Rezultate din textul definițiilor
VATICAN, Cetatea Vaticanului ~ (Stato della Citta del Vaticano/Status civitatis Vaticanae), stat in S Europei, in perimetrul Romei (Italia), pe dreapta raului Tibru; 0,44 km2 (cel mai mic stat din lume); resedinta papei si centrul mondial al catolicismului. 921 loc. (2005) – statul cu cel mai redus numar de loc. din lume. Limba oficiala: italiana; latina este limba Bisericii romano-catolice. Religia: crestina (romano-catolica) 100%. De dimensiuni liliputane (c. 900 m lungime max. si c. 600 m latime max.) statul V. este amplasat pe colina omonima (una dintre cele sapte coline ale Romei) cu alt. intre 19 m si 75 m. Inconjurat de ziduri, V. dispune de sase intrari, dintre care trei pentru public (inclusiv intrarea in muzeul V. amplasata in zidul de nord). V. cuprinde bazilica San Pietro, piata omonima, palatele V., muzee, gradini; in afara acestui spatiu Sfantul Scaun dispune de alte 13 edificii in Roma (bazilicile Santa Maria Maggiore, San Giovanni in Laterano, San Paolo’ fuori le Mura, unele palate si vile), palatul de la Castel Gandolfo (resedinta estivala a papei) si zona din apropiere de Cesano (in vecinatatea Romei). Clima mediteraneana. Sursele de venit ale statului sunt reprezentate de Instituto per le Opere di Religione (IOR, 1887), de contributii voluntare, donatii si dobanzile investitiilor facute in strainatate, din comercializarea timbrelor postale si din turism. V. dispune de un patrimoniu cultural si artistic inestimabil care atrage anual mil. de turisti din intreaga lume. Intregul stat a fost inclus (din 1984) in Patrimoniul cultural universal. Bazilica San Pietro, cel mai mare edificiu religios crestin din lume; „Capela Sixtina”; Palatul Vatican (construit incepand cu sec. 15) cuprinde muzeele Pio-Clementino (cu sculpturi antice elene si romane, intre care „grupul Laocoon”, „Apolo din Belvedere” si „Atletul”), Chiaromonti (sec. 19). Galeria candelabrelor. Muzeul egiptean, Muzeul etrusc, Muzeul Etnologic, Muzeul istoric; faimoase sunt, de asemenea, Pinacoteca (unde pot fi admirate tablouri de Rafael si alti pictori celebri ai Renasterii italiene si europene), Galeria hartilor, Galeria de tapiserii si Biblioteca cu peste 2 mil. volume si o colectie de harti si manuscrise (65.000 cele mai multe in latina si greaca) unica in lume. – Istoric. V. este astazi cel mai mic stat suveran al Globului, constituit in 1929 pentru a asigura o baza temporala suveranitatii spirituale a papei. Episcopul orasului Roma, considerat urmas al Sf. Apostol Petru, isi impune treptat primatul in Italia, apoi asupra episcopilor din Occidentul latin. In 313, Papalitatea dobandeste proprietatea domeniului Lateran din Roma, care devine resedinta princiara pana in 1309. Papa Gelasius I (492-496) afirma primatul puterii spirituale a papei asupra celei lumesti, ceea ce va declansa, in Ev. med., conflicte intre Papalitate si suveranii Sfantului Imp. Roman („lupta pentru investitura”) sau regii Frantei („captivitatea babiloneana”, la Avignon, in 1309-1377). Statul papal ia fiinta in sec. 8, cand papa obtine in stapanire fostele posesiuni bizantine din Italia centrala, sporite in cursul Ev. med., facand din Roma centrul politic si spiritual al Bisericii catolice. In Ev. med., statul papal detine un rol important pe esichierul politic european. Reforma (sec. 16) scoate de sub autoritatea papala terit. ai caror loc. imbratiseaza confesiunea protestanta. Declinul puterii papale continua si in sec. 17-18. Desfiintat de catre Napoleon I, statul papal (0,44 km2) este restaurat prin hotararile Congresului de la Viena (1814-1815), dar terit. sale sunt inglobate in statul national italian. In 1870, trupe italiene ocupa Roma, ultimul bastion detinut de Papalitate si o proclama, la 20 aug. 1870, capitala Italiei. In semn de protest, papa se retrage (1870) in Vatican, pe care nu-l paraseste pana in 1929. Legea din 1871 garanta papei suveranitatea si libera exercitare a autoritatii sale spirituale. Statul V. ia fiinta prin Tratatul de la Lateran din 11 febr. 1929 (devenit art. 7 al Constitutiei italiene din 26 mart. 1947), cand statul italian recunoaste V. proprietatea exclusiva si jurisdictia suverana asupra unui cartier din NV Romei. Noua Constitutie a Italiei din 22 dec. 1947 reafirma adeziunea la Concordat (prin care religia catolica devine religie de stat pe terit. italian) si la Tratatul de la Lateran. Conclavul V. il alege, la 16 oct. 1978, pe c********l Karol Wojtyła, arhiepiscop de Cracovia, drept cel de-al 264-lea papa, Ioan Paul II devenind primul papa neitalian de dupa 1523 si cel mai tanar di ultimul sec. Personalitatea puternica si dinamica a papei Ioan Paul II marcheaza din plin istoria Bisericii catolice din ultimele decenii. Noul Concordat dintre V. si Italia, semnat la 18 febr. 1984, il inlocuieste pe cel din 1929 si consacra abolirea „relatiilor speciale” instaurate prin Tratatul de la Lateran, Biserica catolica si statul italian fiind acum „independente si suverane”, catolicismul incetand a mai fi religia oficiala a statului italian, iar predarea religiei in scolile italiene devenind facultativa. In 1993, V. si statul Israel se recunosc reciproc, iar la 15 iun. 1994 stabilesc relatii diplomatice. Ioan Paul II se afirma, in decursul celor 25 de ani de pontificat, ca un factor activ in viata internationala, militand, in cursul vizitelor sale intreprinse in cele 129 de tari ale lumii (multe situate in zone de conflict – Bosnia si Hertegovina, Liban, Cuba, Israel s.a.), pentru pace si concordie. Vizitand, in mai 1999, Romania, Ioan Paul II este primul suveran pontif care paseste pe pamantul unui stat locuit in majoritate covarsitoare de credinciosi ortodocsi. La 30 oct. 1999, Biserica catolica si Uniunea Mondiala Protestanta semneaza, la Augsburg, un document care pune capat unor dispute vechi de 450 de ani intre aceste doua confesiuni crestine. In timpul manifestarilor, suveranul pontif a cerut iertare pentru greselile comise de catolici, in ultimii doua mii de ani, impotriva semenilor lor, pentru persecutiile religioase sau discriminarile fata de femei. Calatoria lui Ioan Paul II in Grecia (2001) este prima vizita a unui papa dupa Marea Schisma (1054) care a separat cele doua Biserici. Vizitand Siria (2001), Ioan Paul II este primul papa care intra intr-o moschee si se roaga ca musulmanii si crestinii sa-si ierte reciproc faradelegile savarsite unii impotriva altora. La 1 febr. 2001, Ioan Paul II a promulgat noua „Lege fundamentala a statului V.”, Care o inlocuieste pe cea din 1929. Dupa 26 de ani de pontificat, timp in care a vizitat 129 state si s-a intalnit cu peste 1.300 sefi de stat si guvern cautand sa impleteasca dimensiunea politica cu cea de promovare a valorilor credintei si moralei crestine, se stinge din viata la 2 apr. 2005. La 19 apr. 2005 conclavul c**********r reuniti in Capela Sixtina il alege pe Joseph Ratzinger ca suveran pontif sub numele de Benedict XVI.

SANCTUAR s.n. 1. edificiu consacrat ceremoniilor religioase; altar, loc sfant. 2. (Fig.) Loc consacrat pentru un anumit lucru; loc inviolabil. [Pron. -tu-ar. / < lat. sanctuarium, cf. fr. sanctuaire].

TEMPLU s. n. edificiu destinat cultului religios in antichitate si (astazi) la mozaici, budisti etc.. (< fr. temple, lat. templum)

ZIDIRE, zidiri, s. f. 1. Actiunea de a zidi. 2. (Concr.) Constructie, cladire, edificiu. 3. (In conceptiile religioase crestine) Creatie savarsita de dumnezeu. ♦ (Inv.) Creatura, faptura, fiinta.

SANCTUAR ~e n. 1) Parte a unei biserici, declarata sfanta, unde accesul profanilor este interzis; altar. 2) edificiu destinat oficierii ceremoniilor religioase; lacas de cult. 3) fig. Loc inviolabil; parte foarte intima.[Sil. -tu-ar] /<lat. sanctuarium, fr. sanctuaire

TEMPLU ~e n. 1) edificiu special amenajat pentru practicarea unui cult religios. 2) Biserica monumentala. 3) fig. Loc sau edificiu unde are loc o actiune comparabila cu oficierea cultului religios. ~ al culturii. [Sil. tem-plu] /<fr. temple, lat. templum

TEMPLU, temple, s. n. edificiu special amenajat pentru practicarea unui cult religios (mozaic, budist etc.). – Din lat. templum, fr. temple.

PRITANEU s. n. edificiu public in cetatile grecesti unde se adunau pritanii pentru diverse treburi politice sau religioase si unde erau gazduiti invitatii statului, ambasadorii altor state. (< fr. prytanee, gr. prytaneion)

CURIE1 s. f. 1. unitate religioasa, militara si politica la romani, subdiviziune a triburilor primitive. ◊ loc unde se aduna aceasta unitate. 2. edificiu destinat sedintelor corpurilor constituite ale municipiilor romane. ◊ senatul municipiilor. 3. administratia pontificala a bisericii catolice. (< lat. curia)

BISERICA ~ci f. 1) edificiu construit si amenajat special pentru celebrarea cultului crestin. ◊ A nu fi usa de ~ a) a nu respecta morala crestina; b) a nu fi corect. A nu fi dus (de multe ori) la ~ a neglija convenientele sociale. 2) mai ales art. Institutia crestinismului in ansamblu. 3) Comunitate religioasa de adepti ai aceluiasi cult. [G.-D. bisericii] /<lat. basilica

ORATORIU s.n. 1. edificiu (capela, paraclis, incapere etc., situate de obicei in manastiri, biserici) rezervat reuniunilor facute pentru rugaciuni. ◊ Ordinul Oratoriului = ordin calugaresc catolic de „buni vorbitori”, intemeiat la Roma in sec. XVI de Philippo de Neri. 2. (Muz.) Lucrare vocal-simfonica de mare intindere, scrisa pe o tema dramatica pentru cor, solisti si orchestra; (p. restr.) cantata. 3. (Rel.) Denumire a mai multor ordine si asociatii religioase. [Pron. -riu. / cf. lat. oratorium, it. oratorio, fr. oratoire].



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)