Rezultate din textul definițiilor
IMPAS, impasuri, s. n. Situatie dificila in care se afla cineva si din care nu stie cum sa iasa. – Din fr. impasse.
INCURCATURA, incurcaturi, s. f. 1. Amestecatura, incalcire de fire, de ata etc. ◊ Incurcatura de mate = ocluziune intestinala. 2. Situatie complicata, neplacuta; bucluc ♦ Confuzie. ◊ Expr. A pune (pe cineva) in incurcatura = a pune pe cineva intr-o situatie din care nu stie cum sa iasa. ♦ Jena, tulburare. – Incurca + suf. -atura.
MIRA1, mir, vb. I. 1. Refl. si tranz. A fi surprins ori nedumerit sau a surprinde ori a nedumeri; a (se) minuna. ◊ Expr. (Refl.) Te miri cine = un oarecare (nechemat, incompetent). Te miri ce = un lucru neinsemnat, marunt, o nimica toata. Te miri unde = cine stie unde, undeva. Te miri cum = nu se stie cum, fara voie. Ma miram eu sa nu... = eram sigur ca... Ma miram eu sa... = eram sigur ca nu... Sa nu te miri daca... = sa nu ti se para curios ca..., e normal sa... ♦ Refl. A-si manifesta surprinderea, nedumerirea, admiratia. 2. Refl. A nu-si da seama, a se intreba. – Lat. mirari.
NEstiRE s. f. (in loc. adv.) In nestire = a) fara sa-si dea seama, fara a sti cum sau de ce; la intamplare; absent, distrat; p. ext. involuntar; b) fara rost, fara sens, in mod inutil; c) fara masura, fara socoteala; la nesfarsit. (Rar) Din nestire = din nebagare de seama; involuntar. – Ne- + stire.
DIPLOMAT2, -A, diplomati, -te, subst., adj. I. 1. S. m. si f. Persoana oficiala care are misiunea de a intretine relatii cu reprezentantii oficiali ai altor state sau de a trata in numele statului sau. 2. S. m. si f. Persoana care stie cum sa trateze o afacere, cum sa se comporte intr-o situatie (pentru a-si atinge scopurile). 3. Adj. Care este abil, subtil, siret in relatiile sociale; care arata, tradeaza abilitate, subtilitate, siretenie; diplomatie2. II. S. n. Prajitura preparata dintr-o crema aromata cu rom peste care se adauga frisca si fructe zaharisite. – Din fr. diplomate.
RECUNOASTE vb. 1. a cunoaste, a identifica, a sti. (cum il poti ~.) 2. (prin Olt.) a semui. (L-am ~ imediat pe X.) 3. v. regasi. 4. (JUR.) a confirma, a intari, a valida. (L-a ~ in functie.) 5. (inv.) a cunoaste. (Isi ~ greseala.) 6. v. marturisi. 7. v. declara. 8. a accepta, a admite, a marturisi. (Pana la urma a ~ ca asa este.)
ZAPACIT adj. 1. v. buimac. 2. v. ametit. 3. v. dezorientat. 4. aiurit, buimac, buimacit, derutat, descumpanit, dezorientat, nauc, naucit, (Olt.) zabauc, (Mold.) zalud, (fig.) imprastiat. (Nu stie cum sa actioneze, e complet ~.) 5. v. tulburat. 6. v. fastacit. 7. v. smintit. 8. v. zburdalnic. 9. v. deranjat.
INSTRUCTIUNE ~i f. 1) mai ales la pl. Lamurire (orala sau scrisa) data cuiva pentru a sti cum sa procedeze in vederea realizarii unei actiuni sau misiuni speciale. 2) Text scris privind aplicarea in practica a unor indrumari sau intretinerea unui obiect. [Sil. in-struc-ti-u-] /<fr. instruction
A SE TAIA ma tai intranz. 1) A face (concomitent) schimb de taieturi (unul cu altul). 2) (despre drumuri, carari) v. A SE INTRETAIA. ◊ A i ~ (cuiva) drumurile (sau cararile) a ajunge in impas; a nu mai sti cum s-o scoata la capat. 3) (despre textile) A se rupe in directia firului tesut. 4) (despre lapte) A se indesi la fiert ca urmare a alterarii. 5) (despre creme, maioneze) A-si pierde calitatile prin neomogenizarea partilor componente. 6) A deveni mai putin intens. Gerul s-a taiat. ◊ A i ~ pofta a-i trece dorinta de a face ceva. A i ~ (mainile si picioarele) a simti moleseala; a se m**a. A i ~ rasuflarea a i se opri rasuflarea (de frica sau de emotie). /<lat. taliare
INSTRUCTIUNE s.f. 1. (La pl.) Lamuriri, explicatii, dispozitii date cuiva pentru a sti cum sa procedeze.. 2. Unitate sintactica a programului unui calculator, continand informatia (2) [in DN] si indicand operatia de efectuat. [Pron. -ti-u-. / < fr. instruction].
cintec n., pl. e (lat. canticum). Serie de sunete melodioase produse cu vocea sau si cu vre-un instrument. Vocea unei pasari: cintecu privighetorii. Cint, diviziune de poema: Eneida lui V******u are 12 cintece. Poezie cintata: cintec popular. Cintec batrinesc, balada. Cintec de dor, doina. Cintec de lume, cintec de dragoste. Cintec de stea, psalm versificat sau un cintec religios oare-care, in versuri de 7-8 silabe, cintat de baietii care umbla cu steaua la Craciun. Acest lucru are cintec, are cite-va greutati, dar daca stii cum sa procedezi, merge bine.
DOAR adv. 1. (Exprima ideea unei delimitari sau restrictii) Numai. Stai doar o clipa! ◊ Expr. Doar ca nu... = aproape ca..., putin a lipsit sa nu... 2. Vezi bine, cum se stie; desigur. Doar nu m-ai cautat! 3. Poate; probabil. Va reusi doar pana la urma! ◊ Expr. Fara doar si poate = fara nici o indoiala; neaparat. ♦ In speranta ca... L-a intrebat, doar va afla ce sa faca. ◊ Expr. Intr-o doara = la noroc, la intamplare, pe nimerite. 4. (Reg., la inceputul unei propozitii interogative) Oare? [Var.: doara adv.] – Lat. de-hora.
AMINTI vb. 1. a arata, a cita, a indica, a mentiona, a pomeni, a semnala, (rar) a semnaliza, (inv.) a memora, a prenumi, (fig.) a atinge. (Problema este ~ intr-un document.) 2. a evoca, a redestepta. (A-i ~ vremurile de odinioara.) 3. a sti. (Iti ~ cum erai acum doi ani?)
DOAR adv. 1) Numai. ~ tu ai venit. 2) cum se stie. ~ n-ai plecat! 3) Dupa cum se pare; poate; probabil. Va reusi ~ pana la urma! ◊ Fara ~ si poate fara nici o indoiala; numaidecat; neaparat. Intr-o ~a la intamplare. [Monosilabic] /<lat. de-hora
cioc-boc, interj. care arata sunetu repetat al ciocanului sau al altor corpuri izbitoare. Cind e mai prelung, se zice cioca-boca (cp. cu ung. csonka-bonka, ciung). De unde sa stie el ce-i cioca-boca, de unde sa stie el cum sa procedeze in asemenea afacere?
colo (sud) si colo (nord) adv. (d. acolo, ca it. cola fata de pg. acola, sp. aculla, acolo). Acolo, nu aici. De colo pina colo, din acel loc pina´n acel loc. De colo colo, arata miscarea repetata: ce tot umblati de colo colo, mai baieti? Cind colo, arata surprinderea: Credeam ca-i aur. Cind colo, era argint! Credeam ca s´a suparat. Cind colo, mi-a si multamit [!], cit colo, arata aruncarea cu suparare: Mi-a dat un franc pe curcan, dar eu i l-am aruncat cit colo! A indraznit sa vie sa-mi ceara, dar eu l-am rapezit [!] cit colo! In colo, intr´acolo, in acea directiune: du-te´ncolo! (Du-te´ncolo! mai inseamna si „da-mi pace, lasa-ma in pace”). In alta privinta, alt-fel: om lenes, dar in colo bun. Vasile a imbatrinit, dar in colo tot vesel cum il stii, A da in colo, a arunca, a da d******i: ia da-l in colo pe individu cela! Mai in colo, mai pe urma, mai tirziu: mai in colo s´a facut hot. Din colo, dintr´acolo, din acea directiune: ma intorceam din colo. In coace si´n colo, V. coace si colea.
DEOARECE conj. (cauzal) 1. ca, caci, fiindca. (Sa plecam ~ se face seara.) 2. cand, cum, fiindca, intrucat. (~ stiu ca vine, sunt emotionat.) 3. daca, fiindca, intrucat, (pop.) unde. (~ tot sta aproape, ma duc pe la el.)
FIINDCA conj. (cauzal) 1. ca, caci, deoarece. (Sa plecam, ~ se face cearta.) 2. cand, cum, deoarece, intrucat. (~ stiu ca vine, sunt emotionat.) 3. daca, deoarece, intrucat, (pop.) unde. (~ nu stie sa scrie, merge de la unul la altul.)
INTRUCAT adv., conj. 1. adv. (inv.) incat. (~ i-a folosit, nu stiu.) 2. conj. cand, cum, deoarece, fiindca. (~ stiu ca vine, sunt emotionat.) 3. conj. v. fiindca.
CE2 pron. rel. (se foloseste pentru a inlocui numele unui obiect si a introduce o propozitie subordonata) Ceea ce; care. ◊ Se stie ce si cum a cunoaste amanuntit, in detalii. Din ce in ce mai in mod ascendent sau descendent (in timp). Cat pe ce mai-mai; gata-gata. Cu mare ce cu mare greutate. Te miri ce ceva neinsemnat; un fleac. De ce din care cauza. O data ce intrucat; deoarece. In timp (sau in vreme) ce in perioada cat. /<lat. quid
PAI1 adv. (Fam.) 1. (Exprima o afirmatie, o aprobare) a) Desigur, se intelege. Pai ca bine zici (SEZ.); b) se putea altfel? 2. (Exprima rezerva, ezitare) cum sa spun? stiu eu? Ce cei pe dansul? – Pai, ce-i vrea sa-mi dai (ISPIRESCU). 3. (Exprima neincredere) Pai cine stie ce ai de gand! 4. (Exprima mirare) Pai cum, omule! [Var.: poi adv.] – Din apai (< apoi).
CAND conj. 1. (temporal) ca. (Acum ~ ne-am odihnit, putem pleca.) 2. (temporal) daca. (~ vede ca ..., pleaca repede.) 3. (temporal) cum. (Frunza-n codru ~ invie.) 4. (temporal) (pop.) cum. (Din ceasul ~ te-am vazut ...) 5. (cauzal) cum, deoarece, fiindca, intrucat. (~ stiu ca vine, sunt emotionat.) 6. (conditional) daca, (pop.) de. (Ce pot sfaturile mele, ~ nici lacrimile nu folosesc.)
ca conj. (lat. quŏd, ca [neutru pronumelui qui, care], de unde vine si it. che, pv. fr. cat. sp. pg. que. V. adica). 1) Leaga prop. secundara de cea principala dupa verbele care arata o declaratiune, o simtire sau o stare a sufletului: cred ca este Dumnezeu, vad ca vine, ma bucur ca vine. (La inversiune, se pune virgula: ca e asa, stiu. Se zice si cum ca, ceia ce e greoi). 2) Arata efectu ca si in cit: a plouat asa de mult, ca (mai elegant si mai limpede: in cit) s´a revarsat riu. 3) Arata cauza ca si caci: iarta-ma, ca nu mai fac. (Locutiunea pop. daca dor nu ma tem se exprima mai obisnuit si mai lamurit pin [!] ca dor nu ma tem). – Feriti-va de a zice (dupa fr.) e prima oara ca si acuma ca ild. e prima oara cind si acuma cind.
A stiCLI ~esc intranz. 1) (despre lucruri) A avea un luciu ca de sticla. 2) (despre ochi) A avea o stralucire deosebita (din cauza unei emotii); a sclipi; a scanteia. ◊ Cine stie pe unde ii ~esc ochii cine stie unde se afla (si cum o mai duce). [Sil. sti-cli] /Din sticla
ASTA2, ASTA, astia, astea, pron. dem. 1. Acesta, aceasta. ◊ (Cu forma feminina si sens neutru) Lasa astea acum! (ISPIRESCU). ◊ Loc. adv. Cu toate astea = totusi. Pentru asta = de aceea. Cu asta = in acest mod. ◊ Expr. Asta e! sau asta-i! = a) iata care e cauza! b) ce-are a face, nu se poate! c) asa e! Asta-i asta! = acesta este momentul hotarator! Ce-i asta (de...)? = ce inseamna lucrul acesta? cum se explica? Asta-i stiut (sau stiuta) = este lucru bine cunoscut. 2. Asa ceva, un astfel de lucru. [Gen.-dat. sg.: astuia, asteia si asteia, gen.-dat. pl.: astora] – Lat. istum, ista.
adica conj. (lat. ad id quod. V. ca. Cp. si cu dica). Vrea sa zica, cu alte cuvinte: regele animalelor, adica „leu”. Si anume: a platit si restu, adica un franc. Oare: Adica crezi ca ma tem? Adica ce te crezi tu? – Mai rar si lit. adica (vechi adeca), mai ales in locutiunea la adica, la urma urmei, judecind bine, in momentu deciziv [!] (la dica), la adica, nu-s nici eu asa de slab; sa n' o patim tocmai la adica! – De acest cuv. (ca si de anume) abuzeaza Romanii germanizati traducind pe germ. namlich: era adica bolnav (corect rom. caci era bolnav). Altii, ca sa evite o pretinsa cacofonie, zic ca adica, care adica ild. adica ca, adica care, cum zice poporu, care nu stie de asemenea fleacuri. Tot asa, nu e mai corect sa zici cum adica ild. adica cum.
COLEA adv. (Pop.) 1. (Cu sens local) (Pe) aici (pe) aproape, in apropiere, alaturi. Sta colea. ◊ Expr. Ici (si) colea sau pe ici, (pe) colea = pe alocuri. De ici, (de) colea = de aici (si) din alta parte, dintr-un loc in altul. Colea si colea = rar, putin; pe ici pe colo. Ba ici, ba colea = in toate partile, pretutindeni. De colea pana colea = dintr-un loc intr-altul, incoace si incolo. Mai colea de... = ceva mai departe de... 2. (Cu sens temporal) Atunci, in timpul cand..., in momentul cand... ◊ Expr. Cand colea, se spune pentru a pregati pe ascultator ca urmeaza ceva neasteptat. 3. (Cu sens modal) Cu adevarat, intr-adevar. Castiga colea, nu gluma. ◊ Expr. stii, colea = zdravan; de soi; asa cum trebuie; extraordinar. [Acc. si: colea] – Din acolea.
2) de sau da (si ngr. de, scris nte, hai, haide): De! stiu eu ce sa fac?! De! Fa cum vrei! Arata si ironia: Apoi de! Destepti ca tine mai rar!
NIZNAI adv. (Pop. si fam.) Ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic, n-ar sti nimic, simuland indiferenta, nepasare, dezinteres. ◊ Expr. A se face niznai sau (substantivat) a face pe niznaiul = a se preface ca nu stie nimic. – Din rus. ne znaju „nu stiu”.
chira f. (ngr. kyra, doamna. V. chera si cheratita. Fam. Are chira socoteala, e un motiv de a lucra asa, iar tu nu te grabi, ca sint pricini pe care nu le stii: stai, ca are chira socoteala si nu merge cum crezi tu! – Si chiramo (ngr. kyramu), doamna mea!
PRICEPE vb. 1. v. dumeri. 2. v. intelege. 3. a auzi, a intelege. (Nu ~ sa ma lasi in pace?) 4. a-si explica, a intelege. (Pur si simplu nu ~ cum a disparut.) 5. v. concepe, a intelege. (Nu ~ cum s-a intamplat astfel.) 6. a cunoaste, a intelege, a sti. (~ franceza?) 7. v. cunoaste.
bob m. ca planta si n., pl. uri (ca si orzuri) ca marfa, mincare sau feluri de bob (vsl. bg. rus. bobu, bob. Ung. bab. V. boaba, bobita, bobornic). O planta leguminoasa papilionacee cu cotoru drept in sus, cu flori albe, ca pastari ca si fasolea, dar mult mai groase (vicia faba sau faba vulgaris). Frunctu ei: azi am mincat bob. S.m. Graunte de leguma sau orice bobita intrebuintata la ghicit viitoru, cum fac oamenii din popor. A da in bobi sau cu bobii, a ghici dupa cum cad bobii, cum fac babele. Par’c’am dat in bobi, am nemerit parc’a’as fi stiut dinainte. Bob numarat, exact, tocmai. A nu zice bob (adv.), a nu zice nimic. S.n., pl. boabe. Graunte, boaba globul: bob de mazare, de margaritar. Orzu a legat bob mult, a produs spicu viguros.
INTELEGE vb. 1. v. dumeri. 2. v. sesiza. 3. a percepe, a pricepe, a sesiza, (fig.) a patrunde. (A ~ sensul celor citite.) 4. v. interpreta. (cum ~ acest context?) 5. a auzi, a pricepe. (Nu ~ sa ma lasi in pace?) 6. a-si explica, a pricepe. (Pur si simplu nu ~ cum a disparut.) 7. a concepe, a pricepe. (Nu ~ de ce s-a intamplat astfel.) 8. a cunoaste, a pricepe, a sti. (~ franceza ?) 9. v. asculta. (Cine nu ~ de cuvant, o pateste.) 10. a se impaca, (pop.) a se ingadui, a se invoi, (reg.) a se pogodi, (prin Ban.) a se barabari, (Transilv. si Ban.) a se naravi. (Se ~ bine impreuna.) 11. v. conveni. 12. a conveni, a se invoi, (pop.) a se ajunge, a se uni, (prin Munt.) a se indogati, (Ban.) a se toldui, (inv.) a se lovi, a pristani, a se targui, a se tocmi, a veni, (grecism inv.) a se simfonisi. (Se ~ asupra pretului.) 13. v. pactiza.
cum adv., conj., interj. 1. adv. ce, cat. (~ as mai rade!) 2. conj. (temporal) cand. (Frunza-n codru ~ invie.) 3. conj. (cauzal) cand, deoarece, fiindca, intrucat. (~ stim ca vine, sunt emotionat.) 4. conj. (modal) (pop.) care. (Se inalta un palat ~ nu mai exista.) 5. conj. (comparativ) ca, cat, precum. (Noi ~ si ei.) 6. interj. (interogativ) ce? poftim? (fam. si pop.) ha? (~? N-am auzit.)
A ARATA arat 1. tranz. 1) (fiinte, obiecte etc.) A expune intentionat vederii; a lasa sa se vada. 2) (lucruri, valori etc.) A face sa fie vazut printr-un gest, semn etc.; a indica. ~ greselile de punctuatie. ~ cararea. Termometrul arata zero grade. ◊ ~ cu degetul pe cineva a) a desconsidera; b) a vorbi de rau in mod direct despre cineva. ~ usa cuiva a da afara dintr-un local pe cineva. 3) fam. A pune in fata; a prezenta; a infatisa. ~ legitimatia. ~ un bolnav medicului. 4) A face sa inteleaga; a explica; a lamuri. ~ cum se rezolva problema. 5) A adeveri prin rationamente sau prin fapte concrete; a dovedi; a demonstra; a proba. El vrea sa arate ce stie. A-si ~ curajul. ◊ Ti-oi arata eu! te-oi invata eu minte! 6) A face sa se arate. 2. intranz. A avea o anumita infatisare. ~ bine. ~ cam bolnav. /<lat. arrectare
ba adv. (vsl. ba) Nu: Da ori ba? Nu stiu daca vine ori ba. Ca particula intaritoare: Esti dator! Ba nu-s! Ba esti! Ba nu! Ba da! – Ba zau? Zau! Adevarat! cum se poate? – Ba ca? (= caci) chear (Iron.), curat asa, chear asa! – Ba bine ca nu! Se putea altfel? D’apoi cum crezi? De sigur! – Singur sau in legatura cu chear, inca, nici ild. ci: vecinu nu prea vede, ba (sau ba inca, ba chear), e orb cum se cade! Nu vede ba nici nu aude! – Cind.... cind, aci... aci: ba la unii, ba la altii; ba e alba, ba e neagra!
A SE ZAPACI ma ~esc intranz. 1) A-si pierde facultatea de a judeca normal; a-si iesi din minti; a se sminti; a se scranti; a se zaluzi; a se ticni; a innebuni. 2) A deveni buimac; a nu mai sti de sine; a se nauci; a se buimaci; a se ului; a se pierde. 3) A fi cuprins de un sentiment de stinghereala (nestiind cum sa procedeze in situatia creata); a se fastaci; a se incurca. /Orig. nec.
HABAR s. n. 1. (In expr.) A nu avea habar (de sau despre ceva) = a) a nu sti nimic, a nu avea nici o idee despre ceva; b) a nu-si face griji, a nu-i pasa de ceva. 2. (Reg.; in expr.) cum (ti-)e habarul? = cum (iti) merge? cum stau lucrurile? – Din tc. haber, „veste, informatie”.
BINE1 adv. 1) In mod favorabil; in mod prielnic. ◊ A(-i) prinde ~ cuiva ceva a(-i) fi de folos. A(-i) veni cuiva ~ (sa...) a(-i) veni cuiva la indemana. 2) Asa cum se cere; dupa toate regulile. A lucra ~. 3) In mod corect si frumos. A scrie ~. A canta ~. 4) In concordanta deplina cu realitatea; cu precizie; exact. A sti ~. ◊ Ca ~ zici ai dreptate. A sti prea ~ ceva a) a fi convins de ceva; b) a sti ceva dinainte. 5) Plin de sanatate; sanatos. 6) In cantitate indestulatoare; destul; indeajuns; suficient. A manca ~. ◊ Mult si ~ foarte mult. 7) De tot; pe deplin. E beat ~. 8) (cu sensul unei propozitii aprobative) Imi convine; de acord. ◊ Ei ~! fie! Ba ~ ca nu! desigur; se intelege. /<lat. bene
CACIULA, caciuli, s. f. 1. Obiect confectionat din blana de oaie sau de alt animal si care serveste la acoperirea capului. Buna ziua, caciula (ca stapanu-tau n-are gura)! se spune, in bataie de joc, unuia care nu saluta. ◊ Expr. A-si lua (sau a-si scoate) caciula (de pe cap) = a-si descoperi capul in semn de salut sau de respect. La asa cap, asa caciula = cum e omul, asa e si purtarea lui. A-i iesi (cuiva) parul prin caciula = a) a i se uri asteptand; b) a o duce greu; a saraci. A fi (sau a se sti, a se simti) cu musca pe caciula = a se simti vinovat. (Asta sau aia e) alta caciula = (aceasta e) altceva, alta socoteala. A da cu caciula in caini = a fi cu chef, a-si face de cap. (Bun de) sa dai cu caciula-n caini = foarte gustos. ♦ Fig. Om, persoana, individ. Cate cinci lei de caciula. 2. Obiect in forma de caciula (1) (care serveste ca acoperamant pentru cosuri, canale etc.). ♦ Partea superioara a ciupercii. – Cf. alb. kesul'e.
CACIULA, caciuli, s. f. 1. Acoperamant pentru cap facut din blana de oaie sau de alt animal. Buna ziua, caciula (ca stapanu-tau n-are gura)! se spune, in bataie de joc, unuia care nu saluta. ◊ Expr. A-si lua (sau a-si scoate) caciula = a-si descoperi capul in semn de salut sau de respect. La asa cap, asa caciula = cum e omul, asa e si purtarea lui. A-i iesi (cuiva) parul prin caciula = a) a i se uri asteptand; b) a o duce greu, a saraci. A fi (sau a se sti, a se simti) cu musca pe caciula = a se simti vinovat. (Asta sau aia e) alta caciula = (aceasta e) altceva, alta socoteala. A da cu caciula in caini = a fi cu chef, a-si face de cap. (Bun de) sa dai cu caciula-n caini = foarte gustos. ♦ Fig. Om, persoana, individ. Cate cinci lei de caciula. 2. Obiect in forma de caciula (1) (care serveste ca acoperamant pentru cosuri, canale etc.). ♦ Partea superioara a ciupercii. – Comp. alb. kesul'e.
chip n., pl. uri (und. kep dial. kip, id., de unde si vsl. kipu. V. capiste). Imagine, figura: un chip de om. Infatisare, fata, aspect: frumos la chip. Forma, aspect: in chip de pasare. Mod, fel: nu stiu in ce chip sa incep. Nu e chip, e imposibil. Dupa chipu si asemanarea lui Dumnezeu, in forma lui Dumnezeu. Chip cioplit, statua. A incerca fel si chip, a incerca toate mijloacele, a face tot posibilu. Chip sau chipurile, dupa cum se vede, dupa cum se pare, par´ca, in forma: a venit chip (chipurile) sa ma viziteze, (supt pretext de vizita) dar, in realitate, ca sa ma spioneze.
sti vb. 1. a afla, a auzi, (inv. si pop.) a oblici. (Sa ~ cu totii ce-ai facut.) 2. v. dumeri. 3. v. cunoaste. 4. a cunoaste, a poseda, a stapani. (~ trei limbi straine.) 5. a cunoaste, a intelege, a pricepe. (~ franceza?) 6. a avea, a gasi, a poseda. (~ eu solutia problemei.) 7. v. afla. 8. a cunoaste, (astazi rar) a pricepe. (Nu ~ inca secretul?) 9. a (se) cunoaste. (Ne ~ de mici; il ~ ca pe un cal breaz.) 10. v. recunoaste. 11. v. banui. 12. a-si aminti. (~ cum erai acum doi ani?)
atit, f. -a (ild. -a) adj. indef., gen. inuz. atitui, atitei, pl. atiti, atitea (ild. atite), gen. m. f. atitor (lat. eccum tantum, „iaca atit”, de unde s´a facut ecutint, acutint, ahtiniu, cum zic Macedonenii, apoi atint, cum se mai zice´n Serbia, la Tirnareca, si de aci atit pin [!] infl. lui tot din tot atit). Asa de mare ori de mult, in cutare cantitate: atita (ild. atit) om, atit vin, atita pine [!]. atiti(a) oameni, asa de multi oameni, foarte multi. Vechi: atita om s´a strins (Nec.), asa de multi oameni s´au strins. Atita rau (subint. sa am eu), nu-mi pasa: atita rau cit se sperie lupu de pelea [!] oii! Atita paguba (subint. sa am eu), nu-mi pasa: S´a suparat? Atita paguba! Prov. Cite bordeie, atitea (ild. atite) obiceie. Adv. atit (vest) si atita (est), asa de mare, de mult: atit de milos, atit de bine, atit va dau, atit stiu, atit (adica: timp, vreme) ai lipsit. Atit (ori cu atit) mai bine, mai rau, arata o satisfactiune ori un regret. Corelativ: atit (vest), atita (est) cit vrei.