Rezultate din textul definițiilor
CARMANIOLA, carmaniole, s. f. 1. Cantec si dans francez din timpul Revolutiei Franceze din 1789-1794. 2. Vesta scurta purtata in timpul Revolutiei Franceze. – Din fr. carmagnole.
GALIARDA, galiarde, s. f. Vechi dans francez cu ritm vioi. ♦ Parte dintr-o suita instrumentala care urmeaza dupa pavana. – Din fr. gaillarde.
GAVOTA, gavote, s. f. Vechi dans francez in doi timpi, cu miscare moderata; melodie dupa care se executa acest dans. ♦ Parte dintr-o suita instrumentala care foloseste ca model aceasta melodie. – Din fr. gavotte.
CURANTA, curante, s. f. Vechi dans francez cu miscari vioaie; melodie dupa care se executa acest dans. ♦ Parte dintr-o suita instrumentala. – Din fr. courante.
GALOP ~uri n. 1) Mers (foarte) rapid al calului, in salturi. 2) Vechi dans francez de societate, executat intr-un ritm sacadat si cu miscari foarte iuti. 3) Melodie dupa care se executa acest dans. /<fr. galop
CAROLA s.f. Vechi dans francez asemanator cu cadrilul de mai tarziu, in timpul caruia dansatorii se invarteau in cerc tinandu-se de deget, de mana sau de manseta; melodia acestui dans. [< fr. carole].
CURANTA s.f. Vechi dans francez in masura de trei timpi, cu o miscare vioaie; melodia acestui dans. [< fr. courante].
BADINERIE s. f. 1. gluma; joaca. 2. (muz.) piesa instrumentala cu caracter glumet, vesel si ritm vioi. 3. dans francez de origine populara cu caracter glumet. (< fr. badinerie)
GAVOTA s. f. vechi dans francez, de origine populara, cu miscare moderata, asemanator cu gagliarda; melodia corespunzatoare, care intr-o suita instrumentala preceda sarabanda. (< fr. gavotte)
MENUET s. n. vechi dans francez de origine populara, linistit si plin de gratie, devenit dans de curte; melodia corespunzatoare. ◊ a treia parte a simfoniei clasice. (< fr. menuet)
CARMAGNOLE (cuv. fr.) [carmanol] s. f. 1. Cintec si dans francez, din timpul Revolutiei Franceze (1789-1794). 2. Vesta scurta purtata in timpul Revolutiei Franceze.
MENUET ~e n. 1) dans francez vechi, in trei timpi, cu caracter ceremonios, devenit dans de salon. 2) Melodie dupa care se executa acest dans. [Sil. -nu-et] /<fr. menuet
BOURREE s. n. 1. Vechi dans popular francez, cu ritm vioi; melodie dupa care se danseaza. 2. Un fel de f***t. [Pr.: bure] – Cuv. fr.
CAROLA, carole, s. f. dans medieval francez executat in cerc sau in lant. – Din fr. carole.
LOURE s.n. 1. Cimpoi in Franta. 2. Vechi dans popular francez, din Normandia, lent, jucat dupa acest instrument; melodia corespunzatoare. [Pr.: lur] (din fr. loure)
RIGODON s.n. Vechi dans popular francez, cu ritm vioi, plin de viata; melodia acestui dans. [< fr. rigodon].
BOURREE s.n. 1. Vechi dans popular francez, cu ritm vioi; melodia acestui dans. 2. Instrument muzical asemanator cu f*****l. [Pron. bu-re, pl. -euri. / < fr. bourree].
CARMANIOLA s.f. 1. (Rar) Cantec si dans revolutionar francez din 1789. 2. Vesta scurta purtata in timpul revolutiei franceze. [Pron. -nio-la. / < fr. carmagnole, cf. Carmagnola – oras din Italia].
MENUET s.n. Vechi dans popular francez, linistit si plin de gratie; melodia acestui dans. ♦ Parte a unei simfonii, a unei sonate etc., care se executa in trei timpi, urmand dupa un adagio sau un andante. [Pron. -nu-et, pl. -te, -turi. / < fr. menuet, cf. it. menuetto, germ. Menuett].
BOURREE [BU-RE] s. n. vechi dans popular francez, cu ritm vioi, cunoscut si ca dans de curte; melodia corespunzatoare. (< fr. bourree)
CANCAN2 s. n. dans excentric francez de cabaret, executat numai de femei, pe o melodie bazata pe ritmul cadrilului; french-cancan; melodia corespunzatoare. (< fr. cancan)
CURANTA s. f. 1. vechi dans popular francez cu o miscare vioaie; melodia corespunzatoare. 2. parte a suitei preclasice intre alemanda si sarabanda. (< fr. courante)
LOURE LUR/ s. n. 1. cimpoi in Franta. 2. vechi dans popular francez, din Normandia, lent, jucat dupa acest instrument; melodia corespunzatoare. (< fr. loure)
RIGAUDON / RIGODON s. n. vechi dans popular francez, de origine provensala, cu miscare vioaie, plin de temperament, devenit din sec. XVII dans de bal; melodia corespunzatoare. (< fr. rigaudon, rigodon)
CADRIL, cadriluri, s. n. dans de origine franceza, cu miscare lenta, constand dintr-un sir de figuri in cursul carora partenerii se schimba intre ei; melodia dupa care se executa acest dans. – Din fr. quadrille.
MENUET, menuete, s. n. Numele unui dans de origine franceza, cu caracter ceremonios si miscare moderata, devenit cu timpul dans de curte si apoi de salon; melodie dupa care se executa acest dans. ♦ A treia parte a simfoniei clasice. [Pr.: -nu-et. – Pl. si: menueturi] – Din fr. menuet.
CADRIL ~uri n. 1) dans de origine franceza, executat de patru perechi intr-un tempo lent, in timpul caruia partenerii se schimba intre ei. 2) Melodie dupa care se executa acest dans. /<fr. quadrille
GAGLIARDA s.f. Vechi dans italian si francez, cu ritm vioi, care se danseaza prin sarituri; melodia acestui dans. ♦ Parte dintr-o suita instrumentala care urmeaza dupa pavana. [Pron. galiarda. / < it. gagliarda, cf. fr. gaillarde].
cadril (cadriluri), s. n. – dans de origine franceza. Fr. quadrille, din sp. cuadrilla (REW 6921) cf. ngr. ϰαδρίλια.
CARMANIOLA s. f. 1. dans popular revolutionar francez din 1789; cantecul corespunzator. 2. vesta scurta purtata in timpul Revolutiei franceze. (< fr. carmagnole)
CAROLA s. f. dans popular medieval francez, in cerc sau in lant, lent, cu acompaniament instrumental sau vocal; melodia corespunzatoare. (< fr. carole)
PASSEPIED s.n. dans popular de origine franceza, asemanator menuetului, dar mai vioi; melodia acestui dans. [Pron. pas-pied. / < fr. passe-pied].
CARMANIOLA ~e f. ist. rar 1) Cantec popular francez, cantat pe timpul revolutiei burgheze (1789). 2) dans executat dupa aceasta melodie. 3) Vesta scurta purtata in timpul revolutiei franceze. [Sil. -ni-o-] /<fr. carmagnole
PASSE-PIED PASPIE/ s. n. dans popular in cerc, de origine franceza, asemanator menuetului, dar cu un tempo mai rapid; melodia corespunzatoare. (< fr. passe-pied)
CARPEAUX [carpo], Jean-Baptiste (1827-1875), sculptor francez. Compozitii pline de gratie si ritm („dansul”, pentru Opera din Paris); numeroase busturi („Imbufnatul”, „Amor ranit”, replici in Muzeul de Arta al Romaniei).
LANDET (LANDE), Jean Baptiste (?-1748), dansator si coregraf francez. Maestru de balet la Curtea regala suedeza (1727). Din 17930, profesor de dans la Sankt-Petersburg, fiind unul dintre intemeietorii scolii de dans de aici, nucleu al viitoarei Scoli a Teatrului Imperial. A introdus dansul clasic in Rusia.
OFFENBACH [ofenbak], Jacques (Jakob) (1819-1880), compozitor francez de origine germana. Intemeietor al operetei clasice franceze („Orfeu in infern”, „Frumoasa Elena”, „Pericola”, „Barba Albastra”, „Madame Favart”); opera comica „Povestirile lui Hoffmann”. A compus peste 100 de piese in ritm de dans (galop si cancan). Creatie caracterizata prin umorul, adesea burlesc si cu nuante satirice, exprimata cu verva si spontaneitate, prin farmecul evocator al melodiei.
VILANELA s. f. 1. poezia cu forma fixa (in literatura franceza), cu 18 versuri, pe doua rime. ◊ scurta poezie pastorala. 2. cantec vocal cu caracter dansant, de origine napolitana, din sec. XV-XVI, plin de vivacitate ritmica, de voie buna. 3. piesa cu caracter de dans taranesc, in tempo vioi. (< fr. villanelle, it. villanella)