Rezultate din textul definițiilor
CHIAR1 adv. 1. Tocmai, intocmai, exact. Acum hora era chiar in sosea (REBREANU). ♦ Insusi, singur, nu altcineva sau altceva. Copilul cu bobocii era chiar copilul lui (EMINESCU). 2. Pana si, inca si. Chiar prin somn... isi urmarea gandul hotarat (C. PETRESCU). ♦ (Precedat de „ba”) Ba inca, ce e mai mult. ♦ (Precedat de „nici”) Nici macar. ♦ (Urmat de propozitie concesiva introdusa prin „daca” sau „de”) Si daca. In casa unui prietin eu am sa ma asez chiar daca nu ma pofteste nimeni (SADOVEANU). 3. Inca (de pe vremea aceea). Chiar de-acum un an. 4. In realitate, de fapt, intr-adevar. Nu ca zic eu, dar chiar vine (CREANGA). – Lat. clarus.

ET IN ARCADIA EGO (lat.) si eu am fost in Arcadia – Epigraful unui tablou celebru al pictorului Nicolas Poussin. Arcadia legendara fiind tinutul vietii idilice, patriarhale, expresia marturiseste nostalgia dupa o fericire pierduta.

ACOLO adv. In acel loc (relativ) indepartat (de cel care vorbeste); in alt loc. ◊ (Precedat de diferite prepozitii, cu sensul determinat de acestea) Pe acolo = cam in locul acela. De (sau dintr-) acolo = din partea aceea, din locul acela. Intr-acolo = spre acel loc, spre directia aceea. De (pe) acolo = cam din acel loc. Pana acolo... = pana la situatia..., la imprejurarea (care depasete limita ingaduita)... ◊ Expr. (Reg.) (Pan') pe-acolo = peste masura, din cale-afara (de greu, mare, frumos etc.). Ce ai acolo? = ce ai la tine (sau in mana etc.)? Ce faci acolo ? = cu ce te ocupi (chiar in momentul de fata)? Fugi de acolo! = da' de unde! nici gand! imposibil! Ce am eu de-acolo? = ce ma priveste, ce avantaj am din asta? [Acc. si acolo] – Lat. eccum-[i]lloc.

APROPO (1) adv., (2) apropouri, s. n. 1. Adv. Fiindca a venit vorba (de asta); bine ca mi-am adus aminte. 2. S. n. Aluzie (adesea rautacioasa) la adresa cuiva; propunere facuta cuiva pe ocolite. [Var.: apropou s. n.] – Din fr. a-propos.

BAIERA, baieri, s. f. Curea, sfoara, ata etc. cusuta sau prinsa de un obiect spre a putea fi transportat, atarnat, strans etc. ◊ Expr. A strange baierile pungii = a face economii, a deveni econom. A avea noua baieri la punga = a fi zgarcit. A (i se) rupe baierile inimii = a simti (sau a produce cuiva) o mare durere sufleteasca. A-si dezlega baierile inimii = a se destainui. A ofta (sau a striga, a rade) din baierile inimii = a ofta (sau a striga, a rade) foarte tare, foarte puternic. [Pr.: ba-ie-. - Pl. si: baieri. Var.: baier s. n.] – Din lat. bajulus, bajula.

BALNEAR, -A, balneari, -e, adj. De bai1 (II); privitor la baile de mare. Cura balneara. [Pr.: -ne-ar] – Din fr. balneaire, lat. balnearius.

HERNIAR, -A, herniari, -e, adj. Care este in legatura cu hernia. [Pr.: -ni-ar] – Din fr. herniaire.

INTERLINIAR, -A, interliniari, -e, adj. Care este scris sau tiparit intre randuri. [Pr.: -ni-ar.Var.: interlinear, -a adj.] – Din fr. interlineaire.

PECUNIAR, -A, pecuniari, -e, adj. (Livr.) Banesc; p. ext. material [Pr.: -ni-ar] – Din fr. pecuniaire, lat. pecuniarius.

UNIARTICULAT, -A, uniarticulati, -te, adj. Care are numai o singura articulatie. [Pr.: -ni-ar-] – Din fr. uniarticule.

FOARTE adv. 1. (Ca determinativ pe langa un adjectiv sau un adverb; ajuta la formarea superlativului absolut) Foarte frumos. Foarte bine. ◊ (Asezat dupa adjectiv, inv. si arh.) Suparat foarte. ◊ (Ca determinativ pe langa o locutiune adjectivala sau adverbiala) Foarte de dimineata. ◊ (Ca determinativ pe langa un substantiv care exprima o insusire) E foarte copil pentru varsta lui. 2. (Pop.; ca determinativ pe langa un verb si asezat inaintea lui) Mult, tare. Prajiturile foarte ii placeau. ◊ (In legatura cu „a multumi”, azi mai ales ir.) Iti foarte multumesc de asa serviciu. ◊ (Pop.; asezat dupa verb) Se manie foarte. ◊ (Pop.; asezat intre auxiliar si participiu) Baile de namol mi-au foarte priit.Lat. forte.

PARIMIAR, parimiare, s. n. Carte bisericeasca in care sunt cuprinse (fragmente din) proverbele lui Solomon si alte fragmente din Vechiul Testament; parimie (2). [Pr.: -mi-ar.Var.: paremiar s. n.] – Parimie + suf. -ar.

ARENA, arene, s. f. 1. Spatiu asternut cu nisip, rumegus etc. din mijlocul unui amfiteatru antic, unde se desfasurau reprezentatiile. 2. Teren de sport, imprejmuit cu tribune pentru spectatori. 3. Fig. Sfera, domeniu, loc de desfasurare a unei activitati. – Din fr. arene, lat. arena.

NOUA num. card., s. m. 1. Num. card. Numarul care are in numaratoare locul intre opt si zece; se indica prin cifra 9 (sau IX). ◊ (Adjectival) Are noua ani.Expr. A avea noua vieti (sau suflete) = a fi foarte rezistent sau foarte viteaz. A avea noua baieri la punga = a fi foarte zgarcit. (Peste) noua mari si (noua) tari = foarte departe. ◊ (Substantivat) Veneau noua. (Cu valoare de num. ord.) Volumul noua. ◊ (Intra in componenta num. adverbial) De noua ori. ◊ (Precedat de „cate”, intra in componenta num. distributiv) Cumpara cate noua (mere). 2. S. m. Semn grafic care reprezinta numarul noua (1); p. ext. desen, figura in forma acestui semn. ♦ Nota noua (1). – Lat. novem.

PLACEA, plac, vb. II. Intranz. si tranz. (Cu subiectul logic in dativ) 1. A agrea sau a fi agreat, a simpatiza sau a fi simpatizat. ◊ Expr. Stii ca-mi placi? sau ca mi-ai placut? exprima mirarea, dezaprobarea in fata unei propuneri, a unei afirmatii etc. care nu-ti convine, cu care nu esti de acord etc. Imi place sa cred ca... = sper sa... 2. A avea sau a trezi un sentiment de admiratie, de placere, de iubire fata de o persoana de s*x opus, a-i fi drag, a indragi. 3. A avea un sentiment de satisfactie, de multumire, de delectare; a-i fi agreabil, a-i fi pe plac. ♦ A-i conveni. ♦ A vrea, a dori. – Lat. placere.

MIamBAL s. n. Suc de lemn-dulce, coagulat si turnat in forma de bastonase, intrebuintat in trecut ca medicament contra tusei. [Pr.: mi-am-] – Din tc. meyanbalı.

CUTUMIAR, -A, cutumiari, -e, adj. Care tine de cutuma, privitor la cutuma; traditional. [Pr.: -mi-ar] – Din fr. coutumier.

CINSTI, cinstesc, vb. IV. Tranz. 1. A respecta, a onora, a pretui pe cineva sau ceva; a da cuiva cinstea cuvenita. 2. (Pop.) A face cuiva un dar, un cadou; a da cuiva un bacsis. 3. (Fam.) A ospata, a trata (cu bautura); a plati consumatia cuiva ♦ A inchina, a bea in onoarea cuiva sau a ceva. ♦ Refl. A bea o bautura alcoolica. Ne-am cinstit cu o tuica. – Din sl. cĩstiti.

LINIAR, -A, liniari, -e, adj. 1. Care este in forma de linie dreapta; format din linii geometrice trasate cu ajutorul unor instrumente speciale (linie, compas etc.) ◊ Desen liniar = desen in linii geometrice. Miscare liniara = miscare rectilinie. ♦ (Adverbial) in linie dreapta; rectiliniu. ♦ Fig. Simplu; simplist; uniform, plictisitor. 2. (Despre ecuatii) De gradul intai; (despre functii) care contine o anumita variabila exclusiv la puterea intai. [Pr.: -ni-ar.Var. linear, -a, adj.] – Din fr. lineaire, lat. linearis.

MIAR, miare, s. n. Bancnota de o mie de lei; (fam.) o mie de lei. [Pr.: -mi-ar] – Mie + suf. -ar.

NEARMONIOS, -OASA, nearmoniosi,-oase, adj. Care nu are armonie1, ale carui parti componente nu formeaza un tot bine inchegat si echilibrat. [Pr.: ne-ar-mo-ni-os] – Ne- + armonios.

NEARTICULAT, -A, nearticulati, -te, adj. 1. (Fon.; despre sunete) Care nu este articulat; (despre cuvinte) pronuntat neclar, ingaimat. 2. (Gram.) Care nu este insotit de articol (hotarat); in care cuvintele nu sunt insotite de articol (hotarat). 3. (Fiziol.) Care nu este format din articulatii, care nu are articulatii. [Pr.: ne-ar-] – Ne- + articulat.

NEARTIFICIAL, -A, neartificiali, -e, adj. Care nu este artificial; natural, firesc. [Pr.: ne-ar-ti-fi-ci-al] – Ne- + artificial.

NEARTISTIC, -A, neartistici, -ce, adj. Care nu apartine artei. ♦ Care nu corespunde principiilor estetice; lipsit de valoare artistica. [Pr.: ne-ar-] – Ne- + artistic.

NEASTEPTAT1 s. n. (in loc. adv.) Pe neasteptate = fara sa te astepti, deodata. [Pr.: ne-as-] – Ne- + asteptat.

NEASTEPTAT2, -A, neasteptati, -te, adj. (Adesea adverbial) La care nu te astepti, care se intampla sau se iveste subit, fara veste; neprevazut, intempestiv. [Pr.: ne-as-] – Ne- + asteptat.

NEAVERE s. f. (Inv. si pop.) Faptul de a nu avea avere, de a fi sarac; p. ext. lipsa, saracie. [Pr.: ne-a-] – Ne- + avere.

NOI pron. pers. 1 pl. 1. (Desemneaza pe cel care vorbeste si persoana sau persoanele pe care acesta si le asociaza in vorbire) S-a inserat si noi tot pe loc stam.Loc. adv. (La acuzativ) La noi = acasa; in tara, in regiunea etc. de bastina. 2. (La dativ, in formele ne, ni, cu valoare posesiva) Casa ne e frumoasa. (Cu valoare de dativ etic) Ne esti departe. 3. (La dativ sau la acuzativ, in forma ne, cu valoare de pronume reflexiv) Ne povesteam multe. 4. (In stilul oticial-administrativ) eu. Noi, directorul scolii, am hotarat. ◊ (Ca plural al modestiei) Noi credem ca una dintre caracteristicile muzicii este melodia. Multumim celor care ne-au ajutat. [Dat.: noua, ne, ni; acuz.: (pe) noi, ne] – Lat. nos.

COLINIAR, -A, coliniari, -e, adj. (Mat.; despre puncte) Situat pe aceeasi dreapta. [Pr.: -ni-ar.Var.: colinear, -a adj.] – Co- + liniar. Cf. fr. collineaire, germ. Kollinear.

RECTILINIAR, -A, rectiliniari, -e, adj. Ortoscopic. [Pr.: -ni-ar] – Din fr. rectilineaire.

SEMIARBUST, semiarbusti, s. m. Planta cu partea de jos lemnoasa, iar cu cea superioara ierboasa. [Pr.: -mi-ar-] – Semi- + arbust.

SEMIARHAIC, -A, semiarhaici, -ce, adj. Care are caractere, in parte, arhaice. [Pr.: -mi-ar-] – Semi- + arhaic.

SEMIARTICULATIE, scmiarticulatii, s. f. Articulatie intre doua piese care permite o deplasare relativa a acestora in lungul unei axe. [Pr.: -mi-ar-] – Semi- + articulatie.

SEMIARTIZANAT, semiartizanate, s. n. Sistem de munca industriala bazat in proportie de cincizeci la suta pe meseriasi. [Pr. -mi-ar-] – Semi- + artizanat.

SINGUR, -A, singuri, -e, adj. 1. (Despre oameni) Care nu este insotit de nimeni, fara nici un tovaras, fara altcineva. ♦ Singuratic (1), solitar, izolat, retras; parasit. 2. Prin fortele sale, fara ajutorul, interventia, indemnul, voia cuiva; din proprie initiativa. ♦ De la sine. 3. (Precedand substantivul) Numai unul; unic. Singurul drum spre oras. ♦ (In constructii negative) Nici un. Nu putea articula un singur cuvant. ♦ (Adverbial) Numai, doar. Singur tu nu mi-ai placut. 4. (Determina subiectul sau obiectul; uneori tine locul numelui) (eu sau tu, el etc.) insumi (insuti, insusi etc.) chiar cu (sau tu, el etc.) in persoana. am eu singur grija.Lat. singulus.

SPUNE, spun, vb. III. Tranz. 1. A exprima prin viu grai un gand, o parere etc.; a rosti, a zice, a declara. ◊ Expr. Ce-ti spuneam eu! = ai vazut ca a fost asa cum am afirmat? Nu mai spune! sau ce spui? formula care exprima mirarea, neincrederea. ♦ Fig. A evoca, a provoca (sentimente, amintiri). Nu-ti spune nimic lucrul acesta?Expr. A-i spune cuiva inima = a avea o intuitie, a intui, a presimti. ♦ Fig. (Pop.) A exprima ceva prin cantec; a canta. 2. A expune, a relata, a prezenta; a povesti, a istorisi, a nara. ♦ (Despre texte, scrieri) A cuprinde, a scrie, a consemna. Ce spun ziarele? ♦ A recita. 3. A destainui, a marturisi ceva cuiva. ♦ A pari, a denunta pe cineva. 4. A explica cuiva un lucru, a lamuri pe cineva. 5. A numi; a porecli. ♦ Refl. impers. A se obisnui, a se zice intr-un anumit fel. – Lat. exponere.

CA conj. 1. (consecutiv) de, incat, (inv. si pop.) cat. (Gemea ~ iti era mai mare mila.) 2. (cauzal) caci, deoarece, fiindca. (Haidem ~ se face seara.) 3. (adversativ si restrictiv) si. (Sa care barbatul cu carul si femeia cu poala, ~ tot se ispraveste.) 4. (adversativ si restrictiv) v. doar. (~ mi-oi festeli onoarea.) 5. (adversativ si concesiv) v. desi. (Calul, ~ e cu patru picioare si tot se poticneste.) 6. (temporal) cand. (Acum, ~ ne-am odihnit, putem pleca.)

CAND conj. 1. (temporal) ca. (Acum ~ ne-am odihnit, putem pleca.) 2. (temporal) daca. (~ vede ca ..., pleaca repede.) 3. (temporal) cum. (Frunza-n codru ~ invie.) 4. (temporal) (pop.) cum. (Din ceasul ~ te-am vazut ...) 5. (cauzal) cum, deoarece, fiindca, intrucat. (~ stiu ca vine, sunt emotionat.) 6. (conditional) daca, (pop.) de. (Ce pot sfaturile mele, ~ nici lacrimile nu folosesc.)

DERANJA vb. 1. a rascoli, a ravasi, a zapaci, (reg.) a rantui, a rostopoli. (De ce mi-ai ~ hartiile?) 2. a strica. (Sa nu-mi ~ pieptanatura.) 3. v. defecta. 4. a incomoda, a incurca, a jena, a stingheri, a stanjeni, a supara, a tulbura, (livr.) a conturba, a importuna, a inoportuna, (rar) a sinchisi, (pop.) a zaticni, (Mold. si Bucov.) a zahai, (inv.) a sminti. (Te rog sa nu-l ~ de la lucru; sa nu fie ~ de nimeni.) 5. a perturba, a tulbura. (A ~ linistea cuiva.) 6. v. strica. 7. a se obosi, a se osteni. (Nu era cazul sa te ~ pana la mine.)

EXECUTA vb. 1. a face, a realiza, (pop. si fam.) a mesteri, a mesterui. (A ~ un obiect.) 2. v. confectiona. 3. a efectua, a face, a implini, a indeplini, a infaptui, a realiza, a savarsi, (inv. si pop.) a plini. (am ~ tot ce mi-ai dat de facut.) 4. a efectua, a face, a fauri, a infaptui, a realiza, a savarsi. (~ o lucrare durabila.) 5. v. desfasura. 6. v. efectua. 7. v. canta. 8. a aplica, a indeplini. (~ o hotarare judecatoreasca.) 9. (JUR.) (pop.) a implini, (inv.) a zapcii. (A ~ pe cineva pentru neplata datoriilor.)

GRamADA s., adv. 1. s. maldar, morman, movila, purcoi, (rar) stransura, (pop.) troian, (reg.) magla, (Mold.) clada, (Mold. si Transilv.) gireada, (pop. fig.) namol. (O ~ de cartofi, de crengi, de praf.) 2. s. v. teanc. 3. s. v. multime. 4. s. v. ceata. 5. s. multime, (fig.) armata. (O ~ de muncitori.) 6. s. (SPORT; la rugbi) meleu. 7. adv. v. buluc. 8. s. multime, seama. (Si-a rezolvat o ~ de probleme.) 9. s. multime, (fig.) car. (I-a adus o ~ de vesti.) 10. s. multime, sir, (fam.) card. (A trecut o ~ de ani de cand nu ne-am vazut.)

INSUMI pron. singur. (eu ~ am observat aceasta.)

LINISTIT adj., adv. 1. adj. v. tacut. 2. adj. calm, tacut. (Pe aleile ~.) 3. adj. patriarhal, tihnit. (Un oras ~.) 4. adj. mut, tacut. (Natura ~.) 5. adj. v. calm. 6. adj. v. domol. 7. adv. v. agale. 8. adj. v. cumpatat. 9. adj. v. strunit. 10. adj. v. calmat. 11. adj. v. domolit. 12. adj. v. atenuat. 13. adj. calm, calmat, domolit, moderat, ponderat, potolit, temperat. (O atitudine ~.) 14. adj. v. usor. 15. adj. calm, domol, molcom, netulburat, pasnic, potolit, tihnit, (inv.) paciuit, (fig.) destins, dulce. (O atmosfera ~.) 16. adj. calm, lin, netulburat, tihnit, (fig.) senin, (inv. fig.) seninos. (O viata ~.) 17. adj. v. comod. 18. adj. asezat, chibzuit, cumpatat, echilibrat, pasnic, potolit, tihnit. (A avut o tinerete ~.) 19. adj. usurat. (Sunt mai ~ acum cand mi-am incheiat treaba.)

MULTIME s. 1. v. ceata. 2. duium, gramada, potop, puhoi, puzderie, sumedenie, (inv. si pop.) mare, poiede, (inv. si reg.) intuneric, (reg.) posmol, talaba, (Transilv. si Mold.) sila, (inv.) multit, putere, (fig.) groaza, grozavenie, grozavie, (reg. fig.) polog. (O ~ de dusmani.) 3. colectivitate, masa, (pop.) obste, (peior.) gloata. (Din ~ s-a ridicat un glas.) 4. v. gloata. 5. v. gros. 6. numar. (Coplesit de ~ dusmanilor.) 7. gramada, (fig.) armata. (O ~ de amatori s-a prezentat.) 8. v. puzderie. 9. gramada, seama. (Si-a rezolvat o ~ de probleme.) 10. multitudine, pluralitate, (rar) pluritate. (~ problemelor abordate.) 11. gramada, (fig.) car. (I-a adus o ~ de vesti.) 12. gramada, sir, (fam.) card. (A trecut o ~ de ani de cand nu ne-am vazut.) 13. (MAT.) domeniu.

RamANE vb. 1. v. zabovi. 2. a sta. (~ cu noi la masa.) 3. v. supravietui. 4. (Transilv. si Ban.) a udi. (Au fost noua, au ~ opt.) 5. v. dainui. 6. v. fixa. 7. v. alege. 8. v. prisosi.

REALIZA vb. 1. v. executa. 2. a efectua, a executa, a face, a implini, a indeplini, a infaptui, a savarsi, (inv. si pop.) a plini. (am ~ tot ce mi-ai dat.) 3. a infaptui, (pop.) a ispravi. (Ce ai ~?) 4. a efectua, a executa, a face, a fauri, a infaptui, a savarsi. (A ~ o lucrare durabila.) 5. v. crea. 6. v. desavarsi. 7. a se desavarsi. (S-a ~ ca poet.) 8. v. alcatui. 9. v. concretiza. 10. v. turna. 11. v. obtine. 12. v. aduce. 13. v. inventa. 14. v. ajunge. 15. v. infaptui. 16. v. fauri. 17. a se infaptui, a se produce. (Cand s-a ~ Unirea?) 18. v. repurta. 19. v. stabili. 20. a obtine, (pop.) a cunoaste, a vedea. (Au ~ unele progrese.) 21. a implini, a indeplini, a satisface, (inv.) a plini, (rar fig.) a satura. (I-a ~ dorinta.) 22. a se implini, a se indeplini, a se infaptui, (pop.) a se intampla, (inv. si reg.) a se plini. (Prorocirea lui s-a ~.) 23. v. adeveri.

SINGUR adj., pron., adv. 1. adj. v. neinsotit. 2. adj. unic, (inv.) singuratic. (~ la parinti; a mai ramas un ~ exemplar.) 3. pron. insumi. (eu ~ am observat aceasta.) 4. adv. v. doar. 5. adj. v. retras. 6. adj. v. stingher. 7. adj. pustiu, stingher. (A ramas ~ pe lume.) 8. adj. v. solitar. 9. adj. v. razlet.

SIR s. 1. v. rand. 2. v. sirag. 3. succesiune, (fig.) lant. (Un ~ de case.) 4. v. convoi. 5. rand, sirag, (reg.) ord, sar, (inv.) rang. (Un ~ de plopi.) 6. (GEOGR.) brau, lant, sirag. (~ul Carpatilor.) 7. insirare, insiruire, serie, succesiune. (Un lung ~ de rationamente.) 8. (FIZ., CHIM.) sirul lui Volta = serie electrochimica. 9. succesiune, sirag, (Munt.) siretenie. (Un ~ de evenimente.) 10. gramada, multime, (fam.) card. (A trecut un ~ de ani de cand nu ne-am vazut.) 11. coerenta, logica, noima, sens. (Vorbeste fara ~.)

TRANSMITE vb. 1. a comunica, a spune, a zice, (inv.) a parastisi, (fig.) a servi. (I-am ~ tot ce mi-ai spus; le-a ~ ultimele noutati.) 2. a prezenta. (Iti ~ salutarile lui.) 3. a-i duce. (A-i ~ salutari de la ...) 4. v. inmana. 5. v. preda. 6. v. impartasi. 7. v. anunta. 8. a da, a trece, (fam.) a pasa. (~ scrisoarea din mana in mana.) 9. a purta, a trece. (~ paharul din mana in mana.) 10. v. transfera. 11. a trece. (Maladia s-a ~ de la unul la altul.) 12. v. raspandi. 13. v. propaga. 14. v. emite.

ZICE vb. 1. a spune, a vorbi, (pop.) a cuvanta, a glasui, a grai. (~-i inainte, nu te sfii!) 2. a rosti, a spune, a vorbi, (pop.) a cuvanta, a glasui, a grai. (~ numai prostii.) 3. a afirma, a declara, a marturisi, a relata, a spune. (A ~ urmatoarele ...) 4. a exprima, a formula, a pronunta. (A ~ urmatoarea opinie ...) 5. a face, a spune. (El ~: – Nu vreau!) 6. a comunica, a spune, a transmite. (I-am ~ tot ce mi-ai spus; le-a ~ ultimele noutati.) 7. a afirma, a declara, a pretinde, a spune, a sustine. (~ ca marfa e de buna calitate.) 8. a se afirma, a se auzi, a se spune, a se sopti, a se vorbi, a se zvoni. (Se ~ ca a plecat.) 9. a articula, a grai, a pronunta, a rosti. (N-a ~ un cuvant.) 10. a se chema, a se numi, a se spune. (Cum se ~ pe la voi acestei flori?) 11. a admite, a presupune, a spune. (Sa ~ ca-i asa cum sustii.) 12. a contine, a cuprinde, a scrie, a spune. (Ce ~ aceste documente?) 13. a ordona, a porunci, a spune. (Fa ce-ti ~ el!) 14. a obiecta, a reprosa, a spune. (N-am ce ~, totul a fost perfect.)

balnear adj. m. (sil. -ne -ar), pl. balneari; f. sg. balneara, pl. balneare

cutumiar adj. m. (sil. -mi-ar), pl. cutumiari; f. sg. cutumiara, pl. cutumiare

herniar adj. m. (sil. -ni-ar), pl. herniari; f. sg. herniara, pl. herniare

interliniar/interlinear adj. m. (sil. -ni-ar / -ne-ar), pl. interliniari/interlineari; f. sg. interliniara/interlineara, pl. interliniare/interlineare

linear („rectiliniu”, mat.) adj. m. (sil. -ne-ar), pl. lineari; f. sg. lineara, pl. lineare

liniar (din linii) adj. m. (sil. -ni-ar), pl. liniari; f. sg. liniara, pl. liniare

miambal s. n. (sil. mi-am-)

nearticulat adj. m. (sil. ne-ar-), pl. nearticulati; f. sg. nearticulata, pl. nearticulate

neasteptat adj. m. (sil. ne-as-), pl. neasteptati; f. sg. neasteptata, pl. neasteptate

neasteptate s. n. pl. (sil. ne-as-)

noi pr., d. acc. noua, neacc. ne, ne-, -ne (dandu-ne), -ne-, ni, ni-, -ni- (spunandu-ni-se ); ac. acc. noi, neacc. ne, ne-, -ne (vazandu-ne), -ne- (vedea-ne-ar)

parimiar/paremiar s. n. (sil. -mi-ar), pl. parimiare/paremiare

pecuniar adj. m. (sil. -ni-ar), pl. pecuniari; f. sg. pecuniara, pl. pecuniare

semiarbust s. m. (sil. -mi-ar-), pl. semiarbusti

semiarticulatie s. f. (sil. -mi-ar-) articulatie

semiartizanat s. n. (sil. -mi-ar-), pl. semiartizanate

uniarticulat adj. m. (sil. -ni-ar-), pl. uniarticulati; f. sg. uniarticulata, pl. uniarticulate

APROPO1 adv. Fiindca a venit vorba; bine ca mi-am adus aminte. [Sil. a-pro-] /<fr. a propos

BALNEAR ~a (~i, ~e) Care tine de baile curative; propriu bailor curative. Tratament ~. [Sil. -ne-ar] /<fr. balneaire, lat. balnearius

CIUPERCA ~ci f. 1) la pl. Increngatura de plante inferioare, fara clorofila, care se inmultesc prin spori. 2) Planta din aceasta increngatura, cu corpul carnos, in forma de palarie si cu picior. ~ci otravitoare. ~ci comestibile.~ de fermentare microorganism in forma de ciuperca folosit ca ferment. Doar n-am mancat ~ci doar nu mi-am iesit din minti. A rasari ca ~cile (dupa ploaie) a aparea in numar mare si in timp scurt. 3) Obiect din lemn de forma speciala pe care se imbraca ciorapul cand se tese sau se carpeste. 4) fig. iron. Palarie sau caciula veche si mototolita. 5): ~ca sinei partea de sus mai larga a unei sine de cale ferata, pe care ruleaza rotile trenului. [G.-D. ciupercii] /<bulg. tepurca, sb. peturka

COLINIAR ~a (~i, ~e) mat. (despre puncte) Care este situat pe aceeasi dreapta. [Sil. -ni-ar] /co- + liniar

CUTUMIAR ~a (~i, ~e) Care tine de cutuma; propriu cutumei; traditional. [Sil. -mi-ar] /<fr. coutumier

A SE FACE ma fac refl. I. 1) A avea loc accidental; a se intampla. Ce se face pe lume!Ce s-a facut (cu cineva)? Ce s-a intamplat (cu cineva)? S-a facut! ne-am inteles! 2) A se crea aparenta; a se parea; a parea. Se facea ca zburam. 3) A incepe sa fie; a deveni; a ajunge. ~ actor. ~ mare.~ nevazut a disparea. ~ de ocara (sau de rusine) a se compromite, atragandu-si oprobriul public. 4) v. A SE PREFACE.~ mort in papusoi a se preface. II. (in imbinari) 1) (despre perioade ale zilei, fenomene sau stari ale naturii) ~ ziua. ~ frig. 2) (despre cai de comunicatie) ~ drum. ~ partie. 3) (despre senzatii sau sentimente) A i ~ dor. 4) (despre persoane sugerand ideea de procurare sau de obtinere) ~ cu casa. ~ cu diploma. 2. tranz. A trece dintr-o stare in alta; a deveni. ~ medic. /<lat. facere

INTERLINIAR ~a (~i, ~e) poligr. Care este imprimat intre linii sau intre randuri. [Sil. -ni-ar; Var. interlinear] /<fr. interlineaire

LAUR ~i m. 1) Arbust meridional cu frunze persistente, lucioase si aromatice, folosite drept condiment; dafin. Frunze de ~. ◊ Cununa de ~i cununa din frunzele acestui arbust oferita in trecut oamenilor ilustri in semn de inalta pretuire. A culege ~ii a deveni celebru. A se culca pe ~i a fi satisfacut de succesele obtinute candva. 2) Planta erbacee veninoasa cu miros neplacut, cu flori mari albe si cu fructul o capsula tepoasa, folosita in medicina. ◊ A mancat ~ (sau ~i) sau doar n-am mancat ~i! doar nu si-a (sau mi-am) iesit din minti; vezi bine, n-a (sau n-am) innebunit. /<lat. laurus

LINIAR ~a (~i, ~e) 1) Care are forma unei linii drepte; constituit din linii geometrice, trasate cu ajutorul riglei si a compasului. ◊ Desen ~ desen executat numai din linii si contururi (fara umbre). 2) fig. Care nu patrunde in esenta lucrurilor; lipsit de subtilitate intelectuala; simplist. 3) mat.: Ecuatie ~a ecuatie de gradul intai. [Sil. -ni-ar] /<fr. lineaire, lat. linearis

Meu1 mea (mei, mele) pron. pos. (precedat de art. al, a, ai, ale inlocuieste numele obiectului posedat de vorbitor, precum si numele vorbitorului) Are un manual ca al meu. ◊ Pe-a mea dupa cum doresc eu. Ai mei membrii familiei sau rudele vorbitorului. /<lat. meus, mea

NEASTEPTAT ~ta (~ti, ~te) (negativ de la asteptat): Pe ~te cand nici nu te poti astepta; pe neprins de veste. [Sil. ne-as-] /ne- + asteptat

PECUNIAR ~a (~i, ~e) Care tine de bani; propriu banilor; banesc. [Sil. -ni-ar] /<fr. pecuniaire, lat. pecuniarius

A PROIECTA ~ez tranz. 1) (actiuni) A intentiona sa realizeze. Mi-am ~at pe azi sa vizionez un film. 2) (activitati, actiuni) A prevedea din timp, elaborand un proiect. 3) (raze, particule elementare, imagini) A trimite pe o suprafata. 4) (corpuri solide) A arunca cu forta intr-o anumita directie. 5) (lichide sau materiale pulverulente) A imprastia sub presiune. 6) A face sa se proiecteze. /Din proiect

RECTILINIAR ~a (~i, ~e) fiz. Care nu produce distorsiuni ale imaginilor. [Sil. -ni-ar] /<fr. rectilineaire

ARENA s.f. 1. Loc circular, acoperit cu nisip (sau cu rumegus), situat in mijlocul unui amfiteatru, al unui circ etc. ♦ Suprafata de teren din complexul unui stadion, dintr-o sala de sport etc. in care au loc competitiile sportive; (p. ext.) stadion. 2. (Petr.) Sediment continental neconsolidat, provenit din roci dezagregate. 3. (Fig.) Domeniu, sfera, loc unde se desfasoara o actiune. [< fr. arene, it., lat. arena].

BALNEAR, -A adj. De bai. ◊ Statiune balneara = localitate unde se gasesc bai folositoare pentru vindecarea unor boli. [Pron. -ne-ar. / < fr. balneaire, lat. balnearis].

JUXTALINIAR, -A adj. (Despre traduceri) Facut cuvant cu cuvant, reproducandu-se paralel si textul original. [Pron. -ni-ar. [Cf. fr. juxtalineaire < lat. iuxta – langa, linea – linie].

MATRILINIAR, -A adj. (Despre sistemul de filiatie si organizare sociala) In linie materna. [Pron. -ni-ar. / < fr. matrilineaire].

PATRILINIAR, -A adj. (Despre sistemul de filiatie si de organizare sociala) In linie paterna. [Pron. -ni-ar. / < fr. patrilineaire].

PERIGONIAR, -A adj. Referitor la perigon. [Pron. -ni-ar. / cf. fr. perigoniaire].

RECTILINIAR, -A adj. (Fiz.) Ortoscopic. [Pron. -ni-ar, var. rectilinear, -a adj. / cf. fr. rectilineaire].

TONTINIAR, -A adj. Referitor la tontina. [Pron. -ni-ar. / < tontina].

VENDEMIAR s.n. Prima luna a calendarului republican francez (22 septembrie – 21 octombrie). [Pron. -mi-ar. / < fr. vendemiaire].

APROPO adv. (Fam.) Fiindca a venit vorba (de asta); bine ca mi-am adus aminte! // s.n. (De obicei la pl.) Cuvinte spuse pe departe (adesea rau intentionate) la adresa cuiva; aluzii rautacioase. [Pl. -ouri. / < fr. a-propos].

ara! interj. (reg.) ah! ah!, vai de mine!, am patit-o!

COLINIAR, -A adj. (Despre puncte) Pe aceeasi linie dreapta. [Pron. -ni-ar, var. colinear, -a adj. / < co- + liniar, cf. fr. collineaire].

CUTUMIAR, -A adj. Referitor la cutuma; traditional, consuetudinar. [Pron. -mi-ar. / cf. fr. coutumier].

apropo adv. – Fiindca a venit vorba; bine ca mi-am adus aminte. Fr. a propos.Der. apropo(u), s. n. (aluzie).

HERNIAR, -A adj. Referitor la hernii. [Pron. -ni-ar. / < fr. herniaire].

bolnicer (bolniceri), s. m. – Infirmier. – Var. boltnicer. Sl. bolinicari, cf. boli, bolnav (sec. XVII). Astazi se foloseste numai pentru calugarii care se ocupa in manastiri de ingrijirile medicale. Var. este produsul unei confuzii cu bolta.

puriceala, puriceli, s.f. (reg.) 1. lipitura pe peretii noi ai unei case, pentru marirea rezistentei. 2. pietris lipit pe peretii unei case.

purici, puricesc, vb. IV (reg.) 1. (despre sipci, cuisoare sau pene de lemn) a bate in peretii sau in barnele unei case, pentru a fixa tencuiala sau lutul; a fixa cu purici (pietre). 2. (despre bucati mici de caramida sau de piatra) a lipi pe peretii noi ai unei case, pentru a le mari rezistenta.

PECUNIAR, -A adj. Care consta in bani; banesc. [Pron. -ni-ar. / < fr. pecuniaire, cf. lat. pecunia – bani].

SEMIARBUST s.m. Planta cu partea de jos lemnoasa si cu cea superioara ierboasa. [Pron. -mi-ar-. / < semi- + arbust].

SEMIARTICULATIE s.f. Articulatie intre doua corpuri care permite si o deplasare relativa a acestora in lungul unei axe. [Pron. -mi-ar-, gen. -iei. / < semi- + articulatie].

SEMIARTIZANAT s.n. Sistem de munca industriala bazat in proportie de 50 la suta pe meseriasi. [Pron. -mi-ar-. / et. incerta].

noi pr., d. acc. noua, neacc. ne (ne da), ne- (ne-a dat), -ne (dandu-ne), -ne- (da-ne-ar), ni (ni se da), ni- (ni-l da), -ni- (dandu-ni-se); ac. acc. noi (prep. + ~), neacc. ne (ne vede), ne- (ne-a vazut), -ne (vazandu-ne), -ne- (vedea-ne-ar)

UNIARTICULAT, -A adj. (Biol.) Care nu are decat o singura articulatie sau un singur articol. [Pron. -ni-ar-. / < fr. uniarticule].

ARENA1 s. f. 1. loc circular acoperit cu nisip (sau rumegus), in mijlocul unui amfiteatru, circ etc. ◊ suprafata de teren din complexul unui stadion, dintr-o sala de sport in care au loc competitiile. 2. sediment continental neconsolidat, din roci dezagregate. 3. (fig.) domeniu, sfera a unei activitati. (< fr. arene, lat. arena)

ARENA2 s. f. hidrocarbura care contine unul sau mai multe nuclee benzenice in molecula; hidrocarbura aromatica. (< fr. arene)

mie pron. pers. in dativ. Lat. mihi (Candrea-Dens., 1099). Se foloseste in patru feluri diferite: mie in pozitie tare, ca in sp. a mi, si totdeauna impreuna cu una dintre celelalte trei forme: mie nu mi-au spus; mi (cu i vocalic), inaintea altor pronume: mi s-a spus, mi l-a dat; mi (cu i consonantic) in pozitie enclitica sau proclitica: mi-a adus, dindu-mi; imi in urmatoarele cazuri: imi pare, imi aduc aminte, valoare emfatica, fata de mi-a duc aminte, pronuntare familiara.

noroi (noroaie), s. n. – Glod, clisa, namol. Sl. naroj „elan, impuls” (Tiktin), din riti „a misca”, cf. paroi. Der. din sl. nora „ascunzatoare” (Miklosich, Slaw. Elem., 32; Mikloisch, Lexicon, 455; Cihac, II, 218) nu e probabila. Bg. noroj (Conev 40; Scriban) pare sa provina din rom., deoarece ne-am fi asteptat la naroj, ca in sl.Der. (i)noroi, vb. (a inamoli, a inglodi; a tencui); noroiala, s. f. (namol, glod); noroios, adj. (cu noroi).

pandalie (pandalii), s. f. – Criza nervoasa, nabadaie, capriciu, toana. Origine incerta. Plecind de la var. inv., ne-am putea gindi la un ngr. πὰντ’ őλα „tot”: il apuca pandaliile, cf. il apuca toate alea, fr. il est dans tous ses etats. Der. din tig. pandalo „confuz” (Graur, BL, VI, 167) nu e posibila; din ngr. φαντασία prin intermediul unei forme pandasie (Galdi 217) sau din ngr. παντολμία „indrazneala, obraznicie” (Scriban) nu este convingatoare. Trebuie sa aiba o anumita relatie cu rut. pantalyk „ratiune”, care este de origine necunoscuta (Vasmer, II, 310), probabil tc. prin intermediul rom.

pricaz (pricazuri), s. n. – Necaz, nenorocire, paguba. Sl. prikazu „poveste” (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Cihac, II, 208), cf. necaz. Pentru semantism, cf. fr. j’ai eu une histoiream avut un necaz”. Cuvint nefolosit in Munt.Der. pricaji, vb. (a face sau a zice lucruri care aduc necaz; a se minji, a se molipsi; a se chinui), ca necaji de la necaz (din sl. prikazati, „a demonstra”, dupa Cihac; din sl. prokaziti „a se strica”, dupa Tiktin); pricaza, s. f. (inv., lepra); pricaznic, adj. (inv., nenorocit, funest).

temnic (-ce), s. n. – Adapost in pamint in care se tin stupii iarna. Sl. timinu „intunecat”, cu suf. -nic, cf. tainic, dornic (Cihac, II, 407; Tiktin; Candrea). – Der. temnita, s. f. (inchisoare), din sl. timinica (Miklosich, Slaw. Elem., 50), cf. bg. tamnicu, sb., cr. tamnica, slov. temnica, pol. ciemnica, mag. tomlocz; temnicer, s. n. (paznic de inchisoare, gardian), cf. sl. timinicaru „detinut”; intemnita, vb. (a incarcera).

ACOLO adv. In acel loc (relativ) indepartat (de cel care vorbeste); in alt loc. ♢ (Precedat de diferite prepozitii, cu sensul determinat de acestea) Pe acolo = cam in locul acela. Dintr-acolo = din acel loc. Intr-acolo = spre acel loc. De acolo = din locul de unde porneste o actiune sau o miscare. De pe acolo = cam din acel loc. ♢ Expr. Pan' pe-acolo = peste masura, din cale-afara (de greu, mare, frumos etc.). Ce ai acolo? = ce ai in fata (sau in mana etc.)? Ce faci acolo ? = cu ce te ocupi (in clipa de fata)? (Fam.) Fugi de-acolo! = da de unde! Ce am eu de-acolo? = ce ma priveste, ce avantaj am din asta? [Acc. si: acolo] – Lat. eccum-[i]lloc.

ACORD, acorduri, s. n. 1. Intelegere, consimtamant la ceva. ♦ Expr. A fi de acord sa... = a se invoi (la ceva); a aproba. A fi de acord (cu cineva) = a avea aceeasi parere (cu cineva). A cadea de acord = a ajunge la o intelegere deplina (cu cineva). De acord! = bine! ne-am inteles! (Pleonastic) De comun acord = in perfecta intelegere. 2. Conventie (internationala) care stabileste relatiile reciproce dintre parti, privind drepturile si indatoririle lor. 3. (In expr.) (Plata sau salariu) in acord = (sistem de remunerare) in raport cu cantitatea de produs realizat. Acord progresiv = plata muncii in proportie crescanda, in raport cu depasirea normei. ♦ (Concr.) Suma data sau primita ca plata in acord. 4. Expresie gramaticala care stabileste concordanta (in persoana, numar, gen sau caz) intre cuvinte legate prin raporturi de determinare. 5. Sonoritate rezultata din reunirea a cel putin trei sunete, formand o armonie. – Fr. accord.

APROPO1 adv. (Frantuzism) Fiindca a venit vorba (de asta); a! bine ca mi-am adus aminte! – Fr. a-propos.

ARENA, arene, s. f. 1. Spatiu circular asternut cu nisip, rumegus etc. din mijlocul unui circ, amfiteatru etc., unde se desfasoara o reprezentatie; p. ext. amfiteatru destinat unei reprezentatii. 2. (Rar) Teren de sport, imprejmuit cu tribune pentru spectatori. 3. Fig. Sfera, domeniu, loc de desfasurare a unei activitati. – Fr. arene (lat. lit. arena).

BADE s. m. (Pop.) 1. Termen de respect cu care cineva se adreseaza unui barbat mai in varsta de la tara. ♦ (La vocativ) Termen cu nuanta de ironie sau de amenintare cu care cineva se adreseaza unui barbat, indiferent de varsta. Ha, ha! mai badeo, mi-ai cazut la mana acu! (ALECSANDRI). 2. Termen cu care femeile de la tara se adreseaza barbatului iubit; p. ext. iubit, ibovnic. [Art.: badea]

BAIERA, baieri, s. f. 1. Curea, sfoara, ata etc. cusuta sau legata de un obiect (traista, plosca etc.) si cu ajutorul careia obiectul poate fi transportat sau atarnat. ◊ Expr. A (i se) rupe (cuiva) baierile inimii = a simti (sau a provoca cuiva) o mare durere sufleteasca. A-si dezlega baierile inimii = a se destainui (cuiva). A ofta (sau a striga, a rade etc.) din baierile inimii = a ofta (sau a striga etc.) din toata inima. ♦ Ata, snur etc. cu care se leaga, se strange sau se incheie o rufa, o haina, o punga etc. ◊ Expr. A strange baierile pungii = a face economii. A avea noua baieri la punga = a fi foarte zgarcit. ♦ Ochi de franghie legat de fiecare dintre cele doua margini ale unei barci, prin care se introduc vaslele. 2. (Rar) amuleta. [Pl. si: baieri.Var.: baier, baiere, s. n.] – Lat. bajulus.

BALNEAR, -A, balneari, -e, adj. De bai1 (II). Statiune balneara. [Pr.: -ne-ar] – Fr. balneaire (lat. lit. balnearius).

amnezic (am-ne- / a-mne-) adj. m., s. m., pl. amnezici; adj. f., s. f. amnezica, pl. amnezice

amnezie (am-ne- / a-mne-) s. f., art. amnezia, g.-d. art. amneziei; pl. amnezii, art. amneziile

DIEM PERDIDI (lat.) mi-am pierdut ziua – Suetoniu, „De vita XII Caesarum”, VIII. Cuvinte pe care obisnuia sa le rosteasca imparatul Titus, daca intr-o zi nu facea o fapta buna.

DIXI (ET SALVAVI ANIMam MEam) (lat.) am spus (si mi-am mantuit sufletul) – Formula rostita de filozofi si de juristi la incheierea argumentarilor si a pledoariilor. Prin ea se subliniaza ca ai spus tot ce ai avut de spus.

ajung, -juns, a -junge v. tr. (lat. adjungere, a uni, d. jugum, jug). Ating, vin pina la: ajung fructele cu mina, potera i-a ajuns pe hoti. Apuc, nemeresc [!]: rele timpuri am ajuns! A ajunge pe cineva din urma, a-l ajunge in mers, a veni pina la el. V. intr. Ating, vin pina la: ajung cu mina' n pod. Sosesc, vin pina la: am ajuns acasa. Sint destul: ajunge o maciuca la un car de oale (Prov.). Devin: am ajuns sa traduc bine. Parvin. Vin la cineva sa-l rog (Vechi). Valorez: asta nu ajunge o ceapa degerata (Vechi). A ajunge bine, a sosi fara accident, (fig.) a fi fericit, in situatiune buna. A ajunge la aman, la mare nevoie. A ajunge la cineva, la mina cuiva, a ajunge sa ceri ajutor de la el, sa traiesti din ceia ce-ti da el. A se ajunge v. refl. A se atinge: ramurile copacilor se ajung. Fig. A se intelege, a se invoi: nu ne-am ajuns din pret. A te ajunge cu leafa, a-ti fi suficienta (mai elegant a-ti ajunge leafa).

alerg, a -a v. intr. (cp. cu lat. largare si allargare, a largi; gen. alargarse, a se departa, infl. de merg. Cp. si cu alung). Merg fugind: copiii alearga mult. Merg, ma zbucium: omu alearga toata viata dupa trebi. Recurg: la cine sa alerg la nevoie? V. tr. Rar. Fac sa alerge: a alerga un cal. V. refl. Ma iau la intrecere: ne-am alergat cu caii.

alterez v. tr. (lat. altero, -are, d. alter, altu). Schimb in rau: mi-am alterat sanatatea. V. refl. Ma stric: untu s' a alterat de caldura. Ma schimb de emotiune sau de boala: vocea i se alterase.

1) am, avut, a avea v. tr. (lat. habere, a avea, iar rom. am e contras din avem, ca' n am avut eu sau noi. – am, ai, are, avem, aveti, au; aveam, avui; am avut eu, am avut noi; avusesem; voi avea; voi fi avut; sa am, sa ai, sa aiba si aiva, sa avem, sa aveti, sa aiba si aiva; as avea; ai, aiba, aveti, aiba; a avea, avere; avut). Posed: am avere, merit onoare. Simt: am curaj, gust de vorba (dar mi-e frica, mi-e sete, mi-e pofta). Obtin: cu un franc ai o gaina, vei avea un premiu. am dimensiunea de: Etna are peste trei mii de metri. Trebuie (cu inf. subj. ori supinu): am a scrie, am sa scriu, am de scris. Cost, am pretu de (Pop.): aceasta [!] carte are un franc (mai des si mai lamurit costa un franc). V. refl. Is in relatiune: ma am bine cu el. Ma refer: A se are la B, ca C la D. V. ajutator care serveste la formarea perfectului (am zis) ori a viitorului (am sa zic). A avea, a fi: n' are cine sa ma ajute (nu e cine sa ma ajute).

ametesc v. tr. (orig. nest. Cp. cu lat. amittere, a trimete [!], a da drumu, a perde [!], si vgr. methyo, ma imbat. In Ban. si Hateg amet, ameti, amete, sa ameata. La Polizu amatesc. La Sincai, 2, 291, amotesc poate fi o gres. de citire ild. amagesc). am ameteala: invirtindu-ma, am ametit. Ma cam imbat: bind vin, am ametit. Fig. Imi perd cumpatu: a ametit de atita onoare. V. tr. Cauzez ameteli (pr. si fig.): vinu, banii l-au ametit. V. refl. Ma cam imbat (pr. si fig.): m' am ametit de atita vin. – Si amitesc (Acad.).

arena f., pl. e (fr. arene, d. lat. arena, nisip. V. arina). Spatiu (acoperit cu nisip) in care se faceau exercitii si se bateau gladiatorii in circurile si anfiteatrele celor vechi. Azi locu unde alearga caii in circ ori loc de trinta (fals ob. la pl.). Fig. Cimp de activitate: arena vietii. V. cariera.

asa si (mai vechi) asi adv. (lat. eccum sic, iaca asa. V. si). Ast-fel, in acest fel: cum iti vei asterne, asa vei dormi. Asemenea, ast-fel de: la asa oameni (unor asa oameni) nu le dau voie. Asa de, ast-fel de, atita de: era asa de intuneric, in cit nu se vedea nimic. (Mai putin bine fara de: asa prost ma crezi?). Asa si asa sau nici asa, nici asa (fam.), potrivit, modest: o casa asa si asa. Cam asa, aproape asa: cam asa s´a intimplat. Iaca asa (fam.), formula de incheiere a unei povestiri: iaca asa, mai baieti! Asa dar, deci, pin [!] urmare, vrea sa zica: asa dar, ne-am inteles. Azi asa, mini [!] asa, se zice cind povestesti despre un fapt repetat: azi asa, mini asa (de ex., fura), pina cind a fost prins. Se intrebuinteaza si cind nu vrei sau nu poti da un raspuns precis: De ce nu vrei sa mergi? – Asa! – In nord. barb. dupa germ. so ein: asa un om, asa o casa. Rom. corect asa om, asemenea om, ast-fel de om.

atentiune f. (lat. at-tentio, -onis. V. in-tentiune). Atintirea mintii, luare aminte: a da atentiune cuiva. Fig. Pl. Preveniente, ingrijiri: i-a aratat mii de atentiuni, a avut mii de atentiuni pentru el. Atentiune! Fii atent, da atentiune. – Si atentie.

atit, f. -a (ild. -a) adj. indef., gen. inuz. atitui, atitei, pl. atiti, atitea (ild. atite), gen. m. f. atitor (lat. eccum tantum, „iaca atit”, de unde s´a facut ecutint, acutint, ahtiniu, cum zic Macedonenii, apoi atint, cum se mai zice´n Serbia, la Tirnareca, si de aci atit pin [!] infl. lui tot din tot atit). Asa de mare ori de mult, in cutare cantitate: atita (ild. atit) om, atit vin, atita pine [!]. atiti(a) oameni, asa de multi oameni, foarte multi. Vechi: atita om s´a strins (Nec.), asa de multi oameni s´au strins. Atita rau (subint. sa am eu), nu-mi pasa: atita rau cit se sperie lupu de pelea [!] oii! Atita paguba (subint. sa am eu), nu-mi pasa: S´a suparat? Atita paguba! Prov. Cite bordeie, atitea (ild. atite) obiceie. Adv. atit (vest) si atita (est), asa de mare, de mult: atit de milos, atit de bine, atit va dau, atit stiu, atit (adica: timp, vreme) ai lipsit. Atit (ori cu atit) mai bine, mai rau, arata o satisfactiune ori un regret. Corelativ: atit (vest), atita (est) cit vrei.

mi-ar pr. + vb. aux. (mi-ar da)

mi-au pr. + vb. aux. (mi-au dat)

INTOLIT, -A, intoliti, -te, adj. (Fam.) Care este bine imbracat, care are haine noi; fig. parvenit. – V. intoli.

FILOLOGIE s. f. Stiinta care se ocupa cu studiul culturii scrise a popoarelor, in special cu studiul textelor vechi si al operelor literare din punct de vedere al limbii, al influentelor suferite, al modului in care ni s-au transmis si al autenticitatii, precum si cu editarea lor. – Din fr. philologie.

SOLIPSISM s. n. Conceptie, doctrina potrivit careia singura realitate ar fi eul, constiinta individuala, intreaga lume exterioara existand numai in aceasta constiinta. – Din fr. solipsisme.

EXACT, -A, exacti, -te, adj., adv. I. Adj. 1. Care este conform cu realitatea, care este in deplina concordanta cu adevarul. ◊ Stiinte exacte = stiinte in care formularile se pot prezenta in forma matematica. ♦ Care reproduce intocmai un model, care reda intocmai originalul. 2 Punctual. II. Adv. 1. In concordanta cu realitatea. Spune exact ce s-a intamplat. ♦ Tocmai, chiar. Avem exact noua sute. 2. In conformitate cu un program, fara abatere, cu punctualitate. [Pr.: eg-zact] – Din fr. exact, lat. exactus.

MIE, mii, num. card., s. f. I. Numarul care in numaratoare are locul intre 999 si 1001. 1. (Cu valoare adjectivala) O mie de ani. ◊ (La pl.; adesea prin exagerare, indica un numar foarte mare, nedeterminat) Mii de glasuri. 2. (Cu valoare substantivala) Unde merge mia, mearga si suta.Loc. adv. Cu miile (sau cu mia) = in numar foarte mare, cu duiumul. ◊ Expr. Mii si sute sau mii si mii = extrem de multi. A avea o mie si o suta pe cap = a avea foarte multa treaba sau griji, nevoi etc. 3. (Intra in componenta numeralelor adverbiale) De o mie de ori pe zi. II. S. f. Numarul abstract egal cu o mie (I). ♦ Bancnota a carei valoare este de o mie (I 1) de lei; miar. – Lat. milia (pl. lui mille).

MINAT, -A, minati, -te, adj. 1. In care sau sub care s-au pus mine1 (2), cu mine1. 2. Fig. Ruinat, distrus; nimicit. – V. mina.

NOUAR, nouari, s. m. (Fam.) Carte de joc de noua puncte. [Pr.: no-uar] – Noua + suf. -ar.

NECANALIZAT, -A, necanalizati, -te, adj. 1. (Despre cursul unei ape) Care nu este indreptat pe un canal (1). 2. (Despre o localitate) Care nu are canalizare. – Ne- + canalizat.

NESFARSIRE s. f. Intindere sau cantitate fara limite sau care pare ca nu are limite. – Ne- + sfarsire.

CALITATE s. 1. v. insusire. 2. insusire, natura. (~ unui lucru.) 3. v. valoare. 4. insusire, virtute, (rar) bun. (Caracterul lui e o ~ de pret.) 5. v. nivel. 6. v. dar. 7. (pop.) mana. (Faina de ~ a doua.) 8. titlu. (Are ~ de inginer.) 9. autoritate, cadere, competenta, drept, indreptatire, (inv.) volnicie. (Nu am ~ sa ma pronunt.) 10. v. functie.

CONCESLUNE s. (JUR.) (inv.) credinta. (Are ~ unei mine.)

DEPARTA vb. 1. v. indeparta. 2. a (se) dezlipi, a (se) indeparta. (Sa nu te ~ de mine.) 3. v. spatia. 4. v. scoate. 5. v. izgoni. 6. a se indeparta, v. instraina. (De ce te-ai ~ de noi?) 7. v. abate.

INSTRAINA vb. 1. (inv. si reg.) a (se) straina. (S-au ~ de casele lor.) 2. a se departa, a se indeparta. (De ce te-ai ~ de noi?) 3. (JUR.) a aliena. (A ~ un bun.)

INTamPLA vb. 1. a se petrece, a se produce, a surveni, (inv. si reg.) a se prileji, (inv.) a se purta. (S-au ~ multe lucruri de atunci.) 2. a fi, a se petrece. (Cum s-a ~?) 3. v. produce. 4. v. surveni. 5. v. desfasura. 6. a se petrece, (inv.) a se trece. (Cate nu s-au ~ intre noi!) 7. (inv. si reg.) a se sfeti. (Sa vezi ce i s-a ~.) 8. a se face. (Cum a zis, asa s-a ~.) 9. v. pomeni. 10. v. nimeri. 11. a apuca, a nimeri, (Munt.) a ragadui. (Il lovea cu ce se ~.)

PETRECE vb. 1. v. trai. 2. (astazi rar) a trece. (Isi ~ noptile studiind.) 3. a sta. (A ~ cu el intreaga seara.) 4. v. intampla. 5. a fi, a se intampla. (Ce s-a ~ acolo?) 6. v. desfasura. 7. a se intampla, (inv.) a se trece. (Cate nu s-au ~ intre noi.) 8. v. desfasura. 9. v. insoti. 10. v. distra. 11. v. chefui.

autunian adj. m. (sil. -ni-an) [au- pron. fr. o-], pl. autunieni (sil. -ni-eni); f. sg. autuniana, pl. autuniene

A SE AGATA ma agat intranz. 1) (despre fiinte) A se apuca strans; a se anina; a se prinde. 2) (mai ales despre obiecte de imbracaminte) A se rupe prinzandu-se intr-un obiect ascutit. Mi s-au agatat ciorapii. /<lat. accaptiare

NOI pron. pers., pers.1 pl. (noua, ne, ni, (pe) noi, ne) 1) (indica grupul de persoane, in care se include si vorbitorul) ~ am fost la spectacol. ◊ ~ intre ~ in cercul nostru; numai intre noi; intre ai nostri. 2) (formele atone de dativ, inaintea verbului, au valoare de dativ posesiv) Orasul ne e frumos. 3) (se foloseste ca plural al modestiei, avand valoare de persoana1 singular) (Noi) vom face totul. 4) inv. (in stilul oficial-administrativ se foloseste ca plural al autoritatii) eu. Noi, domnitorul Moldovei... /<lat. nos

NOSTRU2 noastra (nostri, noastre) pron. pos. (precedat de art. al, a, ai, ale inlocuieste numele obiectului posedat de un grup din care face parte vorbitorul) Voi chema dintre ai nostri sa ma ajute. ◊ Ai nostri membrii familiei, rudele, prietenii. /<lat. noster, nostra

A POMENI ~esc 1. tranz. 1) A aminti printre altele. 2) A pastra bine in memorie; a tine minte (pentru mult timp). ◊ Are sa ma ~easca amenintare prin care cineva este avertizat ca va avea de suferit pentru cele savarsite. Nici ca se ~este nici nu poate fi vorba. 3) A aminti peste un anumit timp (intr-un anumit fel). Ma va ~ de bine. 4) rel. (persoane) A numi in timpul slujbei (pentru a atrage harul divinitatii). 5) (in constructii interogative sau negative) A se intampla sa vezi sau sa auzi. Unde s-a mai ~it asa ceva? 2. intranz. A aduce vorba in treacat (despre ceva sau despre cineva); a aminti. /<sl. pomineti

EPONIM s.m. Magistrat care, in cetatile Greciei antice si in vechea Roma, dadea numele sau anului; (mai ales) primul dintre cei noua arhonti ai Atenei sau unul dintre cei doi consuli ai Romei, care dadea numele sau anului. // adj. Care da numele sau unui loc, unui oras etc. [< fr. eponyme, cf. gr. epi – pe, onoma – nume].

FILOLOGIE s.f. Disciplina care se ocupa cu studiul culturii scrise a popoarelor, in special cu studiul textelor vechi si al operelor literare din punctul de vedere al limbii, al influentelor suferite, al modelului in care ni s-au transmis si al autenticitatii, precum si cu editarea lor. [Gen. -iei. / < fr. philologie, cf. gr. philos – prieten, logos – vorbire].

cangrena (cangrene), s. f. – Distrugere sau putrezire a unei parti din tesuturile unui organism. – Var. gangrena. Fr. gangrene. Oricit ar fi de incorecta, forma cu c- pare a fi inlocuit definitv forma etimologica, cu siguranta datorita unei apropieri instinctive cu cancer.Der. cangrena, vb.; cangrenos, adj.

EPONIM, -A I. adj. care da numele sau unui loc, unui oras etc. II. s. m. 1. (ant.) magistrat care dadea numele sau anului; primul dintre cei noua arhonti ai Atenei sau unul dintre cei doi consuli ai Romei, care dadea numele sau anului. 2. termen pentru desemnarea unei statiuni arheologice unde a fost cercetata prima data o cultura materiala si care, ca urmare, a dat numele culturii. (< fr. eponyme, gr. eponymos)

FILOLOGIE s. f. stiinta care se ocupa cu studiul textelor vechi si al operelor literare din punctul de vedere al limbii, al influentelor suferite, al modului in care ni s-au transmis si al autenticitatii, precum si cu editarea lor. (< fr. philologie)

isca (isc, iscat), vb. refl.1. (Cu pron. in dat.) A se i nazari cuiva, a-i trece prin minte. – 2. A se produce, a se intimpla, a se ivi. – 3. (Tranz.) A produce, a provoca. Sl. iskati „a dori”, prin intermediul bg. iska mi seam chef de” (Candrea; DAR; cf. Cihac, II, 149). Este gresita parerea lui Tiktin, care pleaca de la iasca*iesca „a aprinde”.

ASTRONOMIE (‹ fr., lat.) s. f. Stiinta care se ocupa cu studiul astrilor, al miscarii si evolutiei lor, al structurii si compozitiei etc., precum si cu studiul sistemelor de astri, al galaxiilor si al Universului. Observatii sistematice asupra cerului au fost facute din milen. 3 i. Hr. in China, India, Egipt. Babilonienii sint cei care au delimitat constelatiile. Prin sec. 6 i. Hr. grecii studiau miscarea astrilor, forma cerului si a Pamintului; de la ei ni s-au pastrat denumirile stelelor si ale constelatiilor. In europa, a. incepe sa se dezvolte abia in sec. 16, dupa ce Copernic a fundamentat sistemul heliocentric. In sec. urmator se pun bazele a. moderne, indeosebi, prin contributiile lui Galilei, Kepler si Newton. V. si cosmogonie, cosmografie, cosmologie.

amESTECA, amestec, vb. I. 1. Tranz. si refl. A (se) uni formand un amestec. ♦ Tranz. A schimba ordinea; a incurca. 2. Refl. (Despre grupuri de fiinte deosebite) A patrunde unii printre altii. ♦ A se pierde, a disparea undeva. am sa ma-mbrac si eu in irod, sa m-amestec printre masti (ALECSANDRI). 3. Refl. A interveni (nechemat) intr-o actiune, intr-o discutie etc.; p. ext. a se interesa de ceva. ◊ Expr. A se amesteca (sau a umbla) unde nu-i fierbe oala = a se vari unde nu este chemat, unde nu are ce cauta. – Lat. *ammixticare.

apartin, -ut, a -tine si (nord) -tinea v. tr. (fr. appartenir). Is al cuiva: cartea imi apartine mie. Posed, am: atita bunatate nu-ti apartine de cit tie. Tin de, fac parte din: eu apartin patriii. A-ti apartine (tu tie), a fi al tau, a fi liber.

bizui (ma) si -iesc a -i, v. refl. (ung. bizni). am incredere, ma sprijin, ma bazez: ma bizui pe bani, pe condei, pe sabie, pe brate; ma bizui la orice cu pusca asta. – Si imb-.

HALMIROLIZA ({s} gr. halmyros „sarat” + lysis „dizolvare”) s. f. Proces de alterare si sintetizare a mineralelor noi, care au loc la mici adancimi, in apele litorale ale marilor si oceanelor (ex.: glauconitul).

2) cistig (est) si castig (vest), a -a v. tr. (lat. castigo, -are, pedepsesc, indreptez, corijez, d. castus, curat, si agere, a face; it. castigare, pv. castiar, fr. chatier, sp. pg. castigar, a pedepsi. D. rom. vine sirb. kastigovati, a pedepsi, kastiga, pedeapsa. V. purg). Obtin pin [!] munca: a cistiga un franc, un proces, o batalie. Obtin pin sort: a cistiga la loterie. Fig. Atrag: a cistiga pe cineva pin blindeta [!], a cistiga inima cuiva. V. refl. Vechi. Vest. Ma ingrijesc, am grija. – In est pop. cislig.

2) coc, copt, a coace v. tr. (lat. coquere [din pŏquere], pop. cŏcere, ruda cu vgr. pepto, germ. backen, vsl. pesti-pekon; it. cuocere, pv. pg. cozer, fr. cuire, sp. cocer. V. cucina, pepene, precoce, becer, pecie.Coc, coci, coace, coacem, coaceti, coc; sa coaca; sa coacem, sa coaceti; copsei, copsesi, coapse, coapseram, coapserati, coapsera; copsesem). Prepar unele mincari la foc: a coace pine [!], placinta, mere, castane. Aduc in stare matura, vorbind de fructe: soarele coace grinele, fructele. V. intr. Buba coace, produce puroi. I-o coc eu, ii prepar (clocesc) eu ceva, am sa ma razbun. V. refl. Devin copt: pinea s´a copt (la foc), griu s´a copt (la soare). am copt de caldura, am suferit mare caldura. Buba s´a copt, a ajuns aproape sa se sparga, s´a spart.

bucur, a -a v. tr. (alb. bukuroni, a infrumuseta, bukura, frumos). Aduc bucurie: va aduc o veste care va va bucura, va voi bucura pe toti c’o veste buna. V. refl. Simt bucurie: s’a bucurat de vestea buna. Imi arat bucuria: sa bem si sa ne bucuram! Ma folosesc, am, posed (dupa fr. se rejouir): se bucura de o buna sanatate, reputatiune. A te bucura la, a rivni la, a te bucura sa poti ocupa (apuca): nu te bucura la biata lui casuta, ci iarta-i datoria! Fals se bucura de o sanatate zdruncinata ori asta ma bucura (dupa germ. das freut mich). Corect: are o sanatate zdruncinata, o urita reputatiune si ma bucur de asta. – In Trans. si imbucur: pe toti i-a imbucurat, toti s’au imbucurat.

Deucalion 1. Fiul lui Prometheus. S-a casatorit cu Pyrrha, fiica lui Epimetheus si a Pandorei. In epoca de bronz, cind Zeus a pus la cale sa nimiceasca semintia umana dezlantuind potopul, el a hotarit sa-i crute numai pe Deucalion si pe Pyrrha, singurii oameni drepti si cucernici de pe pamint. Sfatuiti de Prometheus, cei doi au construit o corabie, cu care au plutit noua zile si noua nopti pe apa. In cea de-a noua zi, dupa ce potopul se sfirsise, ei au coborit de pe corabie in muntii Thessaliei. Dorind sa reinvie neamul omenesc, Deucalion l-a rugat pe Zeus sa-l ajute. Zeus i-a poruncit sa arunce peste umar in urma lui oasele mamei lui. Prin mama, Zeus a inteles glia strabuna. Pricepind tilcul vorbelor lui si socotind ca oasele pamintului sint pietrele, Deucalion si Pyrrha au facut intocmai: au aruncat inapoia lor, peste umar, pietrele intilnite in cale. Din pietrele aruncate de Deucalion au rasarit de indata barbati, din cele aruncate de Pyrrha – femei. 2. Fiul regelui Minos cu Pasiphae. Era prieten cu Theseus si a participat la vinatoarea mistretului din Calydon.

cruzesc (ma) v. refl. (d. crud ori d. lat. crudesco, crudire). Ma fac iar crud, vorbind de cozonaci, pine [!] s. a.: nu scutura cozonacu ferbinte [!], ca se cruzeste.

ULTIM, -A, ultimi, -e, adj. Care este cel din urma (dintr-o serie de elemente spatiale, temporale, valorice); care se afla la sfarsit, in urma unei serii. A sosit ultimul. Ultima carte.Ultima ora = rubrica avand cele mai noi stiri dintr-o gazeta. – Din lat. ultimus, it. ultimo.

TREBUINTA, trebuinte, s. f. 1. Nevoie, necesitate. ◊ Loc. adj., adv. De trebuinta = folositor, necesar, util; trebuincios. ◊ Expr. Imi face trebuinta (sau am trebuinta de...) = imi este necesar, imi trebuie... ♦ Interes. 2. (Iesit din uz) Treaba, afacere, chestiune. – Trebui + suf. -inta.

OPT, (1) num. card., (2) opturi, s. n. 1. Num. card. Numarul care in numaratoare are locul intre sapte si noua. ◊ (Adjectival) Copilul are opt ani. ◊ (Substantivat) Mananca cat opt. (Cu valoare de num. ord.) Etajul opt. ◊ (Precedat de „cate”, formeaza num. distributiv) Merg in rand cate opt. 2. S. n. Semn grafic care reprezinta numarul opt (1); p. ext. desen, figura in forma acestui semn. ♦ Nota opt. ♦ (Art.) Numele unui dans popular. – Lat. octo.

MANIA, manii, vb. I. Refl. A se lasa ori a fi cuprins de manie (1), a se supara foarte tare, a-si iesi din fire, a se infuria. ◊ Tranz. Cele auzite l-au maniat. [Pr.: -ni-a-] – Din manie.

NEINCREZATOR, -OARE, neincrezatori, -oare, adj. Care nu se increde (usor), care are indoieli, banuitor. – Ne- + increzator.

NELALOCUL adj., adv. (Urmat de un adj. pos.) (Care este, se desfasoara etc.) in mod nepotrivit, altfel de cum ar fi normal. – Ne- + la + loc.

NESTIINTIFIC, -A, nestiintifici, -ce, adj. Care nu apartine stiintei, care nu are caracter stiintific. – Ne- + stiintific (dupa fr. non-scientifique).

NETRUCAT, -A, netrucati, -te, adj. (Despre scene din filme, din piese de teatru etc.) in care nu s-au folosit trucaje. – Ne- + trucat.

NEPREGATIT, -A, nepregatiti, -te, adj. Caruia ii lipseste pregatirea, calificarea sau informatia necesara (intr-un domeniu); care nu are nivelul cerut. – Ne- + pregatit.

NEREPARAT, -A, nereparati, -te, adj. l. Care nu este refacut, readus in stare buna, care nu este repus in stare de functionare. 2. Fig. Care nu a fost indreptat, corectat. ♦ (Jur.; despre pagube) Care nu este acoperit; (despre stricaciuni, insulte etc.) pentru care nu s-au platit daune. – Ne- + reparat.

COSTA, pers. 3 costa, vb. I. 1. Intranz. A avea un pret, o valoare in bani; a pretui. ♦ A se putea obtine numai cu contravaloarea in bani; a costisi. ♦ A fi scump. 2. Intranz. si tranz. (Masura valorii fiind altceva decat banii) A (se) plati cu..., a (se) dobandi cu pretul a... ◊ Expr. (Tranz.) Ce ma costa? = nu am ce pierde. Nu ma costa (nimic) = mi-e usor, nu-mi cere nici un efort. – Din it. costare.

ASCUNDE vb. 1. a (se) dosi, a (se) mistui, (rar) a (se) tainui, (pop.) a (se) piti, a (se) pitula, (reg.) a (se) matrasi, a (se) mitosi, (prin Maram.) a (se) scuti, (inv.) a (se) supune. (S-a ~ in padure.) 2. a se baga. (S-a ~ sub pat.) 3. a dosi, a pune. (Spune-mi imediat unde ai ~ banii!) 4. v. feri. 5. v. acoperi. 6. a masca, a voala. (Norii ~ lumina soarelui.) 7. a (se) disimula, a tainui, (fig.) a (se) camufla, a (se) deghiza, a (se) masca. (~ adevarul.) 8. a masca, a tainui, (inv. si reg.) a tagadui, (inv.) a retacea, (fig.) a acoperi. (Isi ~ ignoranta.) 9. a tainui, (fig.) a inabusi. (Si-a ~ durerea.)

DESI conj. 1. (concesiv) (Transilv. si Mold.) batar, (prin Transilv.) maga, maram, pedig, (inv.) barem, savai. (~ n-ai fost cu mine, totusi ...) 2. (adversativ si concesiv) ca. (Calul, ~ e cu patru picioare, si tot se poticneste.)

DOSI vb. 1. v. ascunde. 2. a ascunde, a pune. (Spune-mi imediat unde ai dosit banii!)

IMPReuNA adv. 1. laolalta, (rar) olalta, (inv. si reg.) delaolalta, (prin Munt.) tamba. (Au venit ~ la mine.) 2. dimpreuna, laolalta, (inv.) depreuna. (Cu totii ~ sa ...) 3. v. alaturi.

PREZENTA vb. 1. a (se) recomanda, (inv.) a (se) sistisi. (Ma ~ Popescu; l-am ~ lui ...) 2. v. exprima. 3. v. transmite. 4. v. reprezenta. 5. v. oferi. 6. v. zugravi. 7. v. descrie. 8. v. povesti. 9. v. rosti. 10. v. preda. 11. v. infatisa. 12. a se infatisa. (Virusul se ~ sub forma de corpusculi.)

tot o data s. n. + num. (mananca tot o data), adv. + num. (tot o data am citit si eu cartea, nu de doua ori)

CRANIOTE f. pl. Animale care au craniu. [Sil. -ni-o-] /Din craniu

A SE INCREDE ma incred intranz. 1) A avea (toata) nadejdea. Ma incred in tine. 2) (mai ales in constructii negative) A crede pe deplin spuselor; a da crezare. 3) A avea o parere exagerata despre sine; a se supraevalua. /in + a crede

NOSTRU1 noastra (nostri, noastre) adj. pos. 1) Care apartine grupului in care se include si vorbitorul. 2) Care se afla in anumite relatii (de prietenie, de inrudire etc.) cu cel caruia i se adreseaza vorbitorul. Mama noastra. 3) (in naratiuni) Despre care s-a mai vorbit; pomenit, amintit mai sus; cunoscut de noi. Eroul ~ a avut multe de infruntat. 4) (se foloseste ca plural al modestiei in stilul oficial, administrativ, solemn, avand valoare de singular) Meu. Opinia noastra. /<lat. noster, nostra

SANATOS2 ~oasa (~osi, ~oase) 1) Care nu este bolnav de nimic. ◊ ~ tun foarte sanatos. A nu fi ~ la minte a fi (cam) nebun; zalud; smintit. Sa fii ~! a) formula de urare; b) treaba ta; ma rog; nu ai decat. Sa-i (sau s-o) porti ~ se spune unei persoane care imbraca ceva nou. 2) (despre aer, clima etc.) Care are o actiune favorabila asupra organismului; prielnic sanatatii; salubru. ◊ Atmosfera ~oasa ambianta favorabila. 3) Care are un temei serios; sprijinit pe o baza solida;temeinic. O judecata ~oasa. /<lat. sanitosus

SI1 conj. 1. (cu functie coordonatoare) 1) (exprima un raport copulativ) eu si tu. E si frumos si destept.Ei si? ce-mi pasa mie? Ce importanta are? 2) (exprima un raport aditiv sau asociativ, formand numerale c*******e, numerale zecimale etc.) Treizeci si patru. Cinci intregi si doua zecimi.Si cu plus. 3) (exprima un raport adversativ) Dar; iar; insa. Il aude si nu-l vede. 4) (exprima un raport concluziv) Deci; prin urmare; de aceea. am spus ca fac si voi face. 5) (stabileste legatura cu cele spuse anterior, mai ales, la inceputul unei propozitii interogative) Si unde ai mai auzit aceasta? 2. (cu functie subordonatoare) pop. (exprima un raport concesiv) Desi; cu toate ca; macar ca. Si a stiut dar n-a spus. /<lat. sic

AUGUSTIN s.m. Calugar din ordinul sf. Augustin. [Pron. au-gus-, pl. -ni. / < lat. med. augustinus < Augustinus – teolog si filozof idealist].

naiba s. m. art. – D****l. Probabil din tc. (arab.) naibe „nenorocire” (Loebel 68; Seineanu, Semasiol., 61), prin intermediul tig. naibah „ghinion” (Graur 175); e mai curind o imprecatie generica decit un nume propriu al demonului. Der. propusa de la n’aiba (parte de noi) nu pare normala (duca-se pe pustiu sau uciga-l toaca sint alte denumiri ale demonului; dar duca-se sau uciga-l, separat, nu au sens). Din arab. la’ib, cf. sp. naipe (Lokotsch 1389) este putin probabil. – Der. naibui, vb. (a trimite la d****l).

pamatuf (pamatufuri), s. n.1. Felestioc, matauz, pensula de ras, periuta. – 2. Fard, ruj. Sl. pometuchu, din pomesti, pometą „a matura” (Cihac, II, 519; Tiktin); der. din mag. pemetfű „matura”, care apartine aceleiasi familii, e mai putin probabila. Bg. pomatuh (Conev 111) nu ne este sigur; ar putea proveni din rom., ca; i bg. pometusa.

pravalie (pravalii), s. f.s. f. – Magazin mic, dugheana. Origine incerta. Dupa Tiktin, legat de pravali „a se invirti, a se rostogoli”, cf. sb. provalija „prapastie” (Scriban), dar der. nu este convingatoare semantic. In Pravila lui Matei Basarab (1640), se vorbeste de pravalie de vinzare de vin, care se chiama prost circiuma; de unde pare ca s-ar putea presupune ca in sec. XVII cuvintul era simtit mai putin vulgar decit circiuma, lucru imposibil daca se porneste de la pravali. Der. din sl. pravljenije „administratie” (Candrea) nu este posibila fonetic. Ar trebui sa ne gindim la pravarie „magazin de praf de pusca” (cf. praf), de unde s-ar fi trecut usor la sensul de „pravalie in general, depozit”; cu atit mai mult cu cit in limba veche se obisnuia sa se arate si felul vinzarii: pravalie de vin.

2) ban (d. ban 1, adica „moneta banului”, dar nu a celui de Severin, ci acelui de Agram, ai carui dinari „banali” erau foarte cautati in sec. 13 fiindca argintu lor era foarte curat. Cp. cu ducat si pol 1). Odinioara, cea mai mica moneta de argint, apoi de arama, in valoare de 1/8 din para, iar de la 1867 1/100 din franc. Gologan de 10 bani (Munt.). Moneta in general: un ban de aur. Pl. Parale, avere in bani: n’am bani la mine, ci acasa. Lucruri pe care s’au dat multi bani: citi bani pe morminte! A face bani, 1) a fabrica bani, 2) a agonisi (a cistiga) bani. Prov. A stringe bani albi pentru zile negre, a stringe bani p. viitoru nesigur (V. dinar). Fecior de bani gata, acela care are de cheltuiala banii parintilor. A fi in banii tai, a fi la largu tau, nestinjenit.

adeveresc v. tr. (din adevar sau din mai vechiu adeverez, din care a ramas azi numai adj. adevarat). Dovedesc ca adevarat: a adeverit ca e asa, stirea s' a adeverit. Vechi. Asigur, promit: le adeverea ca se va face catolic, numai sa-l primeasca sa le fie crai (Nec.). V. refl. Ma incredintez, ma asigur: m' am adeverit ca nu spunea cu direptate [!] (Dos.). Ma oblig: se adeveri cu juramint ca nu se va marita (Moxa).

anvon n., pl. oane si uri (ngr. anvon, vgr. ambon, d. anabaino, ma sui; vsl. amuvonu, amubonu). Tribuna de pe care se predica in biserica. – Si advon (Od.). Gresit scris amvon. Vechi si ambon (dupa vsl.).

ME, ME ADSUM QUI FECI! (lat.) sunt aici, eu, cel care am savarsit (aceasta fapta) – Vergiuliu, „Eneida”, IX, 427. Tanarul troian Nisus ia asupra sa intreaga raspundere pentru omorurile savarsite in tabara rutililor impreuna cu prietenul sau eurial pentru a-i salva acestuia viata. Devotament prietenesc dus pana la sacrificiul suprem.

2) asud, a -a, v. intr. (lat. ex-sudo, -sudare, it. sudare, pv. cat. pg. suar, fr. suer, sp. sudar. V. sud 4). Scot pin [!] porii pelii [!], din pricina caldurii, o umoare ca apa. Ma aburesc: geamurile au asudat. Fig. Ma trudesc: mult am asudat pin´am reusit. V. tr. Fac sa asude: mi-ai asudat calu.

atirn, a -a v. tr. (d. tirna). Spinzur, agat, anin: a atirna cosnita de copac. V. intr. Is spinzurat: fructele atirna de ramuri. Fig. Depind: asta n´atirna de mine. V. refl. Ma agat: am atirnat de ramuri.

OMNIA MEA MECUM PORTO (lat.) tot ceea ce am duc cu mine – Versiunea latina a raspunsului pe care l-ar fi dat filozoful Bias concetatenilor sai mirati ca paraseste cetatea (Priene), asediata de persi, fara sa-si ia nimic cu el. Spiritul constituie unica bogatie a inteleptului, un bun care-l insoteste peste tot.

2) caiesc (ma) v. refl. (vsl. kaiati sen, a se cai. V. si pocaiesc). Regret ceia ce am facut eu: ma caiesc de fapta mea, c´am facut asta.

KILO- (‹ fr. {s}; gr. khilioi „mie”) 1. Element de compunere care intra in denumirea unitatilor de masura pentru a exprima multiplicarea cu o mie de ori; are simbolul k si se scrie inaintea simbolului unitatii de masura (ex. kilometru). 2. (INFORM.) Element de compunere care indica multiplicarea de 210, adica 1024, a cantitatii de informatiei desemnata de cuvantul pe care il preceda (ex. kilobyte, kilooctet).

REGULamENTE ORGANICE, regulamente (legiuri) privitoare la organizarea si conducerea Tarii Romanesti si a Moldovei sub ocupatia rusa (1828-1934), prevazute prin Conventia de la Adrianopol (1829). Intocmite de doua comisii formate din cate patru boieri moldoveni si patru munteni, sub presedentia consulului general rus M.L. Minciaki. Au fost puse in aplicare in 1/13 iul. 1831 in Tara Romaneasca si in 1/13 ian. 1832 in Moldova, sub supravegherea generalului rus Pavel Kiseleff. R.O. au mentinut si au intarit privilegiile boierimii, precum si obligatiile clacasilor. Ele au constituit o aspra legislatie agrara. R.O. au ingradit puterea domneasca, au introdus principiul separarii puterilor in stat, au instituit adunarile obstesti (embrion al regimului parlamentar), au reorganizat vechile servicii publice si au creat altele noi. R.O. au favorizat imbunatatirea organizarii administrative, dezvoltarea capitalismului si, prin dispozitiile aproape identice, au pregatit unirea celor doua tari romane. Au fost abrogate in 1858, in urma Conventiei de la Paris.

cotobanesc (ma) v. refl. (vsl. kobacati, rut. dial. kacabati-sea, a face tumbe; sirb. kobacati se, a tropoi [!]; bsl. kobacati, a merge in brinci, a se catara, kobaciti se, a face tumbe, d. vsl. bacati, rus. bacati, a bate din palme, rut. bacikati, a izbi. Bern.). Est. sud. Fam. Ma trudesc prea mult pina sa reusesc (ma mocosesc, ma bosincesc, ma puchinesc, ma bunghinesc): am cotobanit un ceas pin´am gasit piperu´n camara. Nord. Opun rezistenta, ma burzuluiesc: s´au pus de pricina si nu voiau sa dea cartea, au prins a se cotobani (Kir. Sez. 30, 202). – In sud ob. ma botocanesc.

CamIONAR, camionari, s. m. Camionagiu. [Pr.: -mi-o-] – Camion + suf. -ar.

CACI conj. (Introduce propozitii explicative) Pentru ca, deoarece, fiindca. eu ii cunosc caci am trait cu ei.Ca + ce.

IERTARE, iertari, s. f. Actiunea de a ierta si rezultatul ei; iertaciune. ♦ Scuza. ◊ Expr. Sa avem iertare! = a) sa ne scuzati! b) cred ca nu ai dreptate! – V. ierta.

MACAR adv. 1. (Restrictiv) Cel putin, barem, incaltea. Sa-i dea macar zece lei. 2. (Concesiv) Chiar sa, chiar daca, fie1 si sa, inca. Macar de-ar fi orice, tot ma duc.Loc. conj. Macar ca = cu toate ca, desi. 3. (Pop.; in legatura cu un pronume sau cu adverbe interogativ-relative) Oricat, oricine, oarecare, cineva, fiecare, oricum. – Din ngr. makari.

PARCA1 adv. Se pare ca..., s-ar crede ca..., s-ar zice ca...; (in constructii negative) nu prea. Parca il cunosc. ♦ Este posibil, se pare ca da. Ma cunosti?Parca. ♦ (Cu valoare de conjunctie) Ca si cum, ca si cand. Imi raspunde parca n-ar avea gura. ♦ Ca si cum ar fi, ca si cand ar fi. Venea parca o adiere.Parea + ca.

PLUTONIER, plutonieri, s. m. Grad de subofiter imediat superior sergentului-major; persoana care are acest grad. Plutonier-major = grad de subofiter imediat superior plutonierului; persoana care are acest grad. Plutonier adjutant = cel mai mare grad de subofiter, imediat superior plutonierului-major; persoana care are acest grad. [Pr.: -ni-er.Var.: (pop.) plotoner, plotonier, plutoner s. m.] – Pluton1 + suf. -ier.

PLANIEDRU, -A, planiedri, -e, adj. (Despre cristale) Care are suprafete plane. [Pr.: -ni-e-] – Din fr. planiedre.

FIORIN, fiorini, s. m. Nume dat mai multor monede de aur si de argint, batute in diverse tari, care au circulat si la noi pana in secolul trecut; florin. [Pr.: fi-o-.Var.: (inv.) fiorint s. m.] – Din it. fiorino.

LEHamITE s. f. (Pop.) Oboseala, plictiseala, dezgust, sila (fata de cineva sau de ceva). ◊ (In expr.) A-i fi (sau a i se face) cuiva lehamite (de ceva) = a-i fi (cuiva) sila, a se dezgusta, a se scarbi (de ceva). [Var.: lehamete s. f. – Din bg. liha mi ti „mi-e sila, m-am saturat”.

MIORAR, miorari, s. m. (Reg.) Cioban care ingrijeste mioarele si miorii. [Pr.: mi-o-] – Mior + suf. -ar.

NELIMITAT, -A, nelimitati, -te, adj. Care nu are limite; imens, nemasurat. – Ne- + limitat.

NECONVINGATOR, -OARE, neconvingatori, -oare, adj. Care nu are putere de convingere. – Ne- + convingator.

SEMIOFICIAL, -A, semioficiali, -e, adj. Care provine din surse oficiale, dar care nu are caracter oficial. [Pr.: -mi-o-fi-ci-al] – Din fr. semi-officiel.

amABILITATE s. 1. v. bunavointa. 2. v. serviabilitate. 3. bunatate, bunavointa. (Ai te rog ~ sa-mi spui cat e ceasul?) 4. v. curtoazie. 5. v. politete.

MIE s. (fam.) miar. (avea la el doar o ~ pentru cumparaturi.)

SEMNIFICATIE s. 1. (LINGV.) acceptie, continut, insemnare, inteles, sens, valoare, (rar) semantica, semantism, (inv.) noima, simt, talc. (~ unui cuvant.) 2. (SEMIOTICA) denotatie. (~ si conotatie.) 3. inteles, ratiune, rost, sens, talc, (inv. si pop.) mestesug, (pop.) noima, (Mold. si Munt.) merchez, (inv.) tocmeala. (Ce ~ are aceasta afirmatie?) 4. inteles, mesaj, sens, talc, (inv.) socoteala. (~ adanca a unei poezii.) 5. sens, talc, (fig.) pret. (Iscat-am frumuseti si ~ii noi.) 6. importanta, insemnatate, sens, valoare, (fig.) pret. (a actului Unirii.)

SENS s. I. 1. (LINGV.) acceptie, continut, insemnare, inteles, semnificatie, valoare, (rar) semantica, semantism, (inv.) noima, simt, talc. (~ul unui cuvant.) 2. v. semnificatie. 3. coerenta, logica, noima, sir. (Vorbeste fara ~.) 4. justificare, logica, motivare, noima, ratiune, rost, temei. (Nu vad ~ul acestei decizii.) 5. inteles, mesaj, semnificatie, talc, (inv.) socoteala. (~ul adanc al unei poezii.) 6. semnificatie, talc, (fig.) pret. (Iscat-am frumuseti si ~uri noi.) 7. v. scop. 8. importanta, insemnatate, semnificatie, valoare, (fig.) pret. (~ul actului Unirii.) II. 1. directie, parte. (In ce ~ o iei?) 2. directie, latura, parte. (Din toate ~urile veneau spre noi.) 3. cale, directie, linie. (Ce ~ va urma aceasta dezvoltare?) 4. directie, linie, orientare. (~ul luat de un fenomen.) 5. chip, fel, gen, maniera, mod, (rar) spirit. (Se pot face si alte observatii in acelasi ~.)

TALC s. 1. v. semnificatie. 2. v. mesaj. 3. semnificatie, sens, (fig.) pret. (Iscat-am frumuseti si ~uri noi.)

semiauxiliar adj. n., s. n. (sil. -mi-a-u-, -li-ar) [x pron. gz], pl. semiauxiliare

A SE AHTIA ma ~ez intranz. 1) A avea o dorinta puternica (de a face ceva). 2) A manifesta lacomie (fata de ceva). /Din aht

A SE amBITIONA ma ~ez intranz. 1) A avea ambitie; a fi stapanit de ambitie. 2) A starui cu ambitie intr-o actiune sau intr-o atitudine (mai ales, nesanatoasa); a se incapatana; a se indaratnici. /< fr. ambitionner

A SE ASEMANA ma aseman intranz. 1) A avea trasaturi comune; a fi deopotriva; a se potrivi; a semana; a se asemui. 2) A se considera la fel (cu altul); a se asemui. /<lat. assimilare

A SE ASEMUI ma asemui intranz. 1) A avea trasaturi comune; a fi deopotriva; a se potrivi; a semana; a se asemana. 2) A se considera la fel (cu altul); a se asemana. /a + seama + suf. ~ui

A SE ASTamPARA ma astampar intranz. 1) A avea astampar; a ajunge in stare de liniste; a se domoli; a se potoli; a se alina; a se calma. 2) A deveni cuminte; a se face ascultator; a se cuminti. 3) (despre fenomene ale naturii, manifestari ale oamenilor etc.) A scadea in intensitate. Vantul s-a astamparat. /<lat. ex-temperare

A ATRAGE atrag tranz. 1) A trage spre sine; a face sa vina spre sine (printr-o actiune materiala). Magnetul atrage fierul. 2) A face sa adere (la ceva sau la cineva). 3) A determina prin diverse mijloace sa participe la o actiune; a antrena. ◊ ~ atentia (cuiva) a) a face pe cineva sa-si concentreze atentia asupra cuiva sau a ceva; b) a face in prealabil atent; a preveni. 4) A face sa simta o atractie. Pictura il atrage mult. 5) fig. A face sa fie cuprins de uimire si admiratie; a fermeca; a fascina; a incanta; a vraji. Marea ma atrage mereu. 6) A avea drept consecinta. [Sil. a-tra-] /a + a trage

CamIONAR ~i m. v. CamIONAGIU. [Sil. -mi-o-] /camion + suf. ~ar

A SE CALAUZI ma ~esc intranz. A avea in imediata apropiere, conformandu-se; a se conduce; a se orienta. [Sil. -la-u-] /Din calauza

A SE COMPLACEA ma complac intranz. 1) A avea satisfactie; a gasi placere. 2) A fi multumit de o anumita situatie (de obicei, nesatisfacatoare), fara a cauta sa o depaseasca. /con- + a placea

A SE COMPORTA ma comport intranz. A avea un anumit fel de conduita; a se purta. /<fr. se comporter

A SE CONDUCE ma conduc intranz. A avea in imediata apropiere, conformandu-se; a se calauzi; a se orienta. ~ de litera legii. /<lat. conducere

A SE CREDE ma cred intranz. A avea o parere exagerata despre calitatile proprii; a fi increzut. /<lat. credere

CURENT2 ~ta (~ti, ~te) 1) (despre unitati de timp) Care este in curs; in care ne aflam. Anul ~. 2) Care are loc in mod obisnuit; de fiecare zi; zilnic; cotidian. Chestiuni ~te.Cont ~ cont la o banca unde sumele se depun si se ridica la necesitate. 3) (despre preturi) Care exista in timpul de fata; in curs; actual. ◊ Moneda ~ta moneda care circula; moneda valabila. 4) (despre vorbire) Care se produce usor, fara efort; curgator; fluent; cursiv. 5): Apa ~ta apa care vine prin tevi la robinete si poate fi folosita in orice moment. /<fr. courant

A SE DEZGUSTA ma dezgust intranz. A avea dezgust (fata de ceva sau de cineva). /dez- + a gusta

GAZ2 ~e n. Substanta lichida obtinuta prin distilarea petrolului si folosita drept combustibil (mai ales in lampi). ◊ Doar n-am baut ~ doar n-am innebunit; nici nu ma gandesc! /<fr. gaz

A SE IUBI ma ~esc intranz. A avea relatii de dragoste (cu cineva); a se dragosti. /<sl. ljubiti

A SE INGRIJI ma ~esc intranz. 1) A avea grija (personala) deosebita; a se interesa indeaproape. ~ de sanatate. 2) A lua (din timp) masurile cuvenite. 3) inv. v. A SE INGRIJORA. /in + grija

A SE MARGINI ma marginesc intranz. 1) A avea margini comune (cu ceva sau cu cineva); a fi vecin (cu ceva sau cu cineva); a se invecina. 2) A-si impune anumite limite; a se limita. /Din margine

NECURMAT ~ta (~ti, ~te) (negativ de la curmat) Care are loc continuu, neincetat. /ne- + curmat

NEOFICIAL ~a (~i, ~e) (negativ de la oficial) Care are caracter particular. [Sil. ne-o-fi-ci-al] /ne- + oficial

NEOSTOIT ~ta (~ti, ~te) si adverbial pop. Care nu are astampar; neastampar. [Sil. ne-os-] /ne- + ostoit

NEREGULAT ~ta (~ti, ~te) (negativ de la regulat) 1): Verb ~ verb care se abate de la modelul obisnuit de conjugare. 2) (despre suprafete) Care are ridicaturi si adancituri. /ne- + regulat

A SE NUMI ma ~esc intranz. A avea ca nume; a purta numele (de). /Din nume

A PLACEA plac 1. intranz. 1) A trezi simpatie sau dragoste; a fi pe plac; a fi drag. ◊ Stii ca-mi placi? exprima peiorativ dezacordul cu afirmatia sau propunerea cuiva. 2) (urmat de un verb la conjunctiv sau la infinitiv) A avea o deosebita satisfactie. Imi place sa dansez. 2. tranz. (persoane de s*x opus) A trata cu un sentiment de afectiune puternica (de natura e*****a); a iubi. /<lat. placere

A SE POTRIVI ma ~esc intranz. 1) A avea trasaturi comune; a fi deopotriva; a se asemana; a semana; a se asemui. 2) A fi pe masura cuiva sau a ceva. Paltonul se ~este foarte bine. 3) A fi in concordanta deplina; a se armoniza; a se asorta; a concorda; a cadra. ◊ ~ ca nuca de (sau in) perete v. NUCA. 4) A da ascultare cuiva; a face pe voie (cuiva). /Din potriva

A SE PRICEPE ma pricep intranz. 1) A avea cunostinte suficiente intr-un domeniu de activitate. 2) A da dovada de iscusinta; a fi in stare. /<lat. percipere

A SE PURTA ma port intranz. A avea un anumit fel de conduita; a se comporta. ~ grosolan. /<lat. portare

A SE REPETA ma repet intranz. A avea loc inca o data (sau de mai multe ori); a se produce din nou. /<fr. repeter, germ. repe-tieren

A SE STANJENI ma ~esc intranz. A avea timiditate sau emotie; a se intimida; a se sfii; a se jena; a se rusina. /<sl. sutenzenu

ADEVAR adj. si adv. 1. Adv. (Mold., Trans. SV) Cu adevarat, intr-adevar. A: Dumnedzau miluiaste si ne spaseaste adevar. DVS, 22r; cf. STOICA. C: Adevar, si noi oameni sintem si am putut si gresi. N TEST. (1648); cf. VCC, 286. 2. Adj. (Mold., Cris.) Adevarat. A: Pentru plins..., carea iaste... facatoriu bucuriei ceii adeveare. L SEC. XVII, 72v; cf. VARLAam; URECHE; ARSENIE DIN BISERICANI; DOSOFTEI, PS; L SEC. XVII, 16v. ◊ (Substantival) am marturisit adevara. VARLAam; cf. DOSOFTEI, PSALTIRE, 1680. ◊ Loc. adv. Cu adevara, De adevara, Intr-adevara = cu adevarat, intr-adevar. Cf. DOSOFTEI, PS. C: Tu esti adevaru Dumnedzu. MISC. SEC. XVII, 59r. Etimologie: ad + de + verum. Cf. asasi (2), bizuit; fires (2), prisne (2).

MONSENIOR s.m. 1. Titlu dat seniorilor feudali (in Apus); titlu de adresare catre un nobil. 2. Titlu pe care il poarta unii prelati ai bisericii catolice. [Pron. -ni-or. / < fr. monseigneur, cf. it. monsignore].

PLANIEDRU, -A adj. (Geom.) Care are suprafete plane. [Pron. -ni-e-. / < fr. planiedre].

PLUTONIER s.m. Cel mai mare grad de subofiter; militar care are acest grad. [Pron. -ni-er, var. plotonier s.m. / < pluton + -ier].

SEMIOFICIAL, -A adj. Care provine din surse oficiale, dar nu are caracter oficial. [Pron. -mi-o-fi-ci-al. / cf. fr. semi-officiel].

MUTATIONISM s. n. teorie in biologie potrivit careia mutatiile ar determina aparitia de noi specii. (< fr. mutationnisme)

noi pron.Pers. I pl. a pron. personal. – Mr., megl. noi. Lat. nos (Puscariu 1188; Candrea-Dens., 1239; REW 5960), cf. it. noi, prov., cat., v. sp., port. nos, fr. nous. Dativul are o forma tonica, noualat. nobῑs, si o forma atona, nelat. nῑs. Finala in -i nu este clara; cf. Rohlfs, It., 498, care se gindeste la un reflex al formelor oblice (nobῑsnoi, vobῑsvoi); dupa ipoteza mai putin probabila a lui Pascu, Beitrage, 18, ar fi terminatie de plural.

ASANGA (sec. 4 i. Hr.), filozof budist. Dupa el lumea inconjuratoare nu are existenta, dar exista eul, gindirea, care creeaza iluzia realitatii lucrurilor.

IDRUS (1921-1979), scriitor indonezian. Stilul sau simplu, limbaj crud, tematica actuala si realista au reprezentat inceputul unei noi modalitati de scriere in literatura indoneziana (comedia „Familia Surono”, romanele „In strafundurile inimii omenesti”, „Printesa Penelopa”). Carti de calatorie; traduceri.

1) aleg (ma), a -a v. refl. (lat. alligo, -are. V. leg, aliez). Ma leg de cineva, ma anin, ma agat, ma tin de el: s' a alegat de mine din senin. V. acolisesc.

amortesc v. tr. (lat. ammortire, d. mortuus, mort; it. ammortire, pv. fr. sp. amortir). Incep a nu mai simti din pricina unei grele lovituri: l-a batut pin' a amortit, mi-a amortit mina de tare ce m' am lovit la cot. Mi se stinge vocea, ragusesc: a amortit strigind. Intepenesc de frig (ibernez): insectele amortesc iarna. V. tr. Ingurzesc: frigu l-a amortit. – Vechi amu-.

autarkie f. (vgr. autarkeia, d. autos, insumi, si arkeo, imi ajung, mi-s destul. Ob. ar trebui sa fie -cie). Independenta economica (adica sa n´ai nevoie de a importa). – Fals -arhie, dupa eparhie s. a.

chelbosi v. intr. (d. chelbos). Fam. Iron. Devin chelbos ori chel. Fig. (Mold.). Ajung un prost, ma prostesc: dor [!] n´am chelbosit sa vind marfa asa de eftin [!]! – Rar si chelbasesc (d. chelbas) intrebuintat si tr. cu int. de a „insela la vinzare”.

cifrez v. tr. (it. cifrare, fr. chiffrer). Socotesc, calculez, evaluez, estimez, pretuiesc: a cifra venitu unei mosii. Numerotez: a cifra paginile. Scriu cu cifre secrete: a cifra o telegrama. V. refl. am valoare, pretuiesc, ma sui la cutare cifra: venitu se cifreaza la sute de mii, cu sutele de mii.

brevetez v. tr. (fr. breveter). Acord un brevet cuiva (unui inventator). Recunosc printr’un brevet: a breveta o masina. Fac sa mi se recunoasca c’am inventat: eu: mi-am brevetat masina.

SANCHI, sit arheologic din India (azi in V statului Madhya Pradesh, la 37 km NE de Bhopal), unde au fost descoperite, intre 1912 si 1919, vestigiile celei mai bine pastrate stupa din India, datand incepand din epoca suveranului Asoka (273-235 i. Hr.) si pana in sec. 1 i. Hr.

SANDULESCU, Aureliu Emil (n. 1932, Bucuresti), fizician roman. Acad. (1992). Visiting profesor la universitati din Franta, Germania, S.U.A. s.a. Cercetari in fizica nucleara teoretica, care au dus la o noua directie in domeniu („Teoria microscopica a dezintegrarii alfa”). A descoperit experimental dezintegrarea cu emisie de neon din cateva nuclee.

consun, a -a v. intr. (lat. consono, -are, sun impreuna). Concord, ma potrivesc, sint in consonanta.

KILOamPER, kiloamperi, s. m. (Fiz.) Unitate (derivata) de masura pentru intensitatea curentului electric, egala cu o mie de amperi. [Pr.: -lo-am-.Abr.: kA] – Din fr. kiloampere.

UNIEMBRIONAR, -A, uniembrionari, -e, adj. Care are un singur embrion. [Pr.: -ni-em-bri-o-] – Dupa fr. uniembryonne.

UNIOVULAT, -A, uniovulati, -te, adj. (Biol.) Care are un singur ovul. [Pr.: -ni-o-] – Dupa fr. uni-ovule.

ZECE, zeci, num. card. 1. Numar care are in numaratoare locul intre noua si unsprezece si care se indica prin cifra 10 sau X. ◊ (Adjectival) Are zece elevi. (La pl., arata o cantitate mare nedeterminata) Zeci de oameni.Expr. A avea zece vieti, se spune cand cineva scapa cu viata din situatii primejdioase. A asculta cu zece urechi = a asculta foarte atent. ◊ (Substantivat) Scrie un zece pe tabla. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Etajul zece. ◊ (Intra in componenta num. adverbial) De zece ori. ◊ (Precedat de „cate”, intra in componenta num. distributiv) Plecau cate zece. 2. (Intra in compunerea numeralelor c*******e compuse de la unsprezece pana la nouasprezece) Cincisprezece. ♦ (Intra in compunerea numeralelor c*******e compuse de la douazeci pana la nouazeci si noua) Patruzeci si trei.Lat. decem.

NELUCRAT, -A, nelucrati, -te, adj. (Despre materiale bune) Care nu a fost inca prelucrat; (despre pamant) pe care nu au fost executate lucrari agrotehnice. – Ne- + lucrat.

PATRUZECI num. ord. Numar care, in numaratoare, are locul intre treizeci si noua si patruzeci si unu si care se indica prin cifra 40 si XL. ◊ (Cu valoare adjectivala) Patruzeci de zile. (Compus) patruzeci-de-sfinti (sau de-duminici) = sarbatoare crestina care se sarbatoreste in ziua de 9 martie. ◊ (Substantivat, m.) Scrie un patruzeci. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Randul patruzeci. ◊ (Intra in componenta num. adverbial) S-a deplasat de patruzeci de ori. ◊ (Intra in componenta num. multiplicativ) De patruzeci de ori pe atata. ◊ (Intra in componenta num. distributiv) Cate patruzeci de leiPatru + zece.

ANamNIOTE s. f. pl. Vertebrate al caror embrion nu are amnios si alantoida. [Pr.: -ni-o-] – Din fr. anamniotes.

PEREN, -A, pereni, -e, adj. (Despre plante) Care traieste si rodeste mai multi ani de-a randul, avand o radacina persistenta din care se dezvolta in fiecare primavara o noua tulpina; vivace, ♦ Fig. Care are caracter stabil, care dureaza mult timp; durabil. – Din lat. perennis, fr. perenne.

MEL, meli, s. m. (Fiz.) Unitate de masura pentru inaltimea sunetului, egala cu a mia parte din inaltimea unui sunet care are o putere de o mie de hertzi. – Din engl. mel.

NEAROMAT, -A, nearomati, -te, adj. Care nu are aroma; fara aroma. [Pr.: ne-a-] – Ne- + aromat2.

NEMISCATOR, -OARE, nemiscatori, -oare, adj. Nemiscat, imobil. ◊ Avere nemiscatoare, bun nemiscator etc. = avere imobila, bun imobil etc. – Ne- + miscator.

NEOCUPAT, -A, neocupati, -te, adj. 1. (Despre un teritoriu, oras etc.) Care nu este cucerit de o armata straina, care nu este stapanit de o putere straina. 2. (Despre bunuri mobile sau imobile) Care nu este detinut temporar de cineva. ♦ (Despre posturi) Care nu este inca luat in primire, care nu este detinut de cineva. 3, (Despre persoane) Care nu este angajat intr-o intreprindere, institutie. ♦ Care nu are mult de lucru, care nu are treburi multe; liber. [Pr.: ne-o-] – Ne- + ocupat (dupa fr. non-occupe).

NEOFICIAL, -A, neoficiali, -e, adj. Care nu este oficial, care are un caracter particular. [Pr.: ne-o-fi-ci-al] – Ne- + oficial.

NETROPICALIZAT, -A, netropicalizati, -te, adj. (Despre piese, aparate, instalatii etc.) Caruia nu i s-au aplicat operatii de tropicalizare. – Ne- + tropicalizat.

CONSUM, consumuri, s. n. 1. Folosire a unor bunuri rezultate din productie pentru satisfacerea nevoilor productiei si ale oamenilor. ◊ Consum productiv = folosire a mijloacelor de productie pentru crearea de noi bunuri materiale. Consum neproductiv = consum care nu are drept rezultat producerea de noi bunuri materiale. Bunuri (sau marfuri) de larg consum = produse ale industriei usoare sau alimentare care intra in proportii mari in consumul individual al oamenilor si prin a caror folosire nu rezulta produse noi. 2. Cantitate de materiale, materii prime, combustibil sau energie folosite pentru a realiza un produs tehnic, o lucrare etc. ◊ Consum specific = cantitate de combustibil, de material si de energie consumata intr-o unitate de timp pentru executarea unui produs, a unei operatii etc. – Din consuma1 (derivat regresiv).

SUTA, sute, num. card., s. f. 1. Num. card. (Adesea cu valoare substantivala sau adjectivala) Numarul care in numaratoare are locul intre nouazeci si noua si o suta unu si care se indica prin cifrele 100 si C. ◊ Loc. adj. La suta = (despre dobanzi, procente) corespunzator, proportional unei sume de o suta de lei sau unei cantitati de o suta de unitati. ◊ Loc. adv. Suta la (sau in) suta = complet, in intregime, deplin; p. ext. sigur, fara indoiala. ◊ Expr. Sute si mii sau mii si sute sau o suta si-o mie sau sute (si sute) de... = numar mare, nedeterminat. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Randul o suta 2. S. f. Cifra care marcheaza numarul dintre nouazeci si noua si o suta unu. ♦ Bancnota de o suta de lei. ◊ Expr. Unde s-a dus mia, duca-se si suta = unde s-a facut o cheltuiala mare, poate sa se faca si una mica. – Et. nec.

DEPARTE adv. 1. (Cu sens local) La mare distanta. ◊ Loc. prep. Departe de... = la mare distanta de... ◊ Expr. Departe de mine gandul = nici nu ma gandesc... Pana departe = pe o distanta mare. Pe departe = pe ocolite, nu de-a dreptul; indirect. Nici pe departe = nici macar putin; deloc. ♦ Intr-un loc indepartat; in departare. A plecat departe.Expr. Mai departe = dincolo de...; in continuare, inainte. De departe = de la mare distanta, din departare. Ruda de departe = persoana apartinand unei ramuri indepartate a familiei cuiva. 2. (Cu sens temporal) Intr-un moment departat de timpul prezent (in trecut sau in viitor). ◊ Expr. Mai departe, exprima continuarea unei actiuni sau dainuirea in timp a unei situatii. Nu mai departe = a) (in legatura cu un adverb de timp) nu a trecut sau nu va trece mai mult timp decat..., nu mai tarziu decat... Nu mai departe de ieri; b) (rar, intarind un pronume personal) nu altul, chiar cu (tu, el etc.). eu, nu mai departe, te-am vazut.De4 + parte.

SEMIAUXILIAR, semiauxiliare, adj. (In sintagma) Verb semiauxiliar (si substantivat, n.) = verb avand rol sintactic asemanator cu al auxiliarelor propriu-zise, dar care da actiunii verbului „ajutat” o nuanta modala, care izvoraste din intelesul sau lexical. [Pr.: -mi-a-u-xi-li-ar] – Din fr. semi-auxiliaire.

CONVENI vb. 1. a-i placea, a prefera. (Ti-ar ~ sa te muti la noi?) 2. a se intelege, a se invoi, (pop.) a se ajunge, a se uni, (prin Munt.) a se indogati, (Ban.) a se toldui, (inv.) a se lovi, a pristani, a se targui, a se tocmi, a veni, (grecism inv.) a se simfonisi. (Au ~ asupra pretului.) 3. v. intelege. 4. a accepta, a se invoi, (inv.) a pristani. (A ~ sa vina la nunta.)

DA adv. desigur, fireste, (inv. si reg.) dar, (turcism, in Mold.) helbet. (- Ai vrea sa mergi cu mine ~!)

POZNA s. 1. v. gluma. 2. d****e, d********e, nazbatie, strengarie, (pop.) d******e, (fam.) parascovenie. (S-a lasat de ~e.) 3. v. farsa. 4. boroboata, isprava, nazbatie, nazdravanie, pocinog, sotie, trasnaie, (reg.) boata, dandana, dananaie, dandanaie, nasaramba, (Mold. si Bucov.) palotie, (prin Ban.) snoaba, (Mold., Bucov. si Transilv.) tonoasa, (inv.) bosma. (Ce ~ a mai facut?) 5. v. nazbatie. 6. gafa, prostie. (Te rog sa ma scuzi pentru ~ pe care am facut-o fara sa vreau.) 7. v. incurcatura. 8. v. ciudatenie.

PRIVILEGIU s. 1. v. prerogativa. 2. drept. (S-a folosit de ~ pe care il are.) 3. v. avantaj. 4. avan-taj, favoare. (Ma bucur de ~ul de a-l cunoaste.) 5. v. cinste. 6. avantaj, binefacere, dar, folos. (~iile tehnicii moderne.)

RUFARIE s. 1. albitura, primeneala, rufa, schimb, (reg.) premenituri (pl.). (Si-a pus ~ noua.) 2. v. lenjerie, lenjuri (pl.). (avea ~ fina.)

STI vb. 1. a afla, a auzi, (inv. si pop.) a oblici. (Sa ~ cu totii ce-ai facut.) 2. v. dumeri. 3. v. cunoaste. 4. a cunoaste, a poseda, a stapani. (~ trei limbi straine.) 5. a cunoaste, a intelege, a pricepe. (~ franceza?) 6. a avea, a gasi, a poseda. (~ eu solutia problemei.) 7. v. afla. 8. a cunoaste, (astazi rar) a pricepe. (Nu ~ inca secretul?) 9. a (se) cunoaste. (Ne ~ de mici; il ~ ca pe un cal breaz.) 10. v. recunoaste. 11. v. banui. 12. a-si aminti. (~ cum erai acum doi ani?)

BIMBASA ~i m. ist. Comandant in vechea armata turceasca care avea in subordinea sa o mie de ostasi. /<turc. binbasi

A SE F*****I ma ~esc intranz. fam. A avea tinuta de f****r; a-si etala exteriorul sau imbracamintea. /Din f****r

A SE IZMENI ma ~esc intranz. rar 1) A avea o comportare de om mofturos; a face nazuri; a se fasoli; a se fandosi; a se marghioli; a se sclifosi. 2) A-si schimba expresia normala a fetei (in mod voit sau involuntar); a face grimase; a se stramba; a se sluti; a se schimonosi. /<sl. izmeniti

A SE INAVUTI ma ~esc intranz. A deveni avut; a acumula bunuri materiale in cantitati mari; a se instari. /in + avut

A INCONJURA inconjur 1. tranz. 1) A ocoli de jur imprejur. ~ Pamantul. 2) A cuprinde de jur imprejur (ca intr-un cerc); a incercui; a imprejmui; a impresura. Muntii inconjoara campia. 2. intranz. 1) A trai in anturajul cuiva. A fi ~t de prieteni. 2) A face un ocol; a merge pe un drum mai lung. Ai ~t mult pana la mine? 3) fig. rar A vorbi pe ocolite; a nu spune pe de-a dreptul. [Si inconjor] /in + inv. a conjura

A SE INDESTULA ma ~ez intranz. pop. 1) A avea (de toate) indestul. 2) A fi indestul de multumit. /Din indestul

A SE LEHamETI ma ~esc intranz. pop. A avea repulsie, dezgust (fata de ceva sau de cineva); a pierde completamente dorinta (de ceva); a se dezgusta. /Din lehamete

NEAJUNS1 ~sa (~si, ~se) : ~ de cap (sau de minte) care nu are judecata sanatoasa; prost. [Sil. ne-a-] /ne- + ajuns

NECIOPLIT ~ta (~ti, ~te) si substantival (negativ de la cioplit) 1) Care nu este cioplit. 2) fig. Care nu are deprinderi de buna purtare. /ne- + cioplit



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)