Rezultate din textul definițiilor
FORESTIÉR ~ă (~i, ~e) Care ține de exploatarea și prelucrarea pădurilor; referitor la păduri. Industrie ~ă. ◊ Perdea ~ă fâșie de pădure care se plantează în câmp pentru a preveni eroziunile. [Sil. -ti-er] /<fr. forestier
FORESTIÉR, -Ă adj. Referitor la păduri; silvic. ◊ Perdea forestieră = fâșie de pădure plantată în scopul îmbunătățirii climei. // s.m. și f. Funcționar în administrația forestieră. [< fr. forestier].
FORESTÍER, -Ă I. adj. referitor la păduri; silvic; (despre întreprinderi, industrie etc.) care prelucrează lemnul pădurilor. ♦ perdea ~ă = fâșie de pădure plantată în scopul îmbunătățirii climei. II. s. m. f. funcționar în administrația forestieră. (< fr. forestier)
LIZIÉRĂ s.f. Margine (a unei păduri). ♦ fâșie îngustă de stofă aplicată ca garnitură la cusăturile unui veșmânt. [Pron. -zi-e-. / < fr. lisière].
LIZIÉRĂ, liziere, s. f. 1. Margine a unei păduri unde se interferează pădurea cu terenul neîmpădurit. 2. fâșie îngustă de stofă, de mătase etc. aplicată ca garnitură la cusăturile sau la îndoiturile unui obiect de îmbrăcăminte. 3. Margine longitudinală a unei bucăți de țesătură, pe care se imprimă marca fabricii și calitatea țesăturii. [Pr.: -zi-e-] – Din fr. lisière.
LIZIÉRĂ s. f. 1. margine a unei păduri, a unei câmpii. 2. fâșie îngustă de stofă aplicată ca garnitură la cusăturile unui veșmânt. 3. marginea longitudinală a unei stofe. (< fr. lisière)
SPRÂNCEÁNĂ s. 1. (ANAT.) (înv.) sufruncea. (Are ~ene stufoase.) 2. bucată, fâșie, limbă, petic. (O ~ de pădure.) 3. (GEOGR.) coamă, creastă, creștet, culme, muchie, spinare, (pop.) culmiș. (~ muntelui.)
BUCÁTĂ s. 1. crâmpei, fracțiune, fragment, frântură, parte, porțiune, secțiune, tranșă, (pop.) dărab, partal, (înv. și reg.) părtenie, (reg.) jarchină, ștuc. (O ~ dintr-un tot.) 2. fâșie, limbă, petic, sprânceană. (O ~ de pădure.) 3. v. exemplar. 4. v. compoziție. 5. (la pl.) v. recoltă. 6. v. distanță. 7. v. interval.
șnaiț, -ă, s.n., s.f. (reg.) 1. (s.n.) cărare prin pădure pe care se trag buștenii. 2. (s.n.) vârf, culme. 3. (s.f.) fâșie de pământ între două dealuri.