Rezultate din textul definițiilor
CATEL, catei, s. m. I. 1. Pui de caine; p. ext. pui de animal salbatic (asemanator cu cainele). ◊ Expr. (Fam.) Cu catel, cu purcel = cu intreaga familie si cu tot avutul; cu tot ce are. 2. Fig. Om lingusitor si fara scrupule. 3. Compuse: (Zool.) catelul-pamantului = orbet; catel-de-mare = corosbina; catel-de-frasin sau catelul-frasinului = cantarida. II. Fiecare dintre partile care compun capatana de usturoi. – Lat. catellus.

MACHIAVELIC, -A, machiavelici, -ce adj. Care este abil si fara scrupule; perfid, viclean. [Pr.: -chi-a-] – Din fr. machiavelique, it. machiavellico.

PIRAT, pirati, s. m. Persoana care se indeletniceste cu pirateria, care comite acte de piraterie; hot de mare, corsar. ♦ Persoana care comite infractiunea de piraterie aeriana. ♦ Fig. Individ fara scrupule, care se imbogateste prin jaf, talharie etc. – Din fr. pirate.

LEPRA, (2) lepre, s. f. 1. Boala contagioasa cronica, frecventa mai ales in regiunile tropicale, produsa de un bacil specific si caracterizata prin leziuni localizate pe piele, pe sistemul nervos periferic, mucoase, viscere etc. ♦ Fig. Neajuns care macina, submineaza; racila, plaga. 2. Fig. Om lipsit de constiinta, de caracter, fara scrupule. – Din ngr. lepra.

TARTOR, tartori, s. m. Capetenia d******r; d**c. ♦ Fig. Conducatorul unei tagme, al unui grup, care conduce cu asprime. ♦ Fig. Om fara scrupule, care isi impune vointa, care terorizeaza. – V. tartar.

TARTOR, tartori, s. m. Capetenia d******r; p. gener. d**c. ♦ Fig. Conducatorul unei tagme, al unui grup, care conduce cu asprime, despotic. ♦ Fig. Om fara scrupule, care isi impune vointa, care terorizeaza, care comite fapte reprobabile. – Cf. tartar2.

AFACERIST s., adj. profitor, speculant, (inv.) speculator, (fam.) bisnitar. (E un ~ fara scrupule.)

SPECULANT s., adj. afacerist, profitor, (inv.) speculator, (fam.) bisnitar. (E un ~ fara scrupule.)

BANDIT ~ti m. 1) Persoana care face parte dintr-o banda; talhar. ~ de drumul mare. 2) fig. Persoana lacoma si fara scrupule; nemernic; ticalos; netrebnic. /<fr. bandit, it. bandito

COT1 coate n. 1) Articulatie dintre brat si antebrat. 2) Parte exterioara a acestei articulatii. ◊ ~ la ~ cu cineva alaturi de cineva; impreuna. A da din coate a) a impinge pe cei din jur pentru a-si asigura trecerea; b) a actiona energic, dar fara scrupule, pentru a-si atinge scopul. A-si da coate (sau a-si da cu ~ul) unul altuia a impinge cu cotul pentru a atrage atentia asupra unui lucru sau a unei vorbe. 3) Partea din afara a manecii care acopera aceasta articulatie. ◊ A-si roade coatele (pe bancile scolii) a-si face timp indelungat invatatura. /<lat. cubitus

FANARIOT2 ~ti m. 1) Nobil grec, originar din cartierul Fanar din Constantinopol. 2) Dregator sau domn descendent din aceasta patura. 3) fig. Persoana fara scrupule. [Sil. -ri-ot] /<nrg. fanariotis

LEPRA ~e f. 1) Boala contagioasa cronica, care se manifesta prin aparitia pe piele a unor rani ce duc la descompunerea treptata a tesutului muscular. 2) fig. Viciu care macina chipul moral al omului. 3) fig. peior. Om fara scrupule; persoana cu o purtare urata. [Sil. le-pra] /<ngr. lepra

VENAL ~a (~i, ~e) 1) (despre persoane) Care este gata sa se lase cumparat in pofida normelor morale; coruptibil. 2) Care urmareste numai interese meschine; lipsit de moralitate; fara scrupule. Dragoste ~a. /<fr. venal, lat. venalis

CINIC, -A adj. Scoala cinica = scoala filozofica greaca din antichitate, care s-a preocupat indeosebi de problemele eticii, propovaduind autonomia morala a individului, simplitatea, intoarcerea la natura, dispretul pentru normele eticii religioase, pentru conventionalism, bogatie si onoruri. // s.m. Filozof apartinand acestei scoli. // adj., s.m. si f. (Cel) care arata pe fata, fara sfiala, fapte si ganduri condamnabile; (om) rau, nerusinat, fara scrupule; (cel) care denota sfidare, sfidator. [Cf. fr. cynique, it. cinico, gr. kynikos – cainesc].

afacere (afaceri), s. f.1. Tranzactie financiara, comerciala sau industriala. – 2. Treaba, indeletnicire, ocupatie. – 3. (Arg.) Organ genital. Format de la facere, dupa paralelismul fr. faire, affaire. Substituie o formatie strict identica, bazata pe a- si inf. scurt; cf. ce-are aface? au de aface cu un derbedeu inteligent (Galaction); cf. v. sp. afazer „a avea de-a face”. – Der. afacerist, s. m. (om de afaceri fara scrupule, escroc); aferat, adj. (care este foarte ocupat); galicism, din fr. affaire.

MACHIAVELIC, -A adj. Abil si fara scrupule; perfid. [Pron. -chi-a-. / cf. it. machiavellico, fr. machiavelique].

catilinar (catilinara), adj. – Ambitios, fara scrupule. Lat. catilinarius, de la Catilina (sec. XIX). Cuvint folosit mai ales de Eminescu si care trebuie sa-i fi provenit din lecturile germane. – Der. catilinara, s. f. (catilinara, diatriba); catilinarism, s. n. (ambitie nemasurata).

PIRAT s.m. Hot, talhar care strabate marile pentru a jefui, a prada. V. corsar. ♦ Nava pirata = Nava armata al carei echipaj savarseste acte de piraterie. ♦ Cel care savarseste acte de piraterie. ♦ Cel care savarseste acte de piraterie aeriana. ♦ (Fig.) Individ fara scrupule, care se imbogateste prin jaf etc. [< fr. pirate, it., lat. pirata].

CINIC, -A I. adj. 1. care denota sfidare; sarcastic, sfidator, insolent, nerusinat. 2. scoala ~a = scoala filozofica greaca din antichitate care s-a preocupat indeosebi de problemele eticii, propovaduind autonomia morala a individului, simplitatea, intoarcerea la natura. II. s. m. filozof apartinand acestei scoli. III. adj., s. m. f. (cel) care exprima deschis si fara jena atitudini si ganduri condamnabile; (om) nerusinat, fara scrupule. (< fr. cynique, lat. cynicus, gr. kynikos, de caine)

MACHIAVELIC, -A adj. abil si fara scrupule; perfid. (< fr. machiavelique, it. machiavellico)

h******a (h******e), s. f. – Pramatie, persoana fara scrupule. Origine necunoscuta. Pare a fi in legatura cu ngr. χάχος „prost”, de unde hahau, s. m. (prost, tont), in Mold.

sfirnar (-ri), s. m. – Comerciant. – Var. sfirnariu. Origine necunoscuta. Legatura cu lat. fenerarius (Giuglea, Dacor., VI, 1551; REW 3241; cf. in contra Rosetti, I, 161), nu pare probabila; explicatie pornind de la sfirla nu este clara. Ar putea avea o legatura cu sl. (bg.) svarati „a amagi”, caci se foloseste in general cu nuanta de „negustor fara scrupule”. – Der. sfirnarie, s. f. (comert, negot). Mai ales in Trans.

zarpalatic (-ca), adj. – Chefliu, dezmatat, fara scrupule. Origine necunoscuta, probabil expresiva.

BORGIA, familie italiana originara din Spania, cu rol important in istoria Italiei. Mai insemnati: 1. Rodrigo B. (1431-1503), papa (1492-1503), sub numele de Alexandru VI. 2. Cesare B. (c. 1475-1507). Fiul lui B. (1). Politician abil, fara scrupule, bun militar, a urmarit crearea unui principat in centrul Italiei. 3. Lucrezia B. (1480-1519). Fiica lui B. (1). Celebra prin frumusete si cultura, instrument politic al tatalui si fratelui sau.

CATEL, catei, s. m. I. 1. Pui de caine; p. ext. pui de animal salbatic (asemanator cu cainele). ◊ Expr. Cu catel, cu purcel = cu toata familia si cu intreg avutul. 2. Fig. Om lingusitor si fara scrupule, dispus sa faca orice. 3. Compuse: catelul-pamantului = nume generic dat mai multor familii de animale din ordinul rozatoarelor, care traiesc sub pamant; catel-de-frasin sau catelul-frasinului = cantarida. II. Fiecare dintre partile care compun capatana de usturoi. – Lat. catellus.

H******A, h******e, s. f. (Fam.) Persoana lipsita de scrupule, fara caracter, neserioasa; pramatie. – Et. nec.

SCRUPUL s.n. Sentiment dezvoltat al cinstei, al onoarei, al datoriei. ♦ fara (sau lipsit de) scrupule = fara nici un considerent moral, imoral; incorect. ♦ Exactitate, precizie in actiuni, in lucrari. [< fr. scrupule, it. scrupolo, cf. lat. scrupulus – piatra mica].

SCRUPUL, scrupule, s. n. Sentiment foarte dezvoltat al cinstei, al moralei, al corectitudinii, al datoriei, manifestat in actiunile, in munca, in realizarile cuiva. ◊ Loc. adj., adv. fara (sau lipsit de) scrupul (sau scrupule) = (care se comporta, actioneaza) fara a tine seama de nici un considerent moral in atingerea unui scop. ◊ Expr. A-si face scrupule = a se framanta, a-si pune probleme de constiinta in fata unei dificultati, a unei alternative. – Din fr. scrupule, lat. scrupulum.

CONSTIINTA ~e f. 1) Forma de reflectare psihica a realitatii, proprie oamenilor, produs al activitatii creierului uman. 2) Capacitate de intelegere; simt de raspundere; cuget. ◊ ~ morala capacitate de autocontrol si de autoapreciere din punct de vedere moral a actiunilor savarsite. Mustrare de ~ parere de rau; remuscare. A fi fara ~ a nu avea scrupule. 3): Libertate de ~ dreptul de a se bucura de o deplina libertate in ceea ce priveste convingerile religioase, filozofice etc. [G.-D. constiintei; Sil. -sti-in-] /<fr. conscience, lat. conscientia

SCRUPUL s. n. sentiment dezvoltat al cinstei, al corectitudinii, al onoarei. ♦ fara (sau lipsit de) e = fara nici un considerent moral in atingerea unui scop; imoral, incorect. (< fr. scrupule, lat. scrupulum)

SCRUPUL ~e n. Sentiment foarte dezvoltat al onoarei, al corectitudinii, al moralei, al datoriei manifestat in viata zilnica. ◊ fara ~ (sau lipsit de ~, sau ~e) (care actioneaza) fara a tine cont de nici un fel de norme morale. /<fr. scrupule



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)