Rezultate din textul definițiilor
DEVIA vb. I. intr., tr. a (se) abate de la directia data. II. intr. (fig.) a se departa de la subiect; (p. ext.) a incepe sa faca lucruri necorecte, a porni pe un drum gresit. (< fr. devier, lat. deviare)

GRESI, gresesc, vb. IV. 1. Intranz. A comite o greseala; p. ext. a se insela. ♦ Intranz. si tranz. A nu nimeri tinta, obiectivul ochit; a da gres. 2. Tranz. A executa ceva gresit, rau. ♦ A lua un lucru drept altul; a incurca, a confunda. ◊ Expr. A gresi drumul (sau calea) = a (se) rataci; p. ext. a se abate de la regulile morale, de conduita. 3. Intranz. A se face vinovat de ceva fata de cineva, a face cuiva un rau, un neajuns; p. ext. a pacatui. – Din sl. gresiti.

RATACIT, -A, rataciti, -te, adj. 1. Care a gresit drumul sau a pierdut directia; dezorientat. ♦ Fig. Care greseste prin purtari, prin atitudine; cu mintea intunecata. ♦ Fig. (Despre ochi, privire) Care se uita in gol, fara o tinta precisa; care exprima nedumerire, nesiguranta, tulburare, absenta. 2. Care s-a pierdut, s-a instrainat de ai sai; razletit. – V. rataci.

rataci (ratacesc, ratacit), vb.1. A pierde; a razleti. – 2. A gresi drumul, a se abate din cale. – 3. A instraina, a aliena. – 4. A hoinari, a vagabonda. Origine indoielnica, dar probabil expresiva, cum o arata suf. -ci. Trebuie sa tina de familia expresiva a lui racan, cf. ratacanie. Der. din lat. errāticus (Puscariu 1450; REW 2905; Tiktin; Candrea) sau *errāticāre (Puscariu, Dimin., 141) este neconvingatoare. – Der. rataceala, s. f. (pierdere a drumului); ratacitor, adj. (hoinar, pribeag).

ALATURI adv. 1. (Local) Langa cineva sau ceva, la dreapta sau la stanga cuiva sau a ceva. ◊ Loc. adj. De alaturi = vecin, invecinat. ◊ Expr. (Fam.) A nimeri (sau a fi, a merge, a calca) alaturea cu drumul = a gresi (in comportare, in pareri etc.). ♦ In alt punct decat cel vizat (dar foarte aproape de acesta). 2. (Modal) Unul langa altul, unul impreuna cu altul (sau cu altii). ◊ Loc. prep. Alaturi de... (sau, rar, cu...) = pe acelasi plan, pe langa. ◊ Expr. A fi alaturi de cineva = a fi solidar cu cineva. [Var.: alaturea adv.] – A3 + lature.

RATACI, ratacesc, vb. IV. 1. Refl. A pierde drumul, a gresi directia, a nu mai sti unde se afla. ♦ A se pierde de cineva; a se razleti. ♦ intranz. A umbla de ici-colo cautand drumul, incercand sa iasa la liman, sa se orienteze, sa ajunga la tinta. 2. Intranz. A pribegi, a hoinari, a colinda. ♦ Refl. A se aseza intr-un loc strain; a se aciua, a se pripasi. 3. Tranz. A nu mai sti unde a fost pus sau unde se gaseste cineva sau ceva; a pierde. ♦ Refl. A ajunge, a se afla intr-un loc unde nu se astepta nimeni sa se afle. – Din lat. *erraticire (= *erraticare < erraticus).

RATACI vb. 1. a gresi, a incurca, a pierde. (A ~ poteca.) 2. a gresi, (inv.) a sminti. (A ~ drumul spre casa.) 3. a se pierde, (reg.) a se zahatui, a se zarasti. (S-a ~ in padure.) 4. v. razleti. 5. v. pierde. 6. v. hoinari. 7. v. hoinari.

ANGAJA vb. I. 1. tr. A contracta un angajament. ♦ A inchiria ceva. 2. refl. A se obliga la ceva, a-si lua un angajament. 3. tr. A atrage dupa sine o obligatie, o raspundere. ♦ A antrena intr-o actiune. ♦ A incepe, a porni (o discutie, o activitate etc.). 4. refl. A apuca pe un anumit drum. ♦ (Despre avioane) A intra (fara voia pilotului) intr-o pozitie nedorita, provocata de pierderea sau de excesul de viteza, de o comanda gresita etc. ♦ A pune pucul sau mingea in joc (la hochei si la baschet). [P.i. 3 -jeaza, 4 -jam, ger. -jand. / < fr. engager, cf. en gage – in gaj].

RAZNA adv. 1. (Pe langa verbe de miscare) Fara sa stie incotro se duce, netinand seama de drum, de directie; la intamplare. ◊ Expr. A o lua razna = a) a pleca la intamplare, fara tinta; b) fig. a apuca pe o cale gresita, a proceda in mod nejudecat; a decadea. 2. La o parte, la o oarecare distanta de...; departe. – Din sl. razĩno.

A GRESI ~esc 1. intranz. 1) A face o greseala; a incalca anumite norme, principii. 2) A comite un pacat; a pacatui. 2. tranz. 1) A face sa contina o greseala (sau mai multe). ~ problema. 2) (adrese, drumuri etc.) A lua drept altul. /<sl. gresiti

STANG ~ga (~gi) si substantival 1) (despre unele organe sau despre parti ale corpului) Care este situat in partea unde se afla inima. Ochiul ~. Mana ~ga.Nu stie ~ga ce face dreapta se spune pentru a indica o totala lipsa de coordonare. A calca cu ~gul a) a incepe in mod gresit ceva; b) a fi prost dispus. 2) Care se afla in directia mainii din aceasta parte. Aripa ~ga a cladirii.Din ~ga din directia mainii stangi. A tine ~ga a merge pe partea stanga a unui drum. (La) ~ga imprejur formula prin care se comanda cuiva o intoarcere de 180° spre stanga. A face ~ga imprejur a se intoarce si a pleca (inapoi de unde a venit). 3) (despre grupari politice, partide, curente etc.) Care, din punct de vedere politic, este radical sau mai radical decat altii. Aripa ~ga a parlamentului. /<lat. stancus



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)