Rezultate din textul definițiilor
GRATIS adv. Fara plata, fara bani, in mod gratuit. ◊ Pe gratis = a) fara plata; b) fig. fara motiv, in mod nejustificat. – Din fr. gratis, lat. gratis.
JANTA, jante, s. f. Partea exterioara periferica a unei roti de autovehicul, de bicicleta etc., construita astfel incat sa permita montarea pe roata a unui pneu. ◊ Expr. A ramane (sau a fi) pe janta = a) a avea cauciucul dezumflat; b) (fam.) a ramane fara bani, a fi lefter. [Var.: geanta s. f.] – Din fr. jante.
DESCOPERIT, -A, descoperiti, -te, adj. 1. Dezvelit, neacoperit; expus vederii. ♦ (Despre cap, p. ext. despre oameni) Fara palarie, caciula etc., cu capul gol. ♦ (Despre plafoane) Partial neacoperit (pentru aerisire si racoare). ♦ Fig. Fara aparare. Aripa descoperita a armatei. 2. Fara acoperire legala; p. ext. (fam.) cu lipsuri financiare, fara bani. – V. descoperi.
TUFA, tufe, s. f. 1. Arbust cu ramuri dese care pornesc direct de la radacina; grup de flori, de lastari sau de plante erbacee cu radacina comuna. ◊ Expr. (Fam.) Tufa (de Venetia) = nimic, deloc. Tufa-n punga sau tufa-n buzunar = a) nimic; b) om fara bani. ♦ Fig. Par mult si des; claie. 2. (Rar) Ramura, creanga inverzita. ♦ (Reg.) Bata, ciomag. – Lat. tufa.
PANA2, pene, s. f. 1. Oprire accidentala a functionarii unei masini, a unui mecanism, a unui vehicul. ◊ Expr. (Fam.) A fi (sau a ramane) in pana = a nu putea continua o activitate, a duce lipsa de ceva; a ramane fara bani. 2. Situatie in care se afla o nava cu vele care are vant din fata si nu poate inainta. – Din fr. panne.
PLEASCA s. f. 1. Castig neasteptat (de obicei nemeritat) obtinut fara munca; chilipir. ◊ Loc. adv. De (sau pe) pleasca = de pomana, fara bani. 2. (Inv.) Prada (de razboi), jaf, captura; rechizitie. – Din bg., scr. pljacka.
DEZUMFLA, dezumflu, vb. I. 1. Tranz. A face ca un obiect umflat sau un organ inflamat sa-si recapete volumul normal sau sa-si scada volumul. ◊ Refl. Cauciucul s-a dezumflat. ◊ Expr. (Refl.) A i se dezumfla buzunarele = a ramane fara bani, cu buzunarele goale. 2. Refl. Fig. (Despre oameni) A-si reveni dintr-o stare de exaltare; (despre manifestari ale omului) a se potoli, a se tempera. – Dez- + umfla.
LEFTER ~a (~i, ~e) Care nu are nici un ban. ◊ A ramane (sau a lasa pe cineva) ~ a ramane (sau a lasa pe cineva) fara bani. /<ngr. [e]lefteros
PANA3 pene f. Oprire accidentala a functionarii unui mecanism sau a unui autovehicul (din cauza unei defectiuni sau a lipsei de combustibil). ~ de motor. ◊ A fi (sau a ramane) in ~ a) a fi oprit dintr-o activitate printr-o piedica; b) a ramane fara bani. [G.-D. penei] /<fr. panne
afif, adj. – Lefter, fara bani. Tc. hafif „usor”, din arab. hafῑf (DAR; Lokotsch 773). Tc. afif „cast”, propus de Roesler 588 si Seineanu, II, 9 pare a fi acelasi cuvint.
cuser, -a, adj. (inv.) 1. curat, gatit dupa ritual evreiesc. 2. fara bani, lefter.
lefter (leftera), adj. – fara bani. – Mr. elefter „liber”. Ngr. ἐλεύθερος „liber” (Tiktin; DAR; Galdi, 205), interpretat glumet, cf. alb. ljefter „liber”, bg. levter „celibatar”. – Der. lefteri, vb. (a curata, a lasa fara bani); leftereala, s. f. (cheltuiala mare; actiunea de a ramine fara bani); lefterie, s. f. (credit), din ἐλευθερία „libertate” (DAR se indoieste de aceasta explicatie, bazata pe o dificultate semantica; trebuie sa fie o aluzie la inchisoarea pentru datornici, institutie care facea din pierderea creditului un sinonim cu pierderea libertatii).
oltean (olteni), s. m. – 1. Locuitor din Oltenia. – 2. Vinzator ambulant de zarzavaturi si alte alimente. – 3. (Arg.) Lefter, fara bani. De la Olt, numele de riu si inv. de tinut. – Der. olteanca, s. f. (locuitoare din Oltenia); oltenesc, adj. (propriu Olteniei); olteneste, adv. (ca in Oltenia); oltenism, s. n. (cuvint, expresie tipica din Oltenia).
tinichea (-ele), s. f. – 1. Tabla. – 2. (Fam.) Decoratie, medalie. – 3. (Adv.) Lefter, fara bani. – Var. inv. tenechea. Mr. tiniche, megl. tinichiie. Tc. teneke (Roesler 604; Seineanu, II, 360; Lokotsch 2065; Ronzevalle 68), cf. ngr. τετεϰές; alb., bg. teneke, sb. tenegjika. – Der. tinicher, s. m. (Trans., tinichigiu); tinichigiu, s. m. (meserias care lucreaza cu metale), din tc. tenekeci; tinichigerie (var. Trans. tinicherie), s. f. (atelierul tinichigiului).
ZVARLI, zvarl, vb. IV. (In concurenta cu azvarli) I. Tranz. 1. A arunca ceva (printr-o miscare brusca). ♦ A da la o parte, a lepada un lucru (ne folositor sau vatamator). ♦ A proiecta in afara (ca urmare a unei impulsii launtrice). Vulcanul zvarle lava. 2. A risipi, a imprastia. ♦ Fig. A cheltui bani fara socoteala. II. Intranz. 1. A arunca cu ceva asupra cuiva (pentru a-l lovi, a-l alunga etc.). 2. (Despre animale) A izbi cu picioarele, a fi naravas; a lovi. III. Refl. A se repezi, a se precipita, a porni cu mare avant. ♦ A se arunca, a sari. Se zvarle pe cal. – Cf. scr. vrljiti, bg. hvarljam.
POMPA, pompez, vb. I. Tranz. A impinge sau a aspira un fluid cu ajutorul unei pompe1. ◊ Expr. A pompa (de undeva) bani = a obtine, a stoarce (de undeva) bani fara incetare. ♦ Fig. (Fam.) A starui, a interveni cu insistenta pe langa cineva pentru a obtine un avantaj, o favoare etc. – Din fr. pomper.
CI conj. 1. dar, insa, numai, (reg.) fara, (ban. si Transilv.) ma. (Nu-i prost cine da, ~ cel ce rabda.) 2. cat. (Nu din zori si pana-n seara, ~ din seara pana-n zori.)
DAR conj., adv. 1. conj. insa, totusi. (As vrea sa te cred, ~ am unele indoieli.) 2. conj. ci, insa, numai, (reg.) fara, (ban. si Transilv.), ci. (Nu-i prost cine da, ~ cel ce rabda.) 3. conj. insa, numai, (prin Transilv.) pedig. (Esti prea buna, ~ nu ma iubesti.) 4. conj. daramite, (rar) incamite, mite, nemite, (inv. si pop.) necum. (Munte cu munte se intalneste, ~ om cu om.) 5. conj. asadar, deci, (livr.) ci. (~, nu ne putem limita la ...) 6. adv. (interogativ) oare? pai? (~ asa sa fie?)
VANT ~uri n. 1) Miscare naturala a maselor de aer, provocata de diferenta de temperatura si presiune atmosferica dintre doua regiuni ale globului. ~ uscat. ~ cald. ~ de miazazi. ◊ A se duce (a porni, a fugi) ca ~ul a merge (a porni, a fugi) foarte repede. Vorba-n ~ vorba fara rost. A-i bate (sau a-i sufla cuiva) ~ul in buzunare (sau prin punga) a nu avea nici o para chioara; a fi lipsit de mijloace. A arunca banii in ~ a cheltui bani fara rost, pe nimicuri. A se duce pe ~(uri) a se risipi; a se imprastia; a se pierde; a disparea. A vedea dincotro bate ~ul a se adapta unei situatii, fara a tine seama de principii. A se da in ~ dupa cineva (sau ceva) a dori mult pe cineva (sau ceva). A-si face (sau a face cuiva) ~ a) a crea un curent de aer pe cale artificiala (cu ventilatorul, evantaiul etc.); b) a imbranci, a da afara pe cineva; c) a accelera o actiune. A-si lua ~ a o porni cu viteza. 2) Invelis gazos care inconjoara Pamantul; atmosfera; aer. ◊ In ~ a) in gol; b) in zadar, fara nici un rost; c) in sus. /<lat. ventus
afif adj. fix (turc. [d. ar.] hafif, usor. V. ififliu). Mold. Fam. fara bani, ififliu: a raminea afif.
DECAVA, decavez, vb. I. Refl. si tranz. (Fam.) A pierde sau a face sa piarda toti banii, a da sau a lua (cuiva) toti banii, a ramane sau a lasa pe cineva fara un ban, a (se) ruina (la jocul de carti sau la alte jocuri de noroc). – Din fr. decaver.
RISIPA, risipe, s. f. 1. Folosire nechibzuita a bunurilor materiale sau banesti, cheltuiala fara masura; irosire. ♦ Fig. Belsug, prisos, abundenta. 2. (Inv. si pop.) Sfararmare, distrugere; surpare, prabusire. ◊ Loc. adj. In risipa = care se sfarama, se darama, care este in ruina. ♦ Imprastiere, raspandire; risipire. ♦ Loc. adj. si adv. In risipa = in debandada, in dezordine. – Din risipi (derivat regresiv).
VaNZATOR2 ~oare (~ori, ~oare) m. si f. 1) Persoana specializata in vinderea marfurilor (intr-un magazin). ◊ ~ de piei de closca negustor fara marfa si fara mijloace banesti. 2) si adverbial Persoana care savarseste un act de tradare (in scopuri meschine); tradator. ~ de tara. /a vinde + suf. ~ator
REPETITIE s.f. 1. Repetare a unui cuvant, a unei idei, a unei actiuni etc. ◊ Arma cu repetitie = arma cu care se pot trage mai multe focuri la rand. ♦ Activitate depusa de interpreti pentru pregatirea unui spectacol sau a unui concert. 2. Procedeu stilistic care consta in folosirea repetata a aceluiasi cuvant sau grup de cuvinte pentru a inviora expresia, intarind ideea. 3. (Jur.) Actiunea de a cere prin justitie restituirea unei sume de bani platite fara a fi datorata. [Gen. -iei, var. repetitiune s.f. / cf. fr. repetition, lat. repetitio].
DECONTA vb. tr. 1. a justifica, prin acte, folosirea unei sume de bani primite. 2. a lichida obligatiile de plata prin conturile deschise la banci, fara folosirea banilor in numerar. (< fr. decompter)
TROC s. n. schimb de produse in natura, fara interventia banilor. (< fr. troc)
ififliu (ififlie), adj. – Lefter, fara un ban. – Tc. hafifli „usor”, cf. afif (DAR).
ZVARLI, zvarl, vb. IV. (In concurenta cu azvarli) I. Tranz. 1. A arunca ceva (printr-o miscare brusca). ♦ A da la o parte, a lepada (un lucru nefolositor sau vatamator). Zvarle pistolul acela ca mi-e frica de el (NEGRUZZI). ♦ A proiecta in afara (ca urmare a unei impulsiuni launtrice). Vulcanul zvarle lava. 2. A risipi, a imprastia. ♦ Fig. A cheltui bani nebuneste, fara socoteala. II. Intranz. 1. A arunca cu ceva asupra cuiva (pentru a-l lovi, a-l face sa plece etc.) 2. (Despre animale) A izbi cu picioarele, a fi naravas. III. Refl. A se repezi, a se precipita, a porni cu mare avant. ♦ A se arunca intr-un loc (mai ridicat), sarind cu indemanare. Se zvarle pe cal. – Comp. bg. hvarlja, sb. vrljiti.
comandita f., pl. e (fr. commandite; it. comandita si accomandita). Com. Societate comerciala in care o parte din membri varsa banii necesari fara sa ia parte la gestiune.
ORWELL [o:wel], George (pseud. lui Eric Arthur Blair) (1903-1950), scriitor englez. Romane care denunta teroarea regimurilor totalitare, infatisate intr-un univers grotesc, monstruos sau terifiant, pledand pentru libertatea spiritului si demnitatea umana (alegoria „Ferma animalelor” – cunoscuta si intr-o ecranizare celebra, utopia politica negativa „1984”) ori evocand experienta personala, alaturi de republicani, din timpul Razboiului Civil din Spania („Omagiu Cataloniei”) si violenta hitlerismului („O gura de aer”). Remarcabile eseuri („Frontiera dintre arta si propaganda”). Memorialistica („Zile birmane”, „fara un ban la Paris si Londra”).
BABACA, babaci, s. m. (Reg.) Tata. ◊ Expr. Trai, neneaco, cu banii babachii, se spune despre cineva care duce o viata fara griji cu banii tatalui sau sau, p. ext., cu banii altuia. ◊ (Fam.; la pl.) Parinti. [Var.: babaca, babac s. m.] – Din ngr. babakas.
IFIFLIU, -IE, ififlii, adj. (Reg. si fam.) Care a ramas fara nici un ban; lefter. – Din tc. hafifli „usor”.
LEFTER, -A, lefteri, -e, adj. Care nu are nici un ban, care este fara lascaie (in punga). ◊ Expr. A ramane (sau a lasa pe cineva) lefter = a ramane (sau a lasa pe cineva) fara nici un ban. – Din ngr. (e)lefteros „liber”.
LEFTERI, lefteresc, vb. I. Tranz. si refl. (Fam.) A face pe cineva sa-si piarda sau a-si pierde toti banii, a lasa sau a ramane fara nici un ban. – Din lefter.
VERESIE s. f. (Pop. si fam.) Credit. ◊ Loc. adv. Pe veresie = fara a primi banii imediat; p. ext. degeaba, gratis. – Din tc. veresiye.
TAPEUR, -A, tapeuri, -e, s. m. si f. (Frantuzism) Persoana care cere adesea bani cu imprumut (fara intentia de a-i restitui). [Pr.: tapor] – Din fr. tapeur.
RISIPIT, -A, risipiti, -te, adj. 1. Raspandit in toate partile; imprastiat, rasfirat. 2. (Despre maleriale, bani, averi) Cheltuit fara socoteala; irosit. 3. (Despre armate sau cete inarmate) Pus pe fuga; alungat, infrant. ♦ (Despre constructii) Stricat, sfaramat; prabusit, ruinat. – V. risipi.
ZGARCIT adj., s. 1. adj. v. contractat. 2. v. chircit. 3. s., adj. avar, calic, (livr.) harpagon, parcimonios, (rar) meschin, strangator, (pop.) ciufut, scump, (pop. si fam.) carpanos, (reg.) cupit, harsit, (prin nord-vestul Munt. si nord-estul Olt.) pungit, (prin Olt.) punguit, (prin nordul Transilv.) samalas, (prin Maram.) sichis, (inv.) cumplit, tamachiar, (fam.) zgarciob, frige-linte, zgarie-branza. (Strange banii, e un ~ fara pereche.)
A SE CURATA ma curat intranz. 1) A deveni (mai) curat prin inlaturarea murdariei sau a impuritatilor. 2) fig. (despre persoane) A deveni (mai) curat moraliceste; a se purifica. 3) pop. A ramane fara nici un ban; a se lefteri. 4) fig. A inceta din viata; a deceda; a muri. /Din curat
LASCAIE ~ai f. inv. 1) (in sec. XVIII) Moneda de arama cu valoarea egala cu o jumatate de para. 2) fig. Moneda de valoare neinsemnata. ◊ A nu face nici o ~ a fi lipsit de valoare. A nu avea nici ~ (franta sau chioara) a fi fara nici un ban; a nu avea nici un ban. [G.-D. lascaiei; Var. letcaie] /<ucr. ljackyj.
BABACA, babaci, s. m. (Reg.) Tata. ◊ Expr. Trai, neneaco, cu banii babachii = viata fara griji cu banii tatalui, p. ext., cu banii altuia. ♦ (La pl.) Parinti. [Var.: babaca s. m.] – Ngr. babakas.
banal, -a adj. (fr. banal, d. ban, publicatiune, proclamatiune, convocare, ruda cu rom. ban). Comun, obisnuit, fara originalitate: laude banale, a spune lucruri banale. Adv. In mod banal.
cosac m. (bg. kosak si kosat, rus. kosatka a. i.). Sud. Un peste fluvial din neamu platicii (ceva mai mic de cit asta), albastru inchis pe spinare, si in colo alb, cu solzi mici (abramis ballerus). Munt. Fam. Pirpiri-cosac, pirpiriu, lefter, fara nici un ban.
TOCA, toc, vb. I. 1. Tranz. A taia in bucati foarte marunte. 2. Tranz. Fig. (Fam.) A cheltui fara chibzuiala, a risipi bani, averi. ♦ A duce pe cineva la ruina, obligandu-l la cheltuieli nechibzuite; a face pe cineva sa saraceasca. 3. Intranz., Tranz. A bate, a ciocani, a lovi. ♦ Fig. A flecari, a sporovai. ◊ Expr. A-i toca cuiva la ureche (sau la cap) sau a toca pe cineva la cap = a spune mereu acelasi lucru, a bate pe cineva la cap cu acelasi lucru, a plictisi. A toca la verzi si uscate sau a toca cate-n luna si-n soare = a vorbi mult si fara rost. 4. Intranz. A bate toaca. ◊ Expr. Unde popa nu toaca = foarte departe. ♦ (Despre o arma) A bubui la intervale dese; a pacani. ♦ (Despre pasari) A produce un zgomot caracteristic prin lovirea repetata a celor doua parti ale ciocului. – Din lat. *toccare.
GRIJA s. 1. v. ingrijorare. 2. v. prudenta. 3. atentie, vigilenta. (Manifesta multa ~.) 4. atentie, interes, preocupare, sinchiseala, sinchisire, sinchisit, (pop.) pasare, (inv., in ban. si Transilv.) castiga. (fara nici o ~ pentru ...) 5. v. migala. 6. v. protectie. 7. paza, seama, (fig.) mana. (I l-a dat in ~.)
SINCHISEALA s. atentie, grija, interes, preocupare, sinchisire, sinchisit, (pop.) pasare, (inv., in ban. si Transilv.) castiga. (fara nici o ~ pentru ...)
cineste (est) si cii- (vest) adv. Ca cinele [!]. Fig. Dificil, cu mare munca: am cistigat putini bani muncind cineste. Crud, fara mila: a se purta cineste.
IOBAG, iobagi, s. m. Taran dependent de stapanul feudal, obligat sa faca acestuia prestatii in munca, in natura sau in bani si legat de pamant (fara drept de stramutare); serb, ruman, vecin. – Din magh. jobbagy.
NUMARAT2, -A, numarati, -e, adj. Evaluat numeric, socotit, calculat, verificat; p. ext. care se afla in numar exact, fara nici o aproximatie. ◊ Expr. bani numarati = bani numerar, gheata, pesin. Bob numarat = exact, pana la capat, totul. ♦ Limitat, redus ca numar. – V. numara.
BABACA ~ci m. pop. 1) (folosit si ca formula de adresare a copilului catre parintele sau) Barbat considerat in raport cu copiii sai; tata; taica. ◊ Trai neneaca cu banii ~cai se spune despre cineva care duce o viata fara de griji, traind din banii tatei sau ai altcuiva. 2) la pl. fam. Tata si mama. [Var. babac] /<ngr. babakas
NETO adj. invar. si adverbial 1) (in opozitie cu bruto) (despre greutatea marfurilor) Care nu include greutatea ambalajului. 2) (despre venituri banesti) Care reprezinta castigul curat, fara retineri. /<it., germ. netto
COMPENSARE s.f. Actiunea de a (se) compensa si rezultatul ei; compensatie. ♦ Schimb prin care cumpararile si vanzarile se fac prin trecere de la un proprietar la altul fara a deplasa titluri sau bani. [< compensa].
TAPA vb. I. tr. (fam.) a imprumuta, a lua de la cineva bani (prin viclesug, prin insistente), fara intentia de a-i restitui. II. intr. a bate la masina de scris, a lovi clapele de la pian etc. III. tr., refl. a(-si) aranja intr-un anumit fel parul. (< fr. taper)
TAPA, tapez, vb. I. 1. Tranz. (Fam.) A obtine de la cineva bani cu titlu de imprumut, dar fara intentia de a-i restitui. 2. Tranz. si refl. A (se) pieptana in asa fel, incat sa poata da parului o forma inalta, infoiata. – Din fr. taper.
VIRAMENT ~e n. 1) Operatie bancara de trecere a unei sume de bani de pe un cont pe altul, fara folosirea ei in numerar. 2) Plata fara numerar, efectuata prin trecerea la banca a unei sume de la contul platitorului la cel al beneficiarului. 3) Document in baza caruia se efectueaza aceasta plata. /<fr. virement, it. viramento
canci adv. (tig. kanc, „ceva”, in fraze negative „nimic”, ca fr. rien, nimic, d. lat. rem, lucru. Cp. si cu rus. konce, fara gresala, absolut). Fam. Nimic, ioc: Ai bani? – Canci!
1) dar1 n., pl. uri (vsl. daru, dar, d. dati, a da. V. danie, daruiesc, zadar). Ceia ce se daruieste, cadou, prezent: am primit in dar un cal, aduc daruri, daruri de nunta, de Anu Nou. Dar divin, gratie, har: Maica Domnului cea plina de daruri, daru de a fi preut, a lua unui preut daru (a-l despreuti). Calitate, talent: acest copil are multe daruri. (Iron.) Vitiu, defect: daru betiii, daru tamaduirii (hotia). Sfintele daruri, potiru s.a. in biserica ortodoxa. A fi in starea darului (Trans.), a fi gravida. In dar, gratis. Ar in dar (din har in har), de pomana, fara folos: s’au dus si acesti bani „ar in dar” (Galati). Prov. Calu de dar nu se cauta pe dinti, la lucru daruit nu se cauta defectele.
VIRAMENT, viramente, s. n. Operatie contabila prin care o suma de bani se trece dintr-un cont in altul, fara a fi nevoie ca suma sa fie varsata in numerar; plata fara numerar, prin trecerea la banca a unei sume de bani din contul celui care face plata in contul beneficiarului; (concr.) document prin care se dispune efectuarea unei astfel de operatii sau plati. – Din it. viramento. Cf. fr. virement.
LINGUROI, linguroaie, s. n. Augmentativ al lui lingura(I 1). ♦ Polonic. ◊ Expr. A manca banii (sau paralele, averea) cu linguroiul = a cheltui fara masura. – Lingura + suf. -oi.
BAN1 ~i m. 1) Marfa indeplinind functia sociala de echivalent general al tuturor marfurilor in procesul de schimb. 2) Moneda sau bancnota, indeplinind functia sociala de mijloc de schimb si de plata (a marfurilor). ◊ A plati in ~i gheata (sau lichizi) bani in numerar (platiti pe loc). ~i de buzunar bani destinati cheltuielilor marunte. 3) la pl. Avere in forma de monede sau bancnote; parale. ◊ A fi doldora de ~i a fi foarte bogat; a avea multi bani. A arunca ~i pe fereastra a cheltui fara nici o socoteala. A pune ~i la ciorap a) a strange bani; b) a fi foarte zgarcit. A face ~i buni a) a castiga bine; b) a avea valoare; a fi de pret. 4) Subunitate monetara egala cu a suta parte dintr-un leu. /Orig. nec.
VIRAMENT s.n. Operatie bancara prin care o suma de bani se trece dintr-un cont intr-altul fara ca suma sa fie varsata in numerar. ◊ Cont de virament = cont deschis la o institutie bancara prin care se fac si se primesc plati fara folosirea numerarului. [Pl. -te, -turi. / cf. it. viramento, fr. virement].
istravi (-vesc, -it), vb. – A cheltui fara rost, a risipi, a irosi, a toca banii. Sl. sutraviti (Cihac, II, 151; Tiktin; DAR). Probabil a influentat asupra semantismului lui ispravi, care are dublul sens „a termina” si „a cheltui fara rost”, ca istovi. Sec. XVII, astazi rar, in Mold. si Bucov. – Der. istrava, s. f. (risipa); istravitor, adj. (cheltuitor).
PIERDERE, pierderi, s. f. Faptul de a (se) pierde. ♦ Paguba materiala, stricaciune: distrugere, nimicire: (concr.) obiect sau bani de care cineva este pagubit. ◊ Loc. adv. In pierdere = fara castig, cu deficit. ♦ (La pl.) Paguba de vieti omenesti. ♦ (Tehn.) Diferenta dintre cantitatea de material, de forta etc. introdusa intr-un sistem tehnic si cantitatea intrebuintata in mod util. ♦ Infrangere, insucces (in lupta, la jocuri, in competitii sportive). – V. pierde.
LINGUREA ~i f. 1) Obiect de uz casnic constand dintr-o parte ovala scobita si o coada, folosit pentru a manca alimentele lichide. ~ de masa. ~ de desert. ◊ A manca banii (sau paralele, averea) cu ~a a cheltui mult si fara masura. 2) Cantitate de substanta cat incape in partea adancita a acestui obiect. 3) Orice unealta sau piesa care are forma asemanatoare cu acest obiect. 4) Unealta in forma de tub prevazut cu o supapa, folosita pentru a extrage din sonde cantitati mici de titei. 5) Unealta de rotarie sau de dogarie folosita la gaurirea butucului rotii, la confectionarea vranilor la butoaie etc. [G.-D. lingurii] /<lat. lingula
blaga f. fara pl. (vsl. blago, bunatate). Fam. Bunatate, blindeta, mila: blaga lui Dumnezeu. ban. Olt. (dupa sirb) Bogatie.
BEZMEN s. n. (Inv. si reg.) Inchiriere pe termen lung sau fara termen a unui teren, cu obligatia de a plati o suma de bani sau in natura. – Din ucr. bezmyn.
BEZMEN s. n. (Inv. si reg.) Inchiriere pe termen foarte lung sau fara termen a unui teren, cu obligatia de a plati o suma de bani sau in natura. – Ucr. bezmyn.
coleasa f., pl. ese si esi (bg. kuleasa, sirb. kulijes, gen. -jesa, rut. kulis, terci, kulesa, mamaliga, probabil d. ung. koleskasa, d. koles, mei, si kasa, coleasa). Olt. Fertura [!] de grisa [!] s. a. Munt. (Ial.). Ciulama fara carne. A se face coleasa, a se colesi, a se coflesi. – In ban. Trans. Maram. colesa, in Mold. nord culesa, mamaliga.
2) ca conj. (lat. quia, fiind-ca). In unire cu sa al conjunctivului, arata scopu (pentru a) sau rezultatu (in cit): Maninc ca sa traiesc. Adun azi ca sa am mine [!]. Era prea mindru ca sa cerseasca (era asa de mindru in cit nu putea cersi). Cu verbele de necesitate ori deciziune, se pune ca numai cind aceste vorbe-s separate de subjunctiv: e necesar, trebuie, se cuvine, s´a hotarit ca patria sa fie aparata. Dar: patria trebuie (sa fie) aparata, hotarim sa´ncepem lupta. Tot asa: ca sa porti razboi, iti trebuie bani (urit pentru ca sa!). Cu vorbele de miscare sau de afect e mai elegant fara ca: ma duc sa vad (nu ca sa vad), doresc, vreau sa ma duc (nu ca sa ma duc). Vechi (in porunci): ca sa n´aiba = sa n´aiba. Est. Fam. Ca mai ba, de loc, nici de cum (cu conjunctivu): auzind asta, ca mai ba sa plece (n´a mai plecat).
A SLEI ~esc tranz. 1) (mai ales fantani) A face sa ramana fara apa (pentru curatare). 2) A face sa nu mai dispuna (de bunuri materiale); a secatui. ~ de bani. 3) (bunuri materiale) A consuma pana la terminare; a epuiza. ◊ ~ de puteri (pe cineva) a(-i) lua toate puterile (cuiva); a istovi. /<sl. sulijati
CHIOR chioara (chiori, chioare) si substantival 1) Care vede numai cu un ochi; care are numai un ochi teafar. 2) reg. Care nu vede deloc; orb. ◊ A da ~ peste cineva a se lovi de cineva. 3) Care vede rau la distanta; miop. 4) Care se uita crucis; sasiu. 5) fig. (despre surse de lumina) Care nu da lumina suficienta. 6) (despre lumina) Care nu lumineaza bine; slab. 7): Apa chioara a) mancare sau bautura rara si fara nici un gust; b) vorbarie goala. A nu avea para chioara a nu avea nici un ban. /<turc. kor
codru si (Ial.) crod m. (cp. cu vsl. krada, rug, gramada de lemne; rut. koroda, copac ramuros. De aci si alb. kodra, deal. Evolutiunea semantica ar fi: „copac ramuros [!], padure mare, munte, bucata mare”. Cp. cu lat. saltus, munte paduros. Cp. si cu crov). Munte (Ps. S. si azi ban.). Padure imensa si neumblata. Hot de codru, tilhar, bandit. A fura ca´n codru, a fura fara frica de pedeapsa. Bucata mare de pine [!] ori de mamaliga: flamindu codri viseaza, si vrabia mei (Prov.). V. crihan, cocolan, halca, socomete.
DISPONIBIL, -A, disponibili, -e, adj., s. n. 1. Adj. De care se poate dispune, care nu are (momentan) o destinatie precisa, care sta la dispozitie pentru a fi utilizat. ♦ (Despre oameni) Care nu este ocupat; liber; care a fost scos (temporar) dintr-o slujba (putand fi rechemat la nevoie). 2. S. n. bani sau alte bunuri de care o institutie, o intreprindere, o persoana etc. poate dispune, la un moment dat, fara a afecta restul cheltuielilor sau nevoilor. – Din fr. disponible, lat. disponibilis.
SCHIMB ~uri n. 1) Inlocuire a unui obiect sau a unei persoane prin alt obiect sau alta persoana. A face ~. Piesa de ~. ◊ Cu ~ pe rand. Casa de ~ casa unde se pot schimba banii unei tari pe banii alteia. 2) Cedare a unui lucru pentru a primi altul in loc (in urma unor negocieri). ~ de marfuri. ◊ Liber-~ comert exterior fara nici un fel de restrictii. In ~ drept compensatie.3) Persoana sau grup de persoane care, dupa un anumit interval de timp, inlocuiesc sau sunt inlocuite intr-o munca, prin alta persoana sau prin alt grup de persoane. ~ de zi. ~ de noapte. 4) Interval de timp cat lucreaza o asemenea persoana sau un asemenea grup. A lucra in trei ~uri. 5) fig. Generatie tanara care inlocuieste pe cei varstnici intr-o activitate. ~ de maine. 6) mai ales la pl. Lenjerie de corp care inlocuieste pe cea purtata; albituri de primeneala. 7) Transmitere cu caracter reciproc. ~ de pareri. ~ de experienta. /v. a schmba
stori, storasc, vb. IV 1. (refl.; inv. si reg.) a se chinui; a se istovi. 2. (fig.; reg.; despre oameni; in forma: sturi) a chinui, a cauza o durere insuportabila, a seca, a epuiza (sufleteste). 3. (inv. si reg.) a nimici. 4. (reg.; despre fiinte) a stalci, a bate zdravan. 5. (reg.) a muri. 6. (reg.) a omori. 7. (refl.; fig.; inv. si reg.) a se ruina. 8. (reg.; despre bani) a stoarce. 9. (reg.; despre oameni) a strange, a aduna laolalta. 10. (reg.; despre lucruri de mancare; in forma: sturi) a lua fara mila, distrugand, rupand; a stinge. 11. (reg.; in forma: sturi) a fura.
JENA f. 1) Situatie sau factor care cauzeaza o stare (fizica sau morala) neplacuta, penibila; constrangere suparatoare. ◊ ~ financiara lipsa de bani; criza financiara usoara. 2) Sentiment cauzat de asemenea situatie sau factor; sfiala; timiditate. 3) Comportare de om stapanit de un sentiment de incomoditate. fara ~ fara a se nelinisti de opinia sau de comoditatea cuiva. 4) Durere organica usoara; senzatie dureroasa, neplacuta. [G.-D. jenei] /<fr. gene
bizdiganie f. (vsl. bezdyhaninu, adica „fara suflare, mort”. V. dihanie). Dihanie, budihace, monstru. Fig. Om urit. – In Mold. sud si bizdiganie, in Munt. est. si bataganie, in Trans., ban. si bidihanie si -ganie. V. boaita si nazgodie.
A ALERGA alerg intranz. 1) A se deplasa cu viteza, repezind corpul inainte prin pasi brusti; a fugi. ◊ ~ intr-un suflet a veni foarte repede. 2) fig. A se misca foarte repede. Masina alearga. 3) A cauta insistent sa obtina; a umbla. ~ dupa bani. ◊ ~ (sau a umbla) cu limba scoasa dupa ceva a dori foarte mult ceva. 4) A umbla grabit dupa treburi. 5) A merge din loc in loc fara scop precis; a umbla; a hoinari; a vagabonda. 6) A recurge (la cineva) pentru ajutor. 7) sport A participa la probele de alergari. /<lat. allargare
MAZIL, mazili, s. m. 1. Domn sau inalt demnitar scos din functie. 2. Mic boier sau descendent de mic boier (fara functie publica). 3. Membru al unui corp de cavalerie format din boierii scosi din functie. 4. Persoana insarcinata cu strangerea birurilor; vatasel in slujba boierilor, platit din banii birului. – Din tc. mazul.
bigi-bigi n., fara pl. (turc. gigi-bigi, pompon, egreta, pin aluz. la tremuratura. V. gigea). Fam. Gelatina in forma de fisicuri pe care adecalarii o vindeau cu 5 bani bucata inainte de 1916.
POZNA s. 1. v. gluma. 2. d****e, d********e, nazbatie, strengarie, (pop.) d******e, (fam.) parascovenie. (S-a lasat de ~e.) 3. v. farsa. 4. boroboata, isprava, nazbatie, nazdravanie, pocinog, sotie, trasnaie, (reg.) boata, dandana, dananaie, dandanaie, nasaramba, (Mold. si Bucov.) palotie, (prin ban.) snoaba, (Mold., Bucov. si Transilv.) tonoasa, (inv.) bosma. (Ce ~ a mai facut?) 5. v. nazbatie. 6. gafa, prostie. (Te rog sa ma scuzi pentru ~ pe care am facut-o fara sa vreau.) 7. v. incurcatura. 8. v. ciudatenie.
SIMBRIE, simbrii, s. f. 1. (Pop.) Rasplata in bani (sau in natura) care se dadea unei persoane angajate pentru un timp in serviciul cuiva; salariu, leafa. ♦ ◊ Expr. A fi (sau a intra, a se tocmi etc.) sluga fara simbrie = a munci (din greu) pentru cineva fara nici un profit material. ♦ Spec. Solda pe care o primeau soldatii mercenari. ♦ Recompensa, rasplata (materiala sau morala). 2. (Reg.) Slujba platita cu simbrie (1). 3. (Inv. si reg.) Arenda; chirie; plata data pentru arenda sau chirie. – Sambra + suf. -ie.
alunec (sud), lunec (nord) si lurec (vechi), a -a v. intr. (lat. lubrico, -are, a face sa fie alunecos, lubric). Sint alunecos: gheata asta aluneca bine Merg fara pedeca [!] pe un loc alunecos: sania aluneca bine pe zapada, bucatele pe git. Imi perd [!] echilibru (si cad ori nu): caii aluneca pe gheata. Ma strecor pintre [!] ceva: banii mi-au alunecat pintre [!] degete. Fig. Cad, gresesc, comit un delict: acest om n' a alunecat nici-odata.
alb, -a adj. (lat. albus). De coloarea [!] zapezii sau laptelui. Fig. Inocent: alb ca zapada. S. m. Om de rasa alba. Adept al partidului conservator (dupa crinu alb, care era emblema Bourbonilor), in opoz. cu ros, liberal. S. n., pl. uri. Coloarea alba. Spatiu liber pe o pagina. Arme albe, arme care taie sau impung (nu arme de foc). bani albi (p. zile negre), bani in general (pin [!] aluz. la argint). Noapte alba, noapte nedormita. Saptamina alba sau a brinzei, cea din aintea [!] postului mare, cind se maninca lapte, brinza, oua. Versuri albe, versuri fara rima. A da carta cuiva, a-i da puteri depline sa faca ce vrea. Polita in alb, polita fara data scadentei. A fi vazut albu' n capistere (adica faina), a te fi asigurat de dobindirea unui lucru. A intrat alba' n sat, a intrat aurora' n sat, s' a luminat de ziua. Tot alba' n doi bani, tot vechea poveste (iapa cea alba vinduta pe doi bani). A fi ros (ori mincat) ca alba de ham, a fi ros de nevoi, a fi plictisit de o treaba. Albu ochiului, scleorotica. Alb de argint ori de plumb, cerusa. Alb de balena, s*********a. Alb de Spania, creta friabila.
ban s. 1. franc, gologan, para, (inv. si pop.) sorocovat, (pop. si fam.) pitac, sfant, (reg. si fam.) pitula, (astazi fam.) arginti (pl.), (fam.) capital, centima, (arg.) lovele (pl.), mangari (pl.), mardei (pl.), material. (A ramas fara nici un ~.) 2. v. moneda.
CONVERSIUNE ~i f. 1) Modificare a conditiilor unui imprumut prin micsorarea dobanzii si prelungirea termenului de plata. 2) Schimbare a unei sume de bani in alta (apartinand altui stat). 3) Trecere la alta credinta. ~ea unui eretic la crestinism. 4) Modificare a esentei unui lucru. ~ea metalelor. 5) lingv. Procedeu de formare a cuvintelor prin trecerea lor dintr-o categorie gramaticala in alta fara schimbarea formei. [Art. conversiunea; G.-D. conversiunii; Sil. -si-u-] /<fr. conversion, lat. conversio, ~onis
A DESFACE desfac 1. tranz. 1) A face sa se desfaca. 2) (contracte, tranzactii) A declara nul, fara efect. 3) (obiecte inchise) A face sa aiba o deschizatura, inlaturand piesa corespunzatoare. ~ un plic. ~ un pachet. 4) (obiecte stranse, impaturite) A desfasura intinzand; a despaturi. 5) (marfuri) A transmite in proprietate unui achizitor in schimbul unei sume de bani; a vinde. 2. intranz. (in superstitii) A inlatura prin descantece efectul vrajilor. /<lat. disfacere
PLIN2 ~a (~i, ~e) 1) si fig. (in opozitie cu gol) (despre vase, recipiente, incaperi etc.) Care contine atat cat poate cuprinde. Pahar ~. Sac ~. Magazie ~a. ◊ ~ (cu) ochi umplut pana la limita. A fi ~ de sine a fi increzut. 2) si fig. Care poseda sau contine o cantitate ori un numar mare (de ceva). ~ de bani. ~ de greseli. ~ de emotii. 3) Care cuprinde toate elementele necesare; caruia nu-i lipseste nimic; intreg; complet. ◊ Luna ~a luna rotunda. Voce ~a voce puternica si sonora. 4) (despre persoane sau despre parti ale corpului) Care are forme rotunde. ~ la trup. Fata ~a. 5) Care este fara goluri; care nu e desert. Nuca ~a. Stiulete ~. /<lat. plenus
hirtie (hirtii), s. f. – 1. Produs industrial special pentru scris, tiparit, desenat etc. – 2. Foaie de hirtie. – 3. Act, document, inscris. – 4. ban de hirtie, bancnota. – Mr. hirtie. Ngr. χάρτι, pl. χαρτιά (Murnu 28; DAR), in parte prin intermediul sl. (bg., sb.) chartija. Este dublet al lui harta. Sec. XVII; prima fabrica de hirtie din Moldova dateaza din 1583, si din Muntenia din jurul anului 1640. – Der. hirtoaga, s. f. (hirtie, act fara valoare; mapa; cartoi), cu suf. peiorativ -og; hirtalog, s. n. (mapa), prin incrucisare cu terfelog (Iordan, BF, IX, 120); hirtogarie, s. f. (birocratie).
cofer (Munt. vest), sofer (Olt.) si sofei (ban.) n., pl. e (sas. schufel, germ. schaufel, lopata adincata, infl. de cofei. V. sufla). Caus facut din doage legate cu cercuri de lemn si prevazut c´o coada lunga de vre-o doi metri de scos borhotu ferbinte [!] din cazan. Munt. est. Canta, canata, ghium, vas metalic (cu sau fara capac) care contine 6-8 litri si serveste la adus si la tinut apa in casa. Fam. Iron. Stacan (ceasca sau pahar mare): bem cu coferu, c´asa ne e felu (Loc.). Trans. sofei. Cofita. V. si bracaci, donita, galeata, meredeu, mertic, sistar.
ECHIVALENT, -A, echivalenti, -te, adj., s. n. I. Adj. (Adesea substantivat) Care are aceeasi valoare, acelasi efect, aceeasi semnificatie sau acelasi sens cu altceva. ♦ (Despre figuri geometrice) Care are aceeasi suprafata sau acelasi volum cu alta figura, fara a fi identica cu aceasta. II. S. n. 1. Marime, numar etc. care caracterizeaza egalitatea sau echivalenta, dintr-un anumit punct de vedere, a doua efecte sau a doua actiuni. 2. Marfa care, avand inglobata in ea aceeasi cantitate de munca sociala cu o alta marfa, serveste la exprimarea valorii acesteia din urma. ◊ Echivalent general = marfa care serveste la exprimarea valorii tuturor celorlalte marfuri, indeplinind rolul de bani. – Din fr. equivalent, lat. aequivalens, -ntis.
A ARUNCA arunc 1. tranz. 1) A face sa ajunga, printr-o miscare brusca, la o oarecare departare; a azvarli. ~ o piatra. ~ flori pe scena. ◊ ~ (ceva) in aer a distruge ceva printr-o explozie. ~ vorbele (sau cuvintele) a vorbi fara chibzuiala. A-si ~ ochii (sau privirea) a) a privi in graba; b) a examina superficial. ~ (cuiva) manusa a chema pe cineva la duel; a provoca. 2) A indeparta, considerand inutil; a azvarli. 3) A face sa iasa din interiorul sau. Vulcanul arunca lava. 4) fig. (persoane) A face sa ajunga intr-o anumita situatie (de obicei defavorabila). ◊ ~ in (sau la) inchisoare a intemnita. 5) (obiecte de imbracaminte) A pune pe corp in graba. 6) fig. (mai ales bani) A folosi in mod nechibzuit; a cheltui; a irosi; a risipi; a pierde. 2. intranz. A da cu ceva (in cineva sau in ceva); a azvarli. ~ cu pietre in geam. ◊ ~ din copite a azvarli. /<lat. eruncare
SLUGA, slugi, s. f. I. 1. Persoana angajata pentru a munci in gospodaria sau in mica intreprindere a altuia, fiind retribuita in bani sau in natura. ◊ Expr. (Inv.) Sluga dumitale (sau dumneavoastra), formula de salut sau de raspuns la salut. ♦ Fig. Persoana care sustine sau apara orbeste interesele altuia, in schimbul unor avantaje materiale. 2. Fig. Persoana subordonata alteia si obligata, din cauza conditiilor sociale in care se afla, sa-i execute vointa. 3. (Inv.) Slujitor inarmat de pe langa casa sau din suita unui boier. II. (Rar) Aparat simplu, format dintr-o scandura scobita la un capat, care se foloseste la scoaterea cizmelor fara ajutorul cuiva; tragatoare. – Din sl. sluga.
A RADE rad tranz. 1) (par, barba, mustati) A taia de la radacina, inlaturand complet (cu briciul sau cu masina de barbierit); a barbieri. 2) (persoane) A lipsi de par cu ajutorul briciului. ◊ ~ (pe cineva) fara sapun a critica foarte aspru. ~ o mama de bataie a bate zdravan. ~ o palma a da o palma (cu putere). 3) (animale sacrificate) A curata de elementele necomestibile (par, solzi, murdarie etc.). 4) (unele straturi subtiri) A desparti de unde este prins (cu o unealta taioasa). 5) (legume) A curata de coaja. 6) A da prin razatoare; a razui. 7) fig. A face sa nu mai existe; a sterge (de pe fata pamantului); a distruge; a prapadi; a nimici. 8) fig. (persoane, de obicei la jocul de carti) A face sa piarda toti banii. 9) rar (despre pasari in zbor, proiectile lansate etc.) A atinge usor la suprafata (apa, pamantul). /<lat. radere
SOCOTEALA ~eli f. 1) Totalitate a operatiilor aritmetice efectuate in vederea determinarii valorii unei marimi; calcul. ◊ A face ~ a da cuiva suma de bani care i se cuvine. A-si gresi ~elile a se insela in asteptarile sale. A iesi la ~ cu ceva (sau cu cineva) a ajunge la un oarecare rezultat; a o scoate la capat. A rade pe ~ cuiva a-si bate joc de cineva. A pune ceva la ~ a lua in seama ceva; a tine cont de ceva. A da cuiva ~ a raspunde in fata cuiva de un lucru. A cere ~ cuiva de ceva a face pe cineva sa raspunda de ceva. A tine ~ a lua in considerare. Pe ~eala cuiva pe cheltuiala cuiva. 2) rar Fel de a privi. ◊ A-si da cu ~eala a fi de parere. A-i veni cuiva la ~ a-i conveni. 3) Limita pana la care este posibil ceva; masura. ◊ Cu (sau fara) ~ a) cu (sau fara) chibzuiala; b) cu (sau fara) masura. 4) rar pop. Activitate intreprinsa in vederea unui scop. ◊ Cum e ~eala? Cum stau lucrurile? Care e situatia? [G.-D. socotelii] /a (se) socoti + suf. ~eala