Rezultate din textul definițiilor
AMBITIE, ambitii, s. f. Dorinta arzatoare de a realiza ceva; dorinta de glorie, de onoruri, de parvenire. ◊ Expr. A pune pe cineva (sau a se pune) la ambitie = a (se) ambitiona. [Var.: (inv.) ambitiune s. f.] – Din fr. ambition, lat. ambitio, -onis.
AMBITIE s.f. dorinta puternica de glorie, de onoruri, de parvenire. ♦ dorinta de a intrece pe altii. [Gen. -iei, var. ambitiune s.f. / cf. fr. ambition, lat. ambitio].
ambitiune f. (lat. ambitio, -onis, d. ambire, a merge imprejur, a solicita). dorinta infocata (rivna) de glorie, avere s. a.: ambitiunea de a domni, ambitiune laudabila. – Si -itie.
AMBITIE, ambitii, s. f. dorinta arzatoare de realizare a unui plan, de glorie, de onoruri. ◊ Expr. A pune pe cineva (sau a se pune) la ambitie = a (se) ambitiona. ♦ Aspiratie. [Var.: (inv.) ambitiune s. f.] – Fr. ambition (lat. lit. ambitio, -onis).
AMBITIE ~i f. dorinta puternica de a realiza ceva (de a dobandi glorie, onoruri etc.). Om lipsit de ~. ◊ A-si pune ~a a-si pune in gand sa faca ceva cu orice pret. A pune pe cineva la ~ a ambitiona pe cineva. [G.-D. ambitiei;Sil. -ti-e] /<fr. ambition, lat. ambitio, ~onis