Rezultate din textul definițiilor
MOCASIN, mocasini, s. m. Incaltaminte din piele netabacita, purtata de indienii din America de Nord. ♦ Incaltaminte foarte supla si comoda, cu talpa plata, fara sireturi. – Din fr. mocassin.

MOCASIN s.m. (La pl.) Incaltaminte de piele neargasita, purtata de indienii din America de Nord. ♦ Incaltaminte usoara, fara sireturi, cu talpa plata. [< fr. mocassin].

MOCASIN s. m. (pl.) incaltaminte de piele neargasita, purtata de indienii din America de Nord. ◊ incaltaminte usoara, fara sireturi, cu talpa plata. (< fr. mocassin)

INSIDIOS, -OASA, insidiosi, -oase, adj. Care cauta sa insele; viclean, perfid, siret. ♦ (Med.; despre o boala) Care apare pe nesimtite, fara manifestari vizibile. ♦ (Despre gaze de lupta) Care isi manifesta actiunea asupra organismului mai tarziu. [Pr.: -di-os] – Din fr. insidieux.

LELE f. pop. (folosit si ca termen de adresare pe langa numele respectiv) 1) Sora mai mare sau orice femeie mai in varsta. 2) (in poezia populara) Femeie in raport cu barbatul cu care se afla in relatii de dragoste; mandra; iubita. 3) peior. Femeie de moravuri usoare. ◊ Pui (sau fecior, fiu) de ~ om smecher, siret; cotcar. A umbla in dorul ~ii a umbla fara rost, brambura. A pleca in dorul ~ii a se duce fara a sti unde. [G.-D. lelei] /<bulg. lelja

LELE s. f. 1. Termen de respect cu care se adreseaza la tara un copil sau o persoana mai tanara unei femei in varsta sau cu care vorbeste despre ea; leica1. ♦ (In poezia populara) Femeie (tanara) iubita; mandra. 2. Femeie rea sau imorala. ◊ Expr. Fecior (sau pui, fiu) de lele = om smecher, siret, ticalos. A umbla frunza (sau in dorul) lelii = a umbla fara rost, degeaba. – Din bg. lelja.

LELE s. f. 1. Termen de respect, cu care se adreseaza, la tara, un copil sau o persoana mai tanara unei femei mai in varsta. ♦ (In poezia populara) Femeie tanara; iubita. 2. Femeie cu purtari rele. ◊ Expr. Fecior (sau pui, fiu) de lele = smecher, siret, ticalos. A umbla frunza (sau in dorul) lelii = a umbla fara rost, degeaba. – Bg., sb. lelja.

VICLEAN, -A, vicleni, -e, adj. (Adesea substantivat) 1. Care se poarta, vorbeste fara sinceritate, ascunzandu-si adevaratele intentii (reprobabile); fatarnic, ipocrit, perfid; (cu sens atenuat) siret, smecher, istet. 2. (Pop.) Rau, crud, neindurator, hain. 3. (Inv.) Care isi calca credinta sau cuvantul; necredincios; tradator. ♦ (Rar) Care nu crede in invataturile religiei crestine; pagan. ♦ (Substantivat, m.) Duh necurat, d**c. [Var.: (inv.) hiclean, -a adj.] – Din magh. hitlen.

TUZLUC, tuzluci, s. m. (Inv. si arh.) Ghetra de aba, incheiata la spate cu copci sau cu sireturi, care se purta peste ciorapi si apoi se baga in cizme; (azi reg.) ciorapi grosi (cu sau fara talpa) care se poarta la tara. – Tc. tozluk.

bracire (braciri), s. f. – Cordon, siret. – Var. braci(l)e, bracele, bracira, bracina. Lat. bracῑle (Puscariu, Conv. lit., XXXVIII, 701; Puscariu 215; REW 1258; Candrea-Dens., 174; DAR). – Der. bracinar, s. n. (betelie; curea, cingatoare; bretea); bracinarita, s. f. (betelie); desbracina, vb. (a descinge). Din rom. provine fara indoiala sb. bracunar „vergea de masurat”. Cf. imbraca.



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)