Rezultate din textul definițiilor
SPICUI, spicuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A culege spice (1) din lan; a aduna spicele ramase dupa secerat. 2. Fig. A culege (de ici, de colo), a extrage (materiale documentare) din diferite izvoare (alegand dintr-o cantitate mai mare). [Prez. ind. si: spicui] – Spic + suf. -ui.
A CRAMPOTI ~esc tranz. reg. 1) (obiecte) A taia la nimereala in bucati marunte; a cioparti; a ciocarti. 2) A manca putin, luand de ici, de colo cate o bucatica. /Orig. nec.
RATACI, ratacesc, vb. IV. 1. Refl. A pierde drumul, a gresi directia, a nu mai sti unde se afla. ♦ A se pierde de cineva; a se razleti. ♦ intranz. A umbla de ici-colo cautand drumul, incercand sa iasa la liman, sa se orienteze, sa ajunga la tinta. 2. Intranz. A pribegi, a hoinari, a colinda. ♦ Refl. A se aseza intr-un loc strain; a se aciua, a se pripasi. 3. Tranz. A nu mai sti unde a fost pus sau unde se gaseste cineva sau ceva; a pierde. ♦ Refl. A ajunge, a se afla intr-un loc unde nu se astepta nimeni sa se afle. – Din lat. *erraticire (= *erraticare < erraticus).
PETIC, petice, s. n. 1. Fasie (nu prea mare) taiata, rupta sau ramasa dintr-o tesatura, dintr-o bucata de piele, dintr-o hartie etc.; spec. bucata dintr-un material cu care se repara, prin aplicare si coasere sau lipire, obiecte de stofa, de piele etc. rupte sau gaurite. ◊ Expr. Si-a gasit sacul peticul sau cum e sacul, si peticul, se spune despre doi insi asociati care au aceleasi cusururi. (A nu se mai tine) petic de petic, (se spune despre) haine foarte zdrentuite. A-si da in petic = a-si da pe fata, a-si arata, fara voie, anumite cusururi. 2. Suprafata mica de teren (cultivabil). 3. P. a**l. Bucata, portiune mica din ceva (in raport cu intregul). Se vede ici-colo cate un petic de zapada. [Var.: petec s. n.] – Cf. lat. pittacium.
PRESARA, presar, vb. I. Tranz. A imprastia peste ceva, a arunca ici-colo cate putina sare, faina, nisip etc.; p. gener. a imprastia, a raspandi, a risipi. – Pre2 + sara.
DINcolo adv. 1. In partea cealalta, in partea opusa vorbitorului. Loc. adj. De dincolo = care se afla in cealalta parte; care se afla peste hotare. ◊ Loc. prep. Dincolo de... = a) in partea cealalta a...; b) in afara celor spuse. Pe dincolo = in partea cealalta (trecand de-a curmezisul sau pe ocolite), prin cealalta parte. ♦ (In credintele religioase) In lumea cealalta, in lumea de apoi. 2. (In corelatie cu „ici”, „colo”, „aici” etc.) In alta parte. Aici infloreste o floare, dincolo un copac. ◊ Expr. Asa si pe dincolo = asa cum s-a spus mai sus, in felul in care se cunoaste sau intr-un fel pe care vorbitorul nu vrea sa-l spuna [Acc. si: dincolo] – De4 + incolo.
ici-colo (ici, colo) loc. adv.
ciuguli (-lesc, -it), vb. – 1. Despre pasari, a ciupi de ici colo cu ciocul mincare. – 2. A paste, a rupe iarba, a minca lujeri. – 3. A minca pe apucate, a minca dintr-un aliment cite putin, luind de ici si de colo. – 4. A spicui, a culege de ici si de colo. – 5. (Refl.) A se mingiia. – Var. ciogoli, ciumeli, ciumuli. Creatie expresiva (Graur, BL, IV, 91), pentru a carei consonanta cf. ciocani, giugiuli, ciufuli, jumuli, etc. Este posibil sa existe o legatura cu cioc „plisc” (Cihac, II, 53; Tiktin), dar aceasta ipoteza nu pare necesara. Este putin probabila der. din mag. csokolni „a saruta” (Scriban, Arhiva, 1912), sau din mag. csogolni „a curata de coaja” (DAR). Sensul 5 indica o confuzie cu giugiuli. – DAR considera ciumeli ca fiind cuvint distinct, dar nu este posibil sa separam pe ciuguli de ciumuli. Cf. cimili.
ALOCURI adv. (Adesea precedat de prep. „pe”) In unele locuri, pe ici pe colo. [Var.: alocurea adv.] – A2 + locuri.
CEAC-PAC adv. (Fam.) Asa si asa, nici prea bine, nici prea rau. [Var.: ceat-pat adv.] – Din tc. catpat „din cand in cand; pe ici pe colo”.
ICI adv. (Pop.) Aici. ◊ (Pe) ici, (pe) colo sau ici si colo ori ici si ici, ba ici, ba colo = din loc in loc, la distante mari. [Var.: icea adv.] – Lat. *hic-ce.
COLEA adv. (Pop.) 1. (Cu sens local) (Pe) aici (pe) aproape, in apropiere, alaturi. Sta colea. ◊ Expr. Ici (si) colea sau pe ici, (pe) colea = pe alocuri. De ici, (de) colea = de aici (si) din alta parte, dintr-un loc in altul. Colea si colea = rar, putin; pe ici pe colo. Ba ici, ba colea = in toate partile, pretutindeni. De colea pana colea = dintr-un loc intr-altul, incoace si incolo. Mai colea de... = ceva mai departe de... 2. (Cu sens temporal) Atunci, in timpul cand..., in momentul cand... ◊ Expr. Cand colea, se spune pentru a pregati pe ascultator ca urmeaza ceva neasteptat. 3. (Cu sens modal) Cu adevarat, intr-adevar. Castiga colea, nu gluma. ◊ Expr. Stii, colea = zdravan; de soi; asa cum trebuie; extraordinar. [Acc. si: colea] – Din acolea.
COLO adv. (Cu sens local) Acolo. ◊ Expr. De colo (pana) colo = dintr-un loc intr-altul, de la un capat la altul, incoace si incolo, peste tot. (Pe) ici, (pe) colo sau colo si colo = din loc in loc, pe alocurea, foarte rar. Pe colo..., pe dincolo = intr-o parte..., intr-alta. Cat colo = la oarecare departare. Cand colo = (exprimand o surprindere) de fapt, in realitate. A se cunoaste (sau a se vedea etc.) cat de colo = a se cunoaste (sau a se vedea etc.) de departe, a fi foarte evident. Ia te uita colo! = (exprimand mirarea) i-auzi! de unde si pana unde? [Acc. si: (pop.) colo] – Din acolo.
SPORADIC, -A, sporadici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Care apare, care se manifesta pe ici, pe colo sau din cand in cand; lipsit de continuitate; distantat, rar; imprastiat, dispersat, razlet, izolat; intamplator. – Din fr. sporadique.
STINGHER, -A, stingheri, -e, adj. 1. Care este doar ici si colo; izolat, razlet, singur. ♦ Care se simte undeva strain, dezorientat, stanjenit. 2. Care a ramas fara pereche; desperecheat. – Et. nec.
CRAMPOTI, crampotesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A taia, a rupe, a sfasia in bucati inegale; a cioparti. ♦ A manca fara randuiala, de ici de colo, cate putin. – Din crampot (putin folosit, „bucata”, et. nec.).
ALOCURI adv. : Pe ~ in unele locuri; pe ici, pe colo. [Var. alocurea] /a + locuri
A SE INVARTI ma ~esc intranz. 1) A face o miscare de rotatie (in jurul axei sale sau al altui obiect); a realiza miscari circulare; a se roti. Pamantul se ~este. ◊ ~ casa (sau locul, pamantul) cu cineva a fi apucat de ameteli. 2) A umbla incolo si incoace (fara rost). ◊ ~ ca o curca chioara a umbla de ici pana colo (incurcand lumea). 3) A folosi in mod constient mijloace dubioase pentru a obtine ceva. /in + sl. vruteti
PASSIM adv. (Folosit pentru trimiteri la diferite pasaje din opere sau din autori) In diverse locuri, ici si colo. [< lat. passim].
ciosmoli, ciosmolesc, vb. IV (reg.) 1. (refl.) a se framanta, a se agita, a se zbuciuma, a se zvarcoli (in asternut); (despre porci) a se tavali in noroi, a se innamoli. 2. a se codi, a ezita (sa faca ceva). 3. a mesteca ceva in gura, a molfai. 4. a gusta de ici si colo; a linchi.
piscura1, piscur si piscurez, vb. I (reg.) 1. a pisca, a ciupi, a pitiga. 2. a toarce neuniform (cu portiuni mai groase si mai subtiri). 3. (refl.; despre haine, stofe) a se roade, a se gauri usor, ici si colo. 4. (refl.; despre grau) a ramane nedezvoltat, pipernicit. 5. a cauta sa insele pe altii, a umbla cu smecherii. 6. (despre bauturi alcoolice) a intepa, a pisca.
piscurat1, piscurata, adj. (reg.) 1. (despre firele de lana, de bumbac toarse) care nu are o grosime uniforma, tors neuniform, cu noduri. 2. (despre haine, tesaturi etc.) care este ros sau gaurit usor, ici si colo; care are goluri. 3. (despre grau) care a ramas nedezvoltat, pipernicit; (despre boabe) sec, mic.
SPORADIC, -A adj. (adesea adv.) Care apare ici si colo, din cand in cand; razlet, dispersat, intamplator. [< fr. sporadique, cf. gr. sporadikos].
PASSIM adv. (pentru trimiteri la diferite pasaje din opere sau din autori) in diverse locuri, ici si colo. (< lat. passium)
SPORADIC, -A adj. (si adv.) care apare ici si colo, din cand in cand; razlet, dispersat. (< fr. sporadique)
ALOCURI adv. (Adesea precedat de prep. „pe”) In unele locuri, pe ici pe colo. [Var.: alocurea adv.] – Din a2 + locuri.
CEAC-PAC adv. (Fam., rar) Asa si asa, nici prea bine, nici prea rau. [Var.: ceat-pat adv.] – Tc. catpat „rar, pe ici pe colo”.
LEGUMI, legumesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A manca sau a bea cate putin, de ici si de colo; a manca sau a bea cu masura sau fara pofta; a ciuguli. ♦ A degusta, a savura. – Din leguma.
CIUGULI, ciugulesc, vb. IV. Tranz. 1. (Despre pasari) A ciupi de ici si de colo cu ciocul lucruri de mancare; a manca apucand hrana cu ciocul. 2. (Fam.; despre oameni) A manca dintr-un aliment, luand numai cate putin, de ici si de colo. – Et. nec.
pospai, pospaiesc si pospai, vb. IV (inv. si reg.) 1. a acoperi, a asterne, a inveli, a presara cu un strat de subtire, fin, superficial; a acoperi presarand. 2. a tencui, a fatai. 3. a murdari. 4. (fig.; despre obiecte, treburi, sarcini etc.) a face, a executa in mod superficial, de mantuiala sau cu greutate. 5. (despre alimente) a manca repede, putin, de ici si de colo, in sila; a frunzari, a paspai. 6. (inv.; despre oameni) a invata, a instrui, a pregati superficial. 7. (refl.; fig.) a se imbraca sumar sau cu putina cheltuiala. 8. (in forma: pospaia) a face mai rar, mai moale, mai pufos, mai afanat (parul din tesaturi).
LEMPAI, lempaiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A manca pe alese, a lua cate putin, alegand de ici si de colo.
ADUNA, adun, vb. I. I. 1. Tranz. A strange la un loc ceea ce se afla raspandit, imprastiat, risipit; a ridica de pe jos. 2. Tranz. A aduce din toate partile; a strange, a concentra. 3. Tranz. si refl. A (se) ingramadi, a (se) ghemui. In ochii mei lacrimi s-aduna (COSBUC). 4. Tranz. A culege (alegand de ici si de colo). Merg s-adune Mure fetele (COSBUC). 5. Tranz. A pune deoparte bani sau alte bunuri materiale; a agonisi. II. Tranz. A totaliza mai multe numere intr-unul singur. III. Tranz. si refl. A (se) apropia unii de altii; a (se) strange formand un singur grup. ◊ Expr. (Tranz.) Parca a tunat si i-a adunat, se zice despre oameni foarte deosebiti unii de altii stransi la un loc. ♦ Refl. A se intalni, a veni deseori in contact cu altii. – Lat. adunare.
AB HOC ET AB HAC (lat.) de ici si de colo – A vorbi ab hoc et ab hac, a vorbi anapoda, a spune vrute si nevrute. V. A tort et a travers.
ici adv. pop. Aici ◊ Pe ~, pe colo (sau ba ~, ba colo) din loc in loc. [Monosilabic. Var. icea] /<lat. hic, ~ce
colo adv. In locul acela; acolo. ◊ Din ~ din partea aceea; dintr-acolo. Pe ~ prin partea aceea; pe acolo. ici (si) ~ din loc in loc; pe alocuri. De ~ pana ~ dintr-un loc in altul; incoace si incolo. Cat ~ la o departare considerabila. Cand ~ in realitate; in loc de aceasta. /Din acolo
aci (vest) si aici, aicea (est) adv. (lat. accu-hic; it. qui, cat. sp. pg. aqui, fr. ici). In acest loc, in opoz. cu acolo. Aci e aci, aci e greutatea. De aci in ainte [!] (sau in colo), de acum in ainte, incepind din acest loc ori moment. Aci... aci, acum... acum, cind... cind: aci ride, aci plinge. Cit pe aci sau pe aci, pe aci (mold. cit pe ce), mai mai, aproape sa – Si acia, acie si acilea (vest).