Rezultate din textul definițiilor
BRISTOL, s. n. Hartie alba, groasa, de calitate foarte buna, din care se fac copertele de carti si cartile de vizita; p. ext. carte de vizita. – Din fr. bristol.

VELIN, -A, veline, adj. (In sintagmele) Hartie velina sau carton velin = hartie sau carton de calitate foarte buna, de culoare foarte alba, preparate dintr-o pasta fina. – Din fr. velin.

BRISTOL s.n. Carton alb, lucios, de calitate foarte buna, din care se fac copertele cartilor si cartile de vizita; (p. ext.) carte de vizita. [< fr. bristol, cf. Bristol – oras in Anglia].

BRISTOL s. n. carton alb, lucios, de calitate foarte buna, din care se fac copertele cartilor si cartile de vizita. (< fr. bristol)

VELIN, -A adj. (despre hartie, carton) neted, lucios, de calitate foarte buna. (< fr. velin)

BRISTOL s. n. Hartie alba, groasa, de calitate foarte buna, din care se fac copertele de carti si cartile de vizita; p. ext. carte de vizita. – Fr. bristol.

bunaTATE, (1 3, II) bunatati, s. f. I. 1. Insusirea de a fi bun, inclinarea de a face bine; p. ext. indurare, mila, blandete; bunete. 2. bunavointa, amabilitate. ◊ Expr. Ai bunatate (sau bunatatea) ori fa bunatatea (sa...) = te rog, fii bun (sa...). 3. Fapta buna, binefacere. 4. Gust bun, placut. II. (Concr.) 1. (La pl.) Mancare sau bautura (foarte) buna. 2. (Mai ales la pl.) Lucru de calitate (foarte) buna. 3. (La pl.) Averi, bogatii. – Lat. bonitas, -atis.

ZIBELINA, zibeline, s. f. 1. (Zool.) Samur (1). 2. Tesatura facuta din fire de lana de calitate buna, foarte putin rasucite, dezlanate si scamosate pentru a capata aspectul de zibelina (1). – Din fr. zibeline.

FAIN, -A, faini, -e, adj. (Reg. si fam.) Care este de foarte buna calitate. ♦ Frumos, minunat. – Din germ. fein.

FINETE, (2, rar) fineturi, s. f. 1. Insusire a ceea ce este fin1, delicat, placut la aspect, foarte subtire sau de foarte buna calitate. ♦ Raportul dintre lungimea unui fir textil si greutatea lui, care indica finetea (1) firului respectiv. ♦ Cantitatea de metal pretios dintr-un aliaj, care exprima finetea (1) aliajului. 2. Fig. Subtilitate, ingeniozitate. ♦ (La pl.; peior.) Rafinament. – Din fr. finesse.

SUPERFIN, -A, superfini, -e, adj. De cea mai buna calitate, foarte fin; superior. – Super- + fin. Cf. fr. superfin.

EXCELENTA ~e f. 1) Caracter excelent; calitate foarte buna. 2) (in tarile apusene) Titlu onorific, folosit si ca termen de reverenta, acordat ambasadorilor, ministrilor si demnitarilor bisericesti. ◊ Prin ~ in mod foarte reprezentativ; in cel mai inalt grad; eminamente. [G.-D. excelentei] /<fr. excellence, lat. excellentia

FIN2 ~a (~i, ~e) 1) (despre obiecte) Care este foarte mic; cu dimensiuni extrem de reduse. 2) Care denota multa gingasie; plin de gingasie. Fata ~a. 3) Care se impune prin grosime foarte mica; foarte subtire (si transparent). Panza ~a. 4) Care se impune prin calitate foarte buna; de calitate superioara. Vin ~. 5) (despre persoane) Care se distinge prin comportament subtil; cu purtari alese; manierat. 6) (despre manifestari ale oamenilor) Care denota o sensibilitate delicata; caracterizat prin nuante subtile. Aluzie ~a. 7) (despre simturi) Care vadeste sensibilitate si rafinament; de acuitate puternica. Gust ~. 8) (despre metale) Care este de o mare puritate; foarte pur. 9) Care discerne cele mai subtile relatii dintre lucruri; caracterizat prin subtilitate spirituala deosebita. Observatie ~a. /<fr. fin

LUX2 s. n. 1. exces de cheltuieli; trai imbelsugat si risipitor. ♦ de ~ = foarte elegant, de foarte buna calitate; care nu este absolut necesar. ♦ splendoare, eleganta; fast, somptuozitate. 2. (fig.) risipa, exces. (< fr. luxe, lat. luxus)

bunaTATE, (I 3, II) bunatati, s. f. I. 1. Insusirea de a fi bun, inclinarea de a face bine; p. ext. indurare, mila, blandete. 2. bunavointa, amabilitate. ◊ Expr. Ai bunatate (sau bunatatea) ori fa bunatatea (sa...) = te rog, fii bun (sa...). 3. Fapta buna, binefacere. 4. Gust bun, placut. II. (Concr.) 1. Mancare sau bautura (foarte) buna. 2. Lucru de calitate (foarte) buna. 3. (La pl.) Averi, bogatii. – Lat. bonitas, -itatis.

CUCUTENI 1. Com. in jud. Iasi; 1.438 loc. (1991). 2. Cultura neolitica (milen. 4-3 i. Hr.) raspindita in Moldova, Muntenia de NE, Transilvania de SE si in reg. dintre Prut si Nipru. Are mai multe faze de dezvoltare, notate cu A, A-B si B, si se caracterizeaza printr-o ceramica de foarte buna calitate, bogat si variat pictata, predominind decorul in spirala. Pe terit. Transilvaniei este cunoscuta sub numele de Ariusd, iar la E de Prut sub cel de Tripolie.

cristal n., pl. e (lat. crystallum si crystallus, vgr. krystallos, d. kryos, frig, ger, gheata [!], it. cristallo, fr. cristal; pol. krysztal. V. criolita, clondir). Forma simetrica pe care o iau unele substante minerale (sau si neminerale) cind trec din stare lichida in solida: cristale de cuart, de zahar. Sticla de cea mai buna calitate, foarte curata si limpede. Cristal de stinca, cuart. – Vulg. clestar (cu toate ca Delv. Iosif Anghel s.a. au avut rau gust de a zice asa supt [!] pretext ca asa zice poporu. In realitate, poporu nu stie de acest cuvint). Biblia d. 1688 zice cristal, probabil dupa pol. ori dupa ung. kristaly, de unde Ardelenii zic cristal. Alte forme vulgare is crestal si clistar.

FAIN ~a ( ~i, ~e) fam. Care are calitati deosebite; foarte bun. /<germ. fein

LANA1 ~i f. 1) Par moale si lung care acopera corpul unor animale, mai ales al oilor, si care, prelucrat, se transforma in fibre textile. ~ tigaie. ◊ ~ in ~ a) se spune despre tesaturi care au urzeala si batatura din lana curata; b) care este foarte bun, de calitate superioara. 2) mai ales la pl. Cantitate de astfel de par tuns o data de pe o oaie. [G.-D. lanii] /<lat. lana

ODATA2 adj. invar. Care este foarte bun; cu calitati excelente. ~ baiat. /o + data

INTAI2 num. ord. (cand preceda un substantiv, se folosesc formele hotarate intaiul, intaia). 1) Care preceda pe al doilea; primul. Locul ~. Clasa ~. Intaiul pacient.De mana ~ de calitatea cea mai buna; foarte buna. Felul ~ fel de bucate fierbinti, continand mult lichid. Intaiul-nascut copilul nascut inaintea celorlalti copii; primul copil. 2) rar Care este inainte; in frunte (prin importanta sau valoare); care este mai remarcabil. calitatea ~. /<lat. antaneus

ZIBELINA, zibeline, s. f. 1. (Zool.) Samur. 2. Tesatura facuta din fire de lana de calitate buna, cu firul foarte putin rasucit, dezlanat si scamosat pentru a capata aspectul blanii de zibelina (1).Fr. zibeline.

EXTRAFIN, -A, extrafini, -e, adj. De o calitate superioara; foarte fin, extraordinar de bun. – Din fr. extra-fin.

EXTRAFIN, -A adj. foarte fin, de cea mai buna calitate. [Cf. fr. extra-fin].

EXTRAORDINAR, -A adj. 1. (adesea adv.) Cu totul deosebit, iesit din comun, neobisnuit, exceptional. 2. (Despre legi, adunari etc.) Care nu este, nu se tine, nu are loc potrivit regulilor obisnuite. 3. (Despre oameni) Cu mari calitati; eminent, exceptional. ♦ (Despre lucruri) foarte bun, excelent [Cf. fr. extraordinaire, lat. extraordinarius].

SUPERFIN, -A adj. foarte fin, de cea mai buna calitate; suprafin, extrafin. [Cf. fr. superfin].

EXTRAORDINAR, -A adj. 1. (si adv.) iesit din comun, neobisnuit, exceptional. 2. (despre legi, adunari etc.) care nu este, nu se tine potrivit regulilor obisnuite. 3. (despre oameni) cu mari calitati; eminent, exceptional. ◊ (despre lucruri) foarte bun, excelent. (< fr. extraordinaire, lat. extraordinarius)

SUPERFIN, -A adj. foarte fin, de cea mai buna calitate; extrafin. (< fr. superfin)

EXTRAORDINAR, -A, extraordinari, -e, adj. 1. (Adesea adverbial), Care este cu totul deosebit, care iese din comun; neobisnuit, nemaipomenit, formidabil, exceptional; (despre oameni) dotat cu calitati deosebite, exceptionale; (despre lucruri etc.) foarte bun. 2. (Despre legi, masuri, functii etc.) Care depaseste cadrul unei reguli, unei masuri obisnuite. – Din fr. extraordinaire, lat. extraordinarius.

FIN1, -A, fini, -e, adj. 1. Care este foarte mic; (mic si) delicat, placut la aspect, gingas. ♦ (Despre tesaturi) foarte subtire (si straveziu) 2. De (cea mai) buna calitate (in ce priveste materialul si executia). ♦ (Rar; despre metale) Curat, pur, neamestecat. 3. Fig. (Despre idei, ganduri) Subtil, ingenios; (despre organe de simt sau simturi) care percepe cele mai mici nuante; ager, sensibil. ♦ (Despre zambet) Abia perceptibil. ♦ (Despre oameni) Cu purtari alese. – Din fr. fin.

bunatate (bunatati), s. f.1. Insusirea de a fi bun. – 2. Blindete, dulceata. – 3. Serviciu, favoare. – 4. calitate buna, valoare. – 5. Bunuri, bogatii, averi. – 6. (Pl.) Mincare sau bautura foarte buna. – Mr. bunatate, megl. bunatati. Lat. bŏnitātem (Puscariu 238; REW 1206; Candrea-Dens., 196; DAR); cf. it. bonta, prov. bontat, fr. bonte, sp. bondad, port. bondade.Der. imbunatati, vb. ( a face ca ceva sa devina mai bun).

bunatate f., pl. ati (lat. bonitas, -atis, it. bonta, pv. bontat, fr. bonte, sp. bondad, pg. bondade). calitatea de a fi bun. O bunatate de om, un om foarte bun. A face cuiva o bunatate, a-i face un bine, un serviciu. Ia fa bunatate si..., ia fa bine, ia fa-mi placere si... Pl. bunatati, lucruri bune de mincat.

STAPANI, stapanesc, vb. IV. Tranz. A detine un bun in calitate de proprietar, a avea ceva in proprietate, a poseda. 2. Tranz. A cunoaste foarte bine un domeniu de activitate, o specialitate, o doctrina; a poseda cunostinte temeinice (teoretice si practice) intr-un anumit domeniu. ◊ Expr. A stapani o limba (straina) = a vorbi corect si curent o limba (straina). 3. Refl. Fig. (Despre oameni) A se retine (de la manifestarea unui sentiment, a unei porniri etc.); a se infrana, a se domina; a avea stapanire de sine. ♦ Tranz. A potoli, a tempera, a inabusi o pornire, un sentiment etc. ♦ Tranz. A opri, a impiedica pe cineva de la ceva; a tine in frau, a struni. 4. Intranz. A domni intr-o tara, a guverna, a conduce. 5. Tranz. Fig. (Despre propriile idei, sentimente etc.) A tine pe cineva sub influenta sau stapanirea sa; a domina. – Din stapan.

GROZAV, -A, grozavi, -e, adj. 1. Care produce groaza (prin aspect, manifestari, consecinte); groaznic, ingrozitor. 2. Care este extrem de puternic, de violent, de intens, de mare. Vant grozav. ♦ (Adverbial) Tare, mult; foarte, extrem de... 3. Care iese cu totul din comun prin calitatile sale; remarcabil; exceptional. ◊ Expr. A se crede grozav = a avea o parere exagerat de buna despre sine. ♦ Curajos. ◊ Expr. (Substantivat) A face pe grozavul = a se lauda, a se mandri (in mod nejustificat) cu calitatile sale, a se grozavi. – Din bg. grozav.

SIMPLU ~a (~i, ~e) 1) (in opozitie cu compus) Care este omogen prin compozitia sa. Substante ~e.Floare ~a floare cu un singur rand de petale si de stamine. 2) (in opozitie cu complicat) Care poate fi inteles de oricine; necomplicat; elementar. Problema ~a. 3) si adverbial Care este lipsit de artificii sau rafinament; natural; neafectat. ◊ ~ ca buna ziua foarte simplu. 4) (in opozitie cu dublu) Care consta dintr-o singura parte. Usa ~a. 5) (despre persoane) Care nu se evidentiaza din altii; de rand. Muncitor ~. 6) Care este inferior ca pret sau calitate. Incaltaminte ~a. [Sil. sim-plu] /<fr. simple

CEVA pron. nehot., adj. nehot., adv. I. Pron. nehot. 1. Un lucru oarecare; oarece. ◊ Expr. A fi (sau a ajunge etc.) ceva de speriat, se spune despre cineva sau despre ceva care iese din comun (in bine sau in rau), care provoaca uimire, spaima etc. Asa ceva = un lucru ca acesta. E ceva de el (sau de capul lui) = are (unele) calitati. 2. Un lucru (cat de) mic, o cantitate, o parte (cat de) neinsemnata, (cat de) putin. Sa fac si eu ceva cat stau aici. 3. Lucru important, valoros, mult. II. Adj. nehot. 1. Oarecare, oarecat, catva. 2. (Fam.) foarte bun, foarte frumos. ◊ Expr. Mai ceva = mai de seama, mai frumos, mai bun sau mai rau, mai urat etc. III. Adv. Intrucatva, putin, cat mai (sau cat de) putin. ♦ (Repetat) Cat de cat, macar, (foarte) putin. – Ce + va.

RAU2 rea (rai, rele) 1) (in opozitie cu bun) Care are insusiri negative; lipsit de calitati bune. Purtare rea. ◊ Viata rea (sau trai ~) viata plina de greutati; trai zbuciumat. Vorbe rele barfeli; calomnii. Veste rea veste care intristeaza. ~ conducator de caldura (sau de electricitate) care nu transmite caldura (sau electricitate). A duce casa rea cu cineva a se certa tot timpul; a trai in dusmanie. A-si face sange ~ (sau inima rea) a se mahni; a se intrista. 2) Care este cainos la suflet; plin de rautate; avan. Om ~. ◊ Poama rea (sau soi ~) persoana cu apucaturi, deprinderi urate. ~ de mama focului foarte rau. ~ la inima lipsit de omenie; hain. 3) (despre actiuni, fapte ale oamenilor) Care contravine regulilor moralei. Purtare rea. Deprinderi rele. 4) (in superstitii) Care aduce sau prevesteste nenorociri. Semn ~. Vis ~. /<lat. reus



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)