Rezultate din textul definițiilor
BIODEGRADABIL, -A, biodegradabili, -e, adj. (Despre animale, produse chimice etc.). Care poate fi degradat de factori biologici. [Pr.: bi-o-] – Din fr. biodegradable, engl. biodegradable.

BIOSOCIOLOGIE s. f. Conceptie care explica viata sociala si politica in primul rand prin factori biologici, redusi la notiunea de rasa. [Pr.: -bi-o-so-ci-o-] – Din fr. biosociologie.

BIOSOCIOLOGIE f. Conceptie nestiintifica care explica dezvoltarea sociala prin factori biologici, redusi la notiunea de rasa. /<fr. biosociologie

BIOSOCIOLOGIE s.f. 1. Conceptie antistiintifica referitoare la societate, care explica viata sociala si politica in primul rand prin factori biologici, redusi la notiunea de rasa; teorie, preconizata de sociologii fascisti, care pretinde ca factorul determinant al dezvoltarii sociale este factorul biologic, redus la notiunea de rasa. 2. Disciplina care se ocupa cu studiul biocenozelor. [< fr. biosociologie].

BIOSOCIAL, -A adj. referitor la factori biologici si sociali. (< bio- + social)

BIODETERIORARE, biodeteriorari, s. f. Degradare sub actiunea factorilor biologici. [Pr.. bi-o-de-te-ri-o-] – Bio- + deteriorare.

PEDOLOGIE2 s. f. 1. Curent pedagogic care sustine ca dezvoltarea copilului ar fi determinata fatal de ereditate si de mediul sau social (conceput ca invariabil). 2. (Biol.) Studiul caracterelor somatice determinate de factorii biologici, de ereditate etc. – Din fr. pedologie.

BIOLOGISM n. Teorie care transpune in mod mecanic legile biologice in viata societatii, reducand procesul social la factorii biologici. [Sil. bi-o-] /<fr. biologisme

ANTROPOLOGIC, -A adj. Al antropologiei, referitor la antropologie. ◊ Scoala antropologica = a) scoala intemeiata de Lombroso, care concepea infractiunea ca un produs al factorilor biologici, iar pe infractor ca un tip innascut de „om criminal”; b) scoala sociologica care sustine in mod eronat ca viata sociala a popoarelor este determinata cauzal de caracteristicile anatomofiziologice ale rasei. [Cf. fr. anthropologique].

BIOLOGISM s.n. Pozitie teoretica care reduce procesul social la factorii biologici; transpunerea mecanica a unor legi biologice la viata societatii, teorie care substituie legilor vietii sociale legi biologice. [Pron. bi-o-. / cf. fr. biologisme, germ. Biologismus].

BIOPOLITICA s.f. 1. Studiul influentelor factorilor biologici asupra politicii. 2. Conceptie politica reactionara, care incearca sa motiveze actiuni de acaparare si aservire prin argumentul superioritatii biologice, indeosebi al deosebirilor de rasa; ansamblu de masuri rasiste reprezentand aplicarea in practica a biosociologiei. [< germ. Biopolitik].

PEDOLOGIE2 s.f. 1. Stiinta despre copil. ♦ Curent in pedagogie care sustine ca soarta copilului ar fi determinata in mod fatal de ereditate si de mediul sau social, conceput ca invariabil. 2. (Biol.) Studiul caracterelor somatice, determinate de factorii biologici, de ereditate etc. [Gen. -iei. / < fr. pedologie, cf. gr. pais – copil, logos – studiu].

ANTROPOLOGIC, -A adj. referitor la antropologie. ♦ scoala ~a = a) scoala intemeiata de Lombroso, care concepea infractiunea ca un produs al factorilor biologici, iar pe infractor ca un tip innascut de „om criminal”; b) orientare sociologica care sustine in mod eronat ca viata sociala a popoarelor este determinata de caracteristicile anatomo-fiziologice ale rasei. (< fr. anthropologique)

BIODETERIORARE s. f. degradare a documentelor de arhiva, a cladirilor etc. sub actiunea factorilor biologici. (< bio- + deteriorare)

BIOLOGISM s. n. teorie care incearca sa explice cunostinta si ansamblul fenomenelor psihice prin factorii biologici si fiziologici. (< fr. biologisme)

BIOPOLITIC, -A I. adj. referitor la biopolitica. II. s. f. 1. studiul influentelor factorilor biologici asupra politicii. 2. ansamblu de masuri rasiste, promovate in scopuri eugenice, reprezentand aplicarea in practica a biosociologiei. (< germ. biopolitisch, /II/Biopolitik)

PEDOLOGIE2 s. f. 1. stiinta despre copil. 2. curent in pedagogie care sustine ca soarta copilului ar fi determinata in mod fatal de ereditate si de mediul sau social, socotit imuabil. 3. studiu al caracterelor somatice, determinate de factorii biologici, de ereditate etc. (< fr. pedologie)

BIOSTIMULINA (‹ bio + stimul) s. f. factor biologic produs in cantitati infinitezimale, de cele mai multe ori nedozabil si neidentificabil, de catre tesuturile vii aflate in conditii improprii si eliberat de acestea in momentul revenirii la normal.

INACTIVARE s.f. Actiunea de a inactiva si rezultatul ei. ♦ Suprimare a unei activitati; (spec.) suprimarea activitatii unui agent biologic printr-un factor fizic sau chimic. [< inactiva].

FITOCENOZA, fitocenoze, s. f. Asociatie de plante care traiesc intr-un anumit mediu si sunt conditionate de anumiti factori fizici, geografici si biologici. – Din fr. phytocenose.

TERATOGEN, -A (‹ fr.; {s} gr. teras „monstru” + gennein „a produce”) adj. (Referitor la un factor fizic, chimic sau biologic). Care actioneaza asupra embrionului aflat in diferite stadii de dezvoltare, determinand anomalii, malformatii congenitale (de ex., daca virusul rubeolei actioneaza in primele luni de sarcina, poate determina surditate, stenoza pulmonara, microcefalie).

SENSIBILIZARE ~ari f. 1) v. A SENSIBILIZA. 2) Crestere patologica a sensibilitatii organismului la actiunea unor factori externi (fizici, chimici sau biologici). /v. a sensibiliza

FENOLOGIE s. f. ramura a ecologiei care studiaza influenta factorilor climatici si interni asupra fenomenelor biologice. (< fr. phenologie)

DARWINISM s.n. Conceptie evolutionista potrivit careia speciile se transforma treptat unele in altele prin interactiunea mai multor factori: variabilitatea, ereditatea, suprapopulatia, lupta pentru existenta si selectia naturala. ◊ Darwinism social = curent in sociologie care extinde legile biologice ale luptei pentru existenta si ale selectiei naturale la domeniul fenomenelor sociale. [< fr. darwinisme, cf. Darwin – biolog materialist englez].

STIMULENT ~e n. 1) factor (intern sau extern) care stimuleaza la o actiune; indemn; impuls; imbold. ~ moral. 2) Substanta (medicamentoasa) care stimuleaza activitatea fizica sau psihica a organismului; excitant. ~ cardiac. ~ nervos.~ biogen substanta activa din punct de vedere biologic, care se formeaza in tesuturile animale si vegetale. /v. a stimula



Copyright (C) 2004-2019 DEX online (http://dexonline.ro)
*** new 2019 todo.ad.all ***