Rezultate din textul definițiilor
ASTERNE, astern, vb. III. 1. Tranz. A intinde un covor, o panza etc. pe o suprafata. ♦ (Adesea fig.) A (se) imprastia, a (se) raspandi pe jos, incat sa formeze un strat (care se niveleaza). 2. Tranz. A pregati (si a intinde) asternutul sau, p. ext., patul pentru culcare. ♦ A pregati pe masa toate cele necesare pentru a manca. 3. Tranz. A scrie, a compune. 4. Refl. si tranz. A (se) intinde (orizontal) pe jos, a (se) culca la pamant. ♦ (Fig.) A se apuca temeinic sau in tihna de o treaba. ◊ Expr. A se asterne la drum = a porni la drum lung. A se asterne drumului (sau campului etc.) = A fugi sau a merge foarte repede. 5. Tranz. A tranti, a culca pe cineva la pamant (printr-o lovitura). ◊ Expr. (Inv.) A asterne (pe cineva) la scara = a intinde (pe cineva) pe jos pentru a-l bate. – Din lat. asternere.
MARSALUI, marsaluiesc, vb. IV. Intranz. A se deplasa in mars; a marsui. ♦ Fam. A face un drum lung, obositor. – Mars + suf. -alui.
A SE ASTERNE ma astern intranz. 1) A se lasa (pe o suprafata) formand un strat. Frunzele s-au asternut pe sub copaci. 2) (despre fiinte) A se intinde pe jos; a se culca la pamant. 3) fig. A se apuca serios de ceva. ~ pe scris. ~ la vorba. ◊ ~ la drum a porni la drum lung. 4) A se intinde in fata ochilor; a se deschide; a se desfasura. /<lat. asternere
A MARSALUI ~iesc intranz. 1) (mai ales despre militari) A merge in mars. 2) fam. (despre oameni) A merge militareste. 3) fam. A face un drum lung si obositor. /mars + suf. ~alui
LABIRINT s.n. 1. Edificiu cu foarte multe incaperi si galerii (asemanator edificiului mitic construit de catre Dedal in Creta), in care orientarea este foarte dificila. ♦ Gradina ornamentala din benzi inguste de arbusti dispuse intr-o inlantuire care creeaza posibilitatea de ratacire. ♦ (Fig.) Lucru incalcit, incurcat. 2. Dispozitiv folosit in diverse instalatii pentru a obliga un fluid sa parcurga un drum lung in scopul de a-i micsora viteza. 3. Parte a urechii interne, formata din cavitati sinuoase. [Pl. -turi, -te. / cf. fr. labyrinthe, lat. labyrinthus, gr. labyrinthos].
ragadui2, ragaduiesc, vb. IV (reg.) 1. a pasui, a amana. 2. a poposi undeva dupa un drum lung.
LABIRINT1 s. n. 1. constructie cu foarte multe incaperi si galerii in care orientarea este dificila. ◊ gradina ornamentala din benzi inguste de arbusti. 2. dalaj meandric in unele catedrale din evul mediu, pe care credinciosii trebuiau sa-l urmeze ca pe un drum de expiere. 3. joc de inteligenta care cere a gasi iesirea dintr-o retea de linii intortocheate. ◊ joc constand dintr-un cub din plastic transparent, din 64 de camarute, la care unii pereti au cate un orificiu ce lasa sa treaca o bila de metal. 4. (fig.) incurcatura, incalceala datorata unor dificultati, unei proceduri. ◊ situatie incurcata, fara iesire. 5. dispozitiv folosit in diverse instalatii pentru a obliga un fluid sa parcurga un drum lung, in scopul de a-i micsora viteza. 6. parte a urechii interne, formata din cavitati sinuoase. (< fr. labyrinthe, lat. labyrinthus)
ASTERNE, astern, vb. III. 1. Tranz. A intinde un covor, o panza etc. pe o suprafata. ♦ Tranz. si refl. (Adesea fig.) A (se) imprastia, a (se) raspandi pe jos, asa incat sa formeze un strat. 2. Tranz. A pregati asternutul sau, p. ext., patul pentru culcare. ◊ Expr. Cum iti vei asterne asa vei dormi = dupa cum stii sa-ti oranduiesti viata asa vei trai. ♦ A pune masa. 3. Tranz. A scrie; a compune. ♦ (Rar) A expune in fata cuiva o para, un plan etc. Si din gura ce-i spunea, Para cum isi asternea? (TEODORESCU). 4. Refl. si tranz. A (se) intinde orizontal pe jos, a (se) culca la pamant. Se asternea de-a lungul, in marginea sesului (VLAHUTA). ◊ Expr. (Refl.) A se asterne la drum = a porni la drum lung. A se asterne drumului (sau campului etc.) = a fugi sau a merge foarte repede. ♦ Refl. Fig. A se apuca temeinic sau in tihna de ceva; a se pune, a se aseza pe... Si unde nu s-au asternut pe mancate si pe baute (CREANGA). 5. Tranz. A tranti, a culca pe cineva la pamant (printr-o lovitura). ◊ Expr. (Inv.) A asterne (pe cineva) la scara = a intinde (pe cineva) pe jos pentru a-l bate. – Lat. asternere.
Argonautae, cei cincizeci de eroi care au alcatuit echipajul corabiei Argo. Printre ei se numarau: Heracles, Orpheus, Castor, Pollux, Theseus etc. Argonautii l-au insotit pe Iason in faimoasa expeditie organizata de acesta, la porunca lui Pelias, regele din Iolcus, care-i ceruse sa-i aduca Lina de Aur (v. si Pelias). Dupa un drum lung, pe mare, drum presarat cu multe peripetii, corabia argonautilor a ajuns in Colchis. Acolo regele Aeetes le-a fagaduit ca le va da Lina de Aur dupa ce Iason va fi savirsit o serie de ispravi: el trebuia sa are un cimp injugind la acelasi plug doi tauri cu copite de arama si care scoteau flacari pe nari, dupa care urma sa semene acolo dintii unui dragon. Din aceasta saminta neobisnuita avea sa iasa un neam de razboinici, pe care trebuia sa-i biruie in lupta. Cu ajutorul Medeei (v. Medea), fiica lui Aeetes, care se pricepea la vraji, Iason a izbutit sa iasa victorios din toate aceste incercari. La sfirsit Aeetes n-a mai vrut insa sa-si tina fagaduiala. Atunci, sprijinit din nou de Medea, careia i-a fagaduit s-o ia in casatorie, Iason a reusit sa fure pretioasa Lina de Aur si sa fuga cu ea. Din nou datorita Medeei, pe care a luat-o cu el, corabia a scapat de urmarirea lui Aeetes, care se luase dupa fugari (v. Absyrtus, Aeetes, Medea si Iason). Pe drum, la intoarcere, argonautii au avut de infruntat alte numeroase vitregii ale sortii, dupa care, in cele din urma, au ajuns cu bine in patrie.
HERME s. f. pl. Stalpi de piatra amplasati de-a lungul drumurilor, la raspantii si la intrarea in casele grecesti, avand sapat in partea superioara capul lui Hermes, zeul comertului. – Din n. pr. Hermes.
HERME s.f.pl. (Ant.) Stalpi de piatra care se gaseau de-a lungul drumurilor, la raspantii si la intrarea in casele grecesti, avand sapat in partea de sus capul lui Hermes. [< fr. hermes, cf. Hermes – nume grecesc al zeului comertului, protector al calatorilor].
RELEU s.n. 1. (Tehn.) Aparat sau dispozitiv de comanda pentru anumite modificari (inchiderea sau deschiderea unui circuit etc.) ale unui sistem tehnic, actionat de variatia unor marimi caracteristice (temperatura, tensiune etc.) ale unui alt sistem tehnic. 2. Dispozitiv care retransmite (amplificand) semnalele receptionate. ♦ Comunicatie intre mai multe locuri, facuta cu ajutorul unor statii intermediare de receptie si de retransmisie. 3. (Rar) Cai, atelaj de schimb pentru anumite drumuri lungi, postati din loc in loc. ♦ Loc unde se tin caii de schimb si se face schimbarea acestora. ♦ Cainii de vanatoare carora li se da drumul pentru a-i inlocui pe cei obositi de goana. [Pl. -ee, -euri. / < fr. relais].
HERME s. f. pl. (ant.) stalpi de piatra de-a lungul drumurilor, la raspantii si la intrarea in casele grecesti, avand sapat in partea de sus capul lui Hermes. (< fr. hermes)
RELEU s. n. 1. aparat, dispozitiv de comanda pentru anumite modificari ale unui sistem tehnic, actionat de variatia unor marimi caracteristice (temperatura, tensiune etc.) ale unui alt sistem tehnic. 2. dispozitiv care retransmite (amplificand) semnalele receptionate. ◊ comunicatie intre mai multe locuri, facuta cu ajutorul unor statii intermediare de receptie si de retransmisie. 3. mod de inlocuire a cailor pentru anumite drumuri lungi, a cainilor in timpul vanatorii sau a stafetelor in timpul unei curse; locul de schimb; animalul sau stafeta. (< fr. relais)
SALCAM (‹ tc.) s. m. Arbore din familia leguminoaselor, inalt pana la 30 m, cu frunze imparipenat-compuse prezentand cate doi ghimpi la baza, cu flori albe mirositoare, melifere, dispuse in raceme, fructe pastai (Robinia pseudacacia). Originar din America de Nord, a fost introdus in Franta (1600), apoi ti in alte tari europene, mai tarziu si in Romania (1750) ca planta ornamentala. Creste de la campie pana in regiunea dealurilor find rezistent la seceta. Lemnul este folosit pentru obiecte de uz gospodaresc si pentru foc. S. este cultivat in plantatii forestiere pentru productia de lemn, pentru fixarea coastelor, taluzelor, dunelor nisipoase si ca perdele parazapezi de-a lungul drumurilor. Din flori se prepara bautir racoritoare si produse de cofetarie. ◊ S. galben = arbust din familia leguminoaselor, inalt de 3-6 m m, cu frunze trifoliate si cu flori galbene in raceme mari (Laburnum anagyroides). Din lemn se fac obiecte de arta si mobile fine. ◊ S. japonez = arbore inalt de 20 m, asemanator cu salcamul, cu flori galbui in panicule mari terminale, cu pastai de forma caracteristica (strangulate intre seminte), indehiscente (Sophora japonica). Originar din E Asiei, la noi a fost introdus in parcuri si gradini.
CAVALIER, cavaliere, s. n. 1. Terasa inalta, construita intr-o fortificatie, pentru amplasarea tunurilor. 2. Cordon de pamant sau de alte materiale de-a lungul unui drum, format prin curatarea santurilor. [Pr.: -li-er] – Din fr. cavalier.
HARTOP, hartoape (hartopuri), s. n. 1. Adancitura, groapa pe un drum. 2. Scobitura lunga si adanca, de forma unei rape prapastioase, formata de apa. [Var.: (pop.) vartop s. n.] – Din sl. vrutupu.
POPAS, popasuri, s. n. 1. Oprire pentru odihna in timpul unui drum mai lung; sedere mai indelungata intr-un loc (in timpul unei calatorii). ♦ (Pop.) Pauza in timpul unei activitati; odihna. ◊ Loc. adj., adv. Fara popas (sau popasuri) = neincetat, neintrerupt; continuu. ◊ Loc. adv. (Rar) In popasuri = agale, alene, cu intreruperi. ◊ Expr. A nu avea popas (sau popasuri) = a nu avea astampar, a nu avea liniste, a nu-si gasi locul. 2. Loc in care se opreste cineva pentru a poposi; loc destinat pentru oprire. – Din sl. popasu.
A INCONJURA inconjur 1. tranz. 1) A ocoli de jur imprejur. ~ Pamantul. 2) A cuprinde de jur imprejur (ca intr-un cerc); a incercui; a imprejmui; a impresura. Muntii inconjoara campia. 2. intranz. 1) A trai in anturajul cuiva. A fi ~t de prieteni. 2) A face un ocol; a merge pe un drum mai lung. Ai ~t mult pana la mine? 3) fig. rar A vorbi pe ocolite; a nu spune pe de-a dreptul. [Si inconjor] /in + inv. a conjura
SERPENTINA ~e f. 1) drum serpuit, construit special pentru a usura urcusul in panta. 2) Cotitura a unui astfel de drum. 3) Fasie lunga si ingusta de hartie colorata, infasurata strans, care, fiind aruncata, se desfasoara in forma de spirala si este folosita drept mijloc de amuzament la petreceri. 4) Tub in forma de spirala folosit ca schimbator de caldura. /<fr. serpentin, germ. Serpentine, lat. serpentinus
CAVALIER s.n. 1. Terasa inalta, construita intr-o fortificatie, pentru amplasarea tunurilor. 2. Cordon continuu de pamant sau de alte materiale de-a lungul unui drum, format prin curatirea santurilor. [Pron. -li-er, var. cavaliera s.f. / < fr. cavalier].
MANSIO s.n. (Ant.) Loc de popas pentru calatori si curieri oficiali de-a lungul unui drum in lumea romana. [Pron. -si-o. / < lat. mansio].
CAVALIER, -A I. adj. perspectiva ~a = proiectie oblica a obiectelor pe un plan, ca si cum ar fi vazute dintr-un punct situat la infinit; plan ~ = plan stabilit dupa aceasta perspectiva. II. s. n. 1. terasa inalta, intr-o fortificatie, pentru amplasarea tunurilor. 2. cordon continuu de pamant sau alte materiale de-a lungul unui drum, rezultat din curatirea santurilor. (< fr. cavalier)
KILOMETRA vb. tr. a marca cu borne kilometrice distantele de-a lungul unui drum. (< fr. kilometrer)
MANSION s. n.. 1. (ant.) loc de popas pentru calatori si curieri oficiali de-a lungul unui drum in lumea romana. 2. (in evul mediu) parte a decorului unui teatru unde se desfasura succesiv actiunea fiecarei scene. (< fr. mansion, lat. mansio)
ACOSTAMENT, acostamente, s. n. Fasie laterala (nepavata sau nepietruita) de-a lungul unui drum, care serveste la circulatia pietonilor, la scurgerea apelor etc. – Dupa fr. accotement.
BORNA s.f. 1. Stalp de marcaj din beton, din lemn etc., asezat la marginea drumurilor, de-a lungul unei frontiere etc.; piatra de hotar. 2. Piesa metalica care face legatura masinilor sau a aparatelor electrice. [< fr. borne].
poleajen, poleajene, s.f. (reg.) 1. loc ses la marginea unei paduri sau a unui deal. 2. panta lunga a unui drum.
BORNA s. f. 1. stalp de marcaj din beton, lemn etc., la marginea drumurilor, de-a lungul unei frontiere etc. 2. piesa metalica apartinand circuitului electric interior al unui aparat, al unei masini sau instalatii, care asigura legatura cu un alt circuit. (< fr. borne)
SERPENTINA1, serpentine, s. f. 1. Traseu serpuit al unui drum care strabate un teren in panta; fiecare dintre cotiturile unui astfel de traseu; p. ext. drum cotit, serpuit. 2. Fasie lunga si ingusta de hartie colorata, infasurata strans, care, aruncata la distanta, se desfasoara in spirala si care se foloseste ca mijloc de amuzament la petreceri. 3. Tub (sau teava) de metal sau de sticla indoit in forma de spirala sau de elice si folosit ca schimbator de caldura. – Din fr. serpentin.
CONTINUA vb. 1. (local) a (se) intinde, a (se) lungi, a (se) prelungi. (drumul ~ pana in padure.) 2. (temporal) a (se) intinde, a (se) lungi, a (se) prelungi, a tine. (Petrecerea a ~t si dupa miezul noptii.) 3. v. persista. 4. a relua, a urma. (Si-a ~ drumul.)
ULITA ~e f. 1) drum ingust intr-un sat. ◊ A bate ~ele a umbla fara rost; a hoinari. 2) Strada nepavata. 3) Totalitate a locuitorilor din casele aflate de-a lungul unui astfel de drum sau al unei astfel de strazi. [G.-D. ulitei /< sl. ulica
RIGOLA ~e f. 1) Adancitura ingusta de-a lungul ambelor parti ale unui drum pentru scurgerea apei; sant. 2) Canal mic dintr-o retea de irigatie. /<fr. rigole
KILOMETRA vb. I. tr. A marca cu borne (asezate din kilometru in kilometru etc.) distantele de-a lungul unei sosele, al unui drum etc. [< fr. kilometrer].
lungI, lungesc, vb. IV. 1. Refl. si tranz. A (se) face mai lung; a (se) intinde. ◊ Expr. (Refl.) A i se lungi (cuiva) urechile (de foame) = a rabda de multa vreme de foame, a fi foarte flamand. A i se lungi (cuiva) ochii (sau cautatura) a drum = a fi dornic de a pleca (departe). A i se lungi (cuiva) nasul = a se obraznici. (Tranz.) A lungi pasul = a merge mai repede, a se grabi. ♦ Refl. (Fam.) A se inalta, a creste in inaltime. 2. Refl. (Fam.) A se intinde pe ceva; a se culca. 3. Tranz. A subtia, a dilua (o mancare, o bautura) pentru a mari cantitatea. 4. Tranz. si refl. A face sa dureze sau a dura (mai) mult; a (se) mari, a (se) prelungi. ◊ Expr. (Tranz.) A (nu) lungi vorba = a (nu) vorbi mai mult decat trebuie, a (nu) lungi discutia. – Din lung.
CALATORIE s. deplasare, drum, voiaj, (inv.) plimbare, umblet. (O ~ lunga si obositoare.)
GALERIE ~i f. 1) drum subteran in forma de coridor lung, care permite accesul minerilor la zacamant. 2) Loc de plimbare sau de trecere dintr-o cladire in alta, avand o forma boltita, mai mult lunga decat larga, si fiind acoperit cu sticla sau cu un material transparent. 3) Muzeu sau sectie a unui muzeu unde sunt expuse opere de pictura si de sculptura; colectie de opere de arta. 4) Bara (de lemn sau de metal) de care se atarna perdelele. 5) Canal subteran sapat de unele animale. 6) Balcon situat la cel mai inalt nivel intr-o sala de teatru. 7) Spectatorii asezati pe locurile unui astfel de balcon. 8) fam. Public (asezat, de obicei, in urma unei sali de spectacole) care se manifesta zgomotos in timpul reprezentatiei. ◊ A face ~ a se purta agitat la o manifestare (in semn de aprobare, incurajare etc.). 9) Succesiune de elemente omogene; sir; serie. ~a personajelor. [G.-D. galeriei] /<fr. galerie, it. galleria
ROND2 s.n. 1. Inspectie facuta in timpul noptii la diferite posturi de paza ale unei unitati militare pentru a observa daca totul este in ordine. ♦ Ansamblul celor care fac aceasta inspectie. ◊ Ofiter de rond = ofiter insarcinat cu controlul santinelelor din garnizoana; drum de rond = cale de-a lungul zidurilor unei cetati in spatele crenelurilor, care permitea miscarea aparatorilor. 2. (Muz.) Ronda. [< fr. ronde].
HALAJ s. n. Remorcare a unei ambarcatii, a unei plute, a unui slep etc., executata pe canale, fluvii sau rauri, cu mijloace mecanice, cu oameni sau cu animale. ◊ drum (sau zona) de halaj = traseu de-a lungul unei ape rezervat acestui fel de tractiune. – Din fr. halage.
PAS2, pasuri, s. n. 1. drum, loc ingust si mai coborat, de-a lungul unei vai, intre munti sau dealuri, prin care se trece dintr-o parte in alta; trecatoare. 2. (Inv.) Pasaport. – Din germ. Pass, fr. pas.
NAVETA ~e f. 1) Instrument de forma unui ac lung pentru impletirea plaselor si a fileurilor; iglita. 2) drum parcurs cu regularitate intr-o directie si in cealalta. ◊ A face ~a a circula cu regularitate pe acelasi drum in ambele sensuri. 3) Vehicul de transport in comun care circula regulat (dus si intors) intre doua localitati, de obicei apropiate. /<fr. navette
BORNA (‹ fr.) s. f. 1. Bloc sau stilp scund, din lemn, piatra ori beton armat, care fixeaza si marcheaza punctele geodezice ori topografice pe teren, care indica distantele fata de origine ale punctelor din lungul unei cai de comunicatie terestre (ex. b. kilometrica), care ce planteaza pe ambele margini ale unui drum pentru a delimita calea, sau de-a lungul unei frontiere. 2. Piesa metalica a unui aparat, a unei instalatii sau a unei masini electrice prin care se poate realiza legatura galvanica a unor circuite electrice (sau parti metalice ale acestora) cu un conductor exterior.
SANT, santuri, s. n. 1. Sapatura lunga si ingusta facuta pe ambele parti ale unui drum, pentru scurgerea apei; p. gener. orice sapatura in forma de mai sus, facuta pentru scurgerea apei, pentru ingroparea unei conducte, pentru marcarea hotarului intre doua suprafete de pamant etc. ◊ Expr. (Rar) A se duce la sant = a se risipi, a se prapadi. 2. Transee. ♦ (In evul mediu) Fortificatie de forma unui canal adanc si lat (uneori plin cu apa), care imprejmuia un castel sau o cetate. 3. Crestatura sau scobitura in forma de sant (1), la diferite organe sau piese de masini, in scoarta unor arbori, in pielea unor animale etc. – Din pol. szaniec, germ. Schanze
REDGRAVE [redgreiv] 1. Sir Michael Redgrave (1908-1985), actor britanic de teatru si film. Pe scena – distins interpret al repertoriului shakespearian („Hamlet”, „Richard al II-lea”, „Regele Lear”) si cehovian („Trei surori”, „Unchiul Vania”). In film – maestru al jocului interiorizat, remarcabil prin discretia si distinctia cu care exprima drama personajelor sale („drumul spre stele”, „Suflete impietrite”, „”Singuratatea alergatorului de cursa lunga„). Vanessa R. (n. 1937), actrita britanica de teatru si film. Fiica lui R. (1). Considerata cea mai mare actrita de teatru, de limba engleza, a sec. 20, exceleaza in roluri care ii pun in valoare feminitatea ei rebela (”Femeia indaratnica„, ”Femeie marii„, ”Pescarusul„, ”Orfeu In Infern„). Aparent rationala, dar profund temperamentala, este pe ecran interpreta unor femei puternice, voluntare, dar care nu ezita sa-si devoaleze excentricitatile (”Isadora„, ”Diavolii„, ”Bostonienii„, ”Intoarcerea la Howards End„).
STRADA, strazi, s. f. 1. drum (pavat sau asfaltat) in interiorul unei localitati, de-a lungul caruia se insira, de o parte si de alta, trotuarele si casele. ◊ Expr. Omul de pe strada = un anonim, o persoana oarecare (reprezentand opinia publica). A arunca (pe cineva) in strada = a da (pe cineva) afara din casa; p. ext. a lua (cuiva) tot ce are, a saraci. 2. Locuitorii unei strazi (1). [Pl. si: (inv.) strade] – Din ngr. strata, it. strada.
PIDOSNIC2 ~ci m. Planta erbacee cu tulpina e****a, cu frunze sesile lucioase, de culoare verde-albastrie dispuse pe tot lungul tulpinii si cu flori marunte galbene, care creste pe marginea drumurilor; somnoroasa; ceritica. /pe dos + suf. ~nic
SOMNOROASA ~e f. 1) Planta erbacee cu tulpina e****a, inalta, paroasa, cu frunze lunguiete, ascutite, si cu flori mici, albe. 2) Planta erbacee cu tulpina e****a, inalta, cu frunze sesile lucioase, de culoare verde-albastrie, dispuse pe tot lungul tulpinii, si cu flori marunte, galbene, care creste pe marginea drumurilor; ciritica; pidosnic. /somn + suf. ~oasa
OSROENE (sau OSRHONE), stat antic in NV Mesopotamiei, intre Tigru si Eufrat, in apropiere de actuala granita a Siriei cu Turcia, cu capitala la Edessa (azi Urfa, Turcia); intemeiat in c. 136 i. Hr., el controla importante drumuri comerciale si militare (sec. 2 i.Hr.-1 d. Hr.); de-a lungul existentei sale s-a manifestat ca aliat al Regatului partilor sau al Romei. In 216 regatul si-a incetat existenta datorita imparatului roman Caracalla. Teritoriul Regatului O. s-a aflat, in sec. 4-7, in disputa intre persi si bizantini. Distrus de musulmani in 638.
NAVETA1, navete, s. f. 1. Instrument de forma unui ac lung cu care se lucreaza plase, fileuri. 2. Parcurgerea de catre o persoana a unui drum dus si intors, cu regularitate, de obicei intre doua localitati (relativ apropiate). A face naveta. 3. Vehicul de transport in comun care asigura legatura intre doua puncte relativ apropiate, efectuand regulat drumuri dus si intors. 4. Obiect (in forma de lada compartimentata) care serveste la transportul unor produse alimentare. – Din fr. navette.
CROAZIERA s. f. 1. calatorie de agrement pe o nava de pasageri, pe un iaht sau avion, pe un itinerar stabilit, cu multe escale. 2. viteza de ~ = viteza de drum a unei (aero)nave sau a unui autoturism, in conditii normale, pe un parcurs lung. 3. actiune de patrulare pe mare in timp de razboi executata de catre o nava militara. (< fr. croisiere)
lung1 ~ga (~gi) 1) Care are o intindere mare de la un capat la altul; intins mult in lungime. drum ~. ◊ A avea mana ~ga (a fi ~ la mana) a avea obiceiul sa fure. A fi ~ in (sau de) limba, a avea limba ~ga) a avea obiceiul sa vorbeasca mult si sa spuna ceea ce nu trebuie; a fi limbut. 2) (despre oameni) Inalt de statura. ◊ A se intinde (sau a cadea) cat este de ~ a cadea jos, lungindu-se. 3) (despre mancaruri) Care contine prea multa apa; apos. ◊ Zeama ~ga a) fiertura apoasa, inconsistenta si fara gust; b) vorbarie; trancaneala. 4) (despre procese desfasurate in timp) Care dureaza mult; care se scurge greu; indelungat. Iarna ~ga. /<lat. longus
A CONTINUA continuu 1. intranz. 1) (despre actiuni, fenomene etc.) A se desfasura inainte (in timp); a tine; a dura; a se prelungi. Ploaia continua. 2) (despre localitati, lanuri, drumuri etc.) A se intinde mai departe; a se prelungi. 2. tranz. 1) (actiuni incepute) A duce mai departe. 2) (linii, rute) A lungi in spatiu; a prelungi. [Sil. -nu-a] /<fr. continuer, lat. continuare
GLISIERA s. f. 1. piesa metalica sau de lemn in forma de patina, de-a lungul careia aluneca o piesa mobila. 2. ~ de siguranta = parapet metalic din tabla ondulata, amplasat la limita acostamentelor, pe portiunile de drum in rambleu, pe sectoarele din drum cu curbe stranse etc. (< fr. glissiere)
RAZBATE, razbat, vb. III. 1. Intranz. A-si face, a-si croi drum prin..., a inainta cu greu, inlaturand obstacolele; a strabate, a patrunde. 2. Intranz. A razbi (2), a izbuti. 3. Intranz. A umbla in lung si in larg; a cutreiera, a colinda. 4. Tranz. (Despre stari, sentimente) A pune stapanire cu putere pe cineva; a birui, a invinge, a coplesi, a razbi (4). – Raz- + bate.
Heraclidae se numeau toti descendentii lui Heracles: atit fiii eroului si ai Deianirei, cit si urmasii acestora. Dupa apoteozarea lui Heracles, copiii sai, urmariti de ura lui Eurystheus, au gasit o vreme adapost la curtea regelui Ceyx, din Trachis. Apoi, cum Eurystheus ameninta cu razboiul, ei au fost siliti sa se refugieze din nou, de data aceasta la atenieni. Eurystheus le-a declarat razboi si acestora, dar a fost infrint si ucis in lupta. Dupa victoria repurtata impotriva lui Eurystheus, heraclizii, sub conducerea lui Hyllus, fiul cel mai mare al lui Heracles, s-au indreptat spre Peloponnesus, patria tatalui lor, cu gindul sa se stabileasca acolo (v. si Hyllus). Prima incercare se soldeaza cu un esec: pe drum ei se intilnesc cu armata regelui Echemus, care-i invinge. Insusi Hyllus cade in lupta. Heraclizii mai fac, de-a lungul timpului, cateva tentative de a ajunge in Peloponnesus. Condusi mai tirziu de Aristomachus, sint din nou infrinti si alungati. In schimb, sub conducerea lui Temenus si a fratilor sai – Aristodemus si Cresphontes – izbindesc, reusind in cele din urma sa ia in stapinire si sa-si imparta Peloponnesul.
PASAJ s.n. 1. (Rar) Trecere. ♦ Spatiu (acoperit care traverseaza o cladire sau un grup de cladiri) rezervat numai pietonilor pentru a trece dintr-o strada in alta. ♦ Incrucisarea unui drum cu o cale ferata, a doua drumuri sau a doua cai ferate. ♦ Trecerea fara oprire a unui tren printr-o statie de cale ferata. ♦ (Geogr.) Trecatoare, pas. 2. Fragment (mai lung) citat, indicat undeva dintr-o scriere. ♦ Fraza melodica a unei compozitii. 3. Migratiunea periodica a pasarilor. [Pl. -je, var. pasagiu s.n. / < fr. passage, it. passaggio].
PASAJ s. n. 1. spatiu (acoperit) rezervat numai pietonilor pentru a trece dintr-o strada in alta. 2. incrucisare a unui drum cu o cale ferata, a doua drumuri sau a doua cai ferate. ◊ trecere fara oprire a unui tren printr-o statie de cale ferata. 3. (geogr.) trecatoare, pas3 (1). 4. fragment (mai lung) citat dintr-o alta lucrare. ◊ fraza melodica a unei compozitii. 5. migratiune periodica a pasarilor. 6. (echit.) alura a calului constand intr-un trap scurt, mai cadentat si mai elevat. ◊ spatiu al manejului in care se executa acest mers. (< fr. passage, it. passaggio, germ. Passage)
LABIRINT, labirinturi, s. n. 1. Constructie cu un mare numar de camere si de galerii, in care orientarea este extrem de dificila; dedal. ♦ Grup decorativ de arbusti care alcatuiesc alei intortocheate. ♦ Fig. Incurcatura, incalcitura de drumuri in care te orientezi cu greutate; p. ext. problema, situatie incurcata, fara iesire. 2. (Tehn.) Dispozitiv format din camere si compartimente foarte inguste, folosit in diverse instalatii pentru a lungi parcursul unui fluid si a-i diminua astfel viteza. 3. Totalitatea cavitatilor (si a organelor) care formeaza urechea interna. – Din fr. labyrinthe, lat. labyrinthus.
COLILIU, -IE, colilii, s. f., adj. 1. S. f. Numele mai multor specii de plante erbacee din familia gramineelor, cu tulpini subtiri, inalte, cu frunze inguste, cu inflorescenta un panicul cu prelungiri flexibile, prevazute in varful semintelor cu peri lungi, albi si pufosi; nagara (Stipa). ◊ Expr. Alb-colilie = (despre parul capului, p. ext., despre oameni) (cu parul) complet alb. (Pop.) A-i fi (cuiva) calea in colilie = a avea un drum frumos, placut. 2. Adj. Alb (ca colilia). [Var.: (pop.) colie s. f.] – Cf. scr. kovilje.
CULME, culmi, s. f. 1. Partea cea mai de sus, prelungita orizontal, a unui munte sau a unui deal; varf, culmis. ♦ Punctul cel mai inalt in drumul parcurs de un corp ceresc. 2. Fig. Gradul cel mai inalt la care se poate ajunge; apogeu. ♦ Expr. Culmea culmilor! sau asta-i culmea! = asta intrece orice margini, e nemaipomenit. 3. (Pop.) Prajina lunga in casele taranesti, fixata orizontal de grinzi, de care se atarna haine, obiecte casnice etc. – Lat. culmen.
BAT bete n. 1) Bucata de lemn lunga si subtire (cu diferite intrebuintari). ◊ A pune (cuiva) bete in roate a crea greutati pentru a zadarnici realizarea unor planuri; a pune piedici. A ramane cu traista in ~ a ajunge pe drumuri; a se ruina; a fi falit. 2) Lovitura data cu asemenea bucata de lemn. /Orig. nec.
POPANDAU, popandai, s. m. 1. Specie de mamifer rozator mic de campie cu ochii mari, cu corpul lung pana la 20 cm, cu blana de culoare galbena-cenusie si cu coada stufoasa, dar mai scurta decat a veveritei; popandoc (1), popandet (1) (Citellus citellus). ◊ Expr. (Adverbial) A sta popandau = a sta drept, nemiscat in fata sau in drumul cuiva. 2. (Pop.) Sperietoare de pasari; momaie, popandet (2). – Et. nec. Cf. pop1.
CULME ~i f. 1) Partea cea mai inalta a unui munte sau a unui deal; coama; creasta; spinare; crestet; varf; pisc. 2) Punctul cel mai inalt fata de orizont din drumul parcurs de un astru pe bolta cereasca. 3) fig. Punct culminant in evolutia unui fenomen, a unei situatii sau a unei actiuni; apogeu. In ~ea fericirii. ◊ (Asta-i) ~ea! ~ea culmilor! asta intrece orice masura; e nemaipomenit. 4) Bat lung sprijinit de grinzi intr-o casa taraneasca, pe care se atarna haine. [G.-D. culmii] /<lat. culmen
MARSRUT s.n. 1. Itinerar. 2. Mers al unui tren de marfa de lung parcurs care nu ia si nu lasa vagoanele in statii. 3. Metoda de a lucra la mai multe masini prin deservirea lor intr-o ordine prestabilita. [Var. marsruta s.f. / cf. rus. marsrut, germ. Marschroute, fr. marcheroute < marcher – a merge, route – drum].
BAT, bete, s. n. 1. Bucata de lemn lunga si subtire. ◊ Expr. A pune (cuiva) bete in roate = a face (cuiva) dificultati pentru a zadarnici o actiune, un plan. (Reg.) A da (ca cainele) prin bat = a fi extrem de insistent, de obraznic. A ramane cu traista-n bat = a saraci. A-si lua traista-n bat = a porni la drum, a pleca. ♦ (Adverbial) Drept teapan, rigid. Sta bat. 2. Fig. Lovitura cu batul (1). 3. Piesa in forma de vergea, care intra in alcatuirea diferitelor unelte, masini etc. Batul itelor. - Et. nec.
BAT, bete, s. n. 1. Bucata de lemn lunga si subtire avand diverse intrebuintari. ◊ Bat de chibrit = chibrit. ◊ Expr. A pune (cuiva) bete in roate = a face (cuiva) dificultati, pentru a zadarnici o actiune, un plan. A da (ca cainele) prin bat = a fi extrem de indraznet, de obraznic. A ramane cu traista-n bat = a saraci. A-si lua traista-n bat = a porni la drum. ♦ (Adverbial) Drept, teapan. Sta bat in fata lui. 2. Fig. Lovitura sau bataie cu batul (1). 3. Piesa in forma de vergea, care intra in alcatuirea diferitelor unelte, masini etc. Batul itelor.
RAMPA, rampe, s. f. 1. Platforma (la nivelul pardoselii unor vehicule) care inlesneste incarcarea si descarcarea marfurilor; loc inaltat (langa linia ferata) destinat incarcarii si descarcarii marfurilor. 2. Balustrada de lemn, de fier sau de piatra de-a lungul unei scari sau (rar) unui pod. ♦ Bariera. 3. Partea din fata a unei scene de teatru unde sunt instalate luminile; rivalta; p. gener. scena. ◊ Expr. A chema la rampa = a cere, prin aplauze, ca artistii sa reapara pe scena. A vedea lumina rampei = (despre piese de teatru) a intra in repertoriul unui teatru, a fi jucat in fata publicului. 4. Portiune inclinata fata de orizontala a unui drum sau a unei cai ferate, parcursa in sensul urcarii. 5. Lucrare miniera prin care se face legatura intre galeria de transport a unui orizont si un put de mina sau un plan inclinat. 6. (In sintagma) Rampa de lansare = platforma prevazuta cu dispozitive de orientare si ghidare, folosite pentru lansarea avioanelor catapultate sau a rachetelor. – Din fr. rampe, germ. Rampe.
pravat, pravate si pravaturi, s.n. 1. (inv. si reg.) drum drept (pe coama unui deal). 2. (reg.) directie in spatiu. 3. (reg.) put de intrare intr-o mina (pe verticala). 4. (reg.) parte abrupta a unei vagauni. 5. (inv.) tinta, obiectiv final; tel, scop. 6. (inv. si reg.) loc de observatie sau de urmarire; loc deschis folosit intr-un anumit scop. 7. (inv.) invatatura, norma, lucrare etc. care serveste drept indrumator. 8. (reg.) fier in forma de unghi drept de la rotilele unui plug. 9. (s.m.; inv.; in forma: pravet-praveti) dirijor de cor. 10. (s.m.; reg.; in forma: pravit-praviti) nuia, lastar, de salcie sau de tei cu care se leaga snopul de grau. 11. (s.f.; reg.; in forma: pravita) fier la capatul leucii carului, care se sprijina pe osie. 12. (s.f.; reg.; in forma: pravita) par lung si subtire, despicat la un capat, cu care se culeg fructele din pomi; par. 13. (s.f.; reg.; in forma: pravita) sarcina de lemne.