Rezultate din textul definițiilor
groapa (gropi), s. f.1. Mormint. – 2. Groapa comuna. – 3. Sant, gaura, put. – 4. (Inv.) Hambar in pamint. – Mr. megl. groapa. Origine necunoscuta. Opiniile legate de istoria acestui cuvint au variat mult; considerat autohton de Miklosich, Slaw. Elem., 9, si der. din alb. grope de Meyer 131; Meyer, Alb. St., IV, 54; DAR; Philippide, II, 715; Capidan, Raporturile, 532; Rosetti, II, 117. Dupa altii, din sl. grobu, bg. grob (Pascu, II, 193; Conev 42), cf. bg. groba „lada pentru gunoi”, grobar „groapa”. In sfirsit, prezenta calabr. grupa, (g)rubu, (g)rupu „gaura” a fost explicata de Rohlfs pe baza gr. τρύπη, trecut la *τρόπον; aceasta ipoteza a fost reluata din punctul de vedere al rom. de Skok, ZRPh., LIV, 483. Este posibil sa fie vorba in rom. de un imprumut din sl., al carui rezultat ar fi *grop, pl. gropi, cu sing. reconstituit. Cuvintul sl., bazat pe germ. Grube, Grabe (cf. sb. graba, sec. XV, la Danicic, III, 351), a dat si alte rezultate in rom., cf. grobiste, pogrebanie. Alb. grope, care s-ar putea cu greu explica prin sl., ar proveni in acest caz din rom. Totusi, ideea unei proveniente romanice nu trebuie sa fie exclusa, chiar daca explicatia din calabr. n-ar parea suficienta. Der. gropita, s. f. (dim. al lui groapa; adincitura in barba sau obraji); gropana, s. f. (sant, groapa); gropis, s. n. (teren abrupt); gropos, adj. (plin de gropi); gropanos, adj. (plin de gropi); gropar, s. m. (persoana care sapa gropi pentru morminte); gropareasa, s. f. (nevasta de gropar); ingropa, vb. (a inmorminta; a ascunde; a acoperi ceva cu pamint; a infige); ingropator, s. m. (gropar); ingropatoare, s. f. (inv., inmormintare); ingropaciune, s. f. (inmormintare); ingropatura, s. f. (inv., inmormintare); dezgropa, vb. (a exhuma, a scoate din pamint); gropila, vb. refl. (despre drumuri, a desfunda); gropilos, adj. (plin de gropi); gropnita (var. grobnita), s. f. (mormint, bolta, cripta; groapa, depozit de cereale sub pamint), din sl., bg. grobnica (Miklosich, Slaw. Elem., 18; Miklosich, Lexicon, 143); grobnic, s. n. (mormint, cripta; giulgiu), cf. sl. grobinu „sepulcral”.

SILOZ s. n. 1. constructie inzestrata cu instalatii de uscare pentru depozitarea, pastrarea si conservarea cerealelor, a carbunilor etc. 2. depozit pentru pastrarea furajelor, a fructelor etc. 3. cavitate cilindrica sapata in sol in care sunt instalate si din care se lanseaza proiectile teleghidate cu propulsie autonoma, rachete. (< rus., it. silos, germ. Silo)

SILOZ s.n. depozit de dimensiuni mari, folosit pentru pastrarea cerealelor, a carbunilor etc. si inzestrat cu instalatii de uscare, de transport etc. ♦ depozit pentru pastrarea furajelor, a fructelor etc. [< rus. silos, dupa fr. silo, it. silos, cf. sp. silo < lat. sirus , gr. siros].

MANUTANTA, manutante, 1. Subunitate in cadrul armatei care se ocupa cu depozitarea cerealelor panificabile si care este dotata cu instalatiile si utilajul necesar fabricarii painii pentru militari. 2. Operatie de deplasare (uneori de cantarire, masurare, ambalare) a materialelor, produselor, deseurilor etc. in interiorul unei fabrici, al unui depozit etc. [Var.: manutentiune s. f.] – Din fr. manutention.



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)