Rezultate din textul definițiilor
caracter n., pl. e (fr. caractere, it. carattere, lat. character, -eris, d. vgr. haracter, -eros, semn sapat, marca, tipar, d. harasso, gravez. V. harag, haraxesc). Semn de care te servesti la scris, litera. Fig. Fel de suflet: caracter blind. Tarie, curaj: a arata ca ai caracter. Nobleta, bunatate: om de caracter. Semn distinctiv: caracterele gloriii, ratiunea e caracteru omului. Expresiune, fizionomie: dans de caracter. Titlu, demnitate, misiune: un trimes [!] cu caracter de ambasador. – Si caracter (dupa it.) si (vechi) haractir (dupa ngr.).

DANS, dansuri, s. n. 1. Ansamblu de miscari ritmice, variate ale corpului omenesc, executate in ritmul unei melodii si avand caracter religios, de arta sau de divertisment. Dans ritual. Dans popular. dans de caracter. Dans de salon. Dans modern. Dans clasic (sau academic) = ansamblu de miscari artistice conventionale care constituie baza tenhica a coregrafiei, a spectacolelor de balet etc. 2. Actiunea de a dansa. Ii place muzica si dansul. 3. (In sintagma) Dans macabru = tema alegorica simbolizand egalitatea in fata mortii prin reprezentarea unui schelet cu coasa in mana care atrage in hora oameni de diferite varste si conditii sociale si-i omoara. 4. (In sintagma) Dansul albinelor = mijloc de semnalizare prin care albinele, facand anumite miscari, isi comunica gasirea unei surse de hrana, directia si distanta acestei surse. [Var.: (pop.) dant s. n.] – Din fr. danse. Cf. it. danza, germ. Tanz.

CARACTER s.n. 1. Totalitatea trasaturilor psihice esentiale si stabile ale omului, care se manifesta in modul specific de a se comporta al acestuia. ◊ dans de caracter = dans prin ale carui figuri se exprima actiuni sau sentimente; comedie de caracter = comedie a carei intriga izvoraste din conflictul creat intre caracterele personajelor. ♦ Individualitate cu trasaturi psihice complexe prezentata intr-o opera literara. ♦ Ansamblu de insusiri morale manifestate prin vointa ferma, corectitudine si consecventa, integritate etc. 2. Particularitate distinctiva care constituie specificul unui lucru. 3. Litera, semn grafic. 4. (Mat.) Numarul de elemente care ocupa dupa o permutare acelasi loc ca si inainte de aceasta. [Acc. si caracter. / < fr. caractere, cf. lat. character, gr. charakter – semn].

FOLCLORIZA vb. tr. a da unei lucrari, unei compozitii, unui dans caracter folcloric. (< folclor + -iza)

CARACTER, caractere, s. n. 1. Ansamblul insusirilor fundamentale psihice-morale ale unei persoane, care se manifesta in modul de comportare, in ideile si in actiunile sale. ♦ Personalitate morala ferma. ♦ Insusire morala care se manifesta prin perseverenta, vointa ferma si corectitudine. Om de caracter. 2. Individualitate care prezinta trasaturi psihice complexe, zugravita intr-o opera literara. ♦ Comedie de caracter = comedie in care intriga ia nastere din conflictul dintre caracterele contradictorii ale personajelor. dans de caracter = forma prelucrata pentru scena a dansurilor populare. 3. Trasatura distinctiva care constituie specificul unui lucru, al unui fenomen etc. Insusire, particularitate a unui organism. Caractere mostenite (sau ereditare) si caractere dobandite (sau neereditare). 4. Caracteristica a unui ansamblu de litere, cifre, accente si semne de tipar din aceeasi familie si din acelasi corp. – Din fr. caractere, lat. character.

POLONEZ, -A I. adj., s. m. f. (locuitor) din Polonia. ◊ (s. f.) limba slava occidentala, cu alfabet latin, vorbita de polonezi. II. s. f. 1. dans de origine poloneza cu caracter maiestuos, solemn, cu miscare moderata; melodia corespunzatoare. 2. compozitie instrumentala in tempo si cu caracterul acestui dans. (< fr. polonais)

SATURNALII s. f. pl. 1. sarbatori inchinate zeului Saturn, cu prilejul terminarii muncilor agricole, caracterizate prin bucurie si libertate absoluta, cand sclavii se considerau egali cu stapanii lor. ◊ (sg.) dans cu caracter obscen cu ocazia acestor sarbatori; (p. ext.) dans zgomotos. 2. petrecere d********a, o***e. (< lat. Saturnalia, fr. Saturuales)

VILANELA s. f. 1. poezia cu forma fixa (in literatura franceza), cu 18 versuri, pe doua rime. ◊ scurta poezie pastorala. 2. cantec vocal cu caracter dansant, de origine napolitana, din sec. XV-XVI, plin de vivacitate ritmica, de voie buna. 3. piesa cu caracter de dans taranesc, in tempo vioi. (< fr. villanelle, it. villanella)

CAPSALI-DUMITRESCU, Floria (1900-1982, n. Bitolia, Macedonia), dansatoare si coregrafa romana. A contribuit la dezvoltarea baletului romanesc prin promovarea dansului de caracter de inspiratie folclorica.

CIORTEA, Petre (n. 1937, Bucuresti), balerin roman. Predilectie pentru dansul de caracter („Nastasia”, „Primavara”, „Mandarinul miraculos”, „Romeo si Julieta”).

ROCK AND ROLL; ROCK'N'ROLL; ROCK (cuv. engl.) s. n. Muzica de dans cu caracter dinamic provenita din blues, R and B, country and western, aparuta in anii '50in S.U.A. Popularitate internationala datorata cantaretilor albi (Elvis Presley, Cliff Richard), dar si afro-americani (Chuck Berry, Little Richard, Fats Domino). Sta la baza curentului rock dezvoltat in anii '60 de grupurile The Beatles, The Rolling Stones, The Who etc.

BLUES subst. dans lent, cu caracter visator, melancolic; melodia dupa care se danseaza acest dans, care isi are originea in cantecele negrilor din America. [Pr.: bluz] – Cuv. engl.

JAZ, (2) jazuri, s. n. 1. Muzica usoara (de dans), adesea cu caracter de improvizatie, provenita din impletirea elementelor folclorice nord-americane (muzica populara a negrilor) cu muzica popoarelor europene, caracterizata printr-un ritm vioi, sincopat. 2. Orchestra formata de obicei din instrumente de suflat si de percutie care executa aceasta muzica; jazband. [scris si: jazz] – Din fr., engl. jazz.

SICILIAN, -A, sicilieni, -e, subst., adj. I. 1. S. m. si f. Locuitor din Sicilia. 2. Adj. Care apartine sicilienilor (I 1) sau Siciliei, privitor la sicilieni sau la Sicilia. 3. Adj. (In sintagma) Aparare siciliana = numele unui sistem de aparare la jocul de sah. II. 1. Subst. (Geol.) Etaj al cuaternarului inferior din bazinul Marii Mediterane. 2. Adj. Care se refera la formatiile si la etajul sicilianului (II 1 ). III. S. f. Vechi dans italian cu o miscare moderata; melodie dupa care se executa acest dans, avand un caracter foarte armonios si pastoral. [Pr.: -li-an] – Din fr. sicilien, it. siciliano.

MENUET ~e n. 1) dans francez vechi, in trei timpi, cu caracter ceremonios, devenit dans de salon. 2) Melodie dupa care se executa acest dans. [Sil. -nu-et] /<fr. menuet

ALLEMANDA s.f. Vechi dans german, cu caracter vesel, vioi; melodia acestui dans. [Scris si alemanda. / < fr. allemande].

MUSETTE MuSET/ s. f. 1. vechi instrument popular, asemanator cu cimpoiul, in Franta. 2. dans vioi, cu caracter pastoral, acompaniat de acest instrument; melodia corespunzatoare. (< fr. musette)

ALLEMANDA, allemande, s. f. Vechi dans german cu caracter vesel, vioi. – Fr. allemande.

DIVERTISMENT, divertismente, s. n. 1. Petrecere usoara, agreabila si de scurta durata; distractie, amuzament. 2. Compozitie muzicala instrumentala cu caracter distractiv. ♦ Suita pentru un instrument sau pentru orchestra, alcatuita dintr-o serie de piese cu caracter diferit. ♦ Interludiu de dans, de muzica, de cantece vocale. – Din fr. divertissement.

CRACOVIAC s.n. dans popular polonez cu caracter vioi, cu pasi sariti, din regiunea Cracovia; cracoviana; melodia acestui dans. [Pron. -vi-ac, scris si krakowiak. / < pol. krakowiak].

OBEREC s.n. dans popular polonez cu caracter vioi, umoristic, inrudit cu mazurca; melodia acestui dans. [< pol. oberek].

BIGUINA GHI/ s. f. 1. dans popular din Antile, cu tempo lent si cu caracter melancolic; melodia corespunzatoare. 2. dans originar din Ins. Martinica, in tempo rapid, cu un ritm si acompaniament caracteristice. (< sp., fr. biguine)

SEGUIDILLA [-GHI-DI-LIA] s. f. dans popular spaniol cu caracter vioi si ritm variat, cu acompaniament de castaniete sau de chitara; melodia corespunzatoare. (< sp. seguidilla)

MENUET, menuete, s. n. Numele unui dans de origine franceza, cu caracter ceremonios si miscare moderata, devenit cu timpul dans de curte si apoi de salon; melodie dupa care se executa acest dans. ♦ A treia parte a simfoniei clasice. [Pr.: -nu-et.Pl. si: menueturi] – Din fr. menuet.

POLONEZA s.f. dans national polonez in trei timpi, avand un caracter martial, sarbatoresc; melodia acestui dans. ♦ Compozitie muzicala inspirata de acest dans. [Cf. fr. polonaise].

BADINERIE s. f. 1. gluma; joaca. 2. (muz.) piesa instrumentala cu caracter glumet, vesel si ritm vioi. 3. dans francez de origine populara cu caracter glumet. (< fr. badinerie)

MUZICA s. f. 1. arta care exprima cu ajutorul sunetelor sentimente si atitudini. ♦ a sferelor = pretinse sunete bizare emise de vanturile solare si de pulsatiile corpurilor planetelor. 2. stiinta sunetelor considerate sub raportul melodiei, ritmului si armoniei. 3. opera, bucata muzicala, melodie; (p. ext.) totalitatea operelor muzicale. ♦ ~ usoara = muzica cu caracter distractiv, adesea in ritmuri de dans. 4. formatie instrumentala; orchestra. ♦ ~ militara = fanfara; (fam.) a-i face (cuiva) ~ = a-i face (cuiva) scandal. (< lat., it. musica, fr. musique, germ. Musik)

SERATA s. f. reuniune cu caracter literar, muzical etc. ◊ petrecere cu dans care are loc seara. (< it. serata)

SERATA s.f. Reuniune cu caracter literar, muzical etc.; (spec.) petrecere cu dans care are loc seara. [< it. serata].

ALLEMANDA, allemande, s. f. Vechi dans de origine populara germana, la inceput cu caracter vesel, vioi, ulterior, moderat, grav, in doi timpi; melodie dupa care se executa acest dans. – Din fr. allemande.

PAVANA, pavane, s. f. dans vechi, de origine italiana sau spaniola, cu ritm si cu miscari lente si cu caracter ceremonios; melodie dupa care se executa acest dans. – Din fr. pavane.

SARABANDA (‹ fr., sp.) s. f. Vechi dans popular spaniol (sec. 16) de origine orientala, cu caracter solemn, in ritm ternar si miscare lenta, devenit in Franta, in sec. 17, dans de Curte. In sec. 18 a fost introdus in balete si in suitele instrumentale; melodia corespunzatoare acestui dans. ♦ Fig. Agitatie, framantare, tumult.

SERATA, serate, s. f. Reuniune, intrunire cu caracter muzical, literar etc.; spec. petrecere de seara cu dans. – Din it. serata.

PAVANA s. f. vechi dans de curte, de origine spaniola sau italiana, cu caracter solemn, lent; melodia corespunzatoare. (< fr. pavane)

RITORNELA s. f. 1. fragment de muzica instrumentala cu caracter de refren care incadreaza cantul in piesele strofice sau dansurile in muzica de dans. 2. vers sau grup de versuri repetate la intervale regulate intr-o poezie. ◊ poezie de trei versuri, ultimul rimand cu primul. (< it. ritornello, fr. ritornelle)

ARABESC, arabescuri, s. n. 1. Ornament specific decoratiei arabe, care consta din combinatii de linii si de motive geometrice sau din combinari de motive reprezentand plante (stilizate). 2. Ornament muzical; p. ext. scurta combinatie muzicala cu caracter gratios si avantat. 3. Una dintre figurile baletului clasic (inspirata din dansul oriental). – Din fr. arabesque.

POLONEZ, -A, polonezi, -e, subst., adj. 1. S. m. si f. Persoana care face parte din populatia de baza a Poloniei sau este originara de acolo; polon (1). 2. Adj. Care apartine Poloniei sau populatiei ei, privitor la Polonia sau la populatia ei, originar din Polonia; ca al polonezilor (1); polon (2). ◊ Covrig polonez = produs de patiserie in forma de colacel preparat din aluat de cozonac imbibat cu sirop de zahar si avand deasupra nuci pisate. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbita de polonezi (1). 3. S. f. dans de origine poloneza (2), in tempo moderat si in masura de 3/4, cu ritm viguros si cu caracter maiestuos, solemn, asemanator marsului; melodie dupa care se executa acest dans. 4. S. m. Mezel din carne de vita si de porc, afumat la cald si apoi fiert; (fam.) polis. – Din fr. polonais.

OPERETA ~e f. 1) Compozitie muzi-cal-dramatica de proportii mari, scrisa pe un libret cu caracter sentimental, in care cu-pletele cantate alterneaza cu dialogul si cu dansul. 2) Reprezentatie teatrala a unei astfel de compozitii. 3) Cladire in care au loc asemenea reprezentatii. /<germ. Operette, it. operetta, fr. operette

caracter s. n. 1. ansamblu de trasaturi psihico-morale distincte, relativ stabile, definitorii pentru om. ♦ dans de ~ = dans prin ale carui figuri se exprima actiuni sau sentimente; comedie de ~ = comedie a carei intriga izvoraste din conflictul creat intre caracterele personajelor. 2. personalitate morala caracterizata prin vointa ferma, corectitudine si consecventa, integritate etc. 3. individualitate cu trasaturi psihice complexe, intr-o opera literara. 4. particularitate de structura, forma, substanta sau functie a unui organism. ◊ caracteristica a unui lucru, fenomen. 5. element al unui alfabet; litera, semn grafic de acelasi corp si aceeasi familie. ◊ (inform.) litera, cifra, semn particular. 6. (mat.) numarul de elemente care ocupa dupa o permutare acelasi loc ca si inainte de aceasta. (< fr. caractere, lat. character, gr. kharakter)

JAZ -uri n. 1) Muzica moderna (de dans) provenita din muzica negrilor americani, avand un ritm viu, sincopat si, de cele mai multe ori, caracter de improvizatie. 2) Orchestra care executa asemenea muzica, formata, mai ales, din instrumente de percutie si de suflat. [Monosilabic] /<engl. jazz

MASCARADA s. f. 1. mascare, deghizare; ceata de oameni mascati. 2. (fig.) inscenare, prefacatorie. 3. gen de divertisment de origine italiana, cu caracter aristocrat, in care subiectele, mitologice sau alegorice, interpretate de persoane mascate, erau acompaniate de muzica si dans; versurile corespunzatoare. (< fr. mascarade)

SWING (‹ cuv. engl.) s. n. 1. Lovitura laterala, data la box, cu bratul usor arcuit. 2. dans modern cu ritm binar si miscare rapida; melodia corespunzatoare acestui dans. 3. Curent ritmic propriu jazzului, caracterizat prin o anume constructie a frazei, o distributie tipica a accentelor si caracterul viu si relaxat al muzicii. Se manifesta in toate perioadele jazzului.

DIVERTISMENT s.n. 1. Recreare placuta si amuzanta; distractie. ♦ Episod distractiv, alcatuit din dansuri si arii, introdus in teatrul din sec. XVII-XVIII; mica piesa scrisa pentru teatrul de societate. 2. (Muz.) Piesa instrumentala alcatuita din mai multe parti succesive, cu caracter zglobiu, fantezist, capricios, amuzant. ♦ Suita usoara de bucati muzicale. ♦ Sectiunea a doua a unei fugi. ♦ Suita de diferite dansuri. [< fr. divertissement, it. divertismento].

ARABESC s.n. (Mai ales la pl.) 1. Ornament inspirat din arta araba. ♦ Motiv decorativ ornamental cu linii si curbe inclinate bizar, constand din diverse figuri (linii, frunze, flori etc.) impletite simetric. 2. (Coregr., sport) Pozitie in dansul academic, la patinaj sau la gimnastica, cu piciorul liber intins si ridicat inapoi. // s.f. Compozitie muzicala cu caracter avantat si gratios. [Pl. -uri. / < fr. arabesque, it. arabesco, germ. Arabeske].

DIVERTISMENT s. n. 1. recreare placuta si amuzanta; distractie. 2. episod distractiv, compus din dansuri si arii, in teatrul din sec. XVII-XVIII; mica piesa scrisa pentru teatrul de societate. 3. (muz.) suita de piese instrumentale cu caracter diferit, asemanatoare cu partita, serenada etc. ◊ piesa cu caracter zglobiu, fantezist, capricios, amuzant. ◊ sectiune a fugii constand dintr-o alternare libera a expozitiilor si interludiilor. 4. concert de estrada cu continut variat. 5. suita de diferite dansuri. (< fr. divertissement)

RITORNELA s.f. 1. Fragment de muzica instrumentala care preceda sau incheie o arie. ♦ Fragment de muzica instrumentala care preceda dansurile sau alterneaza cu ele. 2. Vers sau grup de versuri repetate in intervale regulate intr-o poezie. ♦ Poezie de trei versuri, dintre care ultimul, cu caracter epigramatic, rimeaza cu primul. [Var. riturnela s.f. / < it. ritornello, cf. fr. ritournelle].

JOC ~uri n. 1) Activitate fizica sau mintala desfasurata din placere. ◊ ~ de societate distractie la care participa un grup de persoane lansate in dezlegarea unor probleme amuzante. ~ de cuvinte efect verbal, cu caracter de gluma, obtinut prin imbinarea unor cuvinte asemanatoare ca forma dar deosebite ca sens. A-si bate ~ de cineva a lua in ras pe cineva. 2) Distractie (a copiilor) lipsita de griji; joaca. 3) Competitie sportiva (de fotbal, de baschet etc.). ◊ ~uri olimpice competitii sportive, sub forma de manifestari internationale de mare amploare, care au loc o data la patru ani. 4) dans popular. A lua la ~ . 5) Petrecere cu dansuri la tara; hora. ◊ A intra in ~ a lua parte la ceva; a participa. 6) Miscare repede si neregulata a ceva. ◊ ~ul valurilor. 7) tehn. Posibilitate (limitata) de deplasare independenta a pieselor dintr-un ansamblu. /<lat. jocus



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)