Dex factor fizic

INACTIVARE s.f. Actiunea de a inactiva si rezultatul ei. ♦ Suprimare a unei activitati; (spec.) suprimarea activitatii unui agent biologic printr-un factor fizic sau chimic. [< inactiva].

TERATOGEN, -A (‹ fr.; {s} gr. teras „monstru” + gennein „a produce”) adj. (Referitor la un factor fizic, chimic sau biologic). Care actioneaza asupra embrionului aflat in diferite stadii de dezvoltare, determinand anomalii, malformatii congenitale (de ex., daca virusul rubeolei actioneaza in primele luni de sarcina, poate determina surditate, stenoza pulmonara, microcefalie).

INCUBATIE, incubatii, s. f. 1. Proces de dezvoltare, naturala sau artificiala, a embrionului de pasari sub influenta anumitor factori fizici (temperatura, umiditate etc.). 2. Timpul cuprins intre primul contact al organismului cu microbii sau cu virusii unei boli si primele simptoame ale bolii provocate de acestia. [Var.: incubatiune s. f.] – Din fr. incubation, lat. incubatio, -onis.

IONIZANT, -A, ionizanti, -te, adj. (Despre agenti sau factori fizici) Care poate produce ionizarea (1). [Pr.: i-o-] – Ioniza + suf. -ant.

FITOCENOZA, fitocenoze, s. f. Asociatie de plante care traiesc intr-un anumit mediu si sunt conditionate de anumiti factori fizici, geografici si biologici. – Din fr. phytocenose.

SATURANT, -A, saturanti, -te, adj. 1. (Despre factori fizici) Care se afla in contact cu lichidul care l-a produs. ♦ (Impr.) Saturat. 2. Care are proprietatea de a satura. – Din fr. saturant.

A SE CONTRACTA se contracta intranz. (despre corpuri) A-si reduce dimensiunile sau volumul sub actiunea unor factori fizici sau chimici. Muschii se contracta. /<fr. contracter, lat. contractare

IONIZANT, -A adj. (Despre agenti sau factori fizici) Care produce ionizarea (1). [< ioniza + -ant].

ECRAN s. n. 1. suprafata mata (alba) pe care se proiecteaza imaginile cu un aparat de proiectie; (p. ext.) cinematograf. ♦ micul ~ = televizor. (p. ext.) televiziune. 2. perete, invelis de protectie contra factorilor fizici externi. (< fr. ecran)

INCUBATIE s. f. 1. (ant.) rit divinatoriu constand in a dormi intr-un, sau langa un templu pentru a obtine, in vis, raspunsurile unui zeu tamaduitor. 2. proces de dezvoltare a embrionului de pasari sub actiunea unor anumiti factori fizici. 3. perioada dintre contaminarea unui organism si aparitia primelor simptome ale unei boli. 4. etapa a procesului de creatie constand in revenirea spontana asupra problemei si aparitia tensiunii ca stare de cercetare. (< fr. incubation, lat. incubatio)

BIOfizicA (‹ fr. {i}) s. f. Ramura a biologiei al carui obiect il constituie studiul fenomenelor si proceselor fizice si fizico-chimice care se desfasoara in organismele vii, precum si influenta factorilor fizici asupra acestora. In prezent, b. s-a separat in citeva ramuri independente: radiobiologia, bioenergetica, fotobiologia, biomecanica s.a.

CITOPATOGEN (‹ cito- + tatogen) adj. (Despre efecte patogene) Distructiv, exercitat asupra unei celule de catre microbi, factori fizici sau chimici.

SENSIBILIZARE ~ari f. 1) v. A SENSIBILIZA. 2) Crestere patologica a sensibilitatii organismului la actiunea unor factori externi (fizici, chimici sau biologici). /v. a sensibiliza

JENA f. 1) Situatie sau factor care cauzeaza o stare (fizica sau morala) neplacuta, penibila; constrangere suparatoare. ◊ ~ financiara lipsa de bani; criza financiara usoara. 2) Sentiment cauzat de asemenea situatie sau factor; sfiala; timiditate. 3) Comportare de om stapanit de un sentiment de incomoditate. Fara ~ fara a se nelinisti de opinia sau de comoditatea cuiva. 4) Durere organica usoara; senzatie dureroasa, neplacuta. [G.-D. jenei] /<fr. gene

TRAUMATISM ~e n. 1) v. TRAUMA. 2) Ansamblu de traume care apar la grupe de populatie cu conditii identice de munca sau de trai. 3) Ansamblu de tulburari fizice sau psihice provocate organismului de factori externi violenti. /<fr. traumatisme

MEDIU¹ ~i n. 1) Ansamblu de factori, de obiecte materiale si de conditii fizice, care inconjoara si influenteaza organismele. 2) Spatiu material in care se afla un corp sau in care se desfasoara un fenomen fizic. 3) Ansamblu de conditii externe in care traieste si se dezvolta un individ uman. 4) Ansamblu de circumstante materiale sau morale; ambianta care inconjoara o persoana; anturaj; climat; cadru. /<lat. medium

A SE MISTUI ma mistui intranz. 1) A se distruge prin ardere; a se transforma in cenusa. 2) A inceta sa mai fie in campul de vedere al cuiva; a se face nevazut; a se evapora; a disparea; a eclipsa. 3) fig. A pierde treptat vigoarea fizica si/sau morala (sub influenta unor factori nocivi). /<ung. emeszt

REMONTANT ~ta (~ti, ~te) si substantival 1) (despre substante, medicamente, factori etc.) Care remonteaza; care restabileste fortele fizice; care reda energie; reconstituant. 2) (despre unele plante) Care infloreste de mai multe ori in perioada de vegetatie. /<fr. remontant

AGENT, -A I. s. m. f. reprezentant al unui stat, al unei institutii, intreprinderi etc. care indeplineste anumite insarcinari. ♦ ~ diplomatic = reprezentant al unui stat in alt stat in relatiile politice cu acesta; ~ economic = persoana fizica sau juridica care participa la viata economica a unei societati comerciale; ~ secret = cel care indeplineste o misiune secreta de informare; spion; ~ de circulatie = (sub)ofiter de politie cu indrumarea, supravegherea si controlul circulatiei pe drumurile publice. II. s. m. factor activ ce determina un anumit proces fizic, chimic etc. ♦ ~ patogen = microorganism care determina aparitia unui proces patologic; nume de ~ = substantiv, adjectiv care indica autorul actiunii unui verb; complement de ~ = subiectul logic al actiunii unui verb pasiv; propozitie completiva de ~ = propozitie care arata actiunea exprimata printr-un verb pasiv. (< fr. agent, lat. agens)

AGENT, agenti, s. m. 1. Reprezentant (oficial) al unei institutii, al unei organizatii etc., care indeplineste anumite insarcinari. 2. factor activ, eficient, care provoaca diferite fenomene fizice, chimice etc. Agenti atmosferici. 3. (In expr.) Nume de agent = substantiv sau adjectiv care indica pe autorul actiunii unui verb. [Var.: (inv.) aghent s. m.] – Fr. agent (lat. lit. agens, -ntis).

CINETIC, -A, cinetici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care tine de miscare, privitor la miscare. ◊ Energie cinetica = energie dezvoltata de un corp in miscare, egala cu jumatatea produsului dintre masa corpului si patratul vitezei lui. 2. S. f. Ramura a mecanicii care studiaza legile fenomenelor fizice bazate pe miscarea materiei. 3. S. f. (In sintagma) Cinetica chimica = ramura a chimiei fizice care studiaza evolutia reactiilor chimice si influenta factorilor fizico-chimici asupra desfasurarii acestor reactii. – Din fr. cinetique.

AGENT ~ti m. 1) Reprezentant oficial al unui stat, al unei organizatii sau institutii care are anumite insarcinari. ◊ ~ diplomatic persoana trimisa de un stat cu misiunea de a-l reprezenta in relatiile politice cu alt stat. 2) Persoana care face spionaj; spion. 3) factor activ care da nastere unei actiuni. ~ chimic. ~ fizic. 4) lingv.: Nume de ~ numele care indica autorul actiunii unui verb. /<fr. agent, lat. agens, ~ntis

EMOTIE ~i f. Stare afectiva intensa, de durata relativ scurta, provocata de factori externi si caracterizata printr-o brusca perturbatie fizica si psihica. [G.-D. emotiei; Sil. -ti-e] /<fr. emotion

RANCA, statiune climaterica si de odihna, situata in m-tii Parang (jud. Gorj), la 1.600 m alt., la 63 km NE de de Targu Jiu, pe drumul national alpin Novaci-Oasa-Sebes. Partie de schi. Climat tonic, cu veri racoroase (in iul. temp. medie este de 14ºC) si ierni friguroase (in ian. media termica sub -4ºC), cu zapada abundenta. Aerul curat, lipsit de praf si alergeni, linistea deplina s.a. sunt factorii de cura indicati pentru tratarea nevrozelor, a starilor de debilitate, de surmenaj fizic si intelectual.

CRISTALOGRAFIE (‹ fr. {i}; {s} gr. krystallos „cristal” + graphe „descriere”) s. f. Stiinta auxiliara a mineralogiei care se ocupa cu studiul cristalelor. ◊ C. fizica, studiaza proprietatile fizice ale cristalelor, dependenta lor de structura atomo-cristalina si modificarea acestora sub actiunea factorilor externi. ◊ C. chimica, studiaza dependenta dintre structura cristalina a unei substante si proprietatile ei chimice. ◊ C. optica, studiaza efectele caracteristice aparute la propagarea luminii in cristale (birefringenta, polarizarea luminii).

STIMULENT ~e n. 1) factor (intern sau extern) care stimuleaza la o actiune; indemn; impuls; imbold. ~ moral. 2) Substanta (medicamentoasa) care stimuleaza activitatea fizica sau psihica a organismului; e******t. ~ c*****c. ~ nervos. ◊ ~ biogen substanta activa din punct de vedere biologic, care se formeaza in tesuturile animale si vegetale. /v. a stimula

A SE DESCOMPUNE ma descompun intranz. 1) (despre corpuri) A se separa in elementele constitutive; a se desface; a se disocia; a se dezagrega; a se dezasambla. 2) fig. (despre comunitati) A-si pierde coeziunea interna; a se dezmembra; a se dezagrega; a se destrama; a se dezarticula. 3) (despre substante organice) A pierde proprietatile pozitive (sub influenta factorilor externi); a se strica; a se inacri; a se altera. 4) (despre persoane) A-si modifica aspectul moral sau fizic. 5) (despre fata) A se convulsiona momentan si involuntar sub actiunea unei suprasolicitari nervoase; a se crispa; a se contracta. /des- + compus

A CEDA ~ez 1. tranz. 1) (bunuri aflate in proprietatea cuiva) A da (benevol) din propria posesiune. ~ un teritoriu. ◊ ~ pozitia (sau pozitiile) a se retrage. 2) (marfuri, mai ales deficitare) A trece prin vanzare in posesia altei persoane; a abandona in schimbul unei despagubiri. 2. intranz. 1) A inceta de a mai opune rezistenta (fizica sau morala); a se recunoaste invins. ~ intr-o lupta. 2) (despre lucruri, constructii, piese etc.) A nu mai rezista la actiunea unor factori externi. Podul ~at. 3) (despre boli, dureri etc.) A scadea in intensitate. /<fr. ceder

CONDITIE s. f. 1. imprejurare, fapt etc. care ofera cadrul pentru aparitia unui fenomen. 2. (biol.) ~tii de mediu = totalitatea factorilor in care sunt obligate sa traiasca organismele. 3. clauza (a unei intelegeri, a unei conventii). 4. (jur.) eveniment viitor si nesigur de care depinde nasterea sau stingerea unui drept. 5. situatie sociala a cuiva. ♦ ~ fizica = nivel superior al pregatirii fizice a unui sportiv. (< fr. condition, lat. conditio)

IDEALISM s. n. 1. orientare fundamentala in filozofie, opusa materialismului, care considera spiritul, constiinta, gandirea ca factor primordial, iar materia, existenta obiectiva, ca factor secund, derivat. ♦ ~ obiectiv = idealism care concepe factorul spiritual, pus la baza existentei, ca o realitate independenta de constiinta individului; ~ subiectiv = idealism care identifica spiritul cu constiinta individuala, negand existenta independenta a realitatii materiale; ~ absolut = idealism care admite identitatea spiritului cu realitatea obiectiva. 2. urmarire dezinteresata a unui ideal. 3. ~ fizic = denumire data interpretarii idealiste a unor concepte ale fizicii contemporane. (< fr. idealisme)

IZOMERIE s. f. 1. proprietate a unor substante cu aceeasi formula moleculara de a avea insusiri fizice si chimice deosebite, datorita modului diferit de dispunere a atomilor in molecula. 2. insusire a nucleelor atomice ale aceluiasi element chimic de a avea stari de energie si, deci, proprietati radioactive diferite. 3. (bot.) egalitate a segmentelor analoage ale organelor aceleiasi specii. 4. influenta egala a factorilor ereditari. (< fr. isomerie)

MEDIU¹, medii, s. n. 1. Natura inconjuratoare alcatuita din totalitatea factorilor externi in care se afla fiintele si lucrurile. ◊ Mediu intern = totalitatea umorilor care scalda celulele organismului. Mediu de cultura = solutie nutritiva sterilizata, utilizata pentru inmultirea microbilor in laborator, in diverse scopuri. 2. Societatea, lumea in mijlocul careia traieste cineva: ambianta. 3. Substanta solida, lichida sau gazoasa, camp electromagnetic sau gravitational etc. in care se desfasoara fenomenele fizice. 4. Persoana care poate fi trecuta in stare de hipnoza, de transa si despre care, in practicile oculte, se crede ca poate comunica cu spiritele si poate servi ca intermediar intre ele si cei vii. – Din lat. medium.

CONDITIE, conditii s. f. 1. Fapt, imprejurare de care depinde aparitia unui fenomen sau care influenteaza desfasurarea unei actiuni, putand-o frana sau stimula. 2. (La pl.) Imprejurarile in care se petrece un fenomen. ◊ Conditii de mediu = totalitatea factorilor de mediu biotici si abiotici in care traieste o fiinta. 3. Clauza a unei intelegeri, a unei conventii, a unor negocieri etc. Conditiile tratatului de pace. ◊ Loc. adj. adv. Fara conditii = fara pretentii. ◊ Loc. conj. Cu conditia (ca sa)... = numai in cazul ca..., cu obligatia (ca sa)... 4. (Jur.) Eveniment viitor si nesigur de a carui indeplinire atarna existenta unei obligatii. ♦ Situatie juridica a unei persoane. 5. Situatie sociala a cuiva. 6. (Sport; in sintagma) Conditie fizica = situatie a unui sportiv din punct de vedere fizic si al pregatirii sale teoretice si practice. – Din fr. condition.