Rezultate din textul definițiilor
OVER subst. Stil de inot rapid pe o parte, cu picioarele in forma de foarfece, cu bratul adus din spate in fata pe deasupra apei. [Pr.: ovar] – Cuv. engl.

COLAC, colaci, s. m. 1. Un fel de paine, de obicei in forma de inel, impletita din mai multe suluri de coca. ◊ Colaci domnesti = daruri obligatorii trimise domniei de orasele din Tara Romaneasca si din Moldova. ◊ Expr. A se face colac = a se aseza, a se culca cu corpul incolacit. Colac peste pupaza = se zice cand la un necaz sau la o nenorocire se adauga un alt necaz sau o alta nenorocire. A umbla dupa (sau a astepta) colaci calzi = a umbla dupa (sau a astepta) lucruri bune, placute si venite de-a gata. A astepta (sau a primi pe cineva) cu colaci calzi = a face (cuiva) o primire buna. 2. Obiect de metal, de lemn, de cauciuc etc. de forma inelara. ◊ Colac de salvare = inel de pluta sau de cauciuc umflat cu aer, cu ajutorul caruia o persoana (naufragiata) se poate mentine deasupra apei; centura de salvare. ♦ Imprejmuire de piatra sau de lemn in jurul unei fantani; ghizd. 3. Rotocol de fum (de tigara). – Din sl. kolacĩ.

PLUTI vb. 1. v. naviga. 2. a sta. (Uleiul ~ deasupra apei.) 3. v. zbura.

STA vb. 1. v. opri. 2. v. poposi. 3. v. aseza. 4. v. sedea. 5. v. intarzia. 6. v. zabovi. 7. v. astepta. 8. v. locui. 9. v. stationa. 10. v. ramane. 11. v. petrece. 12. a se tine. (Stai drept!) 13. a se opri, (fig.) a incremeni. (Ceasul a stat la orele 12.) 14. v. inceta. 15. v. afla. 16. a atarna, a spanzura. (Pe perete sta un tablou.) 17. a-i sedea. (Iti sta foarte bine haina asta!) 18. a pluti. (Uleiul sta deasupra apei.) 19. v. consta. 20. v. reduce.

DEJOJARE s.f. Manevra in timpul decolarii unui hidroavion, prin care acesta este ridicat cu coca deasupra apei spre a micsora rezistenta la inaintare. [Dupa fr. dejaugeage].

OVAR s.n. Stil de inot rapid pe o parte, care se executa cu sau fara scoaterea bratului deasupra apei. [< engl. over].

DEJOJARE s. f. manevra in timpul decolarii unui hidroa-vion, prin care acesta este ridicat cu coca deasupra apei spre a micsora rezistenta la inaintare. (dupa fr. dejaugeage)

OVER [OVAR] s. n. stil de inot rapid, pe o parte, care se executa cu, sau fara scoaterea bratului deasupra apei. (< engl. over)

reteza (retez, at), vb.1. A scurta, a taia, a transa. – 2. A curata stupul. – Var. rateza. Origine indoielnica. Nici una din multele ipoteze prezentate nu este acceptabila. Din sl. rezati „a scurta” (Cihac, II, 310) nu este posibil din punct de vedere fonetic; din sl. otrezati (Cretu 362; Weigand, BA, II, 258; Pascu, Beitrage, 12) nu este mai simplu. Din lat. *recaediārecaedere (Puscariu, Conv. lit., XXXIX, 305; Puscariu 1457; REW 7106; Puscariu, Dacor., I, 325; Rosetti, I, 171) nu are nici o probabilitate, cf. Tiktin; lat. *recidiārerecidere (Giuglea, Dacor., II, 221) prezinta aceeasi problema fonetica, care pare insolubila. Altii au pornit de la lat. *retundiāre, cf. fr. rogner (Candrea, GS, III, 227; Candrea); din lat. *retizāre „a taia crengile care atirna deasupra apei”, de la retae (Graur, BL, IV, 110); din gr. αίρετίζω „a alege” (Scriban), a carui explicatie semantica pare deficienta; din sl. retęzu „zavor” (Conev 80); toate aceste ipoteze sint neverosimile. Explicatia lui P. Papahagi, Dunarea, IV, 122-4 (Lozovan 250) nu este accesibila. In cercetarea originii acestui cuvint, trebuie sa se tina seama de sensul lui foarte special, acela de „a taia potrivind” sau „a taia alegind”, cum se face de exemplu la taierea parului, la curatirea unui copac etc. Daca se ia in consideratie aceasta nuanta, ne putem gindi ca nu este o var. a lui *neteza, din lat. *nitidiāre „a curata nivelind”; cf. netezi, care este un der. interior, pornind de la neted. Schimbarea initialei nu este clara; dar coincide cu cea de la rinchezanincheza. Der. retez, s. n. (tais, custura; diametru); retezatura, s. f. (taiere, taietura; unealta de marcat vitele).

CENTURA, centuri, s. f. 1. Curea lata de piele, mai rar de panza, cu care se incing militarii peste mijloc si de care agata sabia, baioneta etc.; centiron. ◊ Expr. Pana la centura = de la umeri pana la talie. ♦ Centura de gimnastica = cingatoare lata, folosita pentru a sustine corpul la unele exercitii de gimnastica. Centura ortopedica = dispozitiv folosit in unele afectiuni ale sistemului osos, pentru mentinerea corpului in pozitie corecta. Centura de salvare = dispozitiv fixat in jurul taliei, care serveste la mentinerea unui naufragiat deasupra apei; colac de salvare. Centura de siguranta = dispozitiv de protectie a muncitorilor care lucreaza pe stalpi la inaltime, constituita dintr-o cingatoare lata si o franghie de sustinere. 2. (In expr.) Cale ferata de centura = cale ferata care inconjura un oras. Centura de forturi = zona fortificata in jurul unei asezari care prezinta interes strategic. 3. (In expr.) Centura pelviana = oasele bazinului. – Fr. ceinture.

SLALOM, slalomuri, s. n.. Coborare pe schiuri intr-o succesiune de viraje. ♦ Proba din schiul alpin care consta in coborarea in doua manse a unei pante, prin anumite puncte de trecere obligatorii (denumite porti). ◊ Slalom nautic = ramura din sportul nautic care consta in parcurgerea unui traseu, cu caiacul sau cu canoia, pe ape curgatoare si tumultoase, printre obstacole suspendate deasupra apelor. – Din fr. slalom.

PRODUF, produfuri, s. n. (Reg.) Gaura, copca facuta in gheata formata deasupra unei ape. [Var.: preduf s. n.] – Din sl. produhu.

NERITIC, -A adj. Zona neritica = zona a fundului marii situata in apropierea tarmului, continand depuneri de scoici, nisip, pietrisuri si avand o flora si o fauna bogata. ♦ (Despre organisme marine) Care traieste liber in apa de deasupra platformei litorale. [< fr. neritique, cf. gr. nerites – scoici de mare].

AEROGLISOR s. n. vehicul autopropulsat pe perna de aer, care se deplaseaza prin alunecare deasupra solului sau apei; hovercraft; naviplan. (< fr. aeroglisseur)

AMBARCA vb. I 1. tr., refl. A (se) urca la bordul unei nave. V. imbarca. 2. tr. (despre nave) A fi izbit de valuri pe deasupra bordului. ♦ intr. (despre apa) A izbi, a patrunde peste bord. [< fr. embarquer].

SUPERIOR, -OARA I. adj. 1. asezat in partea de sus; deasupra. ◊ (despre cursuri de apa) spre izvor. 2. care are un loc inalt (intr-o ierarhie). 3. care se distinge prin calitati, prin merite deosebite. ◊ la un nivel mai inalt. ♦ matematici ~ oare = parte a matematicii care foloseste metode de cercetare foarte complexe; invatamant ~ = treapta a invatamantului care urmeaza dupa cel liceal; studii ~ oare = studii universitare. II. s. m. f. cel care ocupa un loc mai important intr-o ierarhie, cel care are un grad mai mare decat altul. (< lat. superior, fr. superieur)

BOTA1, bote, s. f. 1. Vas din doage de lemn inalt ca o cofa si infundat la amandoua capetele, cu o mica deschidere pe capacul de deasupra, care serveste pentru transportarea apei sau pentru pastrarea bauturilor alcoolice. 2. (Reg.) Donita. – Et. nec.

CASTEL, castele, s. n. 1. Cladire mare, medievala, prevazuta cu turnuri si cu creneluri, inconjurata de ziduri si de santuri, care servea ca locuinta seniorilor feudali; (astazi) casa mare care imita arhitectura medievala. ◊ Expr. Castele in Spania = visuri irealizabile, planuri fantastice, iluzii desarte. 2. (In sintagma) Castel de apa = constructie speciala (in forma de turn) care serveste ca rezervor de apa. 3. Fiecare dintre constructiile situate deasupra puntii superioare a unei nave. – Din lat. castellum. Cf. pol. kasztel, it. castello.

SITULA s.f. (Arheol.) Vas de metal de forma unei galeti moderne, prevazut cu o toarta mobila deasupra si folosit la scos apa. [< lat. situla].

SITULA s. f. (arheol.) vas de metal, ca o caldarusa tronconica, cu o toarta mobila deasupra si folosit la scos apa. (< lat. situla)

TERITORIU s. n. 1. spatiu geografic determinat prezentand o unitate fizica sau politica. ◊ portiune de pe glob, incluzand uscatul, subsolul, apele si spatiul aerian de deasupra lor, care se afla sub suveranitatea deplina si exclusiva a unui stat. 2. spatiu limitat care asigura necesitatile de supravietuire, alimentare si aparare ale unui animal sau grup de animale. 3. (anat.) ansamblu de organe, muschi si portiuni ale pielii in care este distribuit un vas sau un nerv. (< lat. territorium, fr. territoire)

BOTA1, bote, s. f. 1. Vas de lemn, inalt ca o cofa si infundat la amandoua capetele, cu o mica deschidere in fundul de deasupra, care serveste pentru transportarea apei sau pentru pastrarea bauturilor alcoolice. 2. (Reg.) Donita.

SUPERIOR, -OARA adj. 1. Asezat in partea de sus; deasupra, de sus. ♦ (Despre cursuri de apa) Care se afla spre izvor. 2. Care are un loc inalt (intr-o ordine, intr-o ierarhie). 3. Care se distinge, se deosebeste prin calitati, prin merite deosebite; care este la un nivel mai inalt. ♦ Matematici superioare = parte a matematicii care foloseste metode de cercetare foarte complexe. // s.m. si f. Cel care ocupa un loc mai important intr-o ierarhie fata de cei pe care ii are in subordine; cel care are un grad mai mare decat altul. [Pron. -ri-or. / cf. lat. superior, fr. superieur].

PELAGIC, -A, pelagici, -ce, adj. 1. (In sintagma) Zona pelagica = totalitatea apelor din lacuri, mari si oceane situate deasupra zonelor de fund (incepand de la adancimea de circa 200 m). ♦ Care se refera la zona definita mai sus, care apartine acestei zone; (despre plante si animale) care traieste, plutind liber in apele acestei zone. 2. (Rar) Marin. – Din fr. pelagique.

SUPRAFATA ~ete f. 1) Partea de deasupra a unui corp. ~ata Pamantului. La ~ata apei.La ~ a) in partea exterioara; b) fara a patrunde in esenta lucrurilor; in mod superficial. De ~ care este lipsit de profunzime; superficial. 2) fig. Partea de dinafara a unui lucru; aparenta; exterior. 3) Figura geometrica formata prin deplasarea unei linii; arie. ~ arabila. ~ata unui triunghi.~ de receptie teritoriu pe care isi aduna apele un bazin, un rau, un lac sau o mare. [G.-D. suprafetei] /supra- + fata

ZACATOARE, zacatori [si zacatoare] s. f. 1. Vas mare cu doage, in care se pastreaza vinul sau rachiul si care se umple mereu din alte butoaie; cada ♦ Vas mare cu gura larga, ingropat in pamant, in care se aduna si se strivesc strugurii, pentru a fi lasati sa fiarba. 2. Vas mare de lemn, captusit cu tinichea, in care se pun la dospit pieile pentru tabacit. ♦ Vas in care se depoziteaza provizoriu pestele la cherhana. 3. Denumita si piatra zacatoare = (intr-o moara de apa) piatra (fixa) aflata in partea inferioara a morii, deasupra careia se roteste piatra alergatoare (mobila). 4. Loc unde stau vitele la odihna ziua; (in special) Loc la stana unde se odihnesc oile dupa muls; staniste. (din zacea) [si DLRLC]

DREN, drenuri, s. n. 1. Conducta sau canal care colecteaza si evacueaza apa de pe un teren apos, coboara nivelul unei panze de apa din sol etc. ♦ Strat de piatra sparta sau de pietris asezat in spatele unui zid de sprijin sau deasupra unei bolti de pod sau de tunel, care colecteaza apa de infiltratie. 2. Tub sau mesa de bumbac care inlesneste scurgerea secretiilor dintr-o plaga. [Var.: (2) drena s. f.] – Din fr. drain.

SUPERIOR1 ~oara (~ori, ~oare) 1) Care se gaseste in partea de sus; situat deasupra. Strat ~.Membre ~oare mainile la om. Curs ~ al unei ape curgatoare sector care se afla mai aproape de izvor decat de varsare. 2) Care ocupa treapta cea mai inalta intr-o ierarhie; suprem; prim. Calitate ~oara.Ofiter ~ ofiter cu grad mai inalt decat al capitanului. Animal ~ (sau planta ~oara) animal (sau planta) care se afla pe treapta cea mai avansata a unei evolutii. 3) Care a atins un nivel inalt de evolutie; cu o evolutie avansata. Vegetatie ~oara. 4) (despre persoane si despre manifestarile lor) Care denota cunostinte, merite, forta mai mare (in raport cu altii). Spirit ~. [Sil. -ri-or] /<lat. superior, fr. superieur

TURN, turnuri, s. n. 1. Constructie prismatica sau cilindrica, cladita separat sau facand parte dintr-un complex arhitectural, fiind de obicei mai inalta decat celelalte constructii. ◊ Turn de racire = constructie de lemn, de piatra, de beton armat etc. in care apa dintr-o instalatie termica complexa cedeaza o anumita cantitate de caldura, transmitand-o aerului inconjurator. Turn de sonda = turla (2). Turn de extractie = constructie de suprafata situata deasupra gurii unui put de mina si prevazuta cu diverse utilaje. Turn de apa = castel de apa. ◊ Expr. Turn de fildes, denumeste izolarea de viata, de realitatile inconjuratoare a unui scriitor, artist etc. ♦ (Rar) Cos de fabrica. 2. Tura2. – Din germ. Turm.

SOLBANC, solbancuri, s. n. Element de constructie executat deasupra partii exterioare a parapetelor ferestrelor sau a usilor pentru protejarea lor de scurgerea apei de ploaie. – Din germ. Sohlbank.

CASTEL s. n. 1. constructie fortificata, medievala, cu turnuri, inconjurata cu ziduri mari si santuri, servind ca resedinta seniorilor feudali. ♦ e in Spania = visuri irealizabile, planuri fantastice; himere; ~ de apa = rezervor, constructie inalta, destinata acumularii apei potabile sau industriale si distribuirii ei. 2. fiecare dintre constructiile metalice sau de lemn deasupra puntii superioare a unei nave. (< lat. castellum, it. castello)

STREASINA stresini f. 1) Prelungire a acoperisului peste marginea de sus a peretilor unei constructii, pe care o apara de ploaie.A(-si) pune (sau a duce) mana ~ (la ochi) sau a se uita cu mana ~ (la ochi) a(-si) pune mana deasupra ochilor, pentru a se apara de soare si a vedea mai bine. 2) Jgheab pentru scurgerea apei de ploaie, fixat de marginea acoperisului unei case; uluc. 3) Partea iesita mai in afara a unei girezi sau a unui stog, pe care se scurge apa de ploaie. 4) Marginea de jos a caierului, pus pe o furca de tors. [G.-D. stresinii] /<sl. stresina

SPATIU s. f. 1. forma fundamentala de existenta a materiei, inseparabila de aceasta, avand aspectul unui intreg neintrerupt cu trei dimensiuni si care exprima ordinea in care sunt dispuse obiectele si procesele. 2. intindere nemarginita care cuprinde corpurile ceresti; vazduh. ♦ ~ aerian = spatiul de deasupra unui stat, supus suveranitatii acestuia; ~ cosmic = spatiul in afara stratosferei Pamantului; ~ maritim = spatiu geografic cuprinzand apele marilor si oceanelor, fundul si subsolul acestora. 3. loc, suprafata, intindere limitata. ♦ (mil.) ~ de siguranta = distanta minima pana la care se pot apropia trupele proprii de obiectivul asupra caruia se trage fara a risca sa fie lovite de focul propriu; ~ mort = portiune de teren dinapoia unei creste sau a unui obstacol in care un obiectiv nu poate fi lovit prin trageri directe. 4. loc intre doua obiecte; distanta, interval. ♦ ~ verde = teren plantat, in perimetrul unei asezari. ◊ distanta cuprinsa intre doua linii orizontale ale portativului. ◊ (poligr.) interval alb lasat intre cuvintele sau randurile culese; (p. ext.) instrument care serveste la obtinerea acestei spatieri. 5. (mat.) multime de elemente (puncte) avand anumite proprietati. ◊ (cib.) totalitatea semnelor acceptate la intrarea sau produse la iesirea unui element de sistem. (< lat. spatium, dupa fr. espace)

podina, podini si podine, s.f. 1. (pop.) pardoseala de scanduri (la casa, la podul casei, la tavane, la vechile strazi etc.) 2. (la pl.; inv.) obligatie a negustorilor brasoveni, din Tara Romaneasca, in evul mediu, de a intretine strazile Bucurestiului pavate cu scanduri; taxa perceputa in trecut la Iasi pe carele cu produse care intrau in oras, pentru intretinerea strazilor pavate cu scanduri. 3. (inv. si reg.) tavan de scanduri. 4. (pop.) suport pe care se cladeste claia de fan; pat; pod; partea de jos a stogului de fan, poclaj, podlas; mijlocul stogului de fan. 5. (reg.) platforma de scanduri inaltata deasupra terenului care foloseste ca post de observatie, de paza. 6. platforma de care sunt fixate pietrele morii de apa; pod. 7. (reg.) piatra statatoare a morii de apa. 8. (reg.) fundul scocului la moara de apa; pod. 9. fundul jgeabului pe care se coboara bustenii la vale. 10. (reg.) suprafata plana in regiunea de munte sau de deal; regiune de ses mai inalt. 11. (reg.) strat de prune ridicat la suprafata butoiului in timpul fermentatiei. 12. (reg.) sale.

STREASINA, stresini, s. f. Prelungire a acoperisului unei constructii in afara zidurilor, care apara peretii si fundatiile de ploaie. ◊ Expr. A(-si) pune mana (sau palma) streasina (la ochi sau, rar, ochilor, la frunte) sau a duce mana streasina (la ochi), a se uita, a sta etc. cu mana streasina (la sau pe ochi, deasupra ochilor) = a(-si) pune, a duce etc. palma la frunte, deasupra ochilor, pentru a se apara de soare cand priveste sau pentru a vedea mai bine. ♦ Jgheab de scurgere a apelor de ploaie, montat la marginea acoperisului caselor. ♦ Acoperis (de sindrila) inclinat, cu care se acopera la tara unele garduri sau porti. ♦ Partea iesita mai in afara la o claie sau la o sira, pe care se scurge apa de ploaie. ♦ Ramurile copacilor din marginea unei paduri; terenul din marginea unei paduri. ♦ Marginea de jos a caierului (din care se trage firul). [Var.: (reg.) strasina, stresina s. f.] – Cf. sl. streha.

ESTACADA ~e f. 1) Punte la tarmul unei ape care face legatura cu navele acostate la chei. 2) Platforma pe picioare inalte care realizeaza o comunicatie intre doua puncte situate deasupra solului. 3) Baraj construit la intrarea unui port sau la gura unui fluviu pentru protejarea contra minelor sau pentru apararea contra navelor inamice. /<fr. estacade

ESTACADA s.f. 1. Punte de lemn, de beton etc. construita de la chei spre larg, care face legatura cu navele acostate la chei. ♦ Platforma asezata pe picioare inalte, care realizeaza o cale de comunicatie intre doua puncte situate deasupra solului sau intre un punct de pe sol si altul situat la inaltime. 2. Dig, obstacol intr-un rau, intr-un canal etc. care abate apa. ♦ Obstacol construit din mijloace plutitoare, legate articulat, instalat la intrarea unui port pentru aparare contra vaselor inamice. [< fr. estacade].

ESTACADA s. f. 1. punte de lemn, de beton etc. de la chei spre larg, care face legatura cu navele acostate la chei. ♦ obstacol din mijloace plutitoare, legate articulat, instalat la intrarea unui port pentru aparare contra vaselor inamice. 2. platforma asezata pe picioare inalte, care realizeaza o cale de comunicatie intre doua puncte deasupra solului, sau intre un punct de pe sol si altul situat la inaltime. 3. dig, obstacol intr-un rau, intr-un canal etc. care abate apa. (< fr. estacade)

ESTACADA, estacade, s. f. 1. Punte fixa construita la tarmul unei ape mari, catre larg, pentru a realiza legatura cu vapoarele care nu pot acosta la chei. ♦ Platforma asezata pe picioare inalte pentru a realiza comunicatia intre doua puncte situate deasupra solului sau intre un punct de pe sol si altul situat la inaltime. ♦ Constructie din bare de lemn, de metal sau de beton armat, la intrarea intr-un port sau la gura unui fluviu, pentru a micsora latimea apei in acel loc. 2. Baraj construit de-a curmezisul unui curs de apa sau la intrarea intr-un port maritim pentru protejarea contra minelor, corpurilor plutitoare etc. – Din fr. estacade.

CEP, cepuri, s. n. 1. Dop de lemn, de forma tronconica, cu care se astupa gaura butoiului. ♦ Canea. ♦ Gaura de umplere sau de scurgere a lichidului dintr-un butoi care se inchide cu un cep (1) sau cu o canea. ◊ Expr. A da cep (unei buti, unui butoi etc.) = a incepe o bute, un butoi etc. plin cu vin (sau cu alt lichid), facandu-i o gaura. 2. Portiune din tulpina unui portaltoi, care se lasa deasupra altoiului pana la dezvoltarea acestuia, cu scopul de a-l proteja. ♦ Nod din tulpina unui brad sau a unui molid, din care creste ramura. 3. Fusul arborelui de lemn al unei mori taranesti de apa. 4. Proeminenta prismatica sau cilindrica fasonata la capatul unei piese de lemn, cu care aceasta urmeaza a fi imbucata in alta piesa. ♦ Capatul filetat in exterior al unei tevi, care serveste la imbinare prin insurubare. – Lat. cippus.

CEP, cepuri, s. n. 1. Dop lung de lemn cu care se astupa gaura unui butoi. ♦ Canea. ♦ (Rar) Gaura a butoiului in care se pune cepul (1) sau caneaua. ◊ Expr. A da cep unei buti = a incepe o bute plina de vin (sau de alt lichid). 2. Portiune din tulpina unui portaltoi, care se lasa deasupra altoiului pana la dezvoltarea acestuia, cu scopul de a-l proteja. ♦ Nod din tulpina unui brad sau a unui molift din care creste ramura. 3. Fusul arborelui de lemn al unei mori taranesti de apa. 4. Proeminenta (cilindrica) la periferia unei piese, taiata astfel incat sa se potriveasca intr-o scobitura din alta piesa. ♦ Capatul filetat in exterior al unei tevi, care serveste la imbinare prin insurubare. – Lat. cippus.

SIFON, sifoane, s. n. 1. Tub in forma de U rasturnat folosit pentru a face ca un lichid sa treaca de la un nivel la alt nivel, pe deasupra unui obstacol care impiedica scurgerea libera a lichidului. 2. Dispozitiv in forma de S, de U sau de P montat la punctul de legare dintre un obiect de instalatie sanitara si o conducta de canalizare, cu scopul de a opri, prin formarea unui dop de apa, trecerea gazelor din canal in instalatie. 3. Butelie etansa de sticla, de material plastic etc., cu peretii grosi, folosita pentru pastrarea si debitarea sub presiune a apei acidulate cu bioxid de carbon; p. ext. apa gazoasa obtinuta prin saturarea cu bioxid de carbon, sub presiune, a apei potabile. 4. aparat pentru spalarea si dezinfectarea anumitor cavitati ale organismului (stomac, nas etc.). 5. Organ de locomotie sau de circulatie in forma de palnie la unele animale acvatice inferioare. – Din fr. siphon, lat. sipho, -onis, germ. Siphon.

ROTI, rotesc, vb. IV. 1. Refl. A se misca descriind cercuri. 2. Tranz. A efectua o rotatie. ♦ Refl. (Pop.) A dansa miscandu-se in cerc. ◊ Tranz. Rotesc hora. 3. Refl. (Despre ape) A forma ochiuri, vartejuri. 4. Refl. A se invarti imprejurul cuiva sau a ceva. 5. Refl. Fig. A sta mereu in preajma cuiva, cautand sa-i castige simpatia, bunavointa. 6. Tranz. A-si plimba ochii, privirea in toate partile, de jur imprejur. 7. Tranz. (Adesea fig.) A invarti in aer, deasupra capului o arma, un baston etc. 8. Refl. si tranz. (Despre pasari) A-si desface penele cozii si aripile (in perioada imperecherii); a (se) infoia. [Var.: (rar) rota vb. I] – Din roata.

PATUL1, patule, s. n. 1. Constructie cu peretii din sipci, din nuiele impletite etc., ridicata pe un postament la mica inaltime deasupra solului, care serveste la pastrarea porumbului (in stiuleti); p. gener. hambar pentru cereale. 2. (Pop.) Cotet (construit pe pari sau intr-un copac) pentru pasarile de curte; cotet pentru porumbei. 3. (Pop.) Culcus improvizat din frunze, din paie, din fan etc., care serveste pentru dormit; p. ext. pat rudimentar (si mic). 4. Un fel de podet asezat pe pari la suprafata apei, de pe care se pescuieste. 5. Patuiac. 6. Platforma inalta construita pe stalpi sau in copaci, care serveste ca loc de observatie (pentru paznici, pentru vanatori etc.); – Cf. lat. *patubulum (= patibulum).



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)