊ de ~ = executat dupa indicatiile clientului. 5. (mar.) suprastructura pe o nava in care se afla timoneria, camera hartilor, cabina comandantului etc. 6. parama subtire (saula) cu care se infasoara capatul unei parame groase, impiedicandu-i despletirea. (
BEVATRON s.n. Accelerator de particule capabil sa dea electronilor o energie de ordinul unui miliard de electronvolti. [< fr. bevatron].
BALENA (‹ fr., lat.) s. f. 1. Nume dat unor mamifere acvatice din ordinul cetaceelor, raspindite in toate oceanele, dar mai ales in zonele reci si temperate cuprinzind peste 80 de specii, cele mai mari atingind lungimea de 30 (33) m si greutate de 150 (160) t, avind in loc de dinti niste lame cornoase lungi (fanoane), corpul fusiform si membrele anterioare transformate in lopeti. Se vineaza pentru carne, grasime, fanoane si piele. Cea mai cunoscuta specie este b. albastra (Balenoptera musculus). 2. Lamela flexibila, fabricata din fanoane de b. (1), din otel, din materiale plastice etc., folosita la confectionarea corsetelor, a umbrelelor, la fixarea gulerelor camasilor etc.
ASCULTA, ascult, vb. I. 1. Tranz. A-si incorda auzul pentru a percepe un sunet sau un zgomot, a se stradui sa auda. ♦ (Med.) A ausculta. ♦ A auzi. 2. Tranz. si intranz. A fi atent la ceea ce se spune sau se canta. ♦ Tranz. A examina oral un elev. ♦ Tranz. A audia un martor (intr-un proces) 3. Tranz. A acorda importanta celor spuse de cineva, a lua in consideratie; a implini o dorinta, o rugaminte. ♦ Tranz. si intranz. A da urmare, a se conforma unui ordin, unui sfat etc.; a face intocmai cum vrea cineva. – Lat. ascultare (= auscultare).
A REGULARIZA ~ez tranz. 1) A orga-niza dupa anumite reguli; a pune in ordine; a regula. 2) (obiecte) A modifica, dand o forma regulata. 3) A amenaja cursul unei ape. /<fr. regulariser
ASCULTA, ascult, vb. I. 1. Tranz. A-si incorda auzul pentru a percepe un sunet sau un zgomot, a se stradui sa auda. ♦ A auzi. 2. Tranz. si intranz. A fi atent la ceea ce se spune sau se canta. ♦ Tranz. A examina oral pe un elev. ♦ Tranz. A audia un martor (intr-un proces). ♦ Tranz. (Med.) A ausculta. 3. Tranz. A acorda importanta celor spuse, a lua in consideratie; a implini o dorinta, o rugaminte. ♦ Tranz. si intranz. A da urmare, a se conforma unui ordin, unui sfat etc.; a face intocmai cum vrea cineva. – Lat. ascultare (= auscultare).
SOPARLA, soparle, s. f. Nume dat mai multor specii de reptile din ordinul saurienilor, cu pielea verde-cenusie sau pestrita, cu capul si abdomenul acoperite cu placi cornoase, cu corpul aproape cilindric, sprijinit pe patru picioare scurte, indreptate in afara, cu coada lunga, subtiata spre varf, regenerabila (Lacerta). – Cf. alb. shapi.
LACUSTA, lacuste, s. f. Nume dat mai multor specii de insecte din ordinul ortopterelor, daunatoare agriculturii, care se caracterizeaza prin lungimea antenelor si prin picioarele posterioare foarte lungi, adaptate pentru sarit; insecta care apartine uneia dintre aceste specii. [Var.: locusta s. f.] – Lat. lacusta (= locusta).
BONdaR, bondari, s. m. Insecta mare din ordinul himenopterelor (Bombus); (pop.) nume care se da oricarei insecte mari care bazaie.
CATEL, catei, s. m. I. 1. Pui de caine; p. ext. pui de animal salbatic (asemanator cu cainele). ◊ Expr. Cu catel, cu purcel = cu toata familia si cu intreg avutul. 2. Fig. Om lingusitor si fara scrupule, dispus sa faca orice. 3. Compuse: catelul-pamantului = nume generic dat mai multor familii de animale din ordinul rozatoarelor, care traiesc sub pamant; catel-de-frasin sau catelul-frasinului = cantarida. II. Fiecare dintre partile care compun capatana de usturoi. – Lat. catellus.
RUMBATRON, rumbatroane, s. n. Aparat folosit pentru obtinerea curentilor de foarte inalta frecventa, care dau unde electromagnetice si lungimi de unda de ordinul decimetrului si al centimetrului. – Din fr. rhumbatron.
TRINITARIAN, -A s.m. si f. (Bis.) 1. Nume dat celor care accepta dogma trinitatii. 2. Calugar din ordinul monahal al Sfintei Treimi, infiintat in sec. XII in scopul eliberarii crestinilor cazuti in captivitate la musulmani; trinitar; mathurin. // adj. Referitor la trinitarieni, care apartine trinitarienilor. [Pron. -ri-an, pl. -ieni, -iene. / cf. engl. trinitarien].
REFERENDUM s. n. consultare a cetatenilor unei tari care trebuie sa se pronunte prin „da” sau „nu” asupra unei chestiuni importante de ordin general; plebiscit (2). (< fr. referendum, lat. referendum)
TRINITARIAN, -A s. m. f. 1. nume dat celor care accepta dogma trinitatii. 2. calugar din ordinul monahal al Sfintei Treimi, infiintat in sec. XII in scopul eliberarii crestinilor cazuti in captivitate la musulmani; trinitar. (< engl. trinitarian)
CAR1, cari, s. m. Nume dat mai multor specii de insecte mici daunatoare, din ordinul coleopterelor, cu corpul paros si cu picioarele scurte, care traiesc in lemn si se hranesc cu acesta. – Lat. carius (= caries).
PESCARUS, pescarusi, s. m. Nume dat mai multor specii de pasari din familii si ordine diferite, care traiesc pe langa ape si se hranesc cu pesti; pasare din aceste familii sau ordine. – Pescar + suf. -us.
RANDUI, randuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A aseza intr-o succesiune regulata, intr-un sir, intr-un sirag; p. ext. a dispune, a aranja intr-un anumit fel; a face ordine. ♦ Refl. A urma unul dupa altul, a se succeda; a se afla, a fi situat sau asezat unul in urma altuia, intr-o anumita ordine; a se insirui. 2. A pune ordine intr-un domeniu de activitate; a organiza. 3. A da cuiva o insarcinare sau o dispozitie; a decide, a hotari, a porunci. ♦ A dispune, a fixa, a stabili; a destina. 4. (Inv.) A numi pe cineva intr-o slujba; a repartiza intr-o functie; a investi, a numi. – Rand + suf. -ui.
UTOPIE s. f. 1. nume dat teoriilor fanteziste, irealizabile, care preconizeaza crearea unei alte ordini sociale, fara a tine seama de conditiile concret-istorice date si de legile obiective ale dezvoltarii societatii. 2. conceptie, proiect irealizabil, fantezie, himera, vis. (< fr. utopie)
RANDUIALA s. v. bir, categorie, clasa, dare, destin, dispozitie, fatalitate, grup, grupare, hotarare, impozit, menire, noroc, ordin, porunca, predestinare, soarta, ursita, zodie.
REGESTE s.f. pl. Nume dat in evul mediu registrului in care erau trecute in ordine cronologica actele, documentele etc. emanate de la aceeasi cancelarie si de la acelasi personaj, insotite de note explicative si de extrase din cronici. [< fr. regeste, cf. lat. regesta – registru].
BIBLIOTECA s.f. 1. Colectie (publica sau particulara) de carti, de manuscrise, de publicatii periodice etc. aranjate si clasate intr-o anumita ordine. ♦ Institutie, local care adaposteste o astfel de colectie. 2. Nume dat unor colectii de tiparituri, identice ca aspect, care trateaza teme dintr-un domeniu oarecare. [Pron. -bli-o-, pl. -ci. / < lat. bibliotheca, fr. bibliotheque, it. biblioteca, cf. gr. biblion – carte, theke – dulap].
iezuit (iezuiti), s. m. – 1. Membru al ordinului de calugari catolici intemeiat in 1534 de Ignacio de Loyola. – 2. Epitet dat unui om ipocrit, intrigant. – Var. (inv.) iezovit, jezuit. Lat. Iesuita (sec. XVIII), cf. sb. jezovit. – Der. iezuitic, adj. (care apartine iezuitilor); iezuitism, s. n. (conceptie morala, religioasa si politica a iezuitilor).
ARANJAMENT, aranjamente, s. n. Acord, intelegere, invoiala. ♦ Aranjament muzical = transcriere a unei bucati muzicale pentru instrumente sau voce. ♦ (Mat.) Totalitatea posibilitatilor de asezare a unui numar dat de obiecte distincte in grupuri care sa contina un numar dat de obiecte si sa difere intre ele prin natura sau ordinea obiectelor. – Dupa fr. arrangement.
PENITENTA, penitente, s. f. 1. (In practicile crestine) Pedeapsa pe care si-o impune cineva sau pe care i-o da cuiva preotul la spovedanie, pentru ispasirea pacatelor; canon, p. ext. privatiune (de ordin fizic, material); viata aspra pe care si-o impune cineva. 2. (Livr.) Pocainta. – Din lat. poenitentia, fr. penitence, it. penitenza.
BIBLIOTECA s. f. 1. colectie de carti, manuscrise, publicatii periodice etc., aranjate si clasate intr-o anumita ordine; institutie, local care o adaposteste. ◊ mobila, raft, dulap pentru pastrarea cartilor. 2. nume dat unor colectii de tiparituri, identice ca aspect, care trateaza teme dintr-un domeniu oarecare. 3. colectie de programe intr-o unitate de informatica. (< fr. biblioteque, lat. bibliotheca)
NUMARA, numar, vb. I. Tranz. 1. A socoti cate unitati sunt intr-un sir, intr-o serie, intr-un grup etc.; a determina numarul de elemente dintr-o multime; a afla, a inregistra, a verifica numarul unui sir de obiecte etc.; p. ext. (pop.) a socoti, a calcula. ◊ Expr. A-i numara (cuiva) imbucaturile (sau inghititurile) = a tine cuiva socoteala de cat mananca, a da cuiva mancarea cu zgarcenie. A numara pe degete = a fi in numar foarte redus. 2. A enunta pe rand un sir de numere in ordine crescanda sau descrescanda. ◊ Expr. pana numeri la trei = imediat, intr-o clipa. 3. A da ceva cu numar, socotind; p. ext. a plati(in bani). 4. A considera, a pune ceva sau pe cineva in acelasi numar, in acelasi grup; a cuprinde, a ingloba, a reuni un anumit numar. ◊ Expr. A nu numara zile multe = a mai avea putin de trait. ♦ Refl. A face parte din..., a intra in categoria..., a se socoti printre... – Lat. numerare.
CIOCIRLIE (‹ cioc) s. f. Nume dat la mai multe specii de pasari mici, zburatoare si cintatoare foarte bune, din ordinul paseriforme, cu penaj pestrit si care zboara, aproape vertical, pina la inaltimi foarte mari. In Romania se cunosc 8 specii, mai reprezentative fiind: c. cu degete scurte (Calandrella cinerea), pasare migratoare, cu penaj cafeniu-roscat-striat; c. de Baragan (Melanocorypha calandra), cea mai mare specie de c. din Romania, buna imitatoare a glasului altor specii; c. de cimp (Alauda arvensis), la care masculul cinta in zbor, la mare inaltime, deasupra cuibului.
SATELIT s.m. 1. Nume dat in antichitate mercenarului care isi insotea stapanul. ♦ (Fig.) Cel care urmeaza si executa orbeste ordinele cuiva; acolit. 2. Corp ceresc obscur care graviteaza in jurul unei planete, insotind-o in miscarea ei de revolutie. 3. Satelit artificial = corp metalic de forme diverse, prevazut cu aparataj stiintific, lansat de savanti in spatiul interplanetar cu ajutorul unei rachete si care se roteste in jurul Pamantului. 4. (Tehn.) Roata dintata care se roteste liber in jurul unui ax. 5. Localitate de importanta secundara in apropierea unui oras, dependenta de acesta. [< fr. satellite, cf. lat. satelles].
audienta f., pl. e (lat. audientia; fr. audience). Primirea persoanelor care vor sa-ti vorbeasca: ministru acorda audienta azi; a obtinea [!] o audienta. Sedinta in care judecatorii intreaba partile, asculta apararea si judeca. (Audientele-s publice, dar daca dezbaterile pot fi vatamatoare ordinii publice ori bunelor obiceiuri, judecatorii le pot face secrete. In ori-ce caz, sententa [!] se da publicamente).
ARANJAMENT s.n. Acord, intelegere. ◊ Aranjament muzical = transcriere a unei bucati muzicale pentru instrumente sau voci. ♦ (Mat.) Totalitatea posibilitatilor de asezare a unui numar dat de obiecte, astfel incat doua grupe oarecare sa difere intre ele fie prin natura obiectelor, fie prin ordinea lor, fiecare obiect neputand intra decat cel mult o data intr-o grupa. [Pl. -te. / < fr. arrangement].
ARANJAMENT s. n. 1. acord, intelegere. 2. mod de alcatuire, de dispunere. ♦ ~ muzical = transcriere a unei piese muzicale pentru alte instrumente sau formatii decat acelea pentru care a fost compusa. 3. (mat.; pl.) totalitatea posibilitatilor de asezare a unui numar dat de obiecte, astfel incat doua grupe oarecare sa difere intre ele fie prin natura obiectelor, fie prin ordinea lor. (< fr. arrangement)
BILET, bilete, s. n. 1. Scrisoare care contine numai cateva randuri. 2. Bucata de hartie sau de carton de format mic care da dreptul la ocuparea unui loc intr-un tren, la o reprezentatie etc. ◊ Bilet de banca = bancnota. Bilet de ordin = cambie (1). – It. biglietto (fr. billet).
IEZUIT, -A, iezuiti, -te, s. m. (si adj.) Membru al unui ordin de calugari catolici, intemeiat in 1534 de calugarul spaniol Ignatiu de Loyola pentru combaterea Reformei si intarirea puterii papale. ♦ Epitet dat unui om ipocrit, intrigant, viclean, perfid. ◊ (Adjectival) Atitudine iezuita. – Din fr. jesuite, germ. Jezuit.
CONGRES s.n. 1. Intrunire nationala sau internationala, avand ca obiect dezbaterea unor probleme majore de ordin politic, economic, stiintific, cultural etc. 2. Organul suprem de conducere al unor partide politice, organizatii de masa sau obstesti. 3. Nume dat organului legislativ suprem din unele tari. [< fr. congres, cf. engl. congress, lat. congressus].
BONIFACIO, numele a noua papi. Mai importanti: B. VIII (Benedetto Caetani) (1294/1295-1303). A dat formularea cea mai categorica principiilor primatului universal al papalitatii, intrind in conflict cu regele Frantei, Filip IV cel Frumos, din ordinul caruia a fost arestat la Anagni (1303).
RESCRIPT, rescripte, s. n. Raspuns dat de imparatii romani la chestiunile de drept asupra carora erau consultati de catre magistratii sau de catre guvernatorii provinciilor; p. ext. ordin care emana de la un suveran intr-o afacere particulara. – Din lat. rescriptum, germ. Reskript.
CONJUNCTURA, conjuncturi, s. f. Totalitatea factorilor de ordin obiectiv si subiectiv, de conditii si de imprejurari care exercita o influenta asupra evolutiei unui fenomen sau asupra unei situatii la un moment dat, intr-un anumit sector de activitate; concurs de imprejurari. ♦ Totalitatea trasaturilor care caracterizeaza un anumit moment al dezvoltarii economice. – Din fr. conjoncture.
SOCOTEALA s. 1. calcul, (inv. si reg.) socoata, socotinta, (Transilv. si Maram.) samadas, (inv.) schepsis, seama, (inv., in Transilv.) comput. (Face o ~ elementara.) 2. calcul, calculare, socotire. (~ anilor calendaristici.) 3. (MAT.) calcul, operatie. (Cele patru ~eli.) 4. cont, seama. (Cate nu i se puneau in ~!) 5. seama. (Vei da ~ de cele facute.) 6. chibzuiala, cumintenie, cumpat, intelepciune, judecata, masura, minte, moderatie, ratiune, tact. (Demonstreaza multa ~.) 7. ratiune, rost. (Are si aceasta o ~.) 8. rost. (Toate au ~ lor.) 9. ordine, regula, randuiala. (Stie ~ lucrurilor.) 10. rost, seama. (Nu mai stia ~ averii lui.) 11. chestiune, lucru, poveste, pricina, problema, treaba. (S-a lamurit ~ aceea?) 12. calcul, gand, idee, intentie, plan, proiect. (Nu si-a putut realiza ~.)
REGULARIZA vb. tr. 1. a supune unor norme, unor reguli. ◊ a pune in ordine, in concordanta. ◊ a cerceta erori de inregistrare prin stornari, virari etc. ◊ a stabili si a achita suma in contul careia s-au facut plati provizorii. 2. a da o forma geometrica regulata unui obiect. 3. a modifica albia unei ape curgatoare pentru a avea un curs regulat. (< fr. regulariser)
REGULARIZA, regularizez, vb. I. Tranz. 1. A supune unor norme, unor reguli, a face ca ceva sa fie regulat. ♦ A pune in ordine, in concordanta (evidente, balante etc.). ♦ A pune de acord datele evidentei contabile cu realitatea constatata pe teren prin inventariere. 2. A corecta conturul unui obiect pentru a-i da o forma geometrica regulata. 3. A amenaja un curs de apa pentru a corespunde unor anumite cerinte. – Din fr. regulariser.
REGESTE s. f. pl. 1. nume dat in evul mediu actelor, documentelor etc. emanate in serie cronologica de la aceeasi cancelarie si de la acelasi personaj, insotite de note explicative si de extrase din cronici. 2. repertorii, rezumate ale documentelor, date in ordine cronologica (la volumele de documente, bibliografii etc.). (< fr. regeste, lat. regesta)
CONCURS, concursuri, s. n. 1. Intrecere (sportiva) care se termina intotdeauna cu un clasament si cu acordarea unor premii celor mai buni dintre participanti. 2. Examen pentru dobandirea, in ordinea clasificarii, a unui post, a unei catedre, a unei burse etc. sau pentru admiterea intr-o institutie de invatamant. 3. Ajutor, sprijin, colaborare. ◊ Concurs de imprejurari = totalitatea imprejurarilor care se intalnesc intr-un anumit moment; conjunctura. ◊ Loc. vb. A da (cuiva) concursul = a ajuta (pe cineva). A-si da concursul (la ceva) = a contribui (la ceva), a colabora (la ceva). – Din fr. concours, lat. concursus.
CONT, conturi, s. n. 1. Socoteala scrisa alcatuita din doua parti (debit si credit), care exprima valoric, in ordine cronologica si sistematica, existenta si miscarile unui anumit proces economic pe o perioada de timp determinata. ◊ Evidenta acestor operatii. 2. (In expr.) A trece la (sau in) cont = a inscrie la rubrica datoriilor o nota. A cere (cuiva) cont = a da (cuiva) lamuriri asupra faptelor sau intentiilor sale; a se justifica. A tine cont (de ceva) = a avea in vedere, a lua in considerare. Pe cont propriu = pe propria raspundere, in mod independent. In contul (cuiva sau a ceva) = pentru (cineva sau ceva), pe seama (cuiva sau a ceva). – Din fr. compte, it. conto. Cf. germ. Konto.
REGULA, r*****z, vb. I. Tranz. 1. A pune in ordine, a aranja, a randui; a sistematiza. ♦ Spec. A pune la punct un mecanism, a face sa functioneze regulat; a repara. ♦ Spec. A regla, a potrivi. 2. Fig. (Fam.) A pune pe cineva la punct, a-l invata minte, a-i da o lectie, a-l reduce la tacere. – Din lat., it. regulare.
ARNALDO da BRESCIA [bresa] (c. 1100-1155), reformator religios si om politic italian. Discipol al lui Abelard. Conducator (din 1145) al republicii create la Roma in timpul rascoalei din 1143; exilat, a fost prins de imparatul Frederic I Barbarossa si predat papii Adrian IV, din ordinul caruia a fost executat.
PITAR, pitari, s. m. (In evul mediu in tarile romanesti) Titlu dat boierului care se ocupa cu aprovizionarea cu paine a curtii domnesti (si a ostirii) si cu supravegherea brutarilor domnesti; boier care avea acest titlu. ◊ Mare (sau vel) pitar = boier de divan insarcinat cu supravegherea brutariei domnesti si care avea sub ordinile lui mai multi pitari. – Pita + suf. -ar.
BILET, bilete, s. n. 1. Scrisoare de cateva randuri. 2. Bucata mica de hartie sau de carton imprimat care da dreptul la intrarea (si ocuparea unui loc) intr-o sala de spectacol, intr-o arena sportiva etc. ◊ Bilet de banca = hartie de valoare emisa de o banca, prin care acesta se obliga sa plateasca detinatorului, la prezentare, suma inscrisa pe hartie. Bilet de ordin = hartie prin care o persoana se obliga sa plateasca altei persoane o anumita suma de bani la cererea acesteia din urma; cambie. – Din fr. billet. Cf. it. biglietto.
MONITOR2, -OARE, monitori, -oare, subst. 1. S. m. si f. (Iesit din uz) Elev sau eleva care mentinea ordinea si disciplina in clasa, in lipsa profesorului. ♦ Elev foarte bun la invatatura, care ajuta pe profesor la predare (instruind o grupa de elevi). 2. S. n. Aparat de control al unei instalatii de telecomunicatii, care urmareste imaginea proiectata de aparatele de luat vederi. 3. S. n. (Urmat de determinari) Titlu dat unor periodice (oficiale). – Din fr. moniteur, lat. monitor.
MESAJ s.n. 1. Comunicare oficiala adresata de seful statului catre armata, catre popor etc. ♦ Document oficial continand in general puncte de vedere deosebite in probleme la ordinea zilei sau care reclama o urgenta solutionare. 2. Stire, veste. ♦ Comunicare telefonica facuta la biroul postal si transmisa destinatarului pe cale postala. 3. Continutul de idei al unei opere de arta; nota speciala a unui scriitor; semnificatie. 4. Mesaj genetic = cantitatea de informatii inmagazinata in moleculele acidului ribonucleic ale unui organism dat. 5. (Cib.) Lot de informatii formand un tot inteligibil sau exploatabil si transmis deodata. [Var. mesagiu s.n. / < fr. message].
COSAS (‹ coasa) s. m. 1. Persoana care coseste. 2. Nume dat unor insecte ortoptere cu antene lungi si cu organe stridulante care produc un tiriit caracteristic (ex. Tettigonia viridissima). 3. Peste teleostean, dulcicol, semimigrator, originar din apele Asiei de Est, de c. 60-115 cm si 7,4-32 kg, cu corpul fusiform, gros, solzi cenusii-verzui si albiciosi (Ctenopharyngodon idella). 4. Pasare mica (c. 18 cm), daunatoare, din ordinul paseriformelor, care traieste in Peru, Bolivia, Argentina, Chile, cu cioc puternic, ferestruit si penaj cafeniu-inchis-caramiziu (Phytotoma rara).
CLASA s. f. 1. grup de obiecte, fenomene, fiinte cu insusiri comune. ◊ (log.) ansamblu de elemente avand anumite insusiri comune care satisfac o conditie sau un criteriu dat. 2. ~ sociala = grup mare de oameni, istoriceste constituit, carora le sunt proprii anumite caracteristici sociale, acelasi loc in sistemul productiei sociale, acelasi raport fata de mijloacele de productie, acelasi rol in organizarea muncii , acelasi mod de obtinere a partii de care dispun din bogatia societatii, o psihologie si o constiinta sociala proprie. 3. categorie sistematica a regnului animal sau vegetal, intre increngatura si ordin. 4. fiecare dintre grupele de cate trei cifre ale unui numar cu mai multe cifre. 5. unitate de baza in invatamant, cuprinzand elevi de aceeasi varsta si cu acelasi nivel de pregatire, carora urmeaza sa li se predea aceleasi materii. ◊ sala in care se tin cursurile unui asemenea grup de elevi. 6. categorie de confort a vagoanelor, a compartimentelor de tren, a cabinelor de vapor etc. 7. categorie, grad, rang stabilite dupa valoare, dupa merit. ♦ de (mare) ~ = de calitate superioara, de mare valoare. (< fr. classe, germ. Klasse)
CROCODIL, crocodili, s. m. 1. Reptila uriasa din ordinul crocodilienilor, care traieste in fluviile din tarile tropicale, cu corpul acoperit de placi osoase, cu coada lunga si cap alungit, cu falci lungi si dinti puternici (Crocodilus niloticus). ◊ Expr. (Fam.) Lacrimi de crocodil = plans prefacut, ipocrit. 2. Dispozitiv metalic fixat pe sinele de cale ferata si folosit pentru a transmite comenzile de semnalizare, actionand fluierul locomotivei in mers. 3. Cleste cu care, in laborator, se da dopurilor de pluta elasticitatea necesara folosirii lor. 4. Clema de forma unui clestisor cu falci dintate, folosit pentru realizarea unor legaturi electrice temporare si demontabile. – Din fr. crocodile, lat. crocodilus.
PECETE, peceti, s. f. 1. Placa (de metal) cu maner sau montata pe un inel, pe a carei suprafata este gravata o monograma, o emblema etc. si care, aplicata pe ceara rosie sau cu tus pe un act, pe o scrisoare sau pe un colet, da acestora caracter de autenticitate si de integritate; sigiliu; p. ext. stampila. 2. Ceara rosie sau bucata de plumb (care se aplica sau care se leaga de un document, de un pachet) pe care se imprima, prin apasare, o pecete (1); semn imprimat prin aplicarea unei peceti (1) pe un document, pe un obiect etc., sigiliu. ◊ Expr. Inchis (sau ferecat) cu sapte peceti = cu neputinta de aflat; de nepatruns; interzis, oprit. ♦ Fig. Semn caracteristic, trasatura specifica, distinctiva; amprenta, marca, intiparire, urma; (p. spec.) stigmat. 3. (Inv. si reg.) Aprobare, rezolutie sau ordin in scris, intarit cu o pecete (1). [Var.: pecetie s. f.] – Din sl. pecatĩ.