Rezultate din textul definițiilor
NESMINTIT, -A, nesmintiti, -te, adj., adv. (Inv. si reg.) 1. Adj. Care nu poate fi miscat din loc, care nu poate fi schimbat ori abatut. 2. Adv. fara abatere, fara schimbare; p. ext. in mod regulat, constant. 3. Adv. Neaparat, negresit; desigur. – Ne- + smintit.
TEMPOFON, tempofoane, s. n. Aparat folosit pentru modificarea duratei unei inregistrari cu sau fara schimbarea frecventei. – Din fr. tempophone.
CONVERSIUNE ~i f. 1) Modificare a conditiilor unui imprumut prin micsorarea dobanzii si prelungirea termenului de plata. 2) schimbare a unei sume de bani in alta (apartinand altui stat). 3) Trecere la alta credinta. ~ea unui eretic la crestinism. 4) Modificare a esentei unui lucru. ~ea metalelor. 5) lingv. Procedeu de formare a cuvintelor prin trecerea lor dintr-o categorie gramaticala in alta fara schimbarea formei. [Art. conversiunea; G.-D. conversiunii; Sil. -si-u-] /<fr. conversion, lat. conversio, ~onis
ENANTIOTROPIE s.f. Proprietate a unui corp de a cristaliza in doua structuri cristaline diferite in functie de temperatura si de presiune, fara schimbarea starii de agregare. [Pron. -ti-o-. / < fr. enantiotropie].
CONVERSIUNE s. f. 1. modificare a conditiilor initiale ale unui imprumut. ◊ preschimbare a unei valori monetare intr-o valoare de alta natura. 2. (rar) schimbare a naturii, a formei unui lucru. ◊ modificare a unui sistem fizic sau tehnic prin transformarea unor marimi date. ◊ transformare, in urma unui proces chimic, a unei specii de molecule in alte specii de molecule. ◊ (biol.) schimbare in ordine liniara a genelor; transmutatie genetica. 3. reluare in ordine inversa a termenilor unei sintagme, cu sau fara schimbarea intelesului ori functiilor sintactice; reversiune. ◊ schimbare a clasei lexico-gramaticale, a valorii unui cuvant; hipotaxa. 4. (log.) rasturnare a unei judecati prin inlocuirea reciproca a subiectului cu predicatul. 5. traducere a unui cuvant, numar sau mesaj alfanumeric dintr-un cod sau limbaj intr-altul. 6. mecanism psihic care face sa apara un simptom corporal la locul unui efect refulat ce nu poate accede in constiinta fara a provoca o reactie de angoasa. (< fr. conversion, lat. conversio)
ENANTIOTROPIE s. f. proprietate a unor substante de a cristaliza in doua structuri cristaline diferite, in functie de temperatura si de presiune, fara schimbarea starii de agregare. (< fr. enantiotropie, engl. enantiotropy)
TEMPOFON s. n. aparat care permite modificarea duratei unei inregistrari, cu sau fara schimbarea frecventei. (< fr. tempophone)
PUTREZI, putrezesc, vb. IV. 1. Intranz. si refl. (Despre materii organice) A se descompune treptat sub influenta bacteriilor de putrefactie; a se altera, a se strica, a se putregai, a se putrefia. ♦ (Despre organe si tesuturi ale corpului) A se cangrena. ♦ (Despre constructii de lemn) A se ruina, a se darapana, a se strica din cauza umezelii. 2. Intranz. Fig. A sta mult timp intr-un loc sau intr-un post, fara perspectiva unei schimbari; a stagna intr-o activitate; a lancezi. – Din putred.
PARANOIA f. Stare patologica constand in afectarea psihicului, care se manifesta prin delir sistematic (de grandoare, de persecutie, de gelozie etc.), decurgand fara halucinatii si schimbari pronuntate ale personalitatii. /<fr. paranoia
AD LITTERAM loc. adv. Cuvant cu cuvant, fara nici o schimbare, intocmai; literal. [< lat. ad litteram – cum este scris].
PANCRONIC, -A adj. valabil pentru orice epoca. ◊ (despre un fenomen lingvistic) care traverseaza o lunga perioada de timp fara a suferi schimbari. (< fr. panchronique)
PROTEZA ~e f. 1) Aparat sau piesa care inlocuieste un organ sau un segment al acestuia din corpul omenesc. 2) Operatie chirurgicala prin care se inlocuieste un organ sau un segment al acestuia printr-un astfel de aparat. 3) lingv. Fenomen accidental de limba constand in adaugarea unui sunet la inceputul cuvantului, fara a-i produce schimbari in sens. /<fr. prothese
BLOCA vb. I. tr. 1. a supune unei blocade. 2. a impiedica miscarea, circulatia etc. 3. a imobiliza intr-o anumita pozitie. 4. a interzice (temporar) ocuparea unui post vacant. 5. a suspenda folosirea unor credite, conturi etc.; a interzice schimbarea unor preturi, salarii fara autorizatie guvernamentala. II. refl. (med., tehn.; despre organe) a se imobiliza, a nu mai functiona. (< fr. bloquer)
bezman n., pl. ane si ene (rut. bezmyn, rus. bezmen, cantar, balanta, cuv. strain, poate mongolic, nu d. sl. bezu, fara. si miena, schimbare. Bern. 1, 53). Vechi. Biru circiumilor de pe mosiile domnului, boierilor sau minastirilor. Biru de ceara si sapun dat curtii donnesti. Azi. Mold. Embatic. – Si bezmat in nord.
JUNII TURCI, denumire europeana data membrilor organizatiei nationaliste turce „Unitate si progres”, fondata in 1889. In urma revolutiei din 1908, J.t. au preluat puterea, fara a aduce insa schimbari esentiale ale regimului politic si social existent in Imp. Otoman. Organizatia s-a autodizolvat in 1918.
REVERSIUNE, reversiuni, s. f. 1. (Jur.) Revenire a unor bunuri donate la primul proprietar, cand persoana careia i-au fost donate moare fara a avea copii. 2. (Fiz.) schimbare a succesiunii de stari intermediare prin care trece un sistem in cursul unei transformari. [Pr.: -si-u-] – Din fr. reversion.
COT2 ~uri n. 1) (la drumuri, ape curgatoare etc.) Loc unde se face o schimbare de directie; cotitura. ~ul garlei. ◊ A vorbi fara ~uri a spune fara ocolisuri. A sti toate ~urile a cunoaste toate subtilitatile. 2) Partea incovoiata a unei tevi sau a unui burlan. /<lat. cubitus
TRANZIT ~uri n. 1) Trecere de marfuri sau de persoane dintr-o tara in alta prin teritoriul unei a treia tari. 2) Trecere printr-o statie sau printr-o tara fara alte stationari decat cele strict necesare pentru schimbarea directiei. ◊ In ~ in trecere spre alt punct de destinatie. 3) Scutire de taxe vamale acordata intr-o tara marfurilor aflate in trecere spre alta tara. /<fr. transit
CONVERSIUNE s.f. 1. schimbare a conditiilor unui imprumut (prin prelungirea termenelor, micsorarea dobanzilor etc.). ♦ (Ec.) Preschimbare a unei valori (mai ales monetare) intr-o valoare de alta natura. 2. (Rar) schimbare a naturii, a formei unui lucru. ♦ Transformare in urma unui proces chimic, a unei specii de molecule in alte specii de molecule. ♦ (Biol.; in forma conversie) schimbare in ordinea liniara a genelor; transmutatie genetica. 3. Reluare in ordine inversa a termenilor unei sintagme sau fraze, fara ca intelesul sa sufere; reversiune. ♦ Formare de noi cuvinte prin schimbarea categoriei gramaticale; hipotaxa. 4. (Log.) Rasturnare a unei judecati prin inlocuirea reciproca a subiectului cu predicatul. ♦ (Cib.) Traducere a unui cuvant, a unui numar sau a unui mesaj alfanumeric dintr-un cod sau limbaj intr-altul. [Var. conversie s.f. / cf. fr. , engl. conversion, lat. conversio].
TRANZIT s. n. 1. trecere de marfuri sau de persoane printr-o tara straina; scutire de taxe vamale acordata de un stat unor marfuri care trec prin teritoriul sau in alta tara; tranzitare. ◊ totalitatea marfurilor care trec dintr-o tara in alta prin teritoriul unei alte tari. ♦ bilet de ~ = autorizatie scrisa privind scutirea de vama a unor marfuri care sunt in trecere prin tara; in ~ (despre calatori, vagoane etc.) = in trecere. 2. trecere a unui tren printr-o statie sau printr-o gara fara alte opriri decat pentru cele strict necesare pentru incrucisari sau schimbari de directie. 3. trecere a unui material organic printr-un organ. 4. (in telefonie si radiofonie) receptionare a unei convorbiri sau a unui mesaj si retransmitere a lui la un alt post. 5. trecere a unui astru prin fata discului altui astru. (< fr. transit, germ. Transit)
TRANZIT, tranzituri, s. n. 1. Trecere a unor marfuri sau a unor persoane dintr-o tara in alta prin teritoriul unei a treia tari; regim vamal special, prevazand scutirea de taxe pentru marfurile aflate in aceasta situatie. ◊ Bilet de tranzit = autorizatie scrisa privind scutirea de vama a unor marfuri care sunt in trecere printr-o tara straina. 2. Trecere a unui tren sau a unui calator printr-o statie sau printr-o tara fara alte stationari sau operatii in afara de cele strict necesare pentru schimbari de directie si incrucisari. 3. (In sintagma) Tranzit digestiv = drum parcurs de alimente prin tubul digestiv din momentul introducerii lor in gura pana la absorbtia elementelor asimilabile si eliminarea resturilor. – Din fr. transit.
SALT s. n. 1. miscare brusca, cu detenta musculara, prin care cineva se desprinde de la pamant, sarind pe loc sau deplasandu-se. 2. saritura, cadere in vid (cu parasuta). 3. trecere brusca, fara grade intermediare. ♦ ~ calitativ = moment, stadiu necesar al dezvoltarii in natura, in societate si gandire, constand in schimbarea calitatii unui obiect sau proces, pregatita si determinata de schimbarile cantitative. 4. (inform.) ruptura de frecventa care intervine intr-un program ca urmare a unei instructiuni de inlantuire. (< lat. saltus, it. salto)
REVERSIUNE s.f. 1. Intoarcere, revenire a unor bunuri donate la primul proprietar cand persoana careia i-au fost donate moare fara a avea copii. 2. Tratament termic aplicat unor aliaje cu baza de aluminiu pentru a elimina efectele imbatranirii. ♦ (Fiz.) schimbarea ordinii de succesiune in timp a starilor prin care trece un sistem in cursul unei transformari; reversare. 3. Conversie. [Var. reversie s.f. / < fr. reversion, cf. lat. reversio].
REVERSIUNE s. f. 1. (jur.) intoarcere, revenire a unor bunuri donate la primul proprietar, cand persoana careia i-au fost donate moare fara a avea copii. 2. tratament termic aplicat unor aliaje cu baza de aluminiu pentru a elimina efectele imbatranirii. ◊ (fiz.) schimbare a ordinii de succesiune in timp a starilor prin care trece un sistem in cursul unei transformari. 3. (biol.) reversie. 4. conversie. (< fr. reversion, lat. reversio)
acioaie, s. f. – Bronz (sau alt aliaj). – Var. cioaie. < It. acciaio „otel” (Hasdeu), etimon respins de DAR, insa admis de Candrea si Scriban. Este unul din putinele cuvinte it. intrate in vechime in limba populara, probabil pe filiera comerciala. schimbarea semantica, ce constituie principala obiectie a DAR, este posibila, daca se are in vedere faptul ca uzul popular indica prin acioaie orice aliaj, fara a fi posibila o identificare mai exacta.
RENOVARE, renovari, s. f. Actiunea de a renova si rezultatul ei; ansamblu de lucrari tehnice, partiale sau generale executate la un sistem tehnic existent (masini, cladiri, instalatii etc.), fara a-i schimba in esenta destinatia, pentru a-l ameliora din punctul de vedere al confortului, al folosirii, al igienii sau al esteticii; renovatie. ♦ Fig. Innoire, schimbare. – V. renova.
CONVERTIBILITATE (‹ fr., lat.) s. f. Caracteristica a unei monede de a putea fi schimbata de persoane particulare, companii, institutii financiare cu alte monede, devize-aur, devize-argint, fara restrictii sau control guvernamental. C. da dreptul detinatorului unei bancnote de a pretinde si obliga banca de emisiune de a accepta, la cerere si la paritatea oficiala, schimbarea bancnotei respective. C. presupune existenta unei economii dezvoltate sau a depozitelor de valori internationale (aur, dolari S.U.A. etc.).
VERSIUNE, versiuni, s. f. 1. Traducere a unei opere literare sau stiintifice dintr-o limba in alta. ◊ Loc. adj. si adv. In versiune originala = care nu a fost sau fara a fi tradus in alta limba. 2. Fiecare dintre formele unui text care a suferit modificari (in raport cu o forma considerata de baza). 3. Maniera (personala) de a prezenta, de a interpreta o intamplare, un fapt, o afirmatie. 4. Manopera care consta in schimbarea pozitiei fatului in uter pentru a facilita nasterea. [Pr.: -si-u-] – Din fr. version.
RAGAZ ~uri n. 1) Timp liber, disponibil pentru a face ceva; vreme limitata, pe care o are la dispozitie cineva. Nu are nici o clipa de ~. 2) schimbare a datei de indeplinire a unei obligatii; amanare; pasuire. ◊ A (nu) da cuiva (nici un) ~ a (nu) da cuiva timpul necesar pentru a face un lucru in conditii normale; a (nu) pasui. 3) Intrerupere temporara a unei activitati; odihna; repaus; pauza; recreatie. Da-mi putin ~ sa ma gandesc. ◊ fara ~ fara intrerupere; necontenit. A nu avea ~ a nu avea liniste; a nu avea tihna. /Orig. nec.
conservator, -oare adj. si s. Pastrator, care tine de partidu celor ce, in politica, se opun schimbarilor brusce si nu instiga plebea. Conservator progresist, nume pe care, in Decembre [!] 1918, si l-au luat vechii conservatori (urmasi ai lui Catargiu, Carp si Maiorescu si condusi de Marghiloman) ca raspuns la acuzatiunea de retrograzi, pe care le-o aruncau demagogii (ceilalti conservatori, care l-au urmat pe N. Filipescu in 1915 si au ramas fara sef dupa moartea lui, intimplata in Sept. 1916, s´au confundat in partidu tachist, mort si el apoi). S. n., pl. oare (fr. conservatoire, adica „scoala care conserva tradidiunea muzicii”). Scoala oficiala de muzica ori de declamatiune. V. ciocoi, liberal, colectivist, tachist.
birzoi (-oaie), adj. – Ridicat, imbirligat; se spune exclusiv despre coada unor animale, cum sint ciinele, capra, calul etc. Sl. burzu „rapid” (› sb. brz, bg. braz; cf. Berneker 108), in parte contaminat de mag. borzolni (› rom. burzului). In afara de influenta acestui ultim cuvint, schimbarea semantica a lui birzoi se explica printr-o confuzie intre cauza si efect, caci animalele care alearga o fac de obicei cu coada ridicata. Der. birzeica, s. f. (sanie); birzoi, vb. (a-si pierde cumpatul, a-si iesi din fire; a se zbirli, a se speria); birzoiat, adj. (zbirlit; prost dispus); imborzoia, vb. (Trans., a se increti). Presupunem ca trebuie sa se adauge aceleiasi familii cuvintul birzoc, s. m. (cinepa ce ramine fara a creste), care trebuie probabil inteles „planta ce creste rapid”, adica „(planta) prematura, care nu ajunge la maturitate”.
gluma (glume), s. f. – Banc, poveste plina de haz. – Mr. ngl’img. Sl. glumu (Cihac, II, 122; Conev 103; DAR), cf. bg., sb. gluma. schimbarea de terminatie se explica, fie printr-un caz flexionar de la glumu, fie prin confuzie cu sl. gluma „nerusinare”, sau, mai curind, printr-un sing. reconstituit pe baza pl. glume. Dupa Capidan, Raporturile, 229, bg. gluma ar proveni din rom., ceea ce nu pare probabil. Der. glumet, adj. (care glumeste), cf. sl. glumici, bg. glumec; glumi, vb. (a face glume; inv., a se ocupa; inv., a birfi), sensurile inv. fiind imprumuturi lit. din sl., fara circulatie reala.