Rezultate din textul definițiilor
MAXIMAL, -A, maximali, -e, adj., s. n. 1. Adj. Maxim2 (1). ◊ Pret maximal = pret a carui depasire este interzisa de lege. 2. S. n. (Iesit din uz) Tabel care continea preturile fixate de stat pentru marfurile micilor producatori. – Din fr. maximal.
ILICIT, -A, iliciti, -te, adj. interzis de lege, contrar unei legi sau unei norme; p. ext. necinstit. – Din fr. illicite, lat. illicitus.
INCEST ~uri n. Relatie s*****a (interzisa de lege si de morala) intre parinti si copii sau intre frati si surori. /<fr. inceste, lat. incestus
NEFAST ~sta (~sti, ~ste) 1) Care are consecinte dezastruoase; cu urmari extrem de grave; funest; fatal. Influenta ~sta. 2) (la romani) Care era strict interzis de legile divine. ◊ Zile ~ste zile considerate de romani drept aducatoare de nenoroc, in care afacerile publice erau suspendate. /<fr. nefast
SEMIlegaLITATE s.f. Forma de lupta constand din folosirea unor metode care nu sunt interzise de lege ca atare, dar care sunt susceptibile de sanctiuni si de persecutii. [< semilegal + -itate].
ILICIT, -A I. adj. interzis de lege; (p. ext.) necinstit. II. s. n. fapta penala, infractiune, act de conduita contrar legii. (< fr. illicite, lat. illicitus)
DISPENSA s.f. Scutire (de o obligatie); exceptare, exceptie de la o regula. ♦ Permisiunea de a face un lucru interzis in mod normal de o lege. [< fr. dispense, it. dispensa].
DISPENSA s. f. scutire (de o obligatie); exceptare de la o regula. ◊ permisiunea de a face un lucru interzis in mod normal de o lege. (< fr. dispense)
PROSCRIS, -A adj., s.m. si f. 1. (Cel) care a fost scos de sub scutul legii; condamnat la moarte. ♦ Exilat. 2. (Despre idei, actiuni etc.) interzis, oprit. [Cf. fr. proscrit, lat. proscriptus].
PROSCRIS, -A I. adj., s. m. f. (cel) care a fost scos de sub scutul legii; izgonit, exilat. II. adj. (despre idei, actiuni etc.) interzis, oprit. (< proscrie)
PROSCRIS, -A, proscrisi, -se, adj. 1. (Adesea substantivat) Scos de sub apararea legilor, izgonit din patrie; exilat, surghiunit. 2. (Despre idei, actiuni etc.) interzis, oprit. – V. proscrie.
EXOGAMIE, exogamii, s. f. 1. lege fundamentala a gintii matriarhale, conform careia casatoriile dintre membrii aceleiasi ginti erau interzise. 2. Casatorie intre parteneri care nu apartin aceluiasi grup social. 3. (Biol.) Fuzionare a gametilor in afara organismului. – Din fr. exogamie.
PECETE, peceti, s. f. 1. Placa (de metal) cu maner sau montata pe un inel, pe a carei suprafata este gravata o monograma, o emblema etc. si care, aplicata pe ceara rosie sau cu tus pe un act, pe o scrisoare sau pe un colet, da acestora caracter de autenticitate si de integritate; sigiliu; p. ext. stampila. 2. Ceara rosie sau bucata de plumb (care se aplica sau care se leaga de un document, de un pachet) pe care se imprima, prin apasare, o pecete (1); semn imprimat prin aplicarea unei peceti (1) pe un document, pe un obiect etc., sigiliu. ◊ Expr. Inchis (sau ferecat) cu sapte peceti = cu neputinta de aflat; de nepatruns; interzis, oprit. ♦ Fig. Semn caracteristic, trasatura specifica, distinctiva; amprenta, marca, intiparire, urma; (p. spec.) stigmat. 3. (Inv. si reg.) Aprobare, rezolutie sau ordin in scris, intarit cu o pecete (1). [Var.: pecetie s. f.] – Din sl. pecatĩ.