Rezultate din textul definițiilor
DIURN, -A, diurni, -e, adj. De zi, din timpul zilei; care are loc in timpul zilei; care dureaza o zi. ◊ Miscare (sau rotatie) diurna = miscare aparenta de rotatie a sferei ceresti (impreuna cu astrii care par fixati pe ea) in jurul axei polilor, care dureaza o zi siderala. [Pr.: di-urn] – Din fr. diurne, lat. diurnus.

ZI zile f. 1) Interval de timp dintre rasaritul si apusul soarelui. ◊ La ~ la ziua fixata. Pe ~, peste ~ in cursul zilei. ~ de ~, ~ cu ~ a) in fiecare zi; b) necontenit; mereu; c) din ce in ce; treptat. Din ~ in ~ a) de azi pe maine; b) din ce in ce. De la o ~ la alta a) zilnic; b) in scurt timp; repede. De cu ~ inca din timpul zilei. Despre (sau catre) ziua putin inainte de a se lumina. In faptul (sau zorii) zilei, in zori de ~ dis-de-dimineata. In toiul zilei, in plina ~ in amiaza zilei. De toate zilele, de toata ziua a) de fiecare zi; b) obisnuit. ~ si noapte in permanenta; necontenit. Cat toate zilele foarte mare. Cale de o ~ distanta care poate fi parcursa pe jos in timp de o zi. Cu ziua cu plata pentru fiecare zi muncita. ~ libera zi cand cineva se odihneste drept recompensa pentru o munca prestata suplimentar. A se crapa (sau a se miji) de ziua, a se face ziua a se lumina. A se face (sau a fi) ziua alba a se lumina complet. Clar ca buna ziua, limpede ca lumina zilei foarte clar. A face din noapte ~, a schimba ziua cu noaptea a lucra noaptea si a dormi ziua. Buna ziua formula de salut folosita de la sfarsitul diminetii pana la inceputul serii. A da buna ziua a saluta pe cineva. A-si lua ziua buna a) a se desparti de cineva sau de ceva; b) a saluta la despartire de cei ramasi. 2) Perioada corespunzatoare unei rotatii a Pamantului in jurul axei sale; intervalul de timp egal cu 24 de ore. ◊ ~ solara interval de timp dintre doua treceri consecutive ale Soarelui la meridian. ~ munca a) numar de ore de munca in timp de 24 de ore; b) unitate de masura a muncii prestata de membrii unei colectivitati. Zile numarate timp putin. 3) Data in care a avut loc sau urmeaza sa aiba loc ceva. ziua de nastere. ziua victoriei. ◊ La zile mari a) in zile de sarbatoare; la ocazii deosebite; b) foarte rar. 4) la pl. Existenta a unei fiinte; viata; trai. ◊ A avea zile a mai avea de trait. A avea zile bune cu cineva a se impaca cu cineva; a trai bine cu cineva. A fi cu zilele in mana (sau in maini) a se afla intr-o mare primejdie; a fi aproape de moarte. A ramane (sau a scapa) cu zile a ramane in viata. A lasa pe cineva cu zile a cruta cuiva viata. A curma (sau a lua) cuiva zilele a omori pe cineva. A muri cu zile a muri in urma unei boli ce putea fi tratata sau in imprejurari neprevazute. A-i manca cuiva zilele, a face cuiva zile fripte (sau negre, amare) a chinui tare pe cineva. 5) mai ales la pl. Interval de timp caracterizat prin anumite evenimente; perioada. ◊ In ziua (sau zilele) de azi in vremea in care traim; in prezent. Din zilele noastre din vremea in care traim. ziua de ieri trecutul. ziua de maine viitorul. [Art. ziua; G.-D. zilei] /<lat. dies

DIURN, -A adj. de zi, din timpul zilei. ♦ miscare ~a = miscare aparenta, de la est la vest, a astrilor pe bolta cereasca, care are loc in 24 de ore; maree ~a = tip de maree caracterizat prin aceea ca in 24 de ore are loc o maree inalta si una joasa. ◊ (despre flori) care isi duce viata activa in timpul zilei. (< fr. diurne, lat. diurnus)

BRIZA, brize, s. f. Vant usor care sufla regulat la tarmul marii, in timpul zilei de la mare spre uscat, iar in timpul noptii de la uscat spre mare; p. ext. adiere, boare. – Din fr. brise.

CAMPANIE, campanii, s. f. 1. Totalitatea operatiilor executate de fortele armate ale unei tari sau de o parte a lor, pe un camp de lupta, intr-o anumita perioada de timp, cu scopuri strategice partiale. ◊ Loc. adj. De campanie = destinat sa fie folosit pe front. Pat de campanie = pat care se poate strange pentru a nu ocupa loc in timpul zilei sau pentru a fi mai usor transportat. 2. Actiune organizata dupa un anumit plan, in vederea realizarii unor sarcini politice, sociale etc., intr-o anumita perioada de timp; p. ext. timpul cat dureaza aceasta actiune. Campanie electorala. Campanie agricola.Campanie de presa = mobilizare a opiniei publice prin articole publicate in presa, in favoarea sau impotriva unei situatii, unei cauze, unei persoane etc. – Din fr. campagne, rus. kampaniia.

PROUR s. n. (Pop.) timpul zilei (dis-de-dimineata) cand pleaca oile la pasune. ◊ Expr. In prour de... = la inceputul zilei; p. ext. la inceputul unui anotimp. [Var.: proor s. n.] – Et. nec.

PRANZ, pranzuri, s. n. Masa principala care se ia la amiaza; dejun; timpul cand se ia aceasta masa; (concr.) ceea ce se mananca la aceasta masa, mancare pregatita in acest scop. ◊ (Pop.) Pranzul (cel) mic = prima masa pe care o iau taranii in cursul diminetii, vara, cand muncesc la camp; timpul zilei cand se ia aceasta masa. Pranzul (cel) mare = a doua masa pe care o iau taranii, masa de la amiaza; timpul zilei cand se ia aceasta masa. ◊ Loc. adv. Inainte de pranz = in prima parte a zilei, inainte de amiaza, inainte de masa principala. Dupa-pranz = in a doua parte a zilei, dupa-masa, dupa-amiaza. – Lat. prandium.

LUNI s. f. Prima zi a saptamanii, care urmeaza dupa duminica. ♦ (Adverbial) in timpul zilei de luni; (in forma lunea) in fiecare luni. – Lat. *lunis (= lunae [dies]).

REVARSAT1 s. n. (In sintagma) Revarsatul zorilor (sau zilei) sau revarsat de zori (sau de ziua) = timpul cand se lumineaza de ziua, zori de zi. – V. revarsa.

SAMBATA, sambete, s. f., adv. 1. S. f. A sasea zi a saptamanii, care urmeaza dupa vineri. ◊ Sambata Mare sau Sambata Pastilor = sambata din ajunul duminicii Pastilor. Sambata mortilor (sau a mosilor) = nume dat anumitor sambete din an, in care se fac slujbe de pomenire si pomeni pentru morti. ◊ Expr. A purta (sau a tine cuiva) sambetele = a dusmani, a pizmui, a uri pe cineva; a purta (cuiva) un gand rau, a cauta sa faca rau cuiva. A se duce pe apa sambetei = a se pierde, a se prapadi, a se distruge. 2. Adv. a) In sambata (1) imediat precedenta sau urmatoare, b) (Mai ales art.) Intr-o zi de sambata (1), in timpul zilei de sambata, c) (Art.) In fiecare sambata (1). – Din sl. sonbota.

SEMAFOR, semafoare, s. n. 1. Dispozitiv de semnalizare optica, alcatuit dintr-un stalp fix, cu unul sau mai multe brate mobile a caror pozitie, in timpul zilei, sau a caror schimbare de lumina, in timpul noptii, indica diferite semnale referitoare la circulatia pe caile ferate. 2. Dispozitiv de semnalizare optica folosit pentru a transmite vaselor din larg comunicari referitoare la navigatie. 3. Indicator cu lumini colorate, pentru reglementarea circulatiei in orase; stop. – Din fr. semaphore.

VREME s. 1. v. timp. 2. v. perioada. 3. v. ani. 4. v. curs. 5. v. sezon. 6. timp, zi. (A venit si ~ lui.) 7. v. moment. 8. v. data. 9. v. ragaz. 10. (la pl.) conjunctura. imprejurari (pl.), timpuri (pl.). (~urile erau foarte grele.) 11. (MET.) timp, (reg.) veac. (~ frumoasa.) 12. v. clima.

APUS2 ~uri n. 1) v. A APUNE. 2) timpul zilei cand apune Soarele; asfintit. 3) Parte a orizontului; vest; asfintit. 4) Punct c******l care corespunde acestei parti a orizontului; asfintit; vest. 5) Spatiu geografic situat in aceasta parte a orizontului; asfintit; vest; occident. 6) fig. Sfarsitul a ceva (al vietii, al unei activitati etc.). /v. a apune

ASFINTIT n. 1) v. A ASFINTI. 2) Parte a orizontului unde apune Soarele; apus; vest. 3) timpul zilei cand apune Soarele; apus. 4) fig. Partea cu care se termina sau se incheie ceva; declin; sfarsit. 5) Punct c******l care corespunde acestei parti a orizontului; apus; vest; occident. 6) Spatiu geografic situat in aceasta parte a orizontului; apus; vest; occident. /v. a asfinti

DIURN ~a (~i, ~e) 1) Care are loc in timpul zilei; de zi. 2) Care dureaza o zi; de o zi; de 24 de ore. /<fr. diurne, lat. diurnus

DIURIE s.f. (Med.) U*****e deasa in timpul zilei. [Pron. di-u-, gen. -iei. / < fr. diurie, cf. lat. dies – zi, gr. ourein – a u***a].

DIURN, -A adj. Care se petrece in timp de o zi. ◊ Miscare diurna = miscare aparenta de la est la vest a astrilor pe sfera cereasca, care are loc in 24 de ore; maree diurna = tip de maree caracterizat prin aceea ca in 24 de ore are loc o maree inalta si una joasa. ♦ Care se face in timpul zilei, de zi. ♦ (Despre flori) Care se deschide numai la lumina. [Pron. di-urn. / < fr. diurne, it. diurno, lat. diurnus].

BRIZA s.f. Vant usor, regulat, de la tarmul marii, care sufla in timpul zilei de la mare spre uscat, iar in timpul noptii de la uscat spre mare. ♦ (Fig.) Adiere, boare. [< fr. brise].

DIURIE s. f. u*****e deasa in timpul zilei. (< fr. diurie)

DRAGON1 s. m. I. 1. animal imaginat cu cap si aripi de vultur, gheare de leu, trup si coada de sarpe. 2. reprezentare heraldica a unui chip omenesc cu barba din serpi incolaciti. 3. soparla tropicala, pe copaci, care are de-a lungul corpului doua excrescente ale pielii ca niste aripi. 4. peste marin care, in timpul zilei, sta ingropat in nisip, noaptea fiind foarte activ; d**c-de-mare. 5. ambarcatie cu doua vele de suprafata mare; vela triunghiulara suplimentara. II. cavalerist astfel echipat incat sa poata lupta si pe jos. (< fr. dragon)

soroc (-oace), s. n.1. Termen, timp, zi prestabilita. – 2. Rata, scadenta. – 3. Data, timp special. – 4. Interval, rastimp. – 5. Date stabilite pentru comemorarea mortilor. – 6. M*********e. – Sl. suroku (Miklosich, Slaw. Elem., 48; Cihac, II, 354; Conev 79), cf. ceh., rus. srok.Der. soroci, vb. (a fixa un termen; a lua o hotarire, a determina); soroceala, s. f. (hotarire, ursita).

BRIZA, brize, s. f. Vant usor care sufla regulat la tarmul marii, in timpul zilei de la mare spre uscat, iar in timpul noptii de la uscat spre mare. – Fr. brise.

CAMPANIE, campanii, s. f. 1. Totalitatea operatiilor executate de fortele armate ale unei tari sau de o parte a lor, pe un camp de lupta, intr-o anumita perioada de timp, urmarind un scop strategic partial. ◊ Bucatarie de campanie = bucatarie mobila folosita pe front, la manevre etc. Pat de campanie = pat care se poate strange pentru a nu ocupa loc in timpul zilei sau pentru a fi mai usor transportat. 2. Actiune organizata dupa un anumit plan, in vederea realizarii unor sarcini politice, sociale etc., intr-o anumita perioada de timp; p. ext. timpul cat dureaza aceasta actiune. Campanie electorala. Campanie agricola. – Dupa fr. campagne.

CHINDIE, chindii, s. f. 1. (Pop.) timp al zilei catre apusul soarelui. ♦ Loc de pe bolta cereasca unde se afla soarele pe inserat. 2. Numele unui dans popular asemanator cu sarba; melodie dupa care se executa acest dans. – Din tc. ikindi.

HELIOGRAF, heliografe, s. n. Nume dat mai multor aparate, servind la: a) reproducerea, prin copiere, a desenelor executate pe hartie de calc cu ajutorul unei hartii speciale impregnate cu o solutie sensibila la lumina, developarea facandu-se cu vapori de amoniac; b) transmiterea semnalelor luminoase prin dirijarea, cu ajutorul unei oglinzi, a reflectarii razelor solare; c) masurarea puterii calorice a Soarelui si inregistrarea perioadelor din zi cu timp insorit; d) fotografierea Soarelui. [Pr.: -li-o-] – Din fr. heliographe.

TOACA, toace, s. f. 1. Placa de lemn sau de metal pe care se bate ritmic cu unul sau cu doua ciocanele, pentru a anunta inceperea serviciului religios sau anumite momente ale lui la biserica sau la manastire; p. ext. sunetul produs de aceasta bataie. ◊ Expr. Uscat (ca o) toaca (sau ca toaca) = foarte slab. A sti si toaca in (sau din) cer = a sti multe lucruri; a face pe atotstiutorul, pe inteleptul. (Pop.) Uciga-l toaca = a) (in imprecatii) lua-l-ar d****l!; b) diavolul, d****l. ♦ Placa de metal in care se bate pentru a da anumite semnale pe santiere, in ateliere etc. 2. (Pop.) timp al zilei, dupa rasaritul soarelui sau inainte de apus, cand se oficiaza liturghia sau vecernia la biserica. 3. (Art.) Numele popular al constelatiei Pegas. – Din toca (derivat regresiv).

SIDERAL, -A, siderali, -e, adj. Care tine de astri, privitor la astri, care vine de la astri, in raport cu pozitia acestora; astral. ◊ An sideral = interval de timp (de 365 de zile, 9 ore si 9 secunde) in care Soarele, in miscarea lui aparenta, plecand de la o stea, ajunge iarasi acolo. zi siderala = timp scurs intre doua treceri consecutive ale unei stele la acelasi meridian. Ora siderala = a 24-a parte dintr-o zi siderala. Minut sideral = a 60-a parte dintr-o ora siderala. timp sideral = timp a carui unitate de masura este ziua siderala. – Din fr. sideral, lat. sideralis.

APUS1, apusuri, s. n. 1. Trecere a unui astru sub orizont; priveliste oferita de soare cand apune. 2. Unul dintre cele patru puncte c*******e, opus rasaritului; vest; p. ext. loc pe orizont, regiune, tara situata spre acest punct c******l. 3. timp al zilei cand apune soarele; asfintit. 4. Fig. Declin, decadere, disparitie. – V. apune.

VECERNIE, vecernii, s. f. 1. Slujba religioasa care se face spre seara, in ajunul sau in ziua unei sarbatori bisericesti. 2. timp al zilei pe la apusul soarelui; chindie. – Din sl. vecerĩnja.

ziULITA, ziulite, s.f. ~ ◊ Expr. Cat e ziulita = toata ziua, tot timpul. Toata ziulita = toata ziua, o zi intreaga.

DATA s. 1. (inv.) veleat. (La ce ~ s-a intamplat evenimentul?) 2. termen, timp, vreme, zi, (pop.) soroc, (inv.) sorocire, veleat. (La ~ hotarata ...) 3. v. oara. 4. v. rand, (reg.) vers. (In trei dati am fost pe deal.)

MICSORARE s. 1. v. descrestere. 2. diminuare, reducere, usurare. (~ incarcaturii unei nave.) 3. v. scurtare. 4. v. reducere. 5. descrestere, reducere, scadere, scurtare. (~ zilei in timpul toamnei.) 6. v. incetinire. 7. v. atenuare. 8. v. ief-tinire. 9. reducere, scazamant. (O ~ la impozite.)

REDUCERE s. 1. v. descrestere. 2. (MED.) reductie. (~ a unui os luxat.) 3. diminuare, micsorare, usurare. (~ incarcaturii unei nave.) 4. v. pierdere. 5. v. scurtare. 6. v. prescurtare. 7. descrestere, diminuare, imputinare, micsorare, scadere, (inv.) putinare. (~ numarului de ...) 8. descrestere, micsorare, scadere, scurtare. (~ zilei, in timpul toamnei.) 9. v. micsorare. 10. v. atenuare. 11. v. ieftinire. 12. v. micsorare. 13. v. rabat. 14. v. simplificare. 15. v. limitare.

VELEAT s. v. an, data, termen, timp, vreme, zi.

ALB2 ~a (~i, ~e) 1) Care are culoarea zapezii. ◊ Carne ~a carne de pasare (din regiunea pieptului) sau de peste (rapitor). Noapte ~a noapte de nesomn. Versuri ~e versuri fara rima. Saptamana ~a saptamana care precede postul mare cand se mananca lactate. ziua ~a timpul cand s-a luminat de-a binelea. /< lat. albus

ORA ore f. 1) Unitate de masura a timpului (egala cu a douazeci si patra parte dintr-o zi si cuprinzand 60 de minute sau 3.600 de secunde); ceas. ◊ ~ de ~ mereu, intruna. Din ~ in ~ cu regularitate la un interval de un ceas. Pe ~ in timp de o ora. ~ academica 45 de minute. 2) Distanta care poate fi parcursa intr-un interval de o asemenea durata. Parisul se afla la trei ore de zbor. 3) Moment al zilei calculat de la miezul noptii (sau de la amiaza). Ora 10.De ultima ~ foarte actual; recent; nou de tot. 4) Durata de timp nedeterminata. ◊ La ora actuala in prezent. 5) Timp rezervat dinainte pentru o anumita activitate. ◊ Ore de primire timp din ziua de lucru a unei persoane oficiale rezervat primirii solicitantilor. 6) Expunere sistematica si organizata dupa un program a unei materii de studiu intr-o institutie de invatamant. ~ de literatura. [G.-D. orei] /<lat. hora, it. ora

SOLAR ~a (~i, ~e) Care tine de Soare; propriu Soarelui. Energie ~a. Sistem ~. ◊ An ~ interval de timp (365 de zile) cat dureaza perioada de revolutie a Pamantului in jurul Soarelui. /<fr. solaire, lat. solaris

TOACA ~ce f. 1) Placa din lemn in care se bate ritmic pentru a anunta inceputul slujbei religioase sau anumite momente ale acesteia. 2) Sunet produs cand se bate in acest obiect. 3) timp al zilei (dimineata sau seara) cand se bate in acest obiect. 4) pop. Bara de metal in care se bate pentru a anunta inceputul sau terminarea unei activitati. 5) art. pop. Constelatia Pegas. /v. a toca

ZORI m. pl. 1) Lumina care apare la orizont inainte de rasaritul soarelui. ◊ In ~ de zi, la revarsatul ~lor dis-de-dimineata. Din ~ si pana-n noapte ziua intreaga. 2) timpul cand apare aceasta lumina. 3) fig. Inceputul a ceva mult asteptat. ~i libertatii. /<sl. zorija

chindie (chindii), s. f. – Timp al zilei catre apusul Soarelui, asfintit. – 2. Turn, foisor. – 3. Serenada sau concert nocturn dat de muzicantii palatului in timpul cinei domnitorului. – 4. Dans tipic. – Mr. chindie. Tc. ikindi (Seineanu, II, 113; Meyer 158; Lokotsch 901; Ronzevalle 41); cf. ngr. κεντί, alb. itsindi, sb. ikindija. Sensul 2 prin circumstanta de a se da din turn, pe inserat, semnalul de inchidere a portilor.

ORA s. f. 1. diviziune a timpului, a 24-a parte dintr-o zi; ceas. 2. timp precis (cand cineva poate face ceva, poate fi primit undeva). 3. curs, lectie (de o ora). (< it. ora, lat. hora)

APUS1, apusuri, s. n. 1. Trecere a unui astru sub orizont; priveliste oferita de soare cand apune. 2. Unul dintre cele patru puncte c*******e, opus rasaritului si aflat la 90° de punctul sud (in directia miscarii acelor unui ceasornic); p. ext. loc pe orizont, regiune unde apune soarele; vest. ♦ Nume generic dat statelor din vestul Europei si din America; Occident. 3. timp al zilei cand apune soarele; asfintit. ♦ Fig. Declin, decadere. – V. apune.

CHINDIE, chindii, s. f. 1. timp al zilei catre asfintitul soarelui. ♦ Loc de pe bolta cereasca unde se afla soarele pe inserat. 2. Numele unui dans popular asemanator cu sarba si melodia dupa care se executa. – Tc. ikindi „dupa amiaza, rugaciunea de dupa pranz”.

Alectryon, confident si favorit al zeului Ares. Intr-o zi, in timp ce fusese pus de zeu sa pazeasca si sa anunte ivirea zorilor ca nu cumva Hephaestus, sotul Aphroditei, s-o surprinda pe aceasta impreuna cu Ares, Alectryon a adormit. Drept pedeapsa zeul l-a metamorfozat intr-un cocos.

Aloidae, denumire purtata de doi giganti, Otus si Ephialtes, fiii lui Poseidon si ai Iphimediei, sotia lui Aloeus. Crescind nemasurat, cei doi frati au pornit sa lupte cu zeii; ca sa ajunga la cer, au pus unul peste altul trei munti: Olympul, Ossa si Pelionul. Au incercat apoi sa pravaleasca muntii in mare si sa inunde uscatul. In cele din urma l-au prins pe Ares si l-au tinut prizonier pina cind Hermes a reusit sa-l elibereze. Miniati de indrazneala lor, zeii i-au pedepsit. Dupa o legenda, ei au fost fulgerati de catre Zeus. Dupa o alta, Artemis, luind chipul unei caprioare, a trecut in goana printre ei intr-o zi, in timp ce se aflau la vinatoare. Cautind s-o doboare, ei s-au ucis reciproc. Pravaliti in Tartarus dupa moarte, au fost apoi inlantuiti, spate in spate, de o coloana. Li se atribuia intemeierea mai multor cetati printre care si Ascra, situata la poalele muntelui Helicon.

Europa 1. Fiica lui Agenor si a Telephassei. Intr-o zi, in timp ce Europa se juca impreuna cu prietenele ei pe cimp, Zeus a vazut-o si s-a indragostit de frumusetea ei. El s-a transformat intr-un taur alb si a venit sa se culce la picioarele fetei. Desi la inceput tematoare, Europa a prins in cele din urma curaj si, la imbierile lui, i s-a urcat in spinare. Atunci taurul a rupt-o la fuga peste cimpuri, a intrat in mare si, cu toate tipetele deznadajduite ale fetei, nu s-a oprit decit in insula Creta. Acolo, el s-a unit cu Europa, care i-a daruit trei fii: pe Minos, Rhadamanthus si Sarpedon. Mai tirziu, Zeus a casatorit-o cu Asterion, regele Cretei. Dupa moarte Europa a fost divinizata. 2. Fiica lui Tityus si mama lui Euphemus. 3. Una dintre oceanide.

FEZANDARE, fezandari, s. f. Proces de fragezire a carnii de vanat prin mentinerea la o temperatura scazuta sau prin expunere la vant timp de cateva zile; fezandat1. – V. fezanda.

DEJURNA adv. invar. (Rar; despre elevi si, inv., despre militari) De serviciu (pe timp de o zi). – Din rus. dejurnai.

SOROC s. v. ceas, ciclu, clipa, clipita, data, destin, epoca, extremitate, fatalitate, interval, limita, margine, menire, m*********e, minut, moment, noroc, ora, ordine, perioada, period, predestinare, rata, ragaz, rastimp, regula, randuiala, rost, scadenta, secunda, soarta, socoteala, spatiu, termen, timp, ursita, vreme, zi, zodie.

SOROCIRE s. v. data, destin, fatalitate, menire, noroc, predestinare, soarta, termen, timp, ursita, vreme, zi, zodie.

CHENziNA ~e f. rar 1) Retributia unui salariat pe cincisprezece zile. 2) Perioada de timp pentru care se plateste aceasta retributie. [G.-D. chenzinei] /<fr. quinzaine

COLOSTRU n. Lapte matern secretat timp de cateva zile dupa nasterea copilului, care formeaza prima hrana a sugarului. /<lat., fr. colostrum, it. colostro

A SE LUMINA ma ~ez intranz. 1) A deveni luminos; a se umple de lumina. ◊ ~ de ziua a se face ziua. 2) (despre cer, timp) A deveni senin; a se insenina. ◊ ~ a ploaie a capata o lumina specifica care prevesteste ploaia. 3) (despre fata, privire) A capata o expresie de bucurie, exprimand destindere. 4) fig. A ajunge sa inteleaga clar; a se clarifica; a se lamuri; a se edifica. /Din lumina

NOAPTEA adv. 1) In timpul noptii; pe timp de noapte. 2) In fiecare noapte. ◊ (Si) ziua si ~ tot timpul; mereu. Nici ziua, nici ~ nici-odata; nicicand. /<lat. nox, noctis

SEARA seri f. Interval de timp dintre sfarsitul zilei (de cand incepe sa se intunece) si inceputul noptii. O ~ de primavara.Spre (sau inspre, catre) ~ pe inserate. De cu ~ a) inca in seara zilei trecute; b) de cum s-a inserat. Buna ~a (sau ~a buna) formula de salut folosita seara la venire si la plecare. [G.-D. serii] /<lat. sera

ANALEMMA s.f. Diagrama care da declinatia Soarelui si ecuatia timpului pentru orice zi a anului. [< fr. analemme].

HEPTAMERON s.n. Opera cuprinzand povestirile unor evenimente in timp de sapte zile. [Pl. -oane, -uri. / cf. germ. Heptameron < gr. hepta – sapte, hemerazi].

LUNATIE s.f. Interval de timp (circa 29 de zile) scurs intre doua faze identice ale Lunii; luna siderala. [Gen. -iei, var. lunatiune s.f. / < lat. lunatio].

PENTAMERON s.n. Opera continand povestirile unor evenimente intamplate in timp de cinci zile. [Pl. -oane, -uri. / < it. pentameron, cf. gr. pente – cinci, hemerazi].

SUT s.n. 1. Lovitura foarte puternica data cu piciorul (sau cu mana) in minge la fotbal, la rugbi etc. ◊ Sut de penalitate = lovitura acordata in jocul de hochei pe gheata impotriva echipei care a savarsit o anumita infractiune. 2. Lucrul executat de un miner intr-o zi in mina. ♦ timpul cat lucreaza o echipa de mineri de cand intra si pana iese din mina; schimb. [< engl. shoot].

DECAMERON s.n. Opera continand povestirile unor evenimente intamplate in timp de zece zile. [Pl. -oane, -nuri. / < it. decameron < gr. deka – zece, hemerazi].

DIURNA s.f. Suma acordata pe timp de o zi unei persoane care pleaca in deplasare, pentru acoperirea cheltuielilor facute. ♦ Plata unui angajat cu ziua. [< lat. diurna].

FEZANDARE s.f. Actiunea de a (se) fezanda si rezultatul ei. ♦ Proces de fragezire a carnii de vanat prin mentinere la o temperatura scazuta sau prin expunere la vant timp de cateva zile. [< fezanda].

ORA s.f. 1. Diviziune a timpului egala cu a douazeci si patra parte dintr-o zi; ceas. 2. Moment, timp precis (cand cineva poate face ceva, poate fi primit undeva etc.). 3. Curs, lectie (de o ora). [< lat. hora, cf. it. ora, fr. heure].

ANALEMA s. f. diagrama care da declinatia Soarelui si ecuatia timpului pentru orice zi a anului. (< fr. analemme)

DECAMERON s. n. opera continand povestirile unor evenimente intamplate in timp de zece zile. (< fr. decameron, it. decameron)

DIURNA s. f. 1. indemnizatie acordata pe timp de o zi unei persoane plecate in deplasare, pentru acoperirea cheltuielilor facute. 2. plata zilnica a unui diurnist. (< lat. diurna)

HEPTAMERON s. n. opera cuprinzand povestirile unor evenimente petrecute in timp de sapte zile. (< germ. Heptameron)

LUNATIE s. f. schimbare succesiva a fazelor Lunii; interval de timp (circa 29 de zile) intre doua faze identice ale Lunii. (< engl. lunation, lat. lunatio)

NOVENA s. f. acte de devotiune pe care le implineste crestinul catolic timp de noua zile la rand. (< it. novena)

PENTAMERON s. n. opera continand povestirile unor evenimente intamplate in timp de cinci zile. (< it. pentameron)

ALALTAIERI adv. In ziua care preceda ziua de ieri. ◊ De ieri, de alaltaieri = de putin timp. Mai alaltaieri = zilele trecute. – Din alalta (= aialalta) + ieri.

Acrisius, rege al Argosului si fiu al lui Abas. De teama unui oracol care-i prezisese ca va fi ucis de catre unul dintre urmasii sai, Acrisius si-a zavorit unica fiica, pe Danae, intr-un turn inalt. Indragostindu-se de frumusetea tinerei fete, Zeus reuseste totusi sa patrunda pina la ea transformindu-se in ploaie de aur. Din unirea lor se naste un baiat, Perseus. Pentru a zadarnici prezicerea oracolului, Acrisius o inchide pe Danae impreuna cu Perseus intr-un cufar si le da drumul pe mare. Salvati de la inec, dupa ani de zile in care timp Perseus crescuse, cei doi se reintorc in Argos sa-l vada pe Acrisius. In cadrul unor intreceri care au loc in Thessalia si la care participa si Perseus, discul lansat de el il loveste din greseala pe Acrisius, ucigindu-l pe loc. In felul acesta oracolul se implineste (v. si Perseus).

MAREGRAFIC, -A, maregrafici, -ce, adj. De maree. ◊ zi maregrafica = interval de timp in care are loc un ciclu complet al mareei. – Din fr. maregraphique.

PLUSVALOARE s. f. Valoare nou creata de catre muncitorii salariati in procesul de productie peste echivalentul valorii fortei lor de munca si insusita gratuit de catre patroni. ◊ Plusvaloare absoluta = forma a plusvalorii obtinuta prin prelungirea zilei de munca peste timpul de munca necesar sau prin intensificarea muncii. Plusvaloare relativa = forma a plusvalorii care rezulta prin reducerea timpului de munca necesar si marirea corespunzatoare a timpului de supramunca in urma cresterii productivitatii muncii. – Plus1- + valoare (dupa fr. plus-value).

POST3, posturi, s. n. 1. Interdictie de a manca unele alimente (de origine animala) prescrisa credinciosilor de catre biserica in anumite zile sau in anumite perioade ale anului. ◊ Loc. adj. De post = a) (despre mancare) pregatit numai din alimente ingaduite de biserica; p. ext. gatit fara carne (si fara grasimi animale); b) (despre zile sau perioade de timp) in care se posteste; fig. in care se rabda de foame. ◊ Loc. vb. A tine post = a posti. ◊ Expr. (E) mare cat o zi de post = (e) foarte mare, foarte inalt. 2. Perioada de timp care preceda o sarbatoare si in care biserica prescrie sa se posteasca. ◊ Postul (cel) mare = postul care preceda sarbatoarea Pastilor. ◊ Expr. Martie din post nu lipseste sau ca in martie postul, se spune despre cineva care e nelipsit dintr-un loc (de unde poate obtine un profit, un avantaj). ♦ (Fam.) Abstinenta. – Din sl. postu.

ziULICA, ziulici, s.f. ~ ◊ Expr. Cat e ziulica (si noaptea) de mare = cat tine ziua, un interval de timp mare.

RELAS, relasuri, s. n. Suspendare temporara a reprezentatiilor unui teatru, ale unei opere etc.; zi sau interval de timp in care nu se dau reprezentatii. – Din fr. relache.

SEARA, seri, s. f. Parte de la sfarsitul zilei, cand incepe sa se intunece; interval de timp cuprins intre sfarsitul zilei si momentul cand cineva isi incheie activitatea, se duce la culcare. ◊ Loc. adv. De cu seara = inca din timpul serii precedente; o data cu venirea serii, la inceputul serii. Catre (sau spre, inspre, pe) seara = cand se lasa seara. ◊ – Expr. Buna seara! formula de salut, la intalnire sau la despartire, in timpul serii. A da (cuiva) buna seara sau a-si lua (de la cineva) buna seara (sau seara buna) = a saluta (pe cineva) in timpul serii. ♦ (Adverbial; in forma seara) in timpul de la sfarsitul zilei, cand incepe sa se intunece; in fiecare zi cand incepe sa se intunece. – Lat. sera.

VEAC s. v. existenta, timp, trai, viata, vreme, zile.

zi s. 1. data, termen, timp, vreme. (In ~ua hotarata ...) 2. zi aniversara = aniversare, ziua nasterii; ziua nasterii = aniversare, zi aniversara. 3. (art.) onomastica. (Cand isi serbeaza ~ua?) 4. zi festiva = sarbatoare, (inv. si pop.) praznic, (inv.) sarbatorie. (Azi e ~, nu se lucreaza.) 5. (BIS.) ziua crucii = inaltarea Sfintei Cruci. 6. timp, vreme. (A venit si ~ua lui.) 7. (la pl.) existenta, trai, viata. (~lele lui se scurgeau in liniste.)

AJUN ~uri n. zi sau perioada de timp care preceda un eveniment. ◊ In ~ a) cu o zi sau cu o seara inainte; b) cu putin timp inainte. /v. a ajuna

MATINEU ~e n. 1) Spectacol care are loc in timpul primei jumatati a zilei. 2) Festivitate organizata la gradinita sau la scoala (in prima jumatate a zilei). /<fr. matinee

NUMARAT ~ta (~ti, ~te) 1) v. A NUMARA. 2) Care este in numar limitat; putin.zile ~te foarte putin timp. /v. a numara

POST2 ~uri n. 1) Abtinere completa sau partiala de la consumarea alimentelor de frupt in anumite zile si perioade de timp, prescrisa credinciosilor de biserica. zi de ~. 2) Totalitate a zilelor prevazute pentru aceasta abtinere. ~ul Craciunului. ◊ ~ul (cel) mare postul dinaintea Pastilor. A tine ~ a posti. Mare cat o zi de ~ care pare sa nu se mai termine. 3) fig. Perioada de timp cand cineva se abtine de la ceva. /sl. postu

SAPTAMANA ~i f. 1) Interval de timp egal cu sapte zile succesive (socotit de luni dimineata pana duminica seara). 2) Orice perioada de sapte zile consecutive. ~a poeziei. ~a cartii.~ de munca numarul zilelor (sau al orelor) lucratoare din cursul unei saptamani calendaristice. [ G.-D. saptamanii] /<lat. septimana

SIDERAL ~a (~i, ~e) 1) Care tine de astri; propriu astrilor; astral. 2) Care provine de la astri; astral. Lumina ~a.zi ~a interval de timp intre doua treceri consecutive ale oricarei stele la acelasi meridian. timp ~ timp care are drept unitate de masura ziua siderala. /<fr. sideral, lat. sideralis

A SUCCEDA succed 1. intranz. A urma inlocuind (in timp sau in spatiu). ziua succeda noptii. 2. tranz. pop.A substitui in timp (preluand obligatiile). A-l ~ pe presedinte. /<fr. succeder, lat. succedere

MAREGRAFIC, -A adj. Referitor la maree. ◊ Zi maregrafica = intervalul de timp (24 de ore si 50 de minute, durata zilei lunare), in care are loc un ciclu complet al fenomenului mareei. [Cf. fr. maregraphique].

SIDERAL, -A adj. Care se refera la astri; astral. ♦ zi siderala = interval de timp intre doua treceri consecutive ale unei stele la acelasi meridian; an sideral = intervalul de timp in care Pamantul efectueaza o revolutie in jurul Soarelui. [Cf. fr. sideral, lat. sideralis].

MAREGRAFIC, -A adj. referitor la maree. ♦ zi ~a = intervalul de timp (24 de ore si 50 de minute, durata zilei lunare), in care are loc un ciclu complet al fenomenului mareei. (< fr. maregraphique)

SIDERAL, -A adj. referitor la astri; astral. ♦ zi ~a = interval de timp intre doua treceri consecutive ale unei stele la acelasi meridian; an ~ = intervalul de timp in care Pamantul efectueaza o revolutie in jurul Soarelui. (< fr. sideral, lat. sideralis)

OJINA s. f. (Reg.) Moment al zilei situat la jumatatea timpului dintre amiaza si asfintit; gustare care se ia in acest moment al zilei. – Bg., sb. uzina.

ZORI1 s. m. pl. 1. Lumina care se arata pe cer inainte de a rasari soarele; faptul zilei, aurora. ◊ Loc. adv. In zori sau in zori de zi (sau de ziua), ori pana-n zori, din zori, in zorii zilei, in zorii zorilor, sau de (o data) cu zorile sau catre zorirea zorilor = dis-de-dimineata. ◊ Expr. Din zori si pana-n seara (sau noapte) = toata ziua. Din zori in zori = ziua si noaptea, tot timpul; totdeauna, mereu. A se (re)varsa (sau a (se) crapa, a se ivi, a se zari, a miji) zorile (sau zorii, zori de zi, zori de ziua) sau a da in fapt (sau a se anunta) de zori = a aparea zorile, a incepe sa se faca ziua. ◊ Luceafar-de-zori = numele popular al stelei Sirius. 2. (Art.) Numele unui dans popular care se joaca la nunta si melodia dupa care se executa; melodie care se canta miresei la uncrop. [Art.: zorii si zorile[1]] – Slav (v. sl. zorja).

ALALTAIERI adv. In ziua care preceda ziua de ieri. ◊ De ieri, de alaltaieri = de putin timp, de curand. Mai alaltaieri = zilele trecute. – Alalta (=aialalta) + ieri.

CALENDAR, calendare, s. n. 1. Sistem de impartire a timpului in ani, luni si zile, bazat pe fenomenele periodice ale naturii. 2. Indicator sistematic (in forma de carte, agenda sau tablou) al succesiunii lunilor si zilelor unui an. ◊ Expr. A face (cuiva) capul calendar = a zapaci (pe cineva), spunandu-i foarte multe lucruri. A se uita ca mata (sau ca pisica)-n calendar = a privi (la ceva) fara a pricepe nimic. 3. Publicatie cu caracter variat, care apare o data pe an, cuprinzand cronologia zilelor anului si diverse materiale cu caracter informativ, beletristic, stiintific etc. [Var.: (pop.) calindar s. n.] – Din lat. calendarium.

NICTEMER s. n. (Med.) Interval de timp de 24 de ore (o zi si o noapte) folosit pentru a urmari variatiile unor functii biologice. – Din fr. nycthemere.

TRECUT2, -A, trecuti, -te, adj. 1. Care nu mai este actual; p. ext. de demult, vechi, disparut. ♦ Care nu mai este actual; demodat. 2. (Despre unitati de timp) Anterior celui prezent; precedent. zilele trecute. 3. Imbatranit sau batran. ♦ (Despre plante) Ofilit, vestejit. ♦ (Despre fructe) Care s-a degradat, nefiind recoltat la timp; rascopt. ♦ (Despre materiale, obiecte etc.) Consumat (in parte). – V. trece.

CALENDAR ~e n. 1) Sistem de impartire a timpului in ani, luni si zile, avand la baza diferite fenomene periodice legate de miscarea corpurilor ceresti. ~ iulian. ~ gregorian. ◊ ~ solar calendar bazat pe durata anului tropic. 2) Indicator (carte, agenda etc.) al succesiunii lunilor, saptamanilor si zilelor unui an. ~ de birou. ~ de perete. ◊ A se uita ca mata (sau ca pisica)-n ~ a se uita la ceva fara sa priceapa nimic. A face cuiva capul ~ a supraincarca pe cineva cu informatii inutile. 3) Publicatie anuala cuprinzand cronologia zilelor anului si informatii cu caracter enciclopedic. /<lat. calendarium

PRANZ ~uri n. 1) Masa luata la amiaza. ◊ ~ul (cel) mic a) masa de dimineata; b) timpul cand se ia aceasta masa. 2) Mancare consumata la amiaza. 3) timpul mesei de la amiaza. ◊ Inainte de ~ perioada de timp din prima jumatate a zilei; inainte de amiaza; inainte de masa. /<lat. prandium

SCHIMB ~uri n. 1) Inlocuire a unui obiect sau a unei persoane prin alt obiect sau alta persoana. A face ~. Piesa de ~.Cu ~ pe rand. Casa de ~ casa unde se pot schimba banii unei tari pe banii alteia. 2) Cedare a unui lucru pentru a primi altul in loc (in urma unor negocieri). ~ de marfuri.Liber-~ comert exterior fara nici un fel de restrictii. In ~ drept compensatie.3) Persoana sau grup de persoane care, dupa un anumit interval de timp, inlocuiesc sau sunt inlocuite intr-o munca, prin alta persoana sau prin alt grup de persoane. ~ de zi. ~ de noapte. 4) Interval de timp cat lucreaza o asemenea persoana sau un asemenea grup. A lucra in trei ~uri. 5) fig. Generatie tanara care inlocuieste pe cei varstnici intr-o activitate. ~ de maine. 6) mai ales la pl. Lenjerie de corp care inlocuieste pe cea purtata; albituri de primeneala. 7) Transmitere cu caracter reciproc. ~ de pareri. ~ de experienta. /v. a schmba

CALENDAR s.n. 1. Indicator sistematic al succesiunii lunilor si zilelor unui an. 2. Sistem de impartire a timpului in ani, luni si zile, bazat pe fenomenele periodice ale naturii. 3. Almanah. [< it. calendario, cf. lat. calendarium].

NICTEMER s.n. (Med.) Interval de timp de 24 de ore (o zi si o noapte), folosit pentru a urmari variatiile ciclice ale unor functii biologice. [< fr. nycthemere, cf. gr. nyx – noapte, hemerazi].

calendar (calendare), s. n.1. Sistem de impartire a timpului in ani, luni si zile. – 2. Almanah. – Var. carindar, s. m. (ianuarie; inv., almanah). – Mr. calindar. Lat. calendarium. Var. carindar este mostenita direct din lat. (Puscariu 291; REW 1508; Candrea-Dens., 263; DAR). Calendar, prin intermediul ngr. ϰαλενδάρι care a patruns in limba romana prin biserica, si a ajuns pop.

CALENDAR s. n. 1. sistem de impartire a timpului in ani, luni si zile. 2. indicator sistematic al succesiunii lunilor si zilelor unui an. 3. almanah. 4. program al unor activitati prevazute. ♦ a face (cuiva) capul ~ = a zapaci. (< lat. calendarium)

SINOPTIC, -A I. adj. care permite o privire generala. ♦ meteorologie ~a = ramura a meteorologiei care reprezinta si analizeaza miscarile de ansamblu ale atmosferei; harta ~a = harta cu date meteorologice culese simultan in diferite localitati, servind la prognozarea timpului pentru urmatoarele ore sau zile. II. s. f. metoda de lucru a meteorologiei din analiza sinoptica a vremii. (< fr. synoptique, gr. synoptikos)

TEFILIN s. n. obiect la evrei din doua cutiute patrate din piele care contin pasaje din scriptura scrise pe bucatele de pergament, purtate pe bratul stang si pe cap in timpul rugaciunilor de dimineata din zilele lucratoare; filactera. (< fr. tephilin)

CALENDAR, calendare, s. n. 1. Indicator sistematic (in forma de carte, agenda sau tablou) al succesiunii lunilor si zilelor unui an. ◊ Expr. A face (cuiva) capul calendar = a zapaci (pe cineva), spunandu-i foarte multe lucruri. A se uita ca mata-n calendar = a privi (la ceva) fara a pricepe nimic. 2. Sistem de impartire a timpului in ani, luni si zile, bazat pe fenomenele periodice ale naturii. 3. Publicatie, almanah, magazin cu caracter stiintific-literar. [Var.: (pop.) calindar s. n.] – It. calendario (lat. lit. calendarium).

conac n., pl. e (turc. konak, popas, d. konmak, a minca, a poposi; ngr. konaki, alb. bg. konak). Statiune, popas, loc de oprire (han, statiune postala [odinioara] s. a.). Rezidenta unui vizir sau unui pasa (V. beilic). Rezidenta unui ispravnic (V. tact 2). Curtea (casa) boierului la mosie (sud). timpu zilei pe la 9 dimineata si pe la 2 dupa ameaza [!] (cind lucratorii de la cimp se odihnesc). Distanta intre doua conace (loc sau timp): cale de trei conace, ziua de munca are trei conace (de la 4-9, de la 9-2 si 2-7). A face conac, a poposi. V. mansiune.

AJUN, ajunuri, s. n. 1. zi sau, p. ext., perioada de timp care precede un eveniment. ◊ Loc. adv. In ajun = a) cu o zi (sau cu o seara) inainte; b) putin timp inainte, foarte aproape (de)... 2. Faptul de a ajuna (1); post (negru). ♦ zi in care se ajuneaza (1). – Ajuna (derivat regresiv).

ASTAzi adv. 1. In ziua de fata, in ziua in curs; azi. ♦ (Substantivat, m. invar.) ziua care e in curs. Acest astazi va ramane neuitat. ♦ (In corelatie cu „maine”) a) zi cu zi, zi dupa zi; b) Cand..., cand. ◊ Expr. De ieri pana azi = intr-un timp neasteptat de scurt. Ba astazi, ba maine, exprima ideea de amanare continua. Astazi-maine = in curand, zilele acestea. 2. in epoca prezenta, in timpul sau in vremea de acum. – Lat. ista die (sau asta + zi).

SINOPTIC, -A, sinoptici, -ce, adj. (Despre rubrici, date, tabele etc.) Care este intocmit astfel incat permite o privire generala asupra tuturor partilor componente. ◊ Harta sinoptica = harta cu date meteorologice culese simultan in diferite localitati, servind la stabilirea timpului probabil pentru urmatoarele ore sau zile. – Din fr. synoptique. Cf. germ. synoptisch.

CONAC, conace, s. n. I. 1. Casa boiereasca la tara, pe o mosie. 2. Resedinta a unui ispravnic sau a unui subprefect, a unui vizir sau a unui pasa; cartier oficial. II. (Inv.) 1. Loc de popas; popas. 2. Distanta de la un loc de popas la altul. 3. Interval de timp egal cu o jumatate de zi. – Din tc. konak.

INTARziERE ~i f. A INTARziA.Cu ~ mai tarziu decat trebuie. Fara ~ la timpul cuvenit. [G.-D. intarzierii; Sil. -zi-e-] /v. a intarzia

PANAGHIE ~i f. 1) Icoana mica avand zugravit chipul Fecioarei Maria. 2) (in manastiri) Bucata de prescura care se mananca in prima saptamana dupa Pasti. 3) Prescura pe care preotul o ridica in timpul rugaciunii facute la patruzeci de zile de la moartea cuiva. ◊ A ridica (cuiva) ~a a) a face parastas unui mort; b) a injura pe cineva. [G.-D. panaghiei] /<sl. panagija, ngr. panagia

REPEDE2 ~zi adj. 1) (despre persoane sau despre manifestarile lor) Care vadeste repeziciune; iute. Gesturi ~zi. 2) (despre ape curgatoare) Care curge cu repeziciune. Fluviu ~. 3) (despre timp) Care trece cu rapiditate. Ani ~zi. 4) (despre precipitatii atmosferice) Care sunt intense si de scurta durata. Ploaie ~. 5) (despre forme de relief) Care este foarte inclinat; cu unghi mare de inclinatie. Po-varnis ~. 6) (despre miscari) Care se face fara intarziere; rapid. /<lat. rapidus, rapide

conac, conace, s.n. (inv.) 1. casa boiereasca la tara, pe o mosie. 2. resedinta a unui ispravnic sau a unui subprefect. 3. hotel turcesc. 4. loc de popas; statie de posta; popas. 5. han, gazda. 6. distanta de la un loc de popas la altul; posta. 7. interval de timp egal cu o jumatate de zi. 8. locuinta ciobaneasca departe de sat. 9. una din cele trei parti ale zilei de lucru. 10. una din cele trei mancari de peste zi. 11. zi de lucru. 12. vas pentru gatirea bucatelor.

AJUN, ajunuri, s. n. 1. zi sau, p. ext., perioada de timp care preceda un eveniment. ◊ Loc. adv. In ajun = cu o zi inainte. 2. Faptul de a ajuna. ♦ zi in care se ajuneaza. – Postverbal al lui ajuna.

CANICULA (‹ fr., lat.) s. f. Caldura mare, specifica zilelor de vara; arsita. ♦ Perioada de timp, caracterizata, de obicei, prin temperaturi mari, cuprinsa intre 22 iul. si 23 aug., cind steaua Sirius (din constelatia Ciinele Mare) rasare si apune o data cu Soarele. Maxima absoluta din Romania a fost de 44,5ºC (10 aug. 1951, la statia Ion Sion, jud. Braila).

APROVIziONA, aprovizionez, vb. I. Tranz. si refl. A(-si) asigura, a(-si) procura (pentru un timp oarecare) hrana, provizii, materiale etc. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. approvisionner.

DESPRE prep. 1. (Introduce un complement indirect, un complement circumstantial de relatie sau un atribut) In legatura cu..., privitor la..., referitor la..., de... Intelegea ca este vorba despre ei. ♦ (Inv.) Impotriva..., asupra... ♦ (Pop.) Dupa, dinspre. Var despre tata. 2. (Introduce un complement circumstantial de loc) Din partea, din regiunea, de la. ♦ (Pop.) Spre, inspre, catre. 3. (Introduce un complement circumstantial de timp) Aproape de..., catre....inspre. Era despre ziua. 4. (Introduce un atribut) – Din partea de..., dinspre... Peretele despre curte. 5. (Inv.; introduce un complement de agent, indicand autorul unei actiuni) De, de catre, din partea. – De4 + spre.

SAPTAMANA, saptamani, s. f. Perioada de sapte zile consecutive, care se socoteste (la noi) de luni dimineata pana duminica seara si care se repeta de cincizeci si doua de ori intr-un an; p. gener. perioada de sapte zile consecutive. ◊ (In cultul religiei crestine) Saptamana Mare (sau a Patimilor) = ultima saptamana inainte de Pasti. Saptamana luminata (sau alba) = saptamana care incepe cu duminica Pastilor. Saptamana branzei = prima saptamana din postul Pastilor, in care Biserica ortodoxa permite sa se manance lapte si derivatele lui. ◊ Expr. A fi (sau a intra) in saptamana oarba (sau chioara) = a nu-si da seama de realitate, a actiona pe negandite. ♦ (Cu determinari in genitiv) Interval de sapte zile consacrat in mod oficial unei anumite activitati. Saptamana cartii. ♦ (La pl.) timp nedeterminat, cuprinzand un numar mare de zile. – Lat. septimana.

DURATA s. 1. intindere, lungime, marime. (~ unei zile de vara.) 2. interval, intindere, perioada, rastimp, timp, (reg.) r***t. (Pe toata ~ examenului.)

CAINOZOIC n. Era geologica, care cuprinde timpul de la sfarsitul mezozoicului pana in zilele noastre; neozoic. [Sil. ca-i-] /<fr. caenozoique, engl. cainozoic

NEOZOIC n. Era geologica care cuprinde timpul de la sfarsitul mezozoicului pana in zilele noastre; cainozoic. [Sil. ne-o-zo-ic] /<fr. neozoique

CREPUSCUL, crepuscule, s. n. 1. Sfarsit de zi; inserare, amurg. ♦ Fig. Declin, sfarsit. 2. Perioada de timp inainte de rasaritul soarelui; aurora. 3. Lumina slaba, semiintuneric. – Din fr. crepuscule, lat. crepusculum.

INTARziERE, intarzieri, s. f. Actiunea de a intarzia si rezultatul ei. ◊ Loc. adv. si adj. Cu intarziere = (care se produce) mai tarziu decat trebuie sau decat este prevazut. ◊ Loc. adv. Fara intarziere = numaidecat, fara zabava. ◊ Expr. A exploda cu intarziere = (despre bombe sau corpuri explozive) a exploda la un anumit interval de timp (fixat dinainte) dupa momentul punerii sau al lansarii. A fi in intarziere = a fi ramas in urma, a fi intarziat. ♦ timpul, durata cat cineva sau ceva intarzie. [Pr.: -zi-e-] – V. intarzia.

PROBABIL, -A, probabili, -e, adj. Care se poate produce, intampla; care poate fi adevarat. ◊ timpul probabil = conditiile meteorologice care se prevad pentru zilele urmatoare. ♦ (Adverbial) Dupa cate se pare, dupa toate probabilitatile; poate. – Din fr. probable, lat. probabilis.

NEOZOIC, -A, neozoici, -ce, s. n., adj. 1. S. n. Ultima era geologica, care cuprinde timpul scurs de la sfarsitul mezozoicului pana in zilele noastre. 2. Adj. Care se refera la neozoic (1), care apartine neozoicului. [Pr.: ne-o-zo-ic] – Din fr. neozoique.

FRUMOS adj. 1. v. estetic. 2. aratos, chipes, (pop.) chipos, falos, mandru, ochios, (inv. si reg.) vederos, (reg.) marghiol, tambus, (Transilv.) hires, (prin vestul Transilv.) musat, (Transilv.) nialcos, (inv.) ghizdav, iscusit, (fam.) gigea, (arg.) misto. (Un flacau ~.) 3. aratos, aspectuos, falnic, impozant, (pop.) mandru. (O casa ~oasa.) 4. v. placut. 5. bun, favorabil, prielnic. (timp ~.) 6. insorit, senin, (rar) soros, (pop.) sorit. (O zi ~oasa.) 7. senin, (inv.) seninos. (Nopti ~oase.) 8. v. bun.

AN2 ~i m. Perioada de timp cuprinzand 12 luni, in care Pamantul face o revolutie in jurul Soarelui. ◊ ~ bisect (sau bisectil) an avand 366 de zile. An-lumina unitate de masura egala cu distanta strabatuta de lumina in vid intr-un an. Pe ~ in cursul unui an. ~ agricol perioada de timp de la o toamna la alta, cat tine ciclul de lucrari agricole. Cu ~ii a) timp indelungat; b) cu trecerea anilor. ~i de zile ani in sir. Din ~ in paste foarte rar. /<lat. annus

CEAS1 ~uri n. 1) Unitate de masura a timpului (egala cu a douazeci si patra parte dintr-o zi); ora. Un ~ si jumatate. 2) Interval (scurt) de timp. ◊ Cu ~urile (sau cu ~ul) foarte mult timp. ~ul mortii momentul de sfarsit al vietii. ~ul incercarilor moment in care cineva trebuie sa dea dovada de tarie de caracter si de prezenta de spirit. Intr-un ~ rau (sau greu) intr-un moment neprielnic, nefast. Intr-un ~ bun intr-un moment prielnic. Din ~ in ~ foarte curand. In ~ul al doisprezecelea in ultima clipa. 3) Lectie predata timp de 45 de minute intr-o institutie de invatamant; ora. ~ academic. 4) Aparat care masoara si indica timpul; ceasornic. ~ de mana. ~ de masa. ~ de buzunar. ~ de perete. ◊ A merge ca ~ul a functiona foarte bine. /<sl. tasi

FIziOPATOLOGIE f. Ramura a medicinei care se ocupa cu studiul disfunctiilor organismului in timpul bolii. [Art. fiziopatologia; G.-D. fiziopatologiei; Sil. -zi-o-] /<fr. physiopathologie

JURNAL ~e n. 1) Publicatie periodica cu aparitie, de regula, zilnica, continand, in special, actualitati; ziar; gazeta. 2) Insemnari cotidiene despre evenimentele si faptele intamplate. ◊ ~ de calatorie insemnari zilnice facute in timpul unei calatorii. 3) Registru in care se inscriu zi de zi operatiile contabile. 3) Buletin de informatii cotidiene, radiodifuzat sau televizat. /<fr. journal

ODATA1 adv. 1) Intr-o perioada oarecare de timp; inainte vreme; mai demult; candva; odinioara. *~ si ~ candva; intr-o buna zi; mai devreme sau mai tarziu. 2) In acelasi timp; concomitent; simultan. 3) In cele din urma; in sfarsit. 4) Fara intarziere; imediat; pe neasteptate. /o + data

SECUND1 ~da (~zi, ~de) Care urmeaza imediat dupa primul (loc, timp, importanta, rang etc.); al doilea. /<lat. secundus, fr. second

PENTADIC, -A I. adj. care se repeta la cinci zile. II. s. f. sistem construit in cinci timpi. (< germ. pentadisch, /II/ Pentadik)

ASTAzi adv. 1. In ziua aceasta, care e in curs; azi. ◊ Expr. De ieri pana astazi = de la o zi la alta; neasteptat. 2. In epoca prezenta, in timpul sau in vremea de acum. ◊ Expr. Astazi-maine = in curand, zilele acestea. ♦ (In corelatie cu „maine” sau cu „ieri”) a) zi cu zi, zi dupa zi; b) Cand..., cand... – Lat. ista die (sau asta + zi).

Azi adv. 1. In ziua aceasta, care e in curs; astazi. ◊ Compuse: azi-noapte = in noaptea care tocmai a trecut; azi-dimineata = in dimineata acestei zile. ♦ (Substantivat, m. invar.) ziua care e in curs. Din sanul vecinicului ieri Traieste azi ce moare (EMINESCU). ♦ (In corelatie cu maine) a) (Exprima o continuitate sau o repetare) Il vede azi, il vede mani, Astfel dorinta-i gata (EMINESCU). b) (Exprima opozitie intre prezent si viitor) Azi aici, maine-n Focsani, ce-am avut si ce-am pierdut (CARAGIALE). ◊ Expr. Ba azi, ba maine, exprima ideea de amanare continua. Azi-maine = in curand, zilele acestea. A trai de azi pe maine = a trai necajit, stramtorat, in saracie. Cu azi cu maine = incet-incet. 2. In epoca prezenta, in timpul sau in vremea de acum. ◊ Expr. In ziua de azi = in zilele noastre; astazi. ♦ (Fam.) Acum, momentan, cat mai repede. – Lat. hac die.

CARTEziANISM s. n. Doctrina filozofului francez Descartes, care, in locul credintei oarbe, pune la baza cunoasterii ratiunea, dar, in acelasi timp, incearca sa impace idealismul cu materialismul. [Pr.: -zi-a-] – Fr. cartesianisme.

NOCTURN, -A, nocturni, -e, adj., s. f. 1. Adj. Care se face sau se intampla noaptea; de noapte, din timpul noptii. ◊ Loc. adj. si adv. In nocturna = (despre competitii sportive) (care se desfasoara) in timpul serii. ♦ (Despre pasari rapitoare, animale, insecte) Care isi desfasoara activitatea in cursul noptii si doarme ziua. 2. S. f. Competitie sportiva care are loc in timpul serii. 3. S. f. Piesa muzicala, vocala sau instrumentala cu caracter liric, visator si melancolic. – Din fr. nocturne, lat. nocturnus.

INSPRE prep. 1) (exprima un raport spatial, indicand directia) Spre; catre; asupra. A porni inspre padure. 2) (exprima un raport temporal, indicand apropierea unei perioade de timp) Aproape de; spre; catre; asupra. Inspre seara. Inspre ziua. 3) (exprima un raport modal, relevand evolutia unei stari, a unui fenomen) Spre. Totul merge inspre bine. [Sil. in-spre] /in + spre

ARSURA ~i f. 1) Parte a unui obiect sau a unui tesut expusa actiunii focului. 2) Rana provocata de foc, de caldura, de un agent chimic. 3) Senzatie dureroasa cauzata de o boala, de sete etc. 4) Strat de oxid format pe suprafata unui metal in timpul incalzirii acestuia la temperaturi inalte. 5) pop. Caldura puternica specifica zilelor de vara; canicula; arsita. /<lat. arsura

DIMINEATA ~eti f. Interval de timp intre zori si pana la pranz; prima parte a zilei. ◊ De ~ (de) la inceputul zilei. Spre ~ inainte de a se zori. In faptul ~etii in zori de zi. Mai de ~ mai devreme. [Sil. -nea-] /cf. it. domani, fr. demain

MAINE adv. In ziua care urmeaza dupa azi. ◊ De ~ a) incepand cu ziua care vine; de a doua zi; b) care va veni in viitor. (Ca) ~-poimaine in timpul cel mai apropiat; in curand; degraba. Pe ~! sa ne revedem a doua zi! la revedere! salut! Ba azi, ba ~ se zice cand este vorba de o amanare continua. /<lat. mane

PROVIziE ~i f. mai ales la pl. 1) Ansamblu de lucruri utile sau necesare subzistentei, apararii sau intretinerii, formand o rezerva pentru o anumita perioada de timp. 2) Rezerva de hrana pentru armata. [G.-D. proviziei; Sil. -zi-e] /<fr. provision, lat. provisio, ~onis, germ. Provision

AURORA s. f. 1. lumina care preceda rasaritul soarelui; zori de zi. ♦ ~ polara = fenomen atmosferic specific regiunilor polare, iluminarea cerului in timpul noptii, prin arcuri de culoare albastra, verde-galbuie sau rosie. 2. (fig.) inceput al unei alte epoci. (< fr. aurore, lat. aurora)

Azi adv. 1. In ziua de fata, in ziua care e in curs; astazi. ◊ Azi noapte = in noaptea care tocmai a trecut. ♦ (Substantivat, m. invar.) ziua care e in curs. ♦ (In corelatie cu „maine”) a) zi cu zi, zi dupa zi. b) Cand..., cand. ◊ Expr. De ieri pana azi = intr-un timp neasteptat de scurt. Ba azi, ba maine, exprima ideea de amanare continua. Azi-maine = in curand, zilele acestea; astazi-maine. A trai de azi pe maine = a trai necajit, stramtorat, in saracie. (Rar) Cu azi cu maine = incet-incet. 2. In epoca prezenta, in timpul sau in vremea de acum. – Lat. hac die.

CARD, carduri, s. n. 1. Grup mare de animale mamifere, de pasari, de pesti de acelasi fel, care se afla impreuna. 2. (De obicei peior.) Ceata (mare) de oameni. ◊ Expr. A se pune (sau a intra) in card cu cineva = a se asocia, a se intovarasi cu cineva (in vederea unor actiuni reprobabile). 3. (Fam.) Multime, sir (de ani, de zile). ◊ Loc. adv. De (la) un card de vreme = de un timp incoace. Un card de ani = foarte multi ani. – Din scr. krd.

POIMAINE adv. In ziua care urmeaza dupa cea de maine. ◊ (Ca) maine ~ peste putin timp; degraba. /<lat. post + mane

RAPID ~da (~zi, ~de) si adverbial Care se efectueaza repede; realizat intr-un timp scurt. ◊ (Tren) ~ tren care circula cu viteza mare si opreste numai la statii importante. /<fr. rapide, lat. rapidus

SLOBOD ~da (~zi, ~de) pop. 1) (despre persoane) Care se bucura de libertate; care poate face ce vrea; liber. ◊ A avea mana ~da a fi darnic. Cu inima ~da linistit, impacat. 2) (despre oameni) Care are drepturi politice si cetatenesti depline; liber. 3) (despre state, popoare) Care nu se afla sub stapanire straina; nestapanit de alt stat; neatarnat; liber; suveran; autonom; independent. 4) si adverbial (despre actiuni) Care se efectueaza fara restrictii; care se face cu usurinta; fara efort; nestanjenit; nestingherit; liber. Respiratie ~da. A pasi ~. 5) Care nu este ocupat; liber. Odaie ~da. Drum ~. 6) (despre timp) Care poate fi folosit dupa bunul plac al cuiva; disponibil. zi ~da. 7): Cu ~da cu desertul; fara incarcatura. /<sl. slobodi, svobodu

SOROC ~oace n. 1) Data fixata pentru efectuarea unui lucru, a unei actiuni sau pentru achitarea unei datorii; termen. 2) (in practica religioasa) zi fixata dinainte, in care are loc pomenirea mortilor. 3) Interval de timp; rastimp. 4) (in superstitii si in creatii folclorice) Forta supranaturala care se crede, ca determina dinainte desfasurarea evenimentelor; soarta; destin; ursita; fatalitate. /<sl. suroku

ACTUALITATE s. f. timpul prezent. ◊ ceea ce este actual; (pl.) evenimente curente, la ordinea zilei. (< fr. actualite)

AUGIAS (in mitologia greaca), rele al Elidei. Grajdurile sale uriase, neingrijite timp de 30 ani, au fost curatate de Herakles intr-o singura zi, prin abaterea riului Alfios asupra lor.

CURAND adv. 1. (Temporal) Peste putin timp; indata, imediat, numaidecat. ◊ In curand = in scurt timp, nu peste mult timp. Pe curand = in scurta vreme, la scurt interval de timp (in raport cu prezentul). De curand = cu putin timp inainte, nu demult. ◊ (Adjectival; inv.) In curanda vreme. 2. (Modal) Degraba, repede. zilele treceau curand.Mai curand = a) mai repede, mai degraba; b) mai usor, mai bucuros. – Lat. currendo.

ARENDA ~zi f. 1) Exploatare a unui bun material (imobil, teren etc.) pe un timp determinat in schimbul unei plati. 2) Suma platita de arendas proprietarului pentru folosirea acestui bun. A plati ~da. [G.-D. arenzii; Pl. si arende] /<pol., rus. arenda

AURORA ~e f. 1) Lumina rosie-portocalie care apare la orizont si vesteste rasaritul soarelui. 2) Interval de timp, inainte de rasaritul soarelui, cand pe cer apare o asemenea stralucire; zori de zi. ◊ ~a boreala lumina difuza rosie sau verde care coloreaza cerul in timpul noptii in regiunile polare. 3) fig. Moment sau perioada de inceput. ~a reformei. ~a vietii. [G.-D. aurorei; Sil. a-u-] /<lat. aurora, fr. aurore

DACA2 conj. 1) (exprima un raport conditional) In caz ca. Daca va ploua, vom avea roada. 2) (exprima un raport cauzal) Fiindca; precum ca; deoarece; pentru ca; dat fiind ca; intrucat; de vreme ce; o data ce. Daca nu stia singur, umbla de la unul la altul. 3) (exprima un raport temporal) Cand; dupa ce. Daca se face ziua, plec mai departe. 4) (exprima un raport completiv) El intreaba daca pleci. 5) (serveste drept mijloc de introducere a propozitiilor optative independente) De. Daca s-ar face ziua! 6) (exprima un raport concesiv) Desi; cu toate ca. Chiar daca e timp rau, avionul va decola. / de + ca

SUBDIVIziUNE s.f. Parte obtinuta prin impartirea unei parti dintr-un tot deja impartit; subimpartire. ♦ (Geol.) Unitate de timp corespunzatoare unei etape din istoria pamantului: era, perioada, epoca, etajul. [Pron. -zi-u-. / cf. fr. subdivision].

SUPRAtimp s.m. Prelungire a zilei de munca peste limita care corespunde pretului obisnuit al muncii. [< supra- + timp].

JURNAL s.n. 1. Insemnari zilnice (despre tot ceea ce se intampla); observatii stiintifice insemnate zi de zi. ◊ Jurnal de bord = caiet de insemnari pentru faptele care survin in timpul drumului unei nave si care sunt consemnate de ofiterul de cart. 2. ziar, gazeta. 3. Caiet, registru in care se inscriu operatiile comerciale zi de zi. [< fr. journal].

EXTEMPORAL, -A I. adj. in afara timpului. II. s. n. proba scrisa data elevilor pe neanuntate din lectia zilei pentru verificarea cunostintelor. (< germ. Extemporale, lat. extemporalis)

JURNAL s.n. 1. caiet de insemnari intime zilnice (despre tot ceea ce se intampla); observatii stiintifice insemnate zi de zi. ◊ jurnal de bord = registru de insemnari pentru faptele care survin in timpul drumului unei (aero)nave; jurnal de cart = registru pe navele militare, deosebit de jurnalul de bord, in care ofiterul de cart inscrie date referitoare la navigatie. 2. ziar, gazeta. 3. caiet, registru in care se inscriu operatiile de contabilitate zi de zi. 4. emisiune de radio sau de televiziune care prezinta stiri, informatii de imediata actualitate. (< fr. journal)

SUPRAtimp s. m. prelungirea zilei de munca peste limita care corespunde pretului obisnuit al muncii. (< supra1- + timp)

APROVIziONA, aprovizionez, vb. I. Tranz. si refl. A(-si) asigura din timp cele necesare satisfacerii nevoilor materiale; a(-si) procura materiale, provizii. [Pr.: -zi-o-] – Fr. approvisionner.

Agamedes, fratele lui Trophonius si fiul lui Erginus, regele din Orchomenus. Agamedes si Trophonius au fost doi arhitecti celebri, care au construit, printre altele, si edificiul care adapostea comoara lui Hyrieus, regele Boeotiei. Legenda spune ca cei doi frati ar fi lasat o intrare tainica, prin care puteau intra oricind ca sa prade. Faptul fiind descoperit de catre rege, Agamedes a fost ucis de Trophonius ca sa nu-l divulge si pe el. Fratricidul a fost insa pedepsit pe data. Pamintul s-a deschis si l-a inghitit pe Trophonius. Dupa o alta versiune, cei doi frati ar fi construit templul lui Apollo de la Delphi. Cerindu-i zeului rasplata cuvenita, Apollo le-a fagaduit-o in opt zile, ragaz in care i-a sfatuit sa petreaca in voie. La implinirea timpului, cei doi frati au fost gasiti fara viata in patul lor. Moartea usoara care le-a curmat zilele a fost, se pare, cea mai buna rasplata pe care zeul a crezut de cuviinta sa le-o ofere.

BABA ~e f. 1) Femeie de o varsta inaintata; femeie batrana.zilele ~ei (sau ~ele) primele doua saptamani din luna martie, care se caracterizeaza prin timp schimbator. (De-a) ~a-oarba joc de copii in care unul dintre ei, legat la ochi, trebuie sa-i prinda pe ceilalti jucatori. (De-a) ~a-gaia joc de copii in care unul dintre ei o face pe closca care isi apara puii, iar altul pe gaia, care vrea sa-i fure. 2) inv. Femeie batrana care pretinde ca ar putea vindeca bolile cu ajutorul mijloacelor empirice (descantece, vraji, buruieni). /<sl. baba

A SE LUA ma iau intranz. 1) (despre culori) A pierde intensitatea initiala (sub actiunea unor factori); a se sterge; a se spalaci; a se decolora. 2) (despre vopsele) A se desprinde de pe obiectul vopsit. 3) (despre barbati sau femei) A se uni prin casatorie cu o persoana de s*x opus; a se casatori. ◊ ~ cu gandul a cadea pe ganduri, fiind absent la cele din jur. ~ cu vorba (sau cu ziua targului) a vorbi mult, uitand de treburi. ~ (cu cineva) a) a-si petrece timpul cu cineva, uitand de griji; a se mangaia; b) a stabili prietenie (cu cineva). ~ dupa cineva a) a fugari (pe cineva); a alunga; b) a porni pe urmele cuiva; c) a urma sfatul (cuiva); d) a imita (pe cineva). /<lat. levare

CONTEMPORAN, -A adj. 1. Care exista, se petrece, traieste in zilele noastre; actual. 2. (Despre oameni; adesea s.) Care a trait sau traieste in acelasi timp cu... [Var. contimporan, -a adj. / < fr. contemporain, cf. lat. contemporaneus].

PASTI s. m. 1. Sarbatoare religioasa celebrata de crestini in amintirea invierii lui Hristos, iar de evrei in amintirea iesirii lor din Egipt, sub conducerea lui Moise. ◊ Expr. Nu e in toate zilele Pasti sau o data pe an e Pasti = nu se petrec in fiecare zi evenimente deosebite. Din an in Pasti sau din joi in Pasti, din Pasti in Craciun = foarte rar, la intervale mari de timp. La Pastile cailor (sau calului) = niciodata. 2. Paine sfintita, care se imparte la biserica in ziua de Pasti (1); pasca. [Var.: Paste s. n.] – Lat. pascha, -ae.

DRIC, dricuri, s. n. 1. Scheletul de sus al unui car (fara roti si loitre). ♦ Cantitate de obiecte, materiale etc. care se poate incarca pe un asemenea schelet. 2. Vehicul special, tras de cai, care poarta mortul la groapa; car mortuar. ◊ Expr. (Fam.) A fi pe dric = a fi pe sfarsite; a fi intr-o situatie grea; a fi gata sa esueze. 3. Fig. (Pop.) Punct culminant al zilei, al noptii, al unui anotimp; punct culminant al unei actiuni care se desfasoara in timp; miez, toi. – Din magh. derek.

A OMORI omor tranz. 1) A lipsi de viata (premeditat sau din intamplare); a supune unui omor; a ucide. ◊ ~ (pe cineva) cu zile a) a aduce in stare de disperare; b) a cauza moartea cuiva inainte de timp. 2) A distruge moraliceste (printr-o veste rea etc.). ◊ Nu ma ~! exclamatie prin care cel caruia i se relateaza pe neasteptate ceva isi exprima uimirea. 3) A face sa dispara; a lichida. ◊ A-si ~ foamea a-si potoli foamea. A-si ~ timpul (sau vremea) a-si gasi o ocupatie neinsemnata ca sa treaca timpul. /<sl. umoriti

AURORA s.f. 1. Lumina care preceda rasaritul soarelui; zori de zi. ◊ Aurora polara (boreala sau australa) = lumina difuza, rosie sau verde, care coloreaza cerul in timpul noptii, in anumite perioade, in regiunile polare. 2. (Fig.) Inceput, zori (ale unei perioade etc.). [Pron. a-u-, pl. -re. / < lat. aurora, cf. it. aurora, fr. aurore].

SOFONIE (SOFONIA, TEFANIA), profet evreu al „Vechiului Testament” din timpul regelui Iudeei Iosia (640-609 i. Hr.). Cartea, cu acelasi nume, care-i contine mesajul, vesteste ziua lui Iahve, o catastrofa de va lovi toate neamurile, inclusiv pe iudei, vinovati de orgoliu si revolta.

JURNAL, jurnale, s. n. 1. Publicatie periodica avand aparitie zilnica; ziar, gazeta. 2. (De obicei in sintagma jurnal de moda) Publicatie periodica in care se dau desene si tipare de imbracaminte si accesorii. 3. Insemnari zilnice ale cuiva despre anumite evenimente legate, de obicei, de viata sa; insemnari zilnice ale unor observatii stiintifice. ◊ Jurnal de calatorie = relatare in scris, zi de zi, a unei calatorii. Jurnal de bord = registru in care se consemneaza cronologic faptele survenite in timpul calatoriei unei nave. Jurnalul actiunilor de lupta = document militar in care sunt descrise zilnic pregatirea si desfasurarea actiunilor de lupta. 4. (Iesit din uz) Emisiune de radio si televiziune sau film de scurt metraj, rulat de obicei inaintea filmului artistic de lung metraj, care prezinta evenimente, stiri, informatii de stricta actualitate. 5. (Cont.) Registru in care sunt inscrise cronologic operatiile banesti, evenimentele supuse evidentei etc. – Din fr. journal.

AN2, ani, s. m. 1. Perioada de timp care corespunde unei revolutii a Pamantului in jurul Soarelui si care cuprinde 12 luni. ◊ Anul nou = ziua de 1 ianuarie (in care se serbeaza inceputul unui an). ◊ Loc. adv. In anul... = in cursul anului... La anul = in cursul anului viitor. Acum un an (sau doi ani etc.) = cu un an (sau cu doi etc.) in urma. De ani si ani = de multi ani, de multa vreme. An de (sau cu) an = in fiecare an, mereu. Cu anii = ani intregi, ani indelungati. La (sau intr-) un an o data = o singura data intr-un an; rar. 2. (Astron.; in sintagma) An-lumina = unitate de lungime pentru masurarea distantelor mari, egala cu distanta strabatuta de lumina intr-un an. 3. Stadiu de studiu in unele forme de invatamant. ◊ (Urmat de determinari) Anii de studentie. Anii de ucenicie. 4. Masura a varstei unei fiinte sau a vechimii unui lucru. Copil de cinci ani. 5. (La pl.) Epoca din viata; vreme. Anii copilariei.Lat. annus.

INDIVIziUNE s.f. (Jur.) Drept de proprietate asupra unui bun exercitat de mai multe persoane in acelasi timp, avand fiecare o cota-parte care nu poate fi determinata material; situatia acestor persoane. [Pron. -zi-u-, var. (rar) indivizie s.f. / cf. fr. indivision].

SUT1, suturi, s. n. Durata zilei de lucru a unei echipe de muncitori intr-o mina; schimb; norma a unui miner in timpul unui schimb. – Din germ. Schicht.

CANICULA ~e f. 1) Perioada ce corespunde intervalului de timp de la 22 iulie si pana la 23 august, caracterizata prin temperaturi inalte. 2) Caldura mare si dogoritoare specifica zilelor de vara; arsita. [G.-D. caniculei] /<fr. canicule, lat. canicula

Craciun si (Mold. si) Creciun n., pl. uri (d. lat. creatio, -onis, creatiune, devenit neutru supt [!] infl. lui ajun [A. si O. Dens.], nu d. calatio, strigare [Papahagi, Puscaru]. D. rom vine bg. ceh. kracun, rut. kereun, krecun, ung. karacson. Cp. cu Nascut). Sarbatoarea nasterii lui Hristos (25-27 Decembre [!]), Mos Craciun, in povesti, un batrin cu barba alba, plin de zapada si sprijinit intr´un toiag si care aduce jucarii copiilor. La Romani, in locul Craciunului se sarbau [!] Suturnaliile (16-18 Dec.), iar la sfirsitu anului ziua nasterii zeilor. Abea in seculu al treilea, crestinii gnostici au instituit sarbatoarea Bobotezei (6 Ian.). Mult timp Boboteaza a tinut loc si de Craciun, cum se mai obisnuieste si acuma pin [!] Galileia. In biserica Apusului, s´a primit ziua de 25 Decembre pentru a sarba nasterea lui Hristos in anu 354, iar in cea de Rasarit, la 386, dupa hotarirea sfintului Ion Gura-de-Aur. ziua a fost luata de la pagini, care-l sarbau atunci pe zeu soarelui. – Obiceiu bradului de Craciun e luat de la vechii Germani si e pastrat de cei noi pina astazi. In casa romaneasca n´are ce sa caute acest brad de Craciun, ca Romanii au steaua, care se poate impodobi tot asa de frumos si nu se strica degeaba un brad.

CURENT2 ~ta (~ti, ~te) 1) (despre unitati de timp) Care este in curs; in care ne aflam. Anul ~. 2) Care are loc in mod obisnuit; de fiecare zi; zilnic; cotidian. Chestiuni ~te.Cont ~ cont la o banca unde sumele se depun si se ridica la necesitate. 3) (despre preturi) Care exista in timpul de fata; in curs; actual. ◊ Moneda ~ta moneda care circula; moneda valabila. 4) (despre vorbire) Care se produce usor, fara efort; curgator; fluent; cursiv. 5): Apa ~ta apa care vine prin tevi la robinete si poate fi folosita in orice moment. /<fr. courant

APROVIziONA vb. I. 1. tr. A asigura din timp, a furniza provizii, munitii, marfuri, materii prime etc. 2. refl. A-si face provizii; a lua provizii. [Pron. -zi-o-. / < fr. approvisionner].

SUPRAtimp, supratimpi, s. m. Prelungire a zilei de munca peste limita care corespunde pretului obisnuit al muncii, practicata in sistemul economic capitalist. – Din supra- + timp.

KALPA („ordine, lege”) (in cosmologia hinduista), perioada de timp care acopera un ciclu cosmic complet, de la originea lumii pana la sfarsitul ei. K. reprezinta o zi si o noapte a lui Brahma, egala cu 24.000 de ani divini si cu 8,64 • 1019 ani terestri.

POIMAINE adv. 1. In ziua care urmeaza celei de maine. ◊ (Reg.) Poimainea ailalta (sau cealalta) = raspoimaine. ◊ Expr. Ca maine, poimaine = in curand, peste putin timp. 2. (In corelatie cu „maine”) Curand; in viitor, candva. – Lat. post + mane.

PASCA, pasti, s. f. 1. Cozonac traditional facut din aluat dospit umplut cu branza de vaci, stafide, smantana etc. care se mananca de obicei la Pasti de catre crestinii ortodocsi. ♦ Anafura pe care preotul o imparte credinciosilor in ziua de Pasti; pasti (2). 2. Preparat alimentar traditional, facut din aluat nedospit, copt in foi subtiri, pe care il mananca evreii in timpul Pastilor in loc de paine. – Lat. pascha.

SOROC, soroace, s. n. (Pop.) 1. Termen fixat pentru savarsirea unei actiuni sau pentru indeplinirea unei obligatii; interval de timp in cuprinsul sau la sfarsitul caruia se efectueaza un lucru. ◊ Loc. adv. (Pe) la soroace = din cand in cand; la zile mari. ◊ Expr. A sfinti sorocul = a respecta cu strictete un termen de plata. A i se implini (cuiva sau la ceva) sorocul = a ajunge la sfarsitul existentei, a inceta sa mai existe; p. ext. a muri. ♦ Data la care se intampla ceva. ♦ Epoca a anului cand se coace si se strange recolta; (concr.) recolta culeasa in aceasta epoca. ♦ M*********e. 2. Data, fixata in practica crestina, cand se pomenesc mortii; slujba religioasa care se face cu acest prilej. 3. (Rar) Margine, limita. ♦ Loc determinat. 4. Rost, socoteala, oranduiala. ♦ (Reg.) Ursita, soarta; prevestire. – Din sl. suroku.

apropii, a -a v. tr. (lat. appropiare). Eu apropii, tu apropii). Duc mai aproape: a apropia masa de parete [!]. Fig. (Vechi). Ma apropii (in timp): apropie opt ani de cind domneste. Fac sa semene: aceste calitati te apropie de el. V. refl. Armata, razboiu, ziua se apropie.

DALAI LAMA (< mongol ta-le „ocean de intelepciune“; tibetan bla-ma „superior religios“), titlu conferit conducatorului spiritual al ordinului monahal budist tibetan Gelugpa (Palaria Galbena) de catre Altan Han in 1578, cu ocazia convertirii sale si a supusilor sai la budism. In mai putin de 49 de zile de la moartea unui D.L. trebuie desemnat un succesor, in persoana unui baiat nascut in perioada acestui interval; in timpul minoratului lui D.L. autoritatea este exercitata de un regent. Titlul este purtat de toti conducatorii acestui ordin monahal. Din sec. 17, D.L. devine si seful politic al statului tibetan. Titlul este acordat persoanelor considerate a fi reincarnari ale lui Avalokitesvara Bodhisattva. Ultimul D.L., al 14-lea, Tenzin Gyatso (n. 1935), instalat la Lhasa in 1940, traieste in exil in India, din 1959, in urma unei revolte a tibetanilor condusa de el; a primit Premiul Nobel pentru pace (1989).

timp1 ~uri n. 1) filoz. Categorie filozofica care desemneaza durata, succesiunea si simultaneitatea proceselor. 2) Interval dintre doua momente masurat in secunde, minute, ore, zile, saptamani, luni, ani, decenii, secole, milenii, perioade, ere. 3) Perioada cat dureaza ceva; durata; vreme. ◊ Catva ~ o perioada scurta. Tot ~ul mereu; intruna. Cu ~ul cu incetul; treptat. In acelasi ~ concomitent; simultan. 4) pop. Moment oportun; imprejurare potrivita pentru o actiune; prilej; ocazie. La ~.(Toate) la ~ul lor (toate) la momentul potrivit. 5) Perioada determinata istoric; epoca. ◊ Pe ~uri demult; candva. 6) Stare meteorologica intr-o perioada data (intr-o anumita regiune); vreme. ~ ploios. 7) lingv. Categorie gramaticala specifica verbului, prin care se exprima momentul in care are loc actiunea. /<lat. tempus, ~oris

CAMIN, (1, 4) caminuri, (2, 3) camine, s. n. 1. Soba joasa, zidita la peretele camerei, cu vatra larg deschisa. 2. Fig. Casa parinteasca; p. ext. familie. 3. Numire data unor institutii cu caracter social-cultural: a) camin cultural = institutie care desfasoara o opera de culturalizare a maselor prin conferinte, spectacole etc.; b) camin de zi = institutie in care sunt ingrijiti si educati copiii de varsta prescolara; c) camin studentesc = institutie in care sunt gazduiti studentii pe timpul cursurilor. 4. Incapere subterana zidita si acoperita cu capac de fonta, folosita pentru accesul la o conducta subterana. – Slav (v. sl. kamina).

ORWELL [o:wel], George (pseud. lui Eric Arthur Blair) (1903-1950), scriitor englez. Romane care denunta teroarea regimurilor totalitare, infatisate intr-un univers grotesc, monstruos sau terifiant, pledand pentru libertatea spiritului si demnitatea umana (alegoria „Ferma animalelor” – cunoscuta si intr-o ecranizare celebra, utopia politica negativa „1984”) ori evocand experienta personala, alaturi de republicani, din timpul Razboiului Civil din Spania („Omagiu Cataloniei”) si violenta hitlerismului („O gura de aer”). Remarcabile eseuri („Frontiera dintre arta si propaganda”). Memorialistica („zile birmane”, „Fara un ban la Paris si Londra”).

CONTEMPORAN, -A, contemporani, -e, adj. 1. Care exista, traieste, se petrece in zilele noastre, care se raporteaza la prezent, la epoca de fata; actual. 2. (Despre oameni; adesea substantivizat) Care traieste sau a trait in acelasi timp cu..., pe vremea... [Var.: contimporan, -a adj.] – Din fr. contemporain, lat. contemporaneus.

CREPUSCUL ~e n. 1) Perioada de timp dintre apusul soarelui si lasarea noptii; amurg. 2) Lumina difuza care se raspandeste inainte de rasaritul sau dupa asfintitul soarelui (cand se ingana ziua cu noaptea); aurora. 3) fig. Perioada de declin. /<fr. crepuscule, lat. crepusculum

POMINA f. Aducere-aminte de ceva sau de cineva (iesit din comun). zi de ~. ◊ De ~ care nu se va uita datorita semnificatiei sale deosebite; vestit. A ramane (sau a se face) de ~ a se pastra mult timp in memoria oamenilor (datorita caracterului deosebit al celor intamplate). A ajunge de ~ a-si face reputatie proasta. /v. a pomeni

ACTUALITATE s.f. timpul de fata, prezent. ◊ De actualitate = care se petrece, care intereseaza in momentul prezent. ♦ Ceea ce este actual; (la pl.) evenimente curente, la ordinea zilei. [Pron. -tu-a-. / cf. fr. actualite].

VENUS, statiune balneoclimaterica estivala, situata pe tarmul de V al Marii Negre, la 3-20 m alt., la 3 km N de municipiul Mangalia de care apartine din punct de vedere ad-tiv. Climat temperat maritim, cu veri calduroase si mai mult senine (in medie 25-28 de zile insorite pe lunile de vara, cu durata de stralucire a soarelui de 10-12 ore pe zi) si ierni blande (in ian. temp. medie de 0ºC). Statiunea este recomandata atat pentru persoanele sanatoase care pot beneficia de cura heliomarina in timpul vacantelor de vara, cat si pentru tratamentul unor afectiuni reumatismale, posttraumatice, a unor stari de anemie secundara, de debilitate, decalcifieri, rahitism, a unor boli dermatologice, endocrine, ginecologice s.a. Plaja naturala, extinsa pe 1,5 km lungime (intre statiunile Venus si Saturn) si 200 m latime, are un nisip fin si pe alocuri apar izvoare cu ape minerale sulfuroase, hipotermale, captate si folosite la dusuri. Statiunea V. a intrat in nomenclatorul statiunilor balneare in anul 1972. Pavilion amenajat pentru ungeri cu namol sapropelic si pentru bai sulfuroase.

CARANTINA s.f. 1. Punct sanitar pentru izolarea persoanelor, navelor sau marfurilor care vin dintr-o regiune contaminata; mentinerea in izolare a persoanelor banuite ca ar putea raspandi o boala molipsitoare; timp petrecut in aceasta situatie. ♦ (Vet.) Restrictii aplicate in vederea combaterii bolilor contagioase ale animalelor. 2. (Fig.) Izolare. [Cf. tc. karantina, fr. quarantaine < quarante – patruzeci (de zile), interval cat dura carantina].

KAABA (cuv. arab. „cub”), vechi templu, de forma cubica (avand laturile de 12 m si, respectiv, 10 m, iar inaltimea de 15 m), aflat in centrul marii moschei din Mecca si acoperit cu un val negru, ornat cu citate din Coran (reinnnoit in fiecare an). zidit, potrivit traditiei arabe, de Adam si reconstruit de Avraam si fiul acestuia, Ismael. Aici, in coltul dinspre rasarit, se pastreaza „piatra neagra”, care, potrivit legendei, a fost adusa din cer chiar de Adam sau de arhanghelul Gabriel. Edificiul actual inlocuieste, de la sfarsitul sec. 7, pe cel distrus in timpul asediului din 683. K. a devenit, inca din epoca preislamica, principalul loc de pelerinaj al arabilor. Considerata centrul lumii, catre K. se indreapta in fiecare zi cele cinci rugaciuni canonice ale musulmanilor. K. marcheaza, pentru islam, traiectul sacru dintre Cer si Pamant, directia osiei Universului si Poarta Cerului.

INTARziA, intarzii, vb. I. Intranz. 1. A veni, a sosi (undeva) dupa timpul la care era asteptat sau la care era necesar. 2. A face ceva dupa termenul obisnuit sau fixat; a aparea, a se ivi dupa timpul prevazut. ♦ Tranz. A impiedica pe cineva sa savarseasca la timp o actiune, a face ca ceva sa nu se indeplineasca in termen. 3. A ramane, a zabovi (undeva) mai mult decat este necesar sau prevazut. [Pr.: -zi-a] – In + tarziu.

OCLUziUNE s.f. 1. (Rar) Inchidere; faptul de a inchide. ♦ (Med.) Astupare, inchidere a unui orificiu sau a unui canal; obstructie (1). 2. Inchidere a canalului vorbitor intr-un anumit punct al lui in timpul pronuntarii unei consoane. 3. Ocluziunea ciclonilor = trecere a ciclonului mobil in stadiul final de evolutie. 4. Bula de gaz ramasa intr-o piesa de metal dupa turnare. [Pron. -zi-u-, var. ocluzie, oclusiune s.f. / cf. fr. occlusion < lat. occludere – a inchide].

Azi adv. 1) In ziua in care ne aflam. ~ noaptea in noaptea precedenta. ~-dimineata in dimineata acestei zile. In ziua de ~ in prezent. ~-maine in zilele apropiate. Ba ~, ba maine se zice cand vrem sa exprimam ideea de amanare la nesfarsit. A trai de ~pe maine a trai in lipsuri, in saracie. 2) In timpul sau in vremea de acum; in prezent. /<lat. hac die

ROMM, Mihail Ilici (1901-1971), regizor sovietic de film. Cineast care, timp de aproape patru decenii (1932-1971), stie sa-si plieze talentul dupa comanda politica a momentului si totodata sa-si mentina tinuta profesionala („Lenin in Octombrie”, „Aliralul Usakov”, „Noua zile dintr-un an”, „Adevarata fata a fascismului”).

ACTUALITATE, actualitati, s. f. Ceea ce este actual; eveniment, intamplare curenta, timpul de fata, prezent2. ◊ Loc. adj. De actualitate = care se petrece sau intereseaza in clipa de fata, care corespunde prezentului. ♦ Ceea ce este actual; (la pl.) evenimente curente, la ordinea zilei. [Pr.: -tu-a-] – Din fr. actualite.

AVANS, avansuri, s. n. 1. Plata anticipata a unei parti dintr-o suma curenta datorata ca retributie sau salariu, ca acoperire a unei lucrari efectuate in contul unor zile-munca, la incheierea unui contract etc. 2. (In expr.) A face (cuiva) avansuri = a incerca sa obtina prietenia sau dragostea cuiva prin lingusiri, concesii (de ordin etic) etc. 3. Interval de timp, distanta etc. cu care cineva sau ceva se afla inaintea altuia. – Din fr. avance.

LECTIE s.f. 1. Forma de baza a organizarii muncii didactice, prin care se transmit elevilor anumite cunostinte intr-o unitate de timp; ora de scoala consacrata unei anumite discipline. ◊ A da (sau a lua) lectii = a (se) medita (2) in particular. ♦ Tema, ceea ce elevul are de invatat la o materie intr-o zi. 2. (Fig.) Invatatura morala, experienta (culeasa in urma unei intamplari etc.). 3. Dojana, mustrare. [Gen. -iei, var. lectiune s.f. / < lat. lectio, cf. it. lezione, germ. Lektion].

LECTIE s. f. 1. forma de baza a organizarii muncii didactice, prin care se transmit elevilor anumite cunostinte intr-o unitate de timp; ora de scoala consacrata unei anumite discipline. ♦ a da (sau a lua) ~ tii = a (se) medita (2) in particular. ◊ tema, ceea ce elevul are de invatat la o materie intr-o zi. 2. (fig.) invatatura morala, experienta (culeasa in urma unei intamplari etc.). 3. dojana, mustrare. (< germ. Lektion, lat. lectio)

ODATA adv., adj. invar. 1. Adv. Intr-un timp nedeterminat, candva; a) (in legatura cu verbe la trecut) odinioara, mai de mult; b) (in legatura cu verbe la viitor sau cu valoare de viitor) de acum inainte, intr-o buna zi, candva. ◊ Expr. Odata si odata = a) de mult de tot, de foarte multa vreme; b) intr-o buna zi, candva, mai curand sau mai tarziu. 2. Adv. (Pop.) Indata, imediat; fara intarziere, brusc; deodata. 3. Adv. In sfarsit, in cele din urma. 4. Adj. invar. In toata puterea cuvantului, intreg; p. ext. foarte reusit, foarte bun, excelent. – O3 + data.

POLE POSITION [poul pəziʃn] (loc. engl.) expr. engl. (In cursele de automobilism) Pozitie de plecare a pilotului, din prima linie, in partea interioara a pistei, avantajoasa in debutul cursei. Se realizeaza prin obtinerea celui mai bun timp, pe o tura a circuitului.

cronic, -a adj. (vgr. hronikos, d. hronos, timp). Med. Se zice despre boalele care se prelungesc mult timp, despre boalele vechi, in opozitiune cu acut. Fig. Betie cronica, betie veche. S. f., pl. i (rar e). Istorie scrisa in ordinea timpului, an cu an: cronica lui Sincai. Articul de ziar despre noutatile zilei: cronica politica, teatrala, artistica, financiara. Fig. Cronica scandaloasa, care povesteste ceia ce e rau pe socoteala cuiva. – Vechi si hronica (s. f.) si hronic (s. n., pl. e) dupa ngr.

LECTIE ~i f. 1) Forma de baza a activitatii instructiv-educative din scoala, prin care se transmit elevilor anumite cunostinte intr-o unitate de timp. ~ de chimie. ~ de muzica. ◊ A da ~i a pregati elevi in particular; a medita. 2) Tema indicata elevilor de catre profesor pentru a fi pregatita acasa. ◊ A-si face ~ile a-si pregati temele date pentru ziua urmatoare. 3) Dezaprobare verbala adresata cuiva in semn de nemultumire; repros; imputare; mustrare; dojana. 4) fig. Invatatura capatata de pe urma unei intamplari. [G.-D. lectiei; Sil. -ti-e] / <germ. Lektion, lat. lectio, ~onis

RABOJ ~uri n. 1) inv. Bucata de lemn pe care se insemnau, prin crestaturi, diferite calcule (numarul de vite, de zile etc.). ◊ A da pe ~ a da pe datorie. A lua pe ~ a lua pe datorie. 2) inv. Crestatura sau ansamblu de semne facute pe aceasta bucata de lemn. 3) fig. Intindere pe care sunt lasate urme. ~ul timpului. 4) pop. Calcul numeric. 5) Crestatura facuta la urechea unui animal domestic pentru a-l putea deosebi. /<bulg., sb. rabos

CRONICA s.f. 1. Scriere in care se expun cronologic evenimentele din viata unui popor; letopiset, anale. 2. Articol de ziar, de revista, care comenteaza evenimente la ordinea zilei. ◊ Cronica literara = analiza a fenomenului literar in care se exprima judecati de valoare. 3. Comentariu rautacios in legatura cu viata cuiva. [Var. hronic s.n., hronica s.f. / < lat. chronica, cf. fr. chronique, gr. chronica < chronostimp].

TOAMNA, toamne, s. f. Anotimp care urmeaza dupa vara si preceda iarna, cuprinzand (in emisfera boreala) intervalul dintre 23 septembrie si 22 decembrie, caracterizat prin scaderea treptata a duratei zilei, insemnate precipitatii si vestejirea vegetatiei. ◊ Loc. adj. De toamna = care se face sau se intampla toamna, care este necesar sau caracteristic acestui anotimp. ◊ Loc. adv. Asta toamna = in toamna trecuta. La toamna = cand va veni toamna; in timpul toamnei viitoare. De (cu) toamna = fiind inca toamna. Pe (sau in) toamna = cand a sosit (sau cand va sosi) toamna, pe timpul toamnei. Pana la toamna = pana la inceputul toamnei. ♦ (Adverbial; in forma toamna) In timpul toamnei. – Lat. autumnus.

chindie si (Mold. si) achindie f. (turc. ikindi [cum. ekindu], „al doilea” ceas, d. iki, doi, timpu de dupa ameaza [!], namazu de la mijlocu acestui timp). timpu de pe la 4 dupa ameaza: pe la chindie sau pe la chindii. Un dans popular cu miscari foarte rapezi [!]. Melodia acestui dans. Tabulhana (cintarea muzicii domnesti pe la 4 dupa ameaza in timpu Turculor): bateau chindie in toate zilele (N. Costin). Toba mare (imbracata in postav ros) care facea parte din instrumentele meterhanelei. La curtile domnesti si boieresti, turn de straja de unde se vestea cu tobe si surle timpu chindiii, cind toti oamenii se adunau la cina, si portile curtii se inchideau. (Si la Tirgovistea [!] era un asemenea turn, care odinioara era mai inalt, dar acum n´are de cit vre-o 28 de metri).

TARAGANA, taraganez, vb. I. 1. Tranz. A amana de pe o zi pe alta rezolvarea unei probleme, inceperea sau terminarea unei actiuni etc.; a face sa se prelungeasca, sa se intarzie o actiune, o solutionare. ♦ A merge incet, anevoie, tarandu-si picioarele. ♦ A vorbi rar, lungind silabele. 2. Refl. impers. (Despre vreme, timp) A dura, a se prelungi. 3. Intranz. (Reg.) A canta alene, cu jale, a doini. ♦ (Despre vant) A adia. [Var.: taragaia, tragana vb.I, taragani vb.IV] – Din tragana („a trage” <lat. pop.).

CROAziERA s.f. 1. Calatorie (turistica) pe mare. ♦ Voiajul unei nave militare cu multe escale. ♦ (Rar) Actiunea de patrulare pe mare in timp de razboi de catre o nava militara. 2. Viteza de croaziera = regim de zbor al unui avion la o viteza mai mica decat cea maxima, pentru a se reduce uzura si consumul de combustibil; (p. ext.) viteza de drum a unui autoturism. [Pron. croa-zi-e-. / < fr. croisiere].

RABOJ, rabojuri, s. n. 1. Bucata de lemn in forma cilindrica sau paralelipipedica pe care, in trecut, se insemnau, prin crestaturi, diferite calcule, socoteli (zilele de munca, banii datorati, numarul vitelor etc.). ◊ Expr. A sterge de pe raboj = a da uitarii; a ierta. (Reg.) A crede dupa raboj = a crede tot ce se spune. A(-si) iesi (sau a scoate pe cineva) din raboj (afara) = a (se) supara. 2. (Pop.) Socoteala, calcul. Pierdusem rabojul timpului.Expr. A i se uita cuiva rabojul = a i se uita numarul anilor. 3. Crestatura facuta, ca semn distinctiv, la urechea unei vite. [Var.: rabus s. n.] – Din bg., scr. rabos.

Demopho(o)n 1. Fiul lui Celeus si al Metanirei si fratele lui Triptolemus. Cind era mic, vrind sa-l faca nemuritor, Demeter il tinea deasupra flacarilor ca sa-l faca sa se lepede de tot ceea ce era muritor in trupul lui. O data, noaptea, in timp ce-l purifica in felul acesta, Demeter a fost surprinsa de mama (de tatal sau de doica) lui Demophon care, in fata acestui spectacol, a scos un tipat. Speriata, zeita a scapat copilul in foc. Dupa o versiune, Demophon ar fi fost mistuit de flacari, dupa alta, ar fi scapat cu zile, dar ar fi ramas muritor. 2. Rege al cetatii Athenae, fiul lui Theseus si al Phaedrei si fratele lui Acamas. A participat la razboiul troian. La intoarcere, a trecut prin Thracia. Acolo a intilnit o tinara fiica de rege, pe nume Phyllis, cu care s-a casatorit. Mai tirziu, Demophon a parasit-o si s-a intors la Athenae. De desperare, Phyllis s-a sinucis.

INAINTE adv. 1) In spatiul aflat in fata; dinainte; anterior. A se duce ~.A-i iesi cuiva ~ a intampina pe cineva. A i-o lua cuiva ~ a intrece pe cineva. 2) Intr-o perioada de timp trecuta; in trecut. Mai ~ vreme. 3) Mai intai; la inceput. ◊ ~ de toate in primul rand. Mai ~ a) mai demult; b) mai repede decat altcineva; mai devreme; c) in primul rand; la inceput. ~-mergator a) premegator; inaintas; precursor; b) persoana cu vederi progresiste. 4) In continuare; mai departe. De azi (sau de acum, de aici) ~.zi-i (spune) ~! Continua! 5) (cu valoare de interjectie) Strigat exprimand indemnul de a inainta. Ura! ~! /<lat. in ab ante

data f., pl. dati (d. dau). Oara, moment: o data (pl. de doua ori). Intiia data sau intiia oara, prima data sau prima oara (pl. a doua, a treia oara). Rind, serie de timp: asta data, de asta data, data asta (acuma, in acest timp). Alta data, odata, odinioara (lat. olim), nu acuma: alta data eram mai fericit, sa vii alta data. De o cam data. V. deocamdata. Pe data, indata, imediat (V. odata). Dintr’o data, pe data, indata, dintr’o singura lovitura: dintr’o data l-a invins. Data, pl. date (fr. date, it. data, d. lat. datum, pl. data). ziua, timpu cind s’a facut, cind s’a emis un lucru: pe peatra era data anului 1504 (moartea lui Stefan cel Mare). Pl. Notiuni, informatiuni ale stiintei (fr. donee): in aceasta carte is date importante.

cojoc n., pl. oace (vsl. kozuhu, d. koza, pele [!]; sirb. bg. rut. kozuh, de unde si ung. kosok, kosog si ngr kozoka). Haina scurta sau lunga (cu minici [!] sau fara minici) facuta din blana de oaie (sau si de alt animal) cusuta de o haina de postav sau purtata asa cum este, cu pelea [!] afara. Isi scutura baba cojoacele, ninge, mai ales in zilele babei (1-9 Martie, cind poporu zice ca o baba, care reprezenta [!] iarna, isi scutura cojoacele la munte). A scutura sau a scarmana cuiva cojocu sau blana (cum au cinii, lupii), a-l bate rau. A avea ac de cojocu cuiva, a avea mijloace de a-l constringe. A-ti intoarce cojocu (pe dos), (ca taranu cind e timp rau), a-ti schimba atitudinea, a te arata mai energic. A intreba de ce (din ce) e cojocu, a mai perde [!] timpu cu vorba. V. burca 1, bitusa, tihoarca, bonda.

MODERN, -A, moderni, -e, adj. Care apartine timpurilor apropiate de vorbitor; recent, actual; care este in pas cu progresul actual; care apartine unei epoci posterioare antichitatii. ◊ Istoria moderna = a) (in trecut) epoca de la sfarsitul evului mediu, cuprinsa intre 1453 (caderea Constantinopolului) si Revolutia Franceza din 1789; b) (curent) epoca cuprinsa intre Revolutia Franceza din 1789 si Unirea din 1918. Limba moderna = limba vie, vorbita efectiv de o populatie actuala. ♦ (Despre invatamant) Care acorda importanta, preferinta disciplinelor umaniste. ♦ Conform cu moda zilei. – Din fr. moderne, it. moderno.

Amphion, fiul lui Zeus si al Antiopei. Avea un frate geaman, pe Zethus. Parasiti imediat dupa nastere pe muntele Cithaeron, de catre unchiul lor Lycus (v. si Lycus), care voia sa-i piarda, cei doi frati au fost gasiti si crescuti de niste pastori. Ajunsi mari, ei au izbutit sa-si regaseasca mama, pe Antiope, tinuta mult timp prizoniera si persecutata de Lycus si de sotia acestuia Dirce (v. si Dirce). Ca sa-i razbune suferintele indurate, Amphion si Zethus au distrus cetatea Thebae, unde domnea Lycus. Dupa ce l-au ucis impreuna cu Dirce, au pornit sa recladeasca zidurile cetatii. Zethus cara pietrele in spate. Amphion avea o lira fermecata, daruita de Hermes (sau de Apollo), la acordurile careia pietrele, vrajite, se rinduiau singure la locul lor. Mai tirziu, Amphion s-a casatorit cu Niobe, fiica lui Tantalus, cu care a avut mai multi copii. Si-a pus singur capat zilelor – dupa o legenda – indurerat de moartea copiilor sai ucisi de Apollo. Dupa o alta versiune, a fost el insusi sagetat de zeu.



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)