Rezultate din textul definițiilor
LUP, lupi, s. m. 1. Mamifer carnivor din familia canidelor, cu corpul de circa 150 cm lungime, acoperit cu blana sura, cu gatul gros, cu capul mare, cu botul si urechile ascutite si cu coada stufoasa (Canis lupus). ◊ Expr. Lup imbracat in piele de oaie sau lup in pielea oii, se spune despre un om siret, rau si prefacut. A intrat lupu-n cosar = pazeste-te de hot. Vorbesti de lup si lupul la usa = vorbesti despre cineva si acesta tocmai soseste. A da oile in paza lupului = a lasa pe cineva la discretia dusmanilor. A avea urechi de lup = a auzi bine. A inchide lupul in stana = a-si aduce singur dusmani in casa sau in preajma. A trai ca lupul in padure = a trai la largul sau. A inghiti (sau a manca) ca (sau cat) lupul = a inghiti sau a manca mult si cu lacomie. A se duce (ca) pe gura lupului = a disparea cu repeziciune. A se arunca in gura lupului = a se expune primejdiilor. A scapa (ca) din gura lupului = a (se) salva dintr-o situatie foarte grea. A scoate (sau a trage) ca din gura lupului = a salva un lucru aproape pierdut. Foame de lup = foame mare. ♦ Fig. Om hraparet si crud. 2. Compuse: lupul-baltii = (Iht.) stiuca; lup-de-mare = a) numele unei specii de foca; fig. marinar experimentat, incercat; b) specie de pasare acvatica de marimea unui uliu, de culoare brun-intunecat, cu partea ventrala alba in timpul iernii, care cuibareste in tinuturile nordice (Stercorarius pomarinus); c) (Iht.) lavrac; d) peste teleostean marin lung de circa 1 m, cu dinti puternici (Anarchichas lupus); lupul-vrabiilor = pasare cu spinarea cenusie, cu aripile si cu coada negre; sfrancioc (Lanius excubitor); lupul-albinelor = gandacel carnivor, frumos colorat cu negru, negru-albastrui si rosu, care traieste pe flori (Trichodes apiarius). 3. Bustean sustinut de o capra deasupra jilipului, folosit ca frana pentru reducerea vitezei lemnelor. 4. (Text.; in sintagmele) Lup amestecator = masina de destramat si de amestecat materia prima, care formeaza amestecul de fibre in filaturile de lana si de vigonia. Lup batator = masina de lucru folosita in filaturile de bumbac, care executa destramarea si curatarea de impuritati a bumbacului desfoiat in prealabil. Lup destramator = masina de lucru folosita in filaturile de lana si de vigonia pentru destramarea firelor si a tesaturilor, in vederea recuperarii fibrelor si a reintroducerii lor in amestec. – Lat. lupus.

CAINE ~i m. 1) Mamifer carnivor de talie mijlocie, din familia canidelor, domesticit si folosit la paza, vanatoare etc. ◊ Nici ~ nici ogar se spune despre omul care nu are o pozitie bine determinata. A taia frunze la ~i a se ocupa cu nimicuri. A trai ca ~ele cu pisica (a se manca ca ~ii) a fi in relatii rele; a se dusmani. (Undeva) umbla ~ii cu colaci in coada se spune cand cineva crede, ca undeva se traieste foarte bine. Nu-i numai un ~ scurt de coada mai sunt oameni sau situatii de felul acesta. 2) fig. Om rau, cainos. ◊ Porc de ~ om ticalos. Coada de ~ om de nimic. 3): ~ele-Mare constelatie boreala in care intra si Sirius. ~le-Mic constelatie boreala intre Hydra si Orion. ~-de-mare rechin din Marea Neagra de talie mica si culoare albastra-cenusie. /<lat. canis

catel (catei), s. m.1. Pui de ciine. – 2. Pui de animal din familia canidelor. – 3. Adulator, lingusitor. – 4. Larva de albina, viespe sau furnica. – 5. Gaura in minerul coasei, in care se fixeaza lama acesteia. – 6. Parte ce se desprinde din capatina de usturoi. – 7. Parte a cheii care intra in broasca. – 8. Frina la razboiul de tesut, care impiedica miscarea de recul a sulului de urzeala. – 9. Montant de usa. – 10. Stilp, coloana, suport vertical destinat sa sustina o greutate. – 11. Tragatoare de cizme. – 12. (Arg.) Avocat, aparator. – Mr. catsal; megl. catsǫl. Lat. cattelus (Puscariu 314; Candrea-Dens., 273; REW 1763; Seineanu, Chien, DAR); cf. it. catello, v. prov. cadel, fr. chiot, cat. cadell, arag. cadillo, gal. cadelo. Hasdeu, Cuv. Batrini, I, 274, pleca de la catullus, cf. Corominas, I, 569. Acceptia 6 ar reprezenta dupa Puscariu, Lat. ti, 10 si Puscariu 315, lat. cap(i)tellum; insa la aceasta opinie pare a se renunta in DAR, si nu se justifica, daca se are in vedere sensul der. cateli, si acceptia identica a it. cacchio „germen”, abruz. kakkye „sfert de nuca”, fr. caieu „bulb”, care pleaca de la acelasi cuvint lat. Der. catelandru, s. m. (catel, pui de ciine); cateleste, adv. (precum ciinii); cateli (var. catela), vb. (a fi in calduri; despre animale, a se imperechea; a se multiplica; despre plantele cu bulb, a da lastari; despre albine, a iesi din larva), cuvint pe care Koerting 2021 si Graur, Rom., LV, 251 il deriva gresit de la lat. cattullire (cf. Densusianu, Rom., XXXIII, 276 si Graur, BL, VI, 145), si care ar putea reprezenta lat. catillare, glosat de Du Cange „per alienas domos girare, tractum a catulis”. Din rom. provine mag. kecel (Candrea, Elemente, 405; Edelspacher 16).

CIINE (lat. canis) s. m. 1. Mamifer carnivor din familia canidelor (Canis familiaris). Este unul dintre primele animale domesticite de om. In prezent exista mai mult de 300 de rase de c., foarte diferite ca aspect si ca folosire (ex. c. de paza, c. ciobanesc, c. lup etc.). Longevitatea maxima: 20 ani. ◊ Caine enot v. enot. 2. (IHT.) Caine-de-mare = rechin din Marea Neagra, cu corpul de c. 1 m lungime, de culoare albastra-cenusie (Acanthias vulgaris). Nu e periculos pentru om. 3. (ZOOL.) Ciinele-babei = larva mare si paroasa a unor fluturi de noapte.

canide s.n.pl. familie de mamifere carnivore, avand ca tip cainele; (la sg.) animal din aceasta familie. [Sg. canid. / < fr. canides, cf. lat. canis – caine, gr. eidos – aspect].

canide s. n. pl. familie de mamifere carnivore: cainele. (< fr. canides)

CANID, canide, s. n. (La pl.) familie de mamifere carnivore digitigrade, cu gheare neretractile si cu patru degete la picioarele dinainte si cinci la cele din spate, din care fac parte lupul, vulpea, sacalul etc.; (si la sg.) animal din aceasta familie. – Din fr. canides.

CANID ~e n. 1) la pl. familie de mamifere carnivore, de talie medie, avand patru degete la picioarele dinainte si cinci la cele din spate (reprezentanti: lupul, vulpea, sacalul etc.). 2) Animal din aceasta familie. /<fr. canides



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)