Rezultate din textul definițiilor
DEFLECTOR, deflectoare, s. n., adj. I. S. n. 1. Dispozitiv utilizat pentru modificarea directiei unui curent de fluid. 2. Dispozitiv pentru ventilatia naturala din incaperi, montat in exteriorul cladirilor, care foloseste energia cinetica a vantului. II. Adj. Care serveste in producerea deflexiunii. – Din fr. deflecteur.

CINETIC, -A, cinetici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care tine de miscare, privitor la miscare. ◊ energie cinetica = energie dezvoltata de un corp in miscare, egala cu jumatatea produsului dintre masa corpului si patratul vitezei lui. 2. S. f. Ramura a mecanicii care studiaza legile fenomenelor fizice bazate pe miscarea materiei. 3. S. f. (In sintagma) cinetica chimica = ramura a chimiei fizice care studiaza evolutia reactiilor chimice si influenta factorilor fizico-chimici asupra desfasurarii acestor reactii. – Din fr. cinetique.

BETATRON ~oane n. fiz. Accelerator de particule, folosit pentru producerea unor electroni cu o mare energie cinetica. /<fr. betatron

CINETIC ~ca (~ci, ~ce) fiz. Care tine de cinetica; propriu cineticii. ◊ energie ~ca energie dezvoltata de un corp in miscare. /<fr. cinetique

BETATRON s.n. Accelerator de particule, folosit pentru producerea de electroni cu o mare energie cinetica. [Pl. -oane, (s.m.) -oni. / < fr. betatron].

CINETIC, -A adj. Referitor la miscare; de miscare; ◊ energie cinetica = energie pe care o produce un corp in miscare; arta cinetica = arta care integreaza operei miscarea produsa de un motor sau efecte de lumini si care, sub motiv ca opera este in continua miscare, manifesta tendinta de a crea opere de arta semiindustriale pe baza unui prototip. [< fr. cinetique, cf. gr. kinetikos – miscator].

CORIOLIS, Gaspard de (1792-1843), fizician francez. Contributii in mecanica solidului. A constatat (1835) aparitia unei forte de inertie exercitata asupra unui corp care se misca radial intr-un sistem de rotatie (forta C.: ex. devierea vinturilor, curentilor si riurilor spre dreapta in emisfera nordica). A introdus notiunile de lucru mecanic si de energie cinetica.

cinetic, -A I. adj. referitor la miscare. ♦ energie ~a = a) energie dezvoltata de un corp in miscare; b) energie rezultata in urma procesului de dezasimilatie; arta ~a = arta care atribuie miscarii reale aceeasi importanta estetica precum formei, culorii, liniei si compozitiei. II. s. f. 1. ramura a mecanicii care studiaza legile fenomenelor fizice bazate pe miscarea materiei. 2. studiu al vitezei reactiilor chimice. (< fr. cinetique, gr. kinetikos)

OSTWALD [ostvalt], Wilhelm Friedrich (1853-1932), chimist, fizician si filozof german. Prof. univ. la Riga si Leipzig. A descoperit legea dilutiei unui electrolit (1888). Cercetari in domeniul electrochimiei, cineticii chimice, catalizei, teoriei solutiilor etc. A elaborat (1907) procedeul de obtinere a acidului azotic prin oxidarea amoniacului. Conceptia sa filozofica este cunoscuta ca energetism sau monism energetic si a fost puternic influentata de propria formatie stiintifica si de starea stiintelor fizice de la sfarsitul sec. 19, in special de legea conservarii energiei si legea entropiei. Premiul Nobel pentru chimie (1909).



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)