Rezultate din textul definițiilor
ABIOTROFIE s. f. Scadere a vitalitatii unui organism sau a unui organ din cauza unor defecte ereditare de dezvoltare sau a lipsei factorilor nutritivi, fapt care determina slabirea capacitatii de adaptare-aparare. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. abiotrophie.
INNASCUT adj. 1. nativ, natural, (inv.) naturalnic. (Daruri, insusiri ~.) 2. congenital, ereditar, mostenit. (defect fiziologic ~.)
TARA2, tare, s. f. defect fizic sau moral (ereditar); meteahna. – Din fr. tare.
TARA2 s.f. defect (fizic sau moral) ereditar; meteahna, cusur, deficienta. [Cf. fr. tare, it. tara].
TARA2 s. f. defect (fizic sau moral) ereditar; meteahna, cusur, deficienta. (< fr. tare)