Rezultate din textul definițiilor
SPRANCEANA ~ene f. 1) (la om) Fiecare dintre cele doua dungi arcuite de par de deasupra ochilor. ◊ A incrunta (sau a increti) ~enele (sau din ~ene) a manifesta suparare, dispozitie rea. A privi (sau a se uita) pe sub ~ene a privi incruntat. A alege pe (sau dupa) ~ a alege ce este mai frumos, mai bun etc. Alesi (ca) pe ~ aratosi, chipesi. 2) Extremitate superioara alungita a unui deal sau munte; creasta; culme; coama. 3) fig. Portiune lunga si ingusta; suvita. [G.-D. sprancenei] /<lat. supercina
POSOMORAT, -A, posomorati, -te, adj. (Despre oameni) rau dispus; trist, mohorat, posac; (despre fata sau privirea oamenilor) care exprima o rea dispozitie, tristete. ♦ (Despre obiecte, peisaje etc.) Care este de culoare intunecata; p. ext. care face o impresie trista; dezolant, sumbru. ♦ Fig. (Despre cer) Acoperit cu nori; p. ext. (despre timp) intunecat, ploios. – V. posomori.
ACRU1 ~a (~i, ~e) 1) (despre alimente, substante) Care are gustul caracteristic otetului, borsului, lamaii, muraturilor. Lapte ~. 2) si adverbial fig. (despre persoane) Care vadeste nemultumire; cuprins de rea dispozitie; amarat; mahnit; posomorat; ursuz; posac; morocanos. /<lat. acrus
BANAT ~uri n. pop. dispozitie rea; indispozitie; suparare. ◊ A nu-i fi (cuiva) cu ~ a nu-i fi (cuiva) cu suparare; a nu lua in nume de rau. /<ung. banat
DISPUS ~sa (~si, ~se) Care este gata sa faca ceva. ◊ A fi (bine sau prost) ~ a) a avea buna (sau rea) dispozitie; b) a fi vesel, multumit (sau nemultumit). /v. a dispune
DUSI m. la pl pop. Stare sufleteasca (buna sau rea); dispozitie. /<lat. dusii
FIERE f. 1) Lichid galben-verzui, amar, pe care il secreta ficatul si care contribuie la digestie; bila. ◊ Amar ca ~ea foarte amar. 2) fig. dispozitie rea. 3) Vezicula biliara; bila. [G.-D. fierii; Sil. fie-re] /<lat. fele
HIRSUT ~ta (~ti, ~te) 1) Care are parul si barba neingrijite; zbarlit; ciufulit. 2) Care vadeste o purtare lipsita de politete; grosolan; brutal. 3) Care vadeste in permanenta rea dispozitie si nemultumire; ursuz; posac. Caracter ~. 4) (despre organisme vegetale) Care are peri lungi si tari. /<fr. hirsute, lat. hirsutus
MOFLUZ ~i m. 1) inv. Persoana declarata (de instantele judiciare) in stare de faliment; falit. 2) Persoana care vadeste in permanenta rea dispozitie si nemultumire. /<turc. mufluz
MOROCANOS ~oasa (~osi, ~oase) Care vadeste nemultumire; cuprins de rea dispozitie; posac; ursuz; acru; posomorat. /a morocani + suf. ~os
PARAPON n. inv. fam. dispozitie rea; indispozitie; suparare. /<ngr. paraponon
POSAC ~ca (~ci, ~ce) Care vadeste nemultumire; cuprins de rea dispozitie; posomorat; morocanos; ursuz. /Orig. nec.
SUPARARE ~ari f. 1) v. A SUPARA si A SE SUPARA. ◊ Fara (sau sa nu fie cu) ~ se spune cand vrem ca cineva sa nu se supere pentru faptul ca ne adresam sau il intrebam ceva. 2) dispozitie rea. 3) Atitudine rezervata si ostila fata de cineva; manie. I-a trecut ~area. [G.-D. supararii] /v. a (se) supara
URSUZ ~a (~i, ~e) (despre persoane si despre manifestarile lor) Care vadeste in permanenta nemultumire; cuprins de rea dispozitie; posomorat; posac; necomunicativ; neprietenos; acru; morocanos. /<turc. ugursuz
VENIN ~uri n. 1) Substanta toxica de natura animala, vegetala sau obtinuta pe cale sintetica; otrava; toxina. 2) fig. Atitudine rautacioasa plina de dusmanie. Vorbe cu ~. 3) pop. Lichid galbui-verziu, amar, secretat de ficat; fiere. 4) fig. Stare de tristete adanca; otrava; mahnire; necaz. ◊ A avea ~ la (sau pe) inima a fi foarte necajit, mahnit. A-si face ~ a se amari foarte tare. A pune cuiva ~ la (sau pe) inima a-i produce cuiva mari neplaceri; a strica rau dispozitia. A-si varsa ~ul (asupra cuiva) a-si manifesta ura, dusmania (fata de cineva). /<lat. venenum
dispozitie ~i f. 1) Aranjare a unor obiecte intr-o anumita ordine. 2) Precept obligatoriu (continut intr-un act normativ), emis de o persoana oficiala sau de o instanta. ◊ La ~ la indemana. A fi (sau a sta) la ~a cuiva a astepta ordinele cuiva, fiind gata sa le indeplineasca. 3) Stare sufleteasca (buna sau rea). [Art. dispozitia; G.-D. dispozitiei; Sil. -ti-e] /<fr. disposition, lat. dispositio, ~onis
cheji s.m. pl. (reg.) 1. piaza (buna sau rea). 2. (fig.) dispozitie.
MAHMUR, -A, mahmuri, -e, adj., s. n. 1. (Adesea substantivat) Care nu si-a revenit complet din betie sau din somn; care este cu capul inca tulbure; care se simte indispus dupa betie sau dupa un somn neimplinit. 2. Adj. Prost dispus, lipsit de voie buna, suparat, posomorat. 3. S. n. dispozitie (buna sau rea) a cuiva. ◊ Expr. (Reg.) A scoate mahmurul (din cineva) = a duce la exasperare, a enerva (pe cineva). – Din tc. mahmur.
TOANA1 ~e f. 1) mai ales la pl. dispozitie de moment, stranie si inexplicabila; moft; capriciu; maraz; naz; marafet. ◊ Cu ~e capricios. A fi (sau a se afla) in ~e bune (rele) a avea dispozitie buna (sau rea). 2) Izbucnire momentana. ~ de plans. ◊ A-i veni cuiva o ~ (sau ~ele) a apuca pe cineva furia; a deveni nervos. 3) fig. rar Miscare brusca si violenta. ~a vantului. 4) Rastimp scurt. /v. a tuna
VOIE s. 1. v. incuviintare. 2. autorizatie, ingaduinta, permisiune. (~ data cuiva de a face ceva.) 3. v. putere. 4. v. dispozitie. 5. dispozitie, toane (pl.), (reg.) dusi (pl.). (~ buna sau rea a cuiva.)
DISPUS, -A, dispusi, -se, adj. Aflat intr-o situatie sau intr-o stare sufleteasca potrivita pentru a face un lucru; inclinat sa... gata sa... Expr. A fi (bine) dispus = a) a avea buna dispozitie, a fi vesel, multumit; b) a fi usor ametit de bautura. A fi rau (sau prost) dispus = a fi intr-o stare sufleteasca rea. – V. dispune.
VICIU, vicii, s. n. 1. defect, cusur, neajuns (de constructie, de functionare etc.). ◊ Viciu de conformatie = dispozitie anormala a unor parti sau organe ale corpului; diformitate fizica. ♦ Fig. Pornire nestapanita si statornica spre rau, apucatura rea, patima; desfrau, dezmat, destrabalare. 2. Neindeplinire a unor conditii legale de forma sau de continut in intocmirea actelor, clauzelor etc. juridice, care duce la anularea valorii acestora. [Var.: (inv.) vitiu s. n.] – Din fr. vice, lat. vitium.
PIAZA, pieze, s. f. 1. (In superstitii; de obicei determinat prin „rea” sau „buna”) Semn prevestitor; intamplare, eveniment, fiinta etc. care se crede ca aduce cuiva nenorocire, nenoroc sau noroc. ♦ (Reg.; la pl.) dispozitie, chef; toane. 2. (Inv. si reg.) Panta, povarnis. ◊ Loc. adv. In piez(i) = oblic, piezis. [Var.: (inv. si reg.) piez s. m.] – Et. nec.
GENIU1 s.n. I. 1. Talent, dispozitie naturala, capacitate de creatie exceptionala, rezultat al dezvoltarii maxime a facultatilor umane; persoana care are asemenea calitati. 2. Caracter specific. II. Spirit, demon, fiinta supranaturala (buna sau rea) care in credintele celor vechi veghea asupra soartei unui om. [Pron. -niu, pl. -ii. / < lat. genius, cf. it. genio, fr. genie].
VICIU s. n. 1. defect, imperfectiune; lipsa. ♦ ~ de conformatie = dispozitie anormala a unor parti sau organe ale corpului; diformitate fizica; (jur.) ~ de forma = greseala in redactarea unui act, care il face anulabil. 2. deprindere de a face fapte rele; obicei urat, patima rea. (< fr. vice, lat. vitium)
VICIU s.n. 1. Cusur, defect; lipsa. ◊ Viciu de conformatie = dispozitie anormala a unor parti sau organe ale corpului; diformitate fizica; (jur.) viciu de forma = greseala in redactarea unui act, care face actul anulabil. 2. Deprindere de a face fapte rele; obicei urat, patima rea. [Pron. -ciu. / < fr. vice, it. vizio, lat. vitium].
dispozitie, dispozitii, s. f. 1. Prevedere obligatorie cuprinsa intr-o lege sau intr-un regulament; masura sau hotarare luata de un organ ierarhic superior si obligatorie pentru organul in subordine. ◊ Loc. adv. La dispozitie = la indemana. ◊ Expr. A fi (sau a sta, a se afla etc.) la dispozitia cuiva = a fi gata sa satisfaca dorintele, ordinele cuiva. 2. Asezare a unor elemente intr-un anumit loc, intr-un anumit fel, intr-o anumita ordine; alcatuire, constructie dupa un anumit plan. 3. Stare sufleteasca (buna sau rea); p. ext. dorinta (momentana) de a face un anumit lucru. [Var.: dispozitiune s. f.] – Din fr. disposition, lat. dispositio, -onis.
dispozitie s. 1. (JUR.) norma, prescriptie, prevedere, (inv. si reg.) rost, (inv.) prescript. (Care sunt ~ in vigoare?) 2. v. clauza. 3. hotarare, ordin, porunca, (pop.) porunceala, (inv.) asezamant, carte, farmuta, invatatura, mandat, oranduiala, oranduire, pitac, poruncita, povelenie, povelire, pravila, randuiala, stransoare, sart, tertip, ucaz, (rusism inv.) pricaz. (A emis o ~ scrisa.) 4. v. consemn. 5. situatie, stare. (In ce ~ sufleteasca se afla?) 6. toane (pl.), voie, (reg.) dusi (pl.). (~ buna sau rea a cuiva.) 7. v. pofta. 8. v. tendinta.