Rezultate din textul definițiilor
IDEALISM n. 1) (in opozitie cu materialism) Orientare in filozofie care considera spiritul, ideea, constiinta ca factor prim, iar existenta, materia, natura ca factor secund. 2) rar Atitudine determinata de urmarirea dezinteresata a unui ideal. [Sil. -de-a] /<lat. idealismus, fr. idealisme
MATERIALISM s. n. 1. Conceptie filozofica potrivit careia materia este factorul prim, iar constiinta factorul derivat; spec. filozofie marxista. ◊ Materialism dialectic = stiinta despre raportul dintre materie si constiinta, despre legile cele mai generale ale miscarii si dezvoltarii naturii, societatii si cunoasterii, care este in acelasi timp baza filozofica a marxism-leninismului. Materialism istoric = parte integranta a filozofiei marxist-leniniste, al carei obiect il constituie societatea in unitatea si interactiunea laturilor ei, legile generale si fortele motrice ale dezvoltarii istorice. 2. (Depr.) Interes exagerat manifestat de cineva pentru problemele materiale. – [Pr.: -ri-a-] – Din fr. materialisme, germ. Materialismus.
DEINMULTIT s. n. sg. (Mat.) primul factor al unei inmultiri, numar care urmeaza sa fie inmultit cu cel de-al doilea termen. – De4 + inmultit.
FACTOR, factori, s. m. I. 1. Element, conditie, imprejurare care determina aparitia unui proces, a unei actiuni, a unui fenomen. 2. (Mat.) Fiecare dintre termenii unei inmultiri. ◊ factor prim = fiecare dintre numerele prime prin care se imparte exact un numar dat. Factor comun = numar care imparte exact oricare dintre termenii unei sume neefectuate. 3. Marime a carei valoare intra prin multiplicare intr-o relatie care caracterizeaza un sistem fizico-chimic. 4. Marime caracteristica pentru un sistem tehnic, un material etc., stabilita prin raportul altor doua marimi diferite. II. Functionar al postei care duce corespondenta la destinatie; postas. [Acc. si: (II) factor] – Din fr. facteur, lat. factor.
BIOSOCIOLOGIE s. f. Conceptie care explica viata sociala si politica in primul rand prin factori biologici, redusi la notiunea de rasa. [Pr.: -bi-o-so-ci-o-] – Din fr. biosociologie.
BIOSOCIOLOGIE s.f. 1. Conceptie antistiintifica referitoare la societate, care explica viata sociala si politica in primul rand prin factori biologici, redusi la notiunea de rasa; teorie, preconizata de sociologii fascisti, care pretinde ca factorul determinant al dezvoltarii sociale este factorul biologic, redus la notiunea de rasa. 2. Disciplina care se ocupa cu studiul biocenozelor. [< fr. biosociologie].
LOGISTICA s.f. 1. Logica simbolica (matematica); denumire a logicii moderne, ca stiinta combinatorie. 2. Organizarea combinarii factorilor de productie si distributie (materii prime, materiale, instalatii, persoane, informatii etc.) potrivit scopului de indeplinit. (< fr. logistique)
INCUBATIE, incubatii, s. f. 1. Proces de dezvoltare, naturala sau artificiala, a embrionului de pasari sub influenta anumitor factori fizici (temperatura, umiditate etc.). 2. Timpul cuprins intre primul contact al organismului cu microbii sau cu virusii unei boli si primele simptoame ale bolii provocate de acestia. [Var.: incubatiune s. f.] – Din fr. incubation, lat. incubatio, -onis.
primORDIAL ~a (~i, ~e) 1) Care constituie un inceput; care caracterizeaza un inceput; initial; incepator; primar. Faza ~a. 2) Care este de prima importanta; foarte important; principal; c******l; esential; substantial; fundamental. Problema ~a. factor ~. [Sil. -di-al] /<fr. primordial
CATARGIU, Lascar (1823-1899, n. Iasi), om politic conservator roman. A participat la detronarea domnitorului A.I. Cuza (11 febr. 1866), devenind, ulterior, membru al Locotenentei domnesti. prim-min. (mai-iul. 1866, 1871-1876, mart.-nov. 1889, 1891-1895). Sfetnic al regelui Carol I, C. a reusit sa impuna Partidul Conservator pe scena politica romaneasca si a reprezentat un factor de echilibru si forta in jocul politic al epocii.
factor ~i m. 1) Conditie esentiala care determina aparitia unui proces sau fenomen; element care contribuie la producerea unui fenomen sau proces. 2) mat. Element constitutiv al unui produs; termen al unei inmultiri. ◊ ~ prim fiecare dintre numerele prime la care se imparte exact un numar dat. ~ comun numar cu care se inmultesc toti termenii unei sume. 3) fiz. Raport dintre doua valori ale aceleiasi marimi. ~ de presiune. /<fr. fracteur, lat. factor, ~oris
factor s. m. 1. conditie, element, imprejurare care poate determina, influenta sau explica un proces, un fenomen, o actiune etc. ♦ ~ de productie = componenta a ansamblului de elemente care iau parte la producerea bunurilor materiale. 2. (mat.) fiecare dintre termenii unui produs. ♦ ~ prim = fiecare dintre numerele prime prin care se imparte exact un numar dat; ~ comun = numar sau polinom prin care se divide oricare dintre termenii unei sume. 3. marime pentru un sistem tehnic, un material etc., reprezentand raportul a doua marimi de natura diferita. 4. coeficient; postas. 5. functionar, agent postal care distribuie corespondenta. (< fr. facteur, lat. factor)