Dex ei umplu

RAMBLEIERE, rambleieri, s. f. Actiunea de a rambleia si rezultatul ei; rambleiaj. 1. Ansamblul operatiilor de umplere cu steril, cu deseuri rezultate de la prepararea substantelor minerale utile, cu nisip, cu prundis etc. a golurilor ramase in urma unor excavari subterane. 2. Ansamblul operatiilor de executare a unei umpluturi de pamant sau a unui rambleu de drum sau de cale ferata. [Pr.: -ble-ie-] – V. rambleia.

umpleRE, umpleri, s. f. Actiunea de a (se) umple si rezultatul ei; umplut. – V. umple.

umpluTURA, umpluturi, s. f. Ceea ce serveste pentru a umple un spatiu, un gol etc. ♦ Spec. Preparat culinar care se introduce intr-un invelis comestibil, alcatuind impreuna cu acesta o mancare sau o prajitura. ♦ Spec. Material granular sau pulverulent pus pe un teren pentru a-l inalta sau a-l nivela. ♦ Spec. Cantitate de praf de pusca cu care se incarca un cartus (sau cu care se incarca altadata o arma de foc pe la gura tevii). ♦ Fig. element de valoare minora sau lipsit de valoare, introdus intr-o opera literara, stiintifica, in sumarul unui periodic, intr-un spectacol etc. (spre a le completa). – umple + suf. -tura.

SEROS, -OASA, serosi, -oase, adj. 1. De natura serului sau a serozitatii, avand caracterul serozitatii. ◊ Sange seros = sange in compozitia caruia predomina serul. 2. (Despre tesuturi) Care secreteaza o serozitate. ◊ Membrana seroasa = membrana care inlesneste miscarile unui organ, fiind formata din doua foi subtiri, una care adera strans la organ, cealalta care captuseste cavitatea in care se gaseste organul, spatiul dintre ele fiind umplut cu o serozitate; membrana care protejeaza articulatiile osoase. – Din fr. sereux.

A INSANGERA ~ez tranz. 1) (fiinte sau parti ale corpului lor) A umple de sange. 2) A pata cu sange. 3) fig. A colora cu rosu; a inrosi. /in + a sangera

PISTON s.n. 1. Organ de masina adaptat etans in interiorul unui cilindru (in care are o miscare rectilinie alternativa, spatiul pe care-l inchide intre el si cilindru, umplut cu un fluid, variind permanent), care contribuie la transformarea energiei fluidului din cilindru in energie mecanica (la motoare) sau invers (la pompe, compresoare etc.). 2. Instrument muzical de suflat din alama, asemanator trompetei. ♦ Clapa mobila care inchide sau deschide un orificiu la unele instrumente de suflat. [Pl. -oane. / < fr. piston, cf. lat.t. pistare – a presa].

PLOMBARE, plombari, s. f. Actiunea de a plomba si rezultatul ei; plombaj. ◊ Plombare osoasa = umplere a unei cavitati osoase cu material organic sau anorganic. – V. plomba.

anevrizm n., pl. e (fr. anevrisme, d. vgr. [dupa pronuntarea ngr.] aneurisma, dilatare). Med. Unflatura [!] a unei artere intr' un punct oare-care. (Aceasta unflatura se umple de singe lichid ori coagulat, iar daca, in urma unei emotiuni sau incordari, se rupe, moartea se produce fulgerator). – Mai bine ar fi anevrizma, ca prizma, sofizma, agheazma s. a.

calbas, cilbas, gilbaj (est) si gilbas (vest). m. (ung. kolbasz, rus. kolbasa si kalbasa, d. vsl. klubasa, care vine poate d. ebr. kol-basar, fel de fel de carne). Mat gros de porc umplut cu carne tocata, orez ori pisat s. a. (V. chisca). – Tot de aci: caltabos, cartabos, galdabos, galdabaj si gildabas (Munt.) m., si calbasa f., pl. e (Dorna).

VUI, pers. 3 vuieste, vb. IV. Intranz. 1. A produce un zgomot prelungit, puternic sau inabusit; a vajai, a mugi, a fremata, a hui, a tiui, a bubui. ♦ Spec. (Despre tunet) A bubui. ♦ Spec. (Despre foc sau despre obiecte care ard) A dudui; a tiui. ♦ Spec. (Despre sunete, instrumente muzicale etc.) A vibra puternic, a suna, a rasuna. Buciumul vuieste. ♦ Spec. (Despre obiecte lovite care vibreaza) A trosni, a parai, a hurui. ♦ (Despre oameni) A face galagie, zarva, a vocifera; a fremata. 2. A se umple de sunete prelungi, puternice (si a le transmite prin ecou); a rasuna. – Onomatopee.

jap interj. – Cuvint care exprima zgomotul produs de o lovitura, mai ales de o palma. – Var. jart, jnap. Creatie expresiva. – Der. japa, s. f. (Trans., nuia); jepai (var. jepi, japai, jopai, jopoti, jupai), vb. (a lovi; a biciui; a trosni); jepsi, vb. (a umple, a intesa), cu acelasi semantism al lui bucsi sau al fr. bourrer (dupa DAR, in legatura cu japse „iaz”); jnapai, vb. (a lovi, a sparge).

REQUICHOT [rekiʃo], Bernard (1928-1961), pictor si sculptor francez. A debutat cu opere de inspiratie mistica si cu nuduri monumentale, dupa care s-a indreptat spre abstractionism, folosind o tehnica „a colajelor de hartii alese”, practicand „scrierea iluzorie” si creand o ordine sistematica a spiralelor desenate („Vibroskomenopatof”); tema spiralei va reveni in sculpturile sale in polistiren. umplea „Relicvariile” sale, mari cuburi de lemn cu o latura deschisa, cu pamant, obiecte diverse si oseminte pe care le acoperea cu o pasta groasa, colorata. S-a sinucis.

POPULA, populez, vb. I. Tranz. A aduce, a aseza locuitori pe un anumit teritoriu. ♦ A ocupa, a umple cu oameni. ♦ A aduce animale si a le stabili intr-o regiune (in care nu se gaseau sau erau prea putine). ♦ (Despre oameni, animale sau plante) A se afla pe un anumit teritoriu, a fi raspandit intr-o anumita regiune. – Din lat. populare (cu sensul fr. peupler).

NISIPARNITA, nisiparnite, s. f. 1. Vas mic umplut cu nisip fin care se presara peste o hartie proaspat scrisa pentru a usca cerneala. 2. Aparat format din doua recipiente de sticla suprapuse care comunica intre ele printr-un mic tub de sticla si umplut cu o anumita cantitate de nisip, care servea, in trecut, pentru masurarea timpului dupa durata de scurgere a nisipului dintr-un recipient intr-altul: clepsidra. [Var.: nisipernita s. f.] – Nisip + suf. -arnita.

INFARCT s.n. (Med.) Astupare a unui vas de sange care are ca urmare distrugerea tesutului pe care acesta il hraneste. [< fr. infarctus, cf. lat. infarcire – a umple].

capsa f., pl. e (lat. capsa, cutie. V. casa 2). Mic cilindru metalic acoperit la un capat si umplut c´o substanta exploziva pentru ca, fiind izbit de cocosu sau percusoru unei arme, sa comunice aprinderea incarcaturii. (La pustile de sistema veche capsa se punea la petitar, la cele moderne se aplica cartusului. La pustile de copii, capsa se reduce la un disc de hirtie umplut c´o substanta exploziva). Caciula, disc ori veriga de tinichea aplicata unei foi de hirtie s. a. pentru diferite scopuri. V. petita.

chisca f., pl. ste, sti, si (sud) sci (rut. kiska, mat, rus. kiska, pol. kiszka). Stomahu [!] porcului. Cirnat facut din stomahu porcului si din intestinele groase (gilbaji) umplute cu pisat ori cu orez si carne tocata. Saculet lung umplut cu nisip ca sa bati pe cineva (un hot) fara sa-i ramiie vinatai.

bucsesc si bicsesc v. tr. (cp. cu ung. buksi, cap gros, om greu de cap. V. imbicsesc). Est. Tixesc, umplu indesind: un tren bucsit de soldati (Sov. 233), un sac bucsit de lina. V. doldora, tosca.

FURURA, fururi, s. f. Piesa metalica sau de lemn care acopera sau umple spatiul dintre doua elemente de constructie solidarizate intre ele. – Din fr. fourrure.

continea (-n, -ut), vb. – A cuprinde, a avea in interior, a fi umplut cu. Lat. continere (sec. XIX), adaptat la conj. lui a tinea. – Der. continut, s. n. (cuprins); continent, s. n., din fr. continent; continenta, s. f.; incontinenta, s. f., din fr.

bodaprosti si (mai rar) bogdaprosti interj. (vsl. bg. bogu da prosti, „Dumnezeu sa ierte”, adica „pacatele”. V. prostesc 3). Vorba pin care multumesc cersetorii. Iron. Pui de bodaprosti, copil de cersetor. A te umplea de bodaprosti, a te pricopsi, a te umplea de chichirita (a te alege c’un nesucces ori c’o ocara): m’am dus, dar m’am umplut de bodaprosti! A zice bodaprosti, a te simti multamit: zi bodaprosti c’ai scapat de el! In vest. -oste.

Danaides, cele cincizeci de fiice ale lui Danaus, regele Argosului (v. si Danaus). Cind Aegyptus, fratele lui Danaus, a sosit in Argos cu cei cincizeci de feciori ai lui, Danaus le-a fagaduit sa-i insoare cu fetele sale. Un oracol ii prezisese insa ca va muri de mina unuia dintre nepotii sai. Pentru a zadarnici prezicerea, Danaus le-a cerut fetelor lui sa-si ucida sotii in noaptea nuntii. Danaidele s-au tinut de cuvint. Singura Hypermnestra i-a crutat viata sotului sau, Lynceus. Mai tirziu el isi va ucide socrul, drept razbunare pentru moartea fratilor sai. In felul acesta oracolul se va implini. Pentru crimele savirsite, Danaidele au fost condamnate sa umple vesnic, in Hades, un butoi fara fund.

cucunar m. (ngr. kukunari, -nara, fructu arborelui numit kukunaria, ruda cu vgr. kokkalos, simbure de cucunar, kokkos, simbure, bobita, si cu rom. cucuruz si coca; turc. kuknar). Un fel de brad mediteranian ai carui cucuruji, foarte mari, se coc in anul al treilea (pinus pinea). Fructu lui, curatat ori nu, care se intrebuinteaza in bucatarie ca umplutura: curcan umplut cu stafide si cucunar (sau cucunari). – In Munt. coconar.

HAOS, haosuri, s. n. 1. Stare primitiva, de neorganizare, in care, dupa cum presupuneau cei vechi, s-ar fi aflat materia inainte de aparitia universului cunoscut de om; (in unele conceptii teogonice) spatiu nemarginit, cufundat in bezna si umplut de „neguri”, in care s-ar fi gasit, intr-un amestec confuz, elementele si materia inainte de organizarea lumii; stare de dezordine, primordiala a materiei. ♦ Personificare a acestui spatiu nemarginit sub forma unei divinitati. 2. Stare generala de mare confuzie, dezordine mare, invalmaseala, neorganizare^{Vezi nota}. [Var.: (inv.) caos s. n.] – Din fr., lat. chaos.

IMBUTelIA, imbuteliez, vb. I. Tranz. A umple (sub presiune) o butelie, o sticla, inchizand-o apoi ermetic. [Pr.: -li-a] – Dupa fr. embouteiller.

vierme (-mi), s. m. – Animal nevertebrat lipsit de picoare. – Mr. vermu, megl. varmi, istr. l’erm. Lat. vermis (Puscariu 1881; REW 9231), cf. it., sp., port. verme, prov., cat. verm, fr. ver. – Der. viermanar, s. m. (insecta, Sarcophaga carnaria); viermanos, adj. (cu viermi, mincat de viermi); viermanosa, vb. refl. (a se umple de viermi); viermar, s. n. (pensa de scos parazitii de pe oi); viermat (var. viermarit), s. n. (multime de viermi, forfota); viermarie, s. f. (viermarit; forfoteala); viermui, vb. (a misuna, a forfoti).

1) condac n., pl. e (mgr. kondakion, ngr. kondaki, d. kondos [scris kontos], scurt; vsl. rus. kondak). O cintare bisericeasca scurta care se cinta dupa tropar si in care, pin [!] alte cuvinte, se lauda sfintu care a fost laudat in tropar. Condacu umple sacu si troparu hambaru, gluma p. a arata darurile pe care le primeste preutu [!] dupa diferite servicii religioase.

UDA, ud, vb. I. 1. Tranz. A umple, a acoperi, a imbiba sau a stropi cu apa sau cu alt lichid; a baga, a m**a ceva in apa sau in alt lichid; a inm**a (1), a umezi (2). ◊ Expr. A-si uda gura = a bea putin, pentru a -si potoli setea. A uda pranzul (sau bucatele) = a bea in timpul mesei vin sau alte bauturi alcoolice. (Refl.) A i se uda ochii = a i se umple ochii de lacrimi. 2. Tranz. (Despre ape) A strabate un tinut (pe care il alimenteaza cu apa). 3. Refl. (Mai ales despre sugari) A u***a pe el (in scutece, in pantaloni). – Lat. udare.

buft n., pl. uri (ung. bufti, busnat, bucalat. V. buftea. Cp. cu bi- si ghiftuiesc). Nord. Chisca, stomah de porc. Cirnat (umplut cu carne tocata, pisat s.a.) facut din acest stomah. Fig. Iron. Om gras (Sez. 31, 112).

NAPADI vb. 1. a impresura. (Buruienile au ~ gradina.) 2. a inabusi. (Buruienile ~ plantele cultivate.) 3. v. cotropi. 4. a coplesi, a covarsi, a umple, (fig.) a inunda. (Lacrimile o ~.) 5. v. podidi. 6. a-l cuprinde, a-l trece. (Il ~ naduselile, fiorii.) 7. v. coplesi. 8. a(-l) coplesi, a(-l) covarsi, a(-l) impresura, a(-l) prinde. (Il ~ mii de ganduri.) 9. v. napusti.

coditura f., pl. i. Lina marunta tunsa de la coada si ugeru oii ca sa poata suge mielu mai bine si care se intrebuinteaza la umplut saltelele si plapomele, ca si miturile (R. S. GrS. 6, 59).

PERNITA, pernite, s. f. I. 1. Diminutiv al lui perna (1); pernuta (1), pernioara, pernisoara; spec. puisor. 2. (Urmat adesea de determinarea „de ace”) Saculet de diferite forme, umplut cu calti, vata, nisip etc., in care se infig, pentru a fi pastrate, ace si bolduri; pernuta (2). ♦ Piesa confectionata din vata de croitorie, care se aplica la umerii unor obiecte de imbracaminte (sacouri, paltoane, taioare) pentru a da imbracamintei respective forma corespunzatoare umarului. ♦ Mica perna (1) confectionata din tesatura de lana sau de bumbac, cusuta cu sarma subtire de cupru, montata in cutia de osie inferioara a vehiculelor de cale ferata si folosita la ungerea fusului osiilor. II. (In forma perinita) Dans popular in care un baiat iese in centrul horei, isi alege din hora o fata cu care ingenuncheaza (pe o perna sau o batista) si o saruta, fata urmand sa faca in continuare acelasi lucru cu alt baiat; melodie dupa care se executa acest dans. [Var.: perinita s. f.] – Perna + suf. -ita.

complet (-ta), adj. – 1. Intreg. – 2. (S. n.) Plen (al unui tribunal). – Var. complect, s. n. (bal popular, la mahala). Fr. complet. Var. este o deformatie a lui cuplet ‹ fr. couplet, apropiat prin etimologie populara de ideea de „plin, complet”, poate datorita multimii care umple de obicei salile de bal, cf. un tramvai complect. Adj. complect, forma vulgara, pare un hiperurbanism, prin analogie cu perfect ‹ fr. parfait. – Der. completa, vb. (a intregi), din fr. completer; completas, s. m. (tinar recrut autorizat provizoriu sa se intoarca la ocupatiile sale civile); descompleta, din fr. decompleter.

BALAST, balasturi, s. n. 1. Incarcaturi de saci de nisip, pietris etc. care reechilibreaza o ambarcatie sau regleaza ridicarea in aer a unui aerostat; lest, savura. ♦ Camera care se umple cu apa sau cu aer pentru a modifica greutatea unui submarin in vederea manevrei de scufundare a lui la suprafata. ♦ Fig. Ceea ce este impovarator, nefolositor. 2. Pietris, zgura etc., folosite ca asternut pe care se monteaza traversele sinelor de tren; amestec de pietris si de nisip intrebuintat la prepararea betonului, la pietruirea soselelor etc. – Din fr. ballast.

SPERIA, sperii, vb. I. 1. Tranz. si refl. A (se) umple de frica, de spaima; a (se) inspaimanta, a (se) infricosa. ◊ Expr. (Refl.) Se sperie si de umbra lui, se spune despre o fiinta foarte fricoasa. 2. Tranz. A face ca o fiinta sau un grup de fiinte sa se infricoseze (de o miscare ori de o aparitie brusca si neasteptata) si sa fuga; p. restr. a starni un animal din culcus. ◊ Expr. A-si speria (sau a-i speria cuiva) somnul = a ramane (sau a face sa ramana) treaz, a nu mai putea (sau a face sa nu mai poata) adormi. 3. Tranz. (Fam.) A uimi (prin splendoare, frumusete, calitati). ◊ Loc. adj. si adv. De speriat = iesit din comun, uimitor; extraordinar. [Pr.: -ri-a] – Lat. *expavorere (< pavor).

IMPANA, impanez, vb. I. Tranz. 1. A introduce in crestaturile facute intr-o bucata de carne sau in unele legume bucatele de usturoi, de slanina etc. ♦ Fig. A umple, a intesa, a impanzi un loc. 2. (Tehn.) A reduce jocul dintre doua sau mai multe obiecte, piese etc., introducand intre ele pene de lemn sau de metal. – Lat. *impinnare sau in + pana.

BALAST, balasturi, s. n. 1. Incarcatura constand din saci plini cu nisip, pietris etc., care asigura echilibrul unei nave sau ajuta la reglarea inaltimii unui aerostat; lest. ♦ Compartiment inchis care se umple cu apa de mare sau cu aer, pentru a ingreuia sau a usura un submarin in vederea scufundarii sau ridicarii lui la suprafata. ♦ Fig. Ceea ce este impovarator, nefolositor; povara. 2. Strat de pietris care se asaza sub traversele unei linii ferate, pentru a forma un pat elastic; amestec de pietris si de nisip, intrebuintat la diferite lucrari tehnice (prepararea betoanelor, pietruirea soselelor). – Fr. ballast.

complement n., pl. e (lat. com-plementum, d. com-plere, a umplea. V. umplu, plin, suplement, complet, plenar, pleonazm). Ceia ce adaugi unui lucru ca sa-l completezi (umplutura): complementu unei sume. Gram. Ori-ce cuvint care completeaza intelesu altuia: complement direct. Geom. Ceia ce lipseste unui unghi ascutit ca sa egaleze unu drept. – Fals compliment, care inseamna alt-ceva.

VEZICA, vezici, s. f. 1. Organ cavitar care colecteaza temporar unele produse de excretie sau de secretie, pe care apoi le evacueaza prin contractia fibrelor musculare din structura sa. 2. (In sintagma) Vezica inotatoare = organ al pestilor in forma de punga, dezvoltat din intestin si umplut cu gaze, care serveste la echilibru, la ridicarea si la coborarea in apa etc. – Din lat. vesica.

DANAIDA s.f. 1. (Mit.) Nume dat fiecareia dintre cele 50 de fiice, foarte frumoase, ale lui Danaos, regele Argosului, care pentru faptul de a-si fi ucis sotii in noaptea nuntii, au fost pedepsite ca dupa moarte, in infern, sa umple cu apa un vas urias fara fund. 2. Deschizatura calibrata, folosita in masurarea cu precizie a debitelor in conducte. [< fr. Danaides].

PERNA ~e f. 1) Obiect de forma unui sac scurt si patrat, umplut cu pene (lana sau vata), care se pune sub cap in timpul somnului; capatai. ◊ ~ de calcat ustensila asemanatoare cu un astfel de obiect, folosita la calcatul obiectelor de imbracaminte, in special al manecilor. 2) pop. Fiecare dintre cele doua bare pe care se pune butoiul in beci pentru a-l ridica de la pamant si a-l imobiliza. 3) Obiect de tapiserie constand dintr-un sac umplut cu par sau cu iarba de mare, care se asaza, de obicei, pe scaune sau pe bancile automobilelor. 4): ~ de aer strat de aer de inalta presiune dintre baza unui vehicul si suprafata lui de sprijin sau dintre elementele mobile si fixe ale unor mecanisme. [G.-D. pernei] /<sb. perina

ASTUPA, astup, vb. I. Tranz. 1. A umple o gaura, o deschizatura etc.; a infunda o sticla cu un dop. ◊ Expr. A-si astupa urechile = a-si pune ceva la (sau in) urechi pentru a nu auzi; fig. a nu voi sa auda ceva. A astupa cuiva gura = a face pe cineva sa taca. (Fam.) A astupa gauri = a plati datorii. 2. A inchide, a bara o intrare, o deschizatura; a face inaccesibil sau impracticabil un drum. 3. A acoperi, a inveli. ◊ Expr. A astupa cuiva ochii = a nu lasa pe cineva sa vada realitatea. ♦ A ingropa. Frunza ca s-a scutura, Trupul ca mi-a astupa (ALECSANDRI). ♦ A face sa nu se mai auda ceva. ♦ A sterge, a face sa dispara o urma. – Lat. *asstuppare.

capsa (capse), s. f. – 1. Capacel metalic umplut cu materie exploziva, la armele de foc. – 2. Capsula, capac metalic. – 3. Buton de presiune. – Germ. Kapsel (DAR) sau ngr. ϰάψα, din lat. capsa. – Der. capsa, vb. (a prinde cu capse); capsalar, s. n. (inv., cutie unde se pastreaza capsule). Este dublet al lui capsula, din fr. capsule.

PASCA, pasti, s. f. 1. Cozonac traditional facut din aluat dospit umplut cu branza de vaci, stafide, smantana etc. care se mananca de obicei la Pasti de catre crestinii ortodocsi. ♦ Anafura pe care preotul o imparte credinciosilor in ziua de Pasti; pasti (2). 2. Preparat alimentar traditional, facut din aluat nedospit, copt in foi subtiri, pe care il mananca evreii in timpul Pastilor in loc de paine. – Lat. pascha.

SALTEA ~ele f. Obiect facut dintr-un sac in care se introduce si se fixeaza un strat gros de lana, de vata, de iarba-de-mare, de paie etc., care se asaza pe pat pentru a forma un asternut moale. ◊ ~ de plaja sac impermeabil care se umple cu aer si pe care se poate pluti; saltea pneumatica. ~ de beton captuseala de protectie a albiei unei ape curgatoare, constand din placi de beton. [Art. salteaua; G.-D. saltelei] /<ngr. saltes

Filipesti, s. m. pl. – In expresia m-ai umplut de Filipesti „m-ai lasat cu buzele umflate”. – Filipesti este o localitate din judetul Prahova, care a fost mosia familiei Cantacuzino. Se pare ca expresia trebuie explicata prin incercarea esuata facuta de Mihnea III (1658) de a-i prinde pe Cantacuzini, pentru a-i omori; ei au aflat de planul acesta si au reusit sa fuga, astfel incat zbirii domnitorului au gasit casa de la Filipesti goala. – [3373]

foitas (-suri), s. n. – Vergea de arma de foc. – Var. faitas. Mag. foitas (Cihac, II, 501; DAR). – Der. fuitui (var. fultui), vb. (a umple cu cilti), cf. mag. fojtani; fuituiala (var. fultuiala, hultuiala), s. f. (cilti; vergea); fuituitor, s. n. (Trans., bat cu care se bat ciltii), ale carui var. indica o incrucisare cu foltic, folticos, ca si fultuc, s. n. (pernita; parazit la linei). Dupa opinia gresita a lui Philippide, Principii, 90, aceste cuvinte pleaca de la lat. fulcio.

CASOAIE, casoaie, s. f. 1. Augmentativ al lui casa¹ (1). ♦ Baraca (de lemn) unde se adapostesc muncitorii care lucreaza la camp sau la padure. 2. Camara in care se tin, la tara, lucruri de gospodarie. 3. element de constructie in forma de cutie (fara funduri sau cu un singur fund), confectionat din grinzi de lemn sau de beton prefabricat, care se umple cu piatra, cu pamant etc. si care se asaza in albie sau pe malul unei ape in scopul executarii unui baraj, a unui dig etc. [Var.: casoi s. n.] – Casa + suf. -oaie.

PERNA, perne, s. f. 1. Obiect confectionat din doua bucati dreptunghiulare sau patrate de tesatura de bumbac, lana etc., cusute intre ele, avand in interior fulgi, lana, puf etc., si pe care, de obicei, cineva isi pune capul cand se culca. ◊ Perna electrica = obiect in forma de perna (1) plata, in care se gasesc rezistente electrice izolate si releuri de protectie, intrebuintat ca termofor. Perna de calcat = ustensila auxiliara asemanatoare cu perna (1), care se foloseste la calcatul obiectelor de imbracaminte, in special al manecilor, pieptilor, umerilor. 2. Obiect de tapiterie format dintr-un fel de sac umplut cu par, cu iarba-de-mare etc., adesea prevazut cu arcuri, care se asaza pe scaune, pe bancile unui automobil etc. 3. (In sintagma) Perna de aer = curent de aer antrenat intre doua suprafete aflate in miscare relativa si care serveste ca lubrifiant. [Var.: (pop.) perina s. f.] – Din scr. perina.

ZACATOARE, zacatori, s. f. 1. Vas mare in care se pastreaza vinul sau rachiul si care se umple mereu din alte butoaie; cada. ♦ Vas mare cu gura larga, ingropat in pamant, in care se aduna si se strivesc strugurii, pentru a fi lasati sa fermenteze. 2. Vas mare de lemn, captusit cu tinichea, in care se pun la dospit pieile pentru tabacit. ♦ Vas in care se depoziteaza provizoriu pestele la cherhana. 3. Piatra de jos a morii, deasupra careia se roteste alergatoarea. 4. Loc unde stau vitele ziua la odihna; staniste. – Din zac (prez. ind. al lui zacea) + suf. -(a)toare.