Dex depozitele sedimentare

BIOSTRATIGRAFIE s.f. Disciplina care studiaza raspandirea organismelor de-a lungul epocilor geologice si depozitele sedimentare cu ajutorul fosilelor. [< germ. Biostratigraphie].

FOSILA s.f. Rest, urma a unui animal sau a unei plante, apartinand unor specii caracteristice epocilor geologice anterioare si care s-a pastrat in depozitele sedimentare ale scoartei Pamantului. ♦ (Ironic) Batran (cu idei invechite). [Pl. -le. / < fr. fossile, cf. lat. fossilis].

BIOSTRATONOMIE s. f. parte a paleontologiei care studiaza conditiile in care au fost inglobate in depozitele sedimentare fosilele, de-a lungul erelor geologice. (< germ. Biostratonomie)

FOSIL, -A I. adj. (despre organisme, formatii geologice etc.) conservat in straturile Pamantului. II. s. f. 1. rest, urma a unui animal sau a unei plante, apartinand unor epoci geologice anterioare, care s-au pastrat in depozitele sedimentare ale scoartei terestre. 2. (fig.; ir.) batran cu idei invechite. (< fr. fossile, lat. fossilis)

GEOSINCLINAL, geosinclinale, s. n. Regiune mobila a scoartei terestre care sufera, in cursul timpului geologic, o scufundare intensa, insotita de manifestari vulcanice si de acumulare a unor serii de depozite sedimentare de mare grosime, transformandu-se ulterior intr-un lant muntos cutat, ca urmare a miscarilor tectonice. [Pr.: ge-o-] – Din fr. geosynclinal.

FACIES, faciesuri, s. n. 1. Aspect caracteristic al fetei in cursul unei boli, al unei stari emotive etc.; p. gener. fizionomie. 2. Aspect al unei culturi arheologice in ce are ea mai caracteristic. 3. Totalitate a particularitatilor mineralogice si paleontologice ale unui depozit sedimentar, care caracterizeaza conditiile fizico-geografice de depunere a acestuia. [Pr.: -ci-es] – Din lat. facies, fr. facies.

PROLUVIU, proluvii, s. n. depozit sedimentar detritic format sub actiunea torentilor la baza unor pante. – Din lat. proluvium.

GEOSINCLINAL ~e n. geol. Depresiune a scoartei terestre scufundata in mare, care, in urma unor depozite sedimentare mari si a miscarilor tectonice in decursul timpului geologic, se transforma intr-un lant muntos. /<fr. geosynclinal

HALIT s.n. (Geol.) Mineral compus din clorura de sodiu, care formeaza depozite sedimentare groase impreuna cu sisturile argiloase; sare gema. [< germ. Halit, cf. gr. hals – sare].

LACUNA s.f. 1. Spatiu gol in continuitatea unui corp. ♦ Lipsa. ♦ Intrerupere intr-un text. 2. (Fiz.) Nod al unei retele cristaline, din care lipseste atomul, ionul sau molecula respectiva. 3. (Geol.) Lipsa depozitelor sedimentare dintr-o serie stratigrafica, datorita exondarii sau eroziunii unor strate. [< fr. lacune, it., lat. lacuna].

PROLUVIU s.n. 1. (Liv.) Inundatie mare, diluviu; potop. 2. (Geol.) depozit sedimentar detritic friabil, format la baza pantelor, sub forma de conuri de dejectie, din fragmente de minerale si de roci transportate de curenti. [Pron. -viu. / cf. germ. Proluvium, it. proluvio, lat. proluvium].

SUBSIDENTA s.f. Miscare de coborare a unor mase de aer atmosferic, insotita de incalzirea aerului. ♦ Coborare repetata, discontinua a fundului unei mari, unde se acumuleaza depozite sedimentare de grosime mare. [Cf. fr. subsidence, lat. subsidentia – sediment].

GEOSINCLINAL s. n. vasta depresiune a scoartei terestre, care se scufunda progresiv si unde au loc modificari vulcanice si de acumulare de depozite sedimentare, in pante detritice (flis.). (< fr. geosynclinal)

GRUPA s. f. 1. mic colectiv de oameni subordonati unor forme organizatorice mai largi. ◊ (mil.) cea mai mica subunitate de instructie si lupta. ◊ unitate administrativa dintr-o intreprindere sau institutie, bazata pe specializare, pe diviziunea muncii. 2. subdiviziune in stiintele naturii, din elemente care prezinta caractere comune. ◊ (chim.) fiecare dintre cele noua subimpartiri ale sistemului periodic, cuprinzand elemente cu proprietati asemanatoare. ♦ ~ sangvina = fiecare dintre cele patru categorii in care se poate clasifica sangele, dupa insusirile antigenice conditionate genetic. 3. subdiviziune in cadrul sistemului morfologic cuprinzand elemente cu trasaturi comune. 4. totalitatea depozitelor sedimentare formate in timpul unei ere geologice. (< fr. groupe)

LACUNA s. f. 1. spatiu gol in interiorul unui corp; lipsa. ◊ (fig.) ceea ce lipseste ca un lucru sa fie considerat complet. ◊ intrerupere intr-un text. 2. spatiu mare umplut cu aer din limbul frunzelor. 3. spatiu prin care trece lichidul circulant la unii viermi si moluste. 4. (fiz.) nod al unei retele cristaline, din care lipseste atomul, ionul sau molecula respectiva. 5. lipsa depozitelor sedimentare dintr-o serie stratigrafica, datorita exondarii sau eroziunii unor straturi. (< fr. lacune, lat. lacuna)

PROLUVIU s. n. depozit sedimentar detritic, friabil, la baza pantelor, sub forma de conuri de dejectie. (< lat. proluvium)

REGOSOL s. n. sol in stare incipienta de formare, care ia nastere din depozite sedimentare. (< fr. regosol)

BIOGLIFE (‹ gr. bios „viata” + glyphein „a grava”) s. f. pl. Structuri de bioturbatie superficiale realizate de organismele animale bentonice (anelide, moluste, crustacee, trilobiti etc.) in timpul activitatii lor biotice. Se disting urme de pasi, de tirire, de hranire si de ingropare ce redau aspecte distincte ale morfologiei ventrale a organismului. B. sint caracteristice depozitelor sedimentare de apa putin adinca (lacustre, litorale).

BIRGAU, M-tii Birgaului, munti josi in Carpatii Orientali, delimitati de riurile Somesu Mare (la N), Bistrita ardeleana si Pasul Tihuta (la S), situati intre M-tii Rodnei si M-tii Calimani. Alcatuiti din depozite sedimentare, strapunse de roci eruptive care au generat aparitia mai multor virfuri vulcanice (Miroslava, 1.625 m, Heniu Mare, 1.611, Ciucureasa, 1.392 m, Birgau, 1.362 m etc.). Pasuni. Cresterea animalelor.

CLASTIC, -A (‹ fr. {i}; {s} gr. klastos „sfarimat”) adj. (Despre roci, despre elementele lor componente, despre formatii sau depozite sedimentare) Care consta din fragmente de minerale sau roci provenite din dezagregarea, alterarea si acumularea materialului altor roci preexistente (ex. pietrisuri, conglomerate, brecii, nisipuri, gresii, argile etc.) sau uneori din scheletele unor organisme. Sin.: detritic.

depozitA, depozitez, vb. I. 1. Tranz. A pune ceva in depozit (1). 2. Tranz. A pune ceva la loc sigur; a lasa, a incredinta cuiva un lucru spre pastrare. 3. Refl. A se depune, a se sedimenta. – Din depozit.

STRAT, straturi, s. n. 1. Material, substanta repartizata relativ uniform pe o suprafata de alta natura (pentru a o acoperi) sau intre alte doua suprafete de alta natura (pentru a le desparti). 2. Fasie compacta dintr-o materie, aflata in interiorul unei mase de natura diferita. ♦ depozit de roci sedimentare sau metamorfice cu o compozitie relativ omogena, care se gaseste, sub forma unei panze, intre alte depozite. 3. Influenta externa exercitata asupra unei limbi date. 4. Fig. Parte dintr-o clasa sociala; categorie, patura sociala. 5. Fasie de pamant, cu carari pe margini, pe care se seamana legume sau flori; fasie de pamant impreuna cu vegetatia respectiva. 6. (Pop.) Culcus, asternut pentru animale. 7. (Pop.) Pat, asternut pentru oameni. 8. Nume dat partii de jos pe care se reazema unele obiecte sau unelte; postament. 9. Patul pustii. [Pl. si: strate] – Lat. stratum.

SEDIMENT, sedimente, s. n. 1. depozit format prin depunerea substantelor corpusculare solide dintr-o suspensie. 2. Acumulare, in general stratificata, de minerale si de resturi organice, depozitata la suprafata pamantului; depozit de roci sedimentare. – Din fr. sediment, lat. sedimentum.

SEDIMENTOGENEZA f. Proces natural de sedimentare in urma caruia se formeaza depozitele si rocile sedimentare. /sediment + geneza

SEDIMENT s.n. 1. depozit format prin precipitarea particulelor solide aflate in suspensie intr-un lichid. 2. (La pl.) depozit de roci sedimentare. [Pl. -te, -turi. / < fr. sediment, cf. lat. sedimentum < sedere – a fi asezat].

SEDIMENT s. n. 1. depozit prin precipitarea particulelor solide in suspensie intr-un lichid. 2. (pl.) depozit de roci sedimentare. (< fr. sediment, lat. sedimentum)

A SE depozitA pers. 3 se ~eaza intranz. (despre substante solide) A forma un depozit; a se separa dintr-o solutie, asezandu-se la fund; a se depune; a se sedimenta; a se precipita. /Din depozit

SEDIMENT s. 1. (inv.) sezamant. (~ul dintr-un lichid.) 2. (GEOL.) depozit, depunere. (Un ~ de calcar.) 3. (GEOL.) roca sedimentara.

RADIOLARIT s. n. Roca sedimentara, silicioasa, de origine organica, cenusie-galbuie sau rosiatica, rezultata din consolidarea depozitelor de radiolari si utilizata ca material abraziv si absorbant. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radiolarite.

depozitA vb. I. tr. 1. a pune (ceva) in depozit. 2. a depune, a incredinta (un lucru) pentru a fi pastrat. II. refl. a se sedimenta. (< it. depositare)

depozitA vb. I. 1. tr. A pune (ceva) in depozit. 2. tr. A depune, a incredinta (un lucru) pentru a fi pastrat. 3. tr., refl. (Rar) A (se) depune, a (se) sedimenta. [< it. depositare].

BAUXITA (‹fr. {i}; {s} Baux) s. f. Roca sedimentara alcatuita din hidroxizi de aluminiu (40-80 la suta) si subordonat hidroxizi de fier, de culoare rosie, bruna sau cenusie-verzuie. In reg. cu clima tropicala si subtropicala formeaza depozite stratiforme, lenticulare sau sub forma de pungi, reprezentind: a) produs rezidual de alterare lateritica a unor roci vulcanice (andezite, bazalte); b) rezultatul precipitarii anorganice a unor coloizi aluminosi in bazine de sedimentare; c) produs rezidual format in urma dizolvarii calcarelor aluminoase de catre apele subterane. B. reprezinta principala sursa pentru obtinerea aluminiului.

depozit, depozite, s. n. 1. Loc, cladire in care se pastreaza materiale de constructie, marfuri etc., magazie. ♦ Formatie militara care aprovizioneaza unitatile armatei cu materiale, munitii etc. 2. Ceea ce se depune spre pastrare; (in special) bani sau hartii de valoare depuse in pastrare la o institutie bancara. ◊ Loc. adv. In depozit = in pastrare. ♦ depozit legal = fond de carti constituit prin predarea obligatorie de catre tipografii si edituri a unui numar de exemplare din fiecare volum tiparit marilor biblioteci publice din tara. 3. Strat format prin sedimentarea substantelor solide dizolvate sau aflate in suspensie intr-un lichid; sediment. – Din lat. depositum (cu unele sensuri dupa fr. depot).

depozit ~e n. 1) Loc sau constructie special amenajata pentru pastrarea marfurilor, obiectelor de valoare, diferitelor materiale etc.; magazie. 2) Totalitate a materialelor, obiectelor etc. depuse pentru pastrare intr-o astfel de constructie. 3) Contract prin care o persoana se obliga in mod dezinteresat si gratuit sa pastreze pentru un timp oarecare un lucru al altei persoane. 4) geol. Strat de material sedimentar. /<lat. depositum