Rezultate din textul definițiilor
SCUIPA, scuip, vb. I. 1. Intranz. A elimina din gura saliva, f****a etc. cu o miscare specifica a buzelor si a limbii. ♦ Tranz. A arunca scuipat asupra (sau in urma) cuiva sau a ceva (sau a face numai gestul respectiv), in semn de batjocorire, de injosire, de dispret; fig. a-si manifesta dispretul fata de cineva (prin cuvinte, atitudini etc.). ♦ Tranz. A da, a azvarli ceva afara din gura, p. ext. din gatlej sau din plamani; a expectora. ◊ Expr. (Fam.) A-si scuipa plamanii = a) se spune despre bolnavii de tuberculoza care tusesc si expectoreaza des; b) se spune pentru a arata ca cineva depune eforturi deosebite pentru ceva (fara rezultatele scontate). A scuipa sange = a avea o hemoptizie. 2. Tranz. A elimina (ajutat de saliva) un corp strain aflat sau introdus in gura. 3. Intranz. si tranz. Fig. A arunca ceva cu forta. – Lat. *scupire.
INEFICACE adj. invar. Care nu este eficace; care nu produce efectul dorit; fara rezultatele asteptate; neeficace; infructuos. /<fr. inefficace, lat. inefficax, ~acis
INFRUCTUOS ~oasa (~osi, ~oase) Care nu este fructuos; care nu produce efectul dorit; fara rezultatele asteptate; neeficace; ineficace. [Sil. in-fruc-tu-os] /<fr. infructueux, lat. infructuosus
STERIL ~a (~i, ~e) 1) (despre fiinte) Care este lipsit de posibilitatea de reproducere; inapt de a procrea; sterp. 2) (despre plante) Care nu produce nici seminte si nici fructe; sterp. 3) (despre sol) Care nu este roditor; sterp; arid. 4) (despre aliante de casatorie) Care a ramas fara copii; fara urmasi. Mariaj ~. 5) (despre roci) Care este lipsit de minereu. 6) (despre instrumente medicale, pansament) Care a fost supus sterilizarii; prelucrat in vremea sterilizarii; dezinfectat. 7) fig. Care este lipsit de eficienta; fara utilitate; inutil. Discutie ~a. 8) (despre persoane) Care produce putin; fara rezultate pozitive. /<fr. sterile, lat. sterilis
EFECTIC, -A adj. (fil.) referitor la starea de echilibru sau de suspensie produsa de o cercetare fara rezultate. (< fr. ephectique, gr. ephektikos)
CARA, car, vb. I. 1. Tranz. A duce ceva dintr-un loc in altul; a transporta (in cantitati mari). ◊ Expr. A cara apa cu ciurul = a munci in gol, a se agita fara rezultat. A cara cuiva (la) pumni (sau palme, garbace etc.) = a da cuiva multe lovituri cu pumnul (sau cu palma, cu biciul etc.), a bate zdravan pe cineva. A-l cara (pe cineva) pacatele = a se lasa dus, tarat oarecum fara voie. 2. Refl. (Rar) A se duce dintr-un loc in altul. ♦ (Fam.) A pleca repede (si pe furis) de undeva; a se carabani. – Lat. *carrare.
INOPERANT, -A, inoperanti, -te, adj. Lipsit de efect sau de rezultat; fara urmare, neoperant. – Din fr. inoperant.
VID, -A, vizi, vide, adj., s. n. 1. Adj. (Despre un spatiu) Care nu contine nimic; care nu contine aer sau alt gaz; care nu este ocupat, locuit; pustiu. ♦ Fig. Lipsit de orice ganduri, de orice idei. 2. S. n. Spatiu lipsit de orice corp material sau in care particulele materiale existente sunt extrem de rarefiate. ◊ Loc. adv. In vid = a) in gol; b) cu privirea fixa, fara tinta; c) zadarnic, fara rezultat, in van. ♦ Fig. Pierdere ireparabila. – Din fr. vide.
RACI, racesc, vb. IV. 1. Refl. si tranz. A deveni sau a face sa devina (mai) rece, a(-si) scadea, a(-si) micsora temperatura. ◊ Expr. (Tranz.) A-si raci gura degeaba (sau in zadar, de pomana, de-a surda) = a vorbi fara folos, a insista zadarnic, fara rezultat. ♦ A pierde sau a face sa piarda caldura vitala obisnuita (din cauza unei spaime, a unei emotii etc.); a ingheta, a incremeni. 2. Intranz. A se imbolnavi contractand o raceala (3). 3. Fig. A-si pierde insufletirea, interesul (pentru cineva sau ceva); a deveni indiferent; a se instraina, a se indeparta. – Din rece.
REZULTAT, rezultate, s. n. Ceea ce rezulta dintr-o actiune, dintr-un fapt, dintr-un calcul; consecinta, urmare, efect. ♦ Loc. adv. fara rezultat = fara efect, inutil. ◊ Expr. A da rezultat (sau rezultate) = a produce efectul dorit, a da roade. ♦ Ceea ce se obtine printr-un sir de operatii aritmetice. – Din fr. resultat, germ. Resultat.
SPOR1 ~uri n. 1) pop. Rezultat bun, obtinut in urma depunerii unui efort; reusita; succes; izbanda. Cu ~ eficient. ◊ A avea ~ a obtine repede si usor rezultate frumoase. fara ~ fara randament; incet. ~ la lucru (sau la munca)! formula de urare adresata celui care lucreaza, care incepe sa lucreze sau merge la lucru. 2) rar Parte care se adauga la ceva in vederea completarii; supliment; adaos; anexa. /<sl. sporu
ABRAS, -A, abrasi, -e, adj. (Pop.) 1. (Despre cai) Naravas; (despre oameni) rau, violent. 2. (Despre actiunile omului) fara niciun rezultat; neizbutit, nereusit. ◊ Expr. A iesi abras = a nu izbuti. [Var.: iabras, -a adj.] – Din tc. abras.
ABRAS, -A, abrasi, -e, adj. 1. (Reg.; despre cai) Naravas; (despre oameni) rau, violent. 2. (Despre actiunile omului) fara nici un rezultat; neizbutit, nereusit. ◊ Expr. A iesi abras = a nu izbuti. [Var.: iabras, -a] – Din tc. abras.
ISPRAVA, ispravi, s. f. 1. Fapta, treaba, actiune dusa (cu bine) pana la capat, indeplinita cu succes; p. ext. aventura. ◊ Loc. adj. De isprava = (despre oameni) cumsecade, vrednic; (despre actiuni) bun, remarcabil. De nici o (sau nici de o) isprava = care nu e bun de nimic, care nu inspira incredere. ♦ (Ir.) Pozna, nazdravanie. 2. rezultat bun obtinut in urma unor eforturi; succes, reusita, izbanda. ◊ Expr. fara nici o (sau vreo) isprava = fara nici un rezultat; zadarnic. – Din sl. isprava, bg. izprava.
CONTRABANDA, contrabande, s. f. Trecere clandestina peste granita a unor marfuri interzise sau sustrase de la plata taxelor vamale; p. ext. marfa adusa sau sustrasa in acest mod. ◊ Loc. adj. De contrabanda = (despre marfuri) trecut sau destinat a fi trecut peste granita in mod clandestin; fig. rezultat prin inselatorie, fara valoare, fals. ◊ Loc. adv. Prin contrabanda = in mod ilegal, clandestin, pe ascuns. – Din fr. contrebande.
STERIL, -A, sterili, -e, adj. 1. (Despre fiinte) Care nu poate procrea; (despre plante) care nu face roade sau seminte; sterp. ♦ (Despre pamant) Care nu este productiv, roditor, pe care nu pot creste (in bune conditii) plante. ◊ Pamant steril (si substantivat, n.) = partea nefolositoare dintr-un zacamant sau dintr-un produs minier. 2. Fig. Care nu produce nimic, care nu duce la nimic, care nu da nici un rezultat; care este fara folos, zadarnic; infructuos, sterp. 3. (Care a fost) sterilizat sau dezinfectat. – Din fr. sterile, lat. sterilis.
STERP, STEARPA, sterpi, -e, adj. 1: (Despre pamant, locuri etc.) Care nu rodeste (suficient), care nu este productiv; neroditor. ♦ (Despre epoci, ani) In care pamantul nu a rodit (suficient); sarac in produse ale pamantului. ♦ Fig. (Despre privelisti) fara viata, sarac, dezolant. 2. (Pop.: despre animale si plante) Steril (1). ♦ (Despre casatorii) Din care nu au rezultat copii. 3. Fig. Care nu produce nimic, care nu da nici un rezultat; infructuos, zadarnic, fara continut; steril (2). – Et. nec.
A RACI1 ~esc tranz. A face sa se raceasca; a racori. ◊ A-si ~ gura degeaba (sau in zadar, de pomana) a vorbi fara nici un rezultat. /Din rece
HIMERA s.f. 1. Monstru inchipuit cu cap de leu, trup de capra si coada de balaur. ♦ Motiv decorativ reprezentand un asemenea monstru. 2. Forma bizara care apare la plante, intrunind insusirile a doua varietati deosebite, fara sa fie rezultatul unei incrucisari naturale. 3. Inchipuire, fantezie irealizabila; iluzie. [Var. chimera, imera s.f. / cf. it. chimera, fr. chimere, lat. Chimaera].
EXPLOATARE s.f. 1. Actiunea de a exploata si rezultatul ei. ♦ Insusirea fara echivalent de catre un proprietar privat al unor mijloace de productie a plusprodusului sau chiar a unei parti din munca producatorilor nemijlociti de bunuri materiale. 2. Totalitatea lucrarilor de punere in valoare a unui bun natural sau a unui sistem tehnic. ♦ (Concr.) Taiere de paduri. ♦ (Fig.) Faptul de a profita, de a trage folos in mod abuziv din ceva. [< exploata].
ABRAS, -A, abrasi, -e, adj. 1. (Despre cai) Naravas; (despre oameni) rau, violent. 2. (Despre actiunile omului) fara nici un rezultat; neizbutit. ♢ Expr. A iesi abras = a nu izbuti. [Var.: iabras, -a adj.] – Tc. abras.
ALEGERE, alegeri, s. f. 1. Actiunea de a (se) alege si rezultatul ei. ◊ Loc. adv. fara alegere = la nimereala, la intamplare. La alegere = dupa voia, dupa placul cuiva. 2. (Mai ales la pl.) Operatie care se efectueaza conform unor norme precise si dinainte stabilite, pentru desemnarea prin vot a unei persoane destinate sa indeplineasca o anumita sarcina. – V. alege.
AMANARE, amanari, s. f. Actiunea de a amana si rezultatul ei. ◊ Loc. adv. fara amanare = indata. (Inv.) Cu amanare = in tihna. – V. amana.
INTRERUPERE, intreruperi, s. f. Actiunea de a (se) intrerupe si rezultatul ei. ◊ Loc. adv. fara intrerupere = permanent, necontenit, continuu. [Var.: (inv.) intrerumpere s. f.] – V. intrerupe.
INTRERUPERE s.f. Actiunea de a (se) intrerupe si rezultatul ei; oprire, suspendare. ◊ fara intrerupere = neintrerupt, continuu. ♦ Replica, exclamatie etc. care impiedica pe cineva sa-si urmeze cursul vorbirii. [< intrerupe].
CONTRABANDA s.f. Trecerea clandestina peste granita a unor marfuri, a unor valori ori a altor obiecte prohibite sau sustrase de la plata taxelor vamale; (p. ext.) marfa astfel transportata. ◊ De contrabanda = trecut sau care urmeaza a fi trecut peste granita in mod clandestin; (fig.) rezultat dintr-un fals fara valoare; prin contrabanda = pe ascuns. [Cf. engl. contraband, it. contrabbando, fr. contrebande].
ALEGERE, alegeri, s. f. Actiunea de a (se) alege si rezultatul ei. ◊ Loc. adv. fara alegere = la intamplare. La alegere = dupa voia, dupa placul cuiva. ♦ (La pl.) Operatie care se efectueaza conform unor norme precise si dinainte stabilite, pentru desemnarea prin vot a unei persoane destinate sa indeplineasca o anumita sarcina.
ZDRANGANIT s. n. Actiunea de a zdrangani si rezultatul ei; cantec executat fara pricepere la un instrument muzical cu coarde. [Var.: zdrancanit s. n.]
FESTINA LENTE! (lat.) grabeste-te incet! – Suetoniu, „De vita XII Caesarum”. Cuvinte atribuite lui August. rezultatele bune se obtin fara a te pripi.
IMPERFECTIV, imperfective, adj.n. (Despre aspectul verbelor; si substantivat, n.) Care arata ca actiunea verbului este in desfasurare sau se repeta, fara sa indice termenul sau rezultatul ei. – Din fr. imperfectif.
VINDECARE, vindecari, s. f. Actiunea de a (se) vindeca si rezultatul ei; insanatosire. ◊ Loc. adj. fara vindecare = incurabil. – V. vindeca.
INVOLUNTAR ~a (~i, ~e) si adverbial 1) (despre actiuni, fapte etc.) Care nu este rezultatul unui act voluntar; facut fara participarea constiintei sau a vointei; inconstient; masinal; mecanic; automat. 2) (despre persoane) Care se afla fara voie intr-o anumita situatie. /<fr. involontaire, lat. involuntarius
BARBARISM s.n. Cuvant introdus dintr-o limba straina fara a fi necesar. ♦ Cuvant rezultat din stalcirea altui cuvant din aceeasi limba. [< fr. barbarisme, cf. lat. barbarismus, gr. barbarismos – expresie gresita].
CAPITALIST, -A, capitalisti, -ste, adj., s. m. si f. 1. Adj. Care apartine capitalismului sau are trasaturile capitalismului, privitor la capitalism. 2. S. m. si f. Persoana care poseda capital si care isi insuseste plusvaloarea rezultata din exploatarea muncitorilor salariati, fara a interveni direct in procesul de productie. – Fr. capitaliste.
capatii (vest) si -ai (est) n., pl. ie (lat. capitaneum, cap, capat, d. caput, cap, ca intii d. antaneus). Ceia ce pui supt [!] cap ca sa dormi, ca perna sau alt-ceva. Partea patului unde se pune perna. Lemn scurt si gros pus supt o lada, un butoi s. a. (V. chezas). Bucata, virf dintr´o prajina, dintr´un drug, dintr´o funie s. a. A da de capatii, a afla, a descurca, a ajunge la un rezultat. A iesi la capatii, a ajunge la rezultat, a sfirsi bine. Om fara capatii (perna), vagabond, haimana.
consecuenta f., pl. e (lat. consequentia. V. secuenta). Urmare, rezultat. Concluziune, deductiune. Importanta: lucru fara consecuenta. In consecuenta, conform celor precedente: fiind-ca te-ai purtat rau, vei fi tratat in consecuenta. – Fals -cventa ori -cinta.
EXPLOATARE, exploatari, s. f. Actiunea de a exploata si rezultatul ei. 1. (In teoria marxista) Insusirea fara echivalent a unei parti din munca producatorilor nemijlociti de catre cei ce dispun de mijloace de productie. 2. Exploatatie. 3. Totalitatea lucrarilor de punere in valoare a unui bun natural sau a unui sistem tehnic. ♦ Totalitatea operatiilor care constituie procesul tehnologic de extragere a substantelor minerale utile, a rocilor, a titeiului sau a gazelor. ◊ Exploatare la zi = metoda de extragere a substantelor minerale utile in care procesul tehnologic se efectueaza sub cerul liber; cariera. ♦ Loc de unde se exploateaza o substanta utila, un material folositor. 4. Fig. Faptul de a profita, de a trage folos in mod abuziv. – V. exploata.
CONTENIRE, conteniri, s. f. Actiunea de a conteni si rezultatul ei; sfarsit, incetare. ◊ Loc. adv. fara contenire = neincetat, mereu. – V. conteni.
SFARSIRE, sfarsiri, s. f. Actiunea de a (se) sfarsi si rezultatul ei; sfarsit1. ◊ – Loc. adv. (Rar) fara sfarsire = necontenit, mereu. – V. sfarsi.
INCETARE s. f. Actiunea de a inceta si rezultatul ei; intrerupere, oprire, sfarsit. ◊ Loc. adv. fara (de) incetare = necontenit, neincetat. ◊ Expr. Incetare din viata = moarte, deces. – V. inceta.
CONTINUARE, continuari, s. f. Actiunea de a continua si rezultatul ei; urmare, prelungire. ◊ Loc. adv. In continuare = fara intrerupere, continuu; mai departe, mai incolo. [Pr.: -nu-a-] – V. continua.
OSEBIRE, osebiri, s. f. (Inv. si pop.) Actiunea de a (se) osebi si rezultatul ei; deosebire, diferenta; p. ext. inegalitate. ◊ Loc. adv. fara osebire = a) fara exceptie, fara deosebire; b) intocmai, identic, exact. Cu osebire = mai cu seama, in special, mai ales; foarte mult. – V. osebi.
RASUFLARE, rasuflari, s. f. Actiunea de a (se) rasufla si rezultatul ei; respiratie, rasuflet, rasuflu. ◊ Loc. adj. si adv. fara rasuflare = mort. ◊ Loc. adv. Dintr-o rasuflare = dintr-o data, repede. ◊ Expr. A-si tine (sau a-si opri, a-si stapani) rasuflarea = a se sili sa nu respire sau a respira usor, fara zgomot. A i se curma (sau a i se opri, a-i pieri cuiva) rasuflarea = se zice cand cineva este coplesit, sugrumat de o emotie puternica, de spaima etc. A-si da rasuflarea = a muri. ♦ (Concr.) Aerul expirat din plamani; suflu. ♦ Fig. Adiere usoara. – V. rasufla.
CONSECUTIV, -A, consecutivi, -e, adj. Care urmeaza fara intrerupere, in sir; succesiv. ◊ Propozitie consecutiva = propozitie circumstantiala care exprima rezultatul unei actiuni sau al unei stari din propozitia regenta. Conjunctie consecutiva = conjunctie care introduce o propozitie consecutiva. – Din fr. consecutif.
BOL, boluri, s. n. 1. Cocolos. ◊ Bol alimentar = cocolos rezultat din mestecarea alimentelor cu saliva in cavitatea bucala. 2. Vas de forma semisferica cu sau fara picior. – Din fr. bol.
VRERE ~i f. 1) rar Capacitate de a-si concentra eforturile spre realizarea unui anumit scop; vointa; voie. ◊ fara ~ involuntar. 2) Dorinta de a avea sau de a realiza ceva; pofta; chef. 3) Anticipare mintala a rezultatului spre care este orientata o activitate; scop; tel. 4) Atitudine cu caracter determinant adoptata dupa o serie de deliberari; hotarare. /v. a vrea
OPRIRE, opriri, s. f. Actiunea de a (se) opri si rezultatul ei; incetare a unei actiuni, a unei miscari, ramanere pe loc; stationare, stagnare; oprit1. ◊ Loc. adv. fara oprire = neintrerupt, neincetat, continuu. ♦ (Concr.) Loc unde se opreste cineva sau ceva; statie, popas. ♦ Tinere pe loc, retinere. ♦ (Inv.) Interdictie, prohibitie, piedica, opreliste. – V. opri.
TRIMITERE, trimiteri, s. f. 1. Actiunea de a trimite si rezultatul ei; trimis1. ◊ Trimitere in judecata = intentare a unui proces. Casare (a unei hotarari judecatoresti) cu (sau fara) trimitere = casare cu (sau fara) inaintarea cauzei la alta instanta de judecata. 2. Scrisoare (la purtator) prin care un doctor, o sectie sau un spital recomanda un pacient pentru consult sau tratament unui alt doctor, altei sectii sau altui spital (de obicei specializate). 3. Nota in josul paginii unui text sau la sfarsitul lui, care indica o carte, o revista etc. pentru confruntare sau consultare. [Var.: trimetere s. f.] – V. trimite.
COORDONARE, coordonari, s. f. 1. Actiunea de a coordona si rezultatul ei. 2. Relatie stabilita, in cadrul unei enuntari, intre cuvinte, constructii si propozitii care stau pe acelasi plan, fara ca unul dintre elemente sa depinda din punct de vedere gramatical de celalalt. [Pr.: co-or-] – V. coordona.
arvele s. f. pl. – Con de pin. Origine necunoscuta. Cuvintul este un harpax, mentionat in dictionarul lui Dame, si ar putea fi rezultatul unei greseli. Giuglea, LL, I (1941), 219, considera ca este vorba de un cuvint neol., introdus prin farmacie, dar fara sa spuna de unde; Hubschimdt, Praeromanica, 32-3, il deriva de la o radacina preromanica *arw-.
REMORCARE, remorcari, s. f. Actiunea de a remorca si rezultatul ei; tragere a unui vehicul de catre un alt vehicul autopropulsat, astfel incat vehiculul atasat sa se deplaseze fara consum propriu de energie; remorcaj. – V. remorca.
RENOVARE, renovari, s. f. Actiunea de a renova si rezultatul ei; ansamblu de lucrari tehnice, partiale sau generale executate la un sistem tehnic existent (masini, cladiri, instalatii etc.), fara a-i schimba in esenta destinatia, pentru a-l ameliora din punctul de vedere al confortului, al folosirii, al igienii sau al esteticii; renovatie. ♦ Fig. Innoire, schimbare. – V. renova.
rezultat ~e n. 1) Fapt care rezulta dintr-o actiune; urmare; consecinta; efect. ◊ A da ~(e) a avea efectul dorit. fara ~ fara efect; zadarnic. 2) Cat obtinut in urma unor operatii matematice. /<fr. resultat, germ. Resultat
COMPENSARE s.f. Actiunea de a (se) compensa si rezultatul ei; compensatie. ♦ Schimb prin care cumpararile si vanzarile se fac prin trecere de la un proprietar la altul fara a deplasa titluri sau bani. [< compensa].
NEOLAMARCKISM s. n. orientare in biologie care explica evolutia ca rezultat al activitatii fiziologice a organismului in procesul de adaptare la mediu si al transmiterii ereditare a caracterelor dobandite, fara interventia selectiei naturale. (< fr. neo-lamarckisme)
ASEMANARE, asemanari, s. f. Actiunea de a (se) asemana si rezultatul ei; analogie, similitudine. ◊ Expr. Dupa chipul si asemanarea cuiva = intocmai, leit, la fel cu cineva. ♦ Comparatie. ◊ Loc. adj. fara asemanare = extraordinar, fara comparatie.
INTARZIERE, intarzieri, s. f. Actiunea de a intarzia si rezultatul ei. ◊ Loc. adv. si adj. Cu intarziere = (care se produce) mai tarziu decat trebuie sau decat este prevazut. ◊ Loc. adv. fara intarziere = numaidecat, fara zabava. ◊ Expr. A exploda cu intarziere = (despre bombe sau corpuri explozive) a exploda la un anumit interval de timp (fixat dinainte) dupa momentul punerii sau al lansarii. A fi in intarziere = a fi ramas in urma, a fi intarziat. ♦ Timpul, durata cat cineva sau ceva intarzie. [Pr.: -zi-e-] – V. intarzia.
CARNE (lat. caro, carnis) 1. Tesutul muscular al corpului omenesc si al animalelor, impreuna cu tesuturile moi la care adera. ♦ C. vie = carne de pe care s-a jupuit pielea. ♦ Expr. A taia in carne vie = a) a taia, a lovi din plin, fara mila; b) a curma fara crutare un rau, a stirpi raul de la radacina. 2. (Ind. Alim.) Partea comestibila din corpul unor mamifere, pasari, pesti, crustacee etc. ♦ C. congelata = c. inghetata la o temperatura cuprinsa intre -12 si -20ºC, in vederea conservarii ei pe o perioada mai lunga (pina la c. sase luni). C. refrigerata = c. racita la o temperatura cuprinsa intre +4 si -2ºC, pentru a-si pastra calitatile initiale pe o perioada scurta (pina la trei saptamini). Extract de c. = solutie concentrata de substante nutritive, fara grasimi si albumine, obtinuta prin tratarea carnii slabe cu apa la temperatura de cel putin 90ºC, urmata de concentrarea produsului rezultat. 3. Partea interioara a pieilor, opusa fetei acestora. 4. Partea comestibila a unor fructe si legume; pulpa (3).
COPIA vb. I. tr. 1. a reproduce un text, o opera de arta etc. ◊ a reproduce ceva in mod servil si fara originalitate; a plagia. 2. (peior.) a imita servil pe cineva. 3. (tehn.) a prelucra prin aschiere la o masina-unealta un model, piesa rezultata avand un profil identic. II. intr. a redacta o teza, o lucrare etc. folosind pe furis in timpul examenului lucrarea unui alt coleg, manuale, notite etc. (< fr. copier)
meu (-ea), adj. si pron. pos. – Mr. neu, meu, megl., istr. meu. Lat. meus (Puscariu 1074; Candrea-Dens., 1091; REW 5556), cf. it. mio (sard. meu), prov. mieu, cat., port. meu, sp. mio. rezultatul normal, mieu, a pierdut diftongul, prin analogie cu f. mea (Rosetti, BL, V, 34; Rosetti, Melanges, 173), sau, mai curind, cu pl. mei. fara indoiala, datorita unui obicei neintemeiat, introdus de actorul C. Nottara, dictiunea teatrala obisnuieste sa pronunte mieu.
SUFLARE, suflari, s. f. 1. Actiunea de a sufla si rezultatul ei. ♦ Aerul respirat; Fig. faptul de a trai, de a exista. ◊ Loc. adv. Intr – o suflare = intr-o clipa, foarte repede. ◊ Expr. fara (de) suflare = a) cu respiratia oprita (ca urmare a unei stari psihice sau fizice neobisnuite), foarte uimit, speriat etc.; b) fara viata, mort. A-si da suflarea (de pe urma) = a muri. 2. Fiinta, vietuitoare; p. ext. oameni, lume, popor. 3. Adiere de vant. – V. sufla.
LUCRU ~ri n. 1) Obiect material (concret sau abstract, real sau imaginar). ~rile din casa. ◊ ~ prost (sau rau) se zice despre ceva care nu e bun de nimic. 2) la sing. Activitate, munca pentru a realiza ceva. ◊ Zi de ~ zi in care se lucreaza. ~ manual a) lucru de mana; b) obiecte lucrate de mana. Metoda de ~ metoda folosita in procesul muncii. A avea de ~ a) a fi ocupat cu ceva; b) a avea de furca cu cineva. Nu e ~ curat e ceva la mijloc. ~ mecanic a) lucru efectuat cu ajutorul unei masini care functioneaza cu transmisii mecanice; b) lucru facut in mod automat. 3) rezultat al muncii. 4) Afacere care cere o rezolvare, o solutie; chestiune; problema. 5) Intamplare care a avut loc in realitate; fapt; eveniment. ◊ ~ de nimic lucru fara insemnatate. Mare ~ a) ceva vrednic de mirare; b) lucru neinsemnat. [Sil. lu-cru] /v. a lucra
asin (asini), s. m. Magar. – Var. (inv.) asen, asin. – Istr. Ǫsir. Lat. asinus, al carui rezultat normal a fost asin (Puscariu 135; REW 704; Candrea-Dens., 100; DAR). Cuvint curent in sec. XVI-XVIII, a fost inlocuit de magar si reactualizat, desi fara forta, de unii scriitori din sec. XIX, cu forma latinizata. Forma f., asina, s. f. (inv., magarita), poate reda direct lat. asina, cf. it. asina, sp., port. asna.
PATINARE2, patinari, s. f. 1. Actiunea de a patina2 si rezultatul ei; patinaj. 2. Alunecare alternativa si intre limite determinate a unui culisor, intr-un ghidaj de translatie. ♦ Alunecare a unei roti de vehicul pe calea de rulare, fara invartirea ei. – V. patina2.
JUXTAPUNERE, juxtapuneri, s. f. Actiunea de a juxtapune si rezultatul ei; alaturare, juxtapozitie. ◊ (Gram.) Mijloc de exprimare a raporturilor sintactice de coordonare sau de subordonare dintre elementele alcatuitoare ale unei propozitii sau fraze, care consta in simpla lor alaturare, fara ajutorul vreunui cuvant de legatura; parataxa. – V. juxtapune.
stiinta (-te), s. f. – 1. Cunoastere. – 2. Cunostinta. Lat. scientia (Tiktin; lipseste in REW 7718a), cf. sti sau rezultatul intern de la sti, ca vointa ‹ voi, nazuinta ‹ nazui, etc. – Der. stiintific, adj., dupa fr. scientifique; stiintificeste, adv. (din punct de vedere stiintific); nestiinta, s. f. (ignoranta); nestiintific, adj. (fara metoda stiintifica); instiinta, vb. (a informa, a aviza, a face cunoscut; a anunta, a preveni; refl., inv., a lua cunostinta, a-si asuma); instiintator, adj. (informator, anuntator).
cam adv. – Putin, aproximativ, aproape; indica faptul ca o anumita afirmatie nu trebuie inteleasa in sensul sau strict, ci cu o oarecare restringere. Lat. quam (Cipariu, Gram., 128; Cihac; REW 6928; Meyer-Lubke, Rom. Gramm., III, 202). Dupa Puscariu 264, s-ar explica mai bine prin lat. quam magis, al carui rezultat normal ca mai (mr. cama) s-ar fi redus ulterior la cam. Spitzer, Mitt. Wien, 140, a atras atentia asupra corespondentei cu ngr. ϰἄν ‹ ϰαi ἄν (in expresia ca ϰάμποσος „destul de mare”, ϰάπως „oricare” etc.), fara a putea preciza insa daca modismul este propriu rom. sau ngr.
DEOSEBIRE, deosebiri, s. f. Actiunea de a (se) deosebi si rezultatul ei; lipsa de asemanare, diferenta. ♦ Loc. adv. Cu deosebire = a) in mod deosebit, special; b) mai ales. Cu deosebire de... = cat se poate de..., foarte... Cu deosebire(a) ca... = cu diferenta ca... fara deosebire = fara exceptie. Spre deosebire de... = in opozitie, in contrast cu... [Pr.: -de-o-] – V. deosebi.
MANCARE, (2,3) mancari, s. f. 1. Actiunea de a manca si rezultatul ei. ◊ Pofta de mancare = apetit. De mancare sau de-ale mancarii = hrana, alimente. ◊ Loc. adj. De mancare = comestibil. 2. (Abstract) Pranz; cina, masa. 3. (Concr.) Ceea ce se mananca; hrana, aliment. ◊ Expr. A strica mancarea degeaba = a trai degeaba, fara a fi de vreun folos, a nu fi bun de nimic. A o duce intr-o mancare si intr-o bautura = a petrece, a chefui intruna. ♦ Fel de bucate. ◊ Expr. Asta-i alta mancare (de peste) = asta e cu totul altceva. A fi tot o mancare de peste = a fi acelasi lucru, a fi totuna. ♦ Fig. (Fam. si depr.) Soi, fel. [Pl. si: (3) mancaruri] – V. manca.
COPIA vb. I. tr. 1. A reproduce un text, o opera de arta etc. ♦ A reproduce ceva in mod servil si fara originalitate. 2. (Peior.) A imita servil pe cineva. ♦ intr. A redacta o teza, o lucrare etc. folosind pe furis in timpul examenului lucrarea unui alt coleg, manuale, notite etc. 3. (Tehn.) A prelucra prin aschiere la o masina-unealta un model, piesa rezultata avand un profil identic. [Pron. -pi-a, p.i. 3,6 -iaza, 4 -iem, ger. -iind. [< fr. copier, cf. it. copiare].
PLACERE, placeri, s. f. 1. Actiunea de a placea si rezultatul ei; stare afectiva, fundamentala, determinata de satisfacerea unor tendinte, a unor cerinte vitale; sentiment sau senzatie de multumire, de bucurie, provocate de ceva care satisface gustul sau dorinta noastra. ◊ Loc. adv. Cu placere = a) cu drag, bucuros, din toata inima; b) formula de raspuns la multumirile exprimate de cineva pentru un serviciu. fara placere = in sila, fara voie. ◊ Expr. Fa-mi placerea... = fii bun..., te rog... 2. Distractie, petrecere; desfatare, agrement. 3. Dorinta, voie, chef, gust. ◊ Loc. adv. Dupa (sau de) placere = pe plac, dupa voie, dupa gust. – V. placea.
CONVENTIONALISM s.n. 1. Caracterul a ceea ce este convetional. 2. (Lit.; arte) Tendinta de supunere la regulile general acceptate, fara o percepere proprie, realista a faptelor; prezenta masiva in opera de arta a unor elemente de continut sau de expresie devenite clisee; lipsa unei viziuni estetice-ideologice proprii. 3. Conceptie filozofica de tip pozitivist, potrivit careia axiomele geometrice, ca si legile stiintei sunt simple simboluri sau conventii create de oamenii de stiinta din considerente de comoditate a gandirii, in mod arbitrar. ♦ Conventionalism moral = teorie care considera morala drept rezultat al conventiei, al acordului dintre indivizi asupra a ceea ce este bine sau rau. [Pron. -ti-o-. / < fr. conventionnalisme].
SOCOTEALA ~eli f. 1) Totalitate a operatiilor aritmetice efectuate in vederea determinarii valorii unei marimi; calcul. ◊ A face ~ a da cuiva suma de bani care i se cuvine. A-si gresi ~elile a se insela in asteptarile sale. A iesi la ~ cu ceva (sau cu cineva) a ajunge la un oarecare rezultat; a o scoate la capat. A rade pe ~ cuiva a-si bate joc de cineva. A pune ceva la ~ a lua in seama ceva; a tine cont de ceva. A da cuiva ~ a raspunde in fata cuiva de un lucru. A cere ~ cuiva de ceva a face pe cineva sa raspunda de ceva. A tine ~ a lua in considerare. Pe ~eala cuiva pe cheltuiala cuiva. 2) rar Fel de a privi. ◊ A-si da cu ~eala a fi de parere. A-i veni cuiva la ~ a-i conveni. 3) Limita pana la care este posibil ceva; masura. ◊ Cu (sau fara) ~ a) cu (sau fara) chibzuiala; b) cu (sau fara) masura. 4) rar pop. Activitate intreprinsa in vederea unui scop. ◊ Cum e ~eala? Cum stau lucrurile? Care e situatia? [G.-D. socotelii] /a (se) socoti + suf. ~eala