Rezultate din textul definițiilor
FISTEICA, fisteici, s. f. (Reg.) Bucata de pamant lunga si ingusta; fasie de pamant (arabil). – Et. nec.

STRAT, straturi, s. n. 1. Material, substanta repartizata relativ uniform pe o suprafata de alta natura (pentru a o acoperi) sau intre alte doua suprafete de alta natura (pentru a le desparti). 2. Fasie compacta dintr-o materie, aflata in interiorul unei mase de natura diferita. ♦ Depozit de roci sedimentare sau metamorfice cu o compozitie relativ omogena, care se gaseste, sub forma unei panze, intre alte depozite. 3. Influenta externa exercitata asupra unei limbi date. 4. Fig. Parte dintr-o clasa sociala; categorie, patura sociala. 5. fasie de pamant, cu carari pe margini, pe care se seamana legume sau flori; fasie de pamant impreuna cu vegetatia respectiva. 6. (Pop.) Culcus, asternut pentru animale. 7. (Pop.) Pat, asternut pentru oameni. 8. Nume dat partii de jos pe care se reazema unele obiecte sau unelte; postament. 9. Patul pustii. [Pl. si: strate] – Lat. stratum.

LAGUNA ~e f. Intindere de apa marina, separata de rest printr-o fasie de pamant. /<it. laguna

snait, -a, s.n., s.f. (reg.) 1. (s.n.) carare prin padure pe care se trag bustenii. 2. (s.n.) varf, culme. 3. (s.f.) fasie de pamant intre doua dealuri.

NO MAN'S LAND [Pron.: naumenzlend] s. n. fasie de pamant intre liniile cele mai inaintate ale beligerantilor; portiune tampon intre frontiere. ♦ (fig.) tara nimanui. (< engl. no man's land)

TARM, tarmuri, s. n. fasie de pamant de-a lungul unei ape mari; p. ext. regiune de langa o apa mare. ♦ Fig. Taram, tinut, meleag. [Var.: (inv.) tarmur, tarmure s. n.] – Din tarmur (inv., probabil < lat.).

VOI3, voiuri, s. n. (Reg.) 1. Rand de impletitura de papura sau de nuiele, intr-o leasa sau in peretii unui patul de pastrat porumb. 2. fasie de pamant (arabil). – Et. nec.

PROMONTORIU, promontorii, s. n. fasie de pamant inalta si stancoasa care inainteaza in mare. – Din lat. promontorium, fr. promontoire.

RASTAV, rastavuri, s. n. I. (Reg.) 1. fasie de pamant pe care se cultiva un singur fel de plante. 2. fasie de pamant intre doua randuri de semanaturi. II. Sina de fier dintata, care serveste la fixarea formelor tipografice in rame. [Var.: ristav s. n.] – Et. nec.

BRAZDA brazde f. 1) fasie de pamant taiata si rasturnata cu plugul. 2) Urma lunga care ramane in linie dreapta dupa rasturnarea pamantului cu brazdarul. ◊ A da (sau a se da) la brazda a se indrepta; a se schimba in bine; b) a se acomoda; a se deprinde cu ceva. Din (sau de) brazda vite injugate la plug dinspre brazda; din dreapta. 3) Bucata de pamant, de obicei de forma paralelipipedica, desprinsa cu iarba cu tot de pe un teren pentru a fi rasadita in alt loc (ca ornament, drept protectie etc.). 4) Fasie de iarba sau de cereale cosite, avand latimea unei apucaturi de coasa sau de cositoare; polog. 5) fig. Incretitura a pielii (mai ales la fata); rid; cret; zbarcitura; cuta. 6) fig. Urma longitudinala lasata pe o suprafata. [G.-D. brazdei] /<sl. brazda

LIMAN ~uri n. 1) fasie de pamant situata de-a lungul unei ape; tarm; mal. ◊ A iesi la ~ a) a iesi la mal; b) a scapa dintr-o incurcatura. 2) Loc de adapost; refugiu; azil. ◊ A ajunge la ~ a atinge scopul urmarit. 3) Loc in cursul inferior al unui fluviu, separat de mare printr-o duna de nisip, care comunica cu marea prin una sau mai multe guri. /<turc. liman

LITORAL2 ~uri n. fasie de pamant situata de-a lungul tarmului unei mari sau al unui ocean. /<fr. littoral, lat. littoralis

PERISIP ~uri n. fasie de pamant pe malul marii, formata din aluviuni, care margineste un liman sau o laguna. /Orig. nec.

PROMONTORIU ~i n. fasie de pamant abrupta care inainteaza in mare; cap. /<lat. promontarium, fr. promontoire

RASTAV1 ~uri n. reg. 1) fasie de pamant cultivata cu un singur fel de plante. 2) fasie de pamant intre doua randuri de semanaturi. /Orig. nec.

STRAT ~uri n. 1) Material intins aproximativ uniform pe o suprafata sau intre doua suprafete; patura. ~ de nisip. 2) geol. Depunere de roci sedimentare cu o grosime si o structura aproximativ omogena. 3) fasie de pamant mai ridicata, pe care se seamana legume sau flori; vatra; razor. 4) fig. Patura, categorie sociala. 5) Partea de jos pe care se reazema unele obiecte sau unelte. ◊ ~ al pustii partea de lemn a pustii pe care se fixeaza teava si mecanismul acesteia. /<fr. stratum, fr. strate

TARM ~uri n. 1) fasie de pamant de-a lungul unei ape mari; liman. ◊ ~ul marii litoral. 2) fig. Regiune alaturata unei astfel de fasii. ~ul de nord. /Din tarmur inv.

ISTM s.n. fasie de pamant care uneste o peninsula cu un continent sau doua continente intre ele. 2. (Anat.) Partea ingusta a unui organ. [< fr. isthme, cf. gr. isthmos, lat. isthmus].

NO MAN'S LAND s.n. fasie de pamant aflata intre liniile cele mai inaintate ale beligerantilor; portiune-tampon intre frontiere; tara nimanui. [< engl. no man's land].

PROMONTORIU s.n. 1. fasie de pamant inalta si abrupta care inainteaza in mare; cap. 2. (Anat.) Proeminenta osoasa. ♦ Proeminenta formata de unghiul dintre ultima vertebra lombara si sacru. [Pron. -riu. / < lat. promontorium, cf. it. promontorio, fr. promontoire].

PERISIP s.n. fasie de pamant la malul marii care inchide un liman sau o laguna; cordon litoral; lido. [< fr. perisipe].

BRAZDA, brazde, s. f. 1. fasie de pamant rasturnata cu plugul; urma ramasa in pamant dupa plug. ◊ Loc. adj. (Despre vite de jug) Din (sau de) brazda = din dreapta. ◊ Expr. A da sau a aduce (pe cineva) pe (sau la) brazda = a aduce (pe cineva) pe calea cea dreapta, a-l face sa se acomodeze. A se da pe brazda = a se indrepta; a se deprinde cu o noua situatie, a se acomoda. 2. Bucata de pamant desprinsa cu iarba cu tot; glie. 3. Rand de iarba (sau de grau etc.) cosita; polog. 4. Strat (de legume sau de flori); razor. 5. Urma, dara, partie; crestatura. ♦ Fig. Zbarcitura, cuta a fetei. – Slav (v. sl. brazda).

BRAZDA, brazde, s. f. 1. fasie ingusta de pamant, taiata si rasturnata cu plugul; urma ramasa in pamant dupa plug; brazdatura. ◊ Loc. adj. Din (sau de) brazda = (despre vite de jug) din dreapta. ◊ Expr. A da sau a aduce (pe cineva) pe (sau la) brazda = a indrepta pe cineva; a-l face sa se acomodeze. A se da pe brazda = a se indrepta; a se deprinde cu o noua situatie, a se acomoda. 2. Bucata de pamant inierbata, de forma paralelipipedica, desprinsa de pe terenurile acoperite cu iarba, care serveste la ornarea parcurilor, la protejarea taluzurilor etc. ◊ Brazda de udare = element provizoriu al sistemului de irigatie, prin care apa este adusa la radacina plantelor. 3. Rand de iarba, de grau etc. cosit; polog1. 4. Strat de legume sau de flori; razor1. 5. Urma, dara, partie. ♦ Crestatura. 6. Fig. Zbarcitura, cuta a fetei; rid. – Din sl. brazda.

HAT, haturi, s. n. fasie ingusta de pamant nearat care desparte doua ogoare sau doua terenuri agricole apartinand unor gospodarii diferite; razor1, hotar. ◊ Expr. A fi intr-un hat (cu cineva) = a fi vecin (cu cineva). ♦ (Reg.) Camp nelucrat; parloaga, telina2. – Cf. ucr. hat „zagaz”.

ISTM, istmuri, s. n. fasie ingusta de pamant care leaga doua continente sau o peninsula de un continent si care separa doua mari sau doua golfuri. – Din fr. isthme, lat. isthmus.

JIREBIE2, jirebii, s. f. (Reg.) Bucata, fasie ingusta de pamant. – Din ucr. zerebij.

SIRINCA, sirinci, s. f. (Reg.) fasie ingusta de pamant (arabil); hat, razor. – Din ucr. syrynka, rus. sirinka.

PERISIP, perisipuri, s. n. fasie ingusta de pamant pe malul marii, formata prin acumularea aluviunilor, care inchide un liman sau o laguna. – Et. nec.

LAGUNA, lagune, s. f. Portiune din bazinul unei mari sau al unui ocean separata aproape complet de rest printr-o fasie ingusta de pamant. – Din it. laguna.

RAZOR1, razoare, s. n. 1. fasie ingusta de pamant nelucrat, servind drept hotar si poteca intre doua ogoare; hat. 2. Loc arat; ogor. 3. Strat de flori sau de legume in gradini; brazda. 4. Cararuie (intr-o gradina). – Din bg. razor.

HAT ~uri n. 1) fasie ingusta de pamant nearat, lasata drept hotar intre doua ogoare; razor. ◊ A fi intr-un ~ (sau ~ in ~) cu cineva a fi vecin cu cineva. 2) Teren arabil nelucrat; parloaga. /<turc. had

ISTM ~uri n. geogr. fasie ingusta de pamant dintre doua mari sau golfuri, care uneste doua continente sau un continent cu o peninsula. /<fr. isthme, lat. isthmus

RAZOR ~oare n. pop. 1) fasie ingusta de pamant nelucrat, care desparte localitati sau terenuri de pamant; hotar; hat. 2) fasie ingusta de pamant mai ridicata, pe care se seamana legume sau flori; strat; vatra. 3) pop. Loc de pe un teren arat, unde se alatura ultimele doua brazde trase in sens opus. /<bulg. razor

SFOARA sfori f. 1) Fir confectionat din fibre vegetale sau sintetice prin rasucire, folosit, mai ales, pentru legat. A lega cu ~.Tras cu ~a (asezat) in linie dreapta; bine aliniat. A intinde ~a prea tare (sau prea mult) a depasi limita in procesul realizarii unui lucru. A trage pe ~ a pacali. A trage sforile a pregati in taina ceva reprobabil. 2) Multime de obiecte similare insirate pe astfel de fir; sirag. O ~ de ardei. 3) inv. Unitate de masura pentru suprafete, folosita la masurarea pamantului (avand diferite valori in diferite perioade). 4) inv. fasie (ingusta) de pamant arabil. [G.-D. sforii] /cf. sl. suvoru, ucr. svora

FALEZA s.f. Tarm abrupt format prin actiunea de eroziune a valurilor de-a lungul tarmurilor lacustre, marine sau oceanice. ♦ fasie ingusta de pamant, special amenajata pe malul marii pentru plimbare. [< fr. falaise].

sirghie, sirghii, s.f. (reg.) fasie ingusta de pamant arabil.

sistoaie s.f. (reg.) fasie ingusta de pamant.

surina, surini si surine, s.f. (reg.) fasie ingusta de pamant arabil.

sustina, sustine, s.f. (reg.) 1. fasie ingusta de pamant arabil. 2. felie subtire dintr-un aliment.

FALEZA s. f. mal inalt si abrupt format prin actiunea de eroziune a valurilor de-a lungul tarmurilor marine. ◊ fasie ingusta de pamant, special amenajata pe malul marii pentru plimbare. (< fr. falaise)

fasie ~i f. Bucata lunga si ingusta din ceva. ~ de pamant. ~ de lumina. [Art. fasia; G.-D. fasiei; Sil. si-e] /fasa + suf. ~ie

CUREA, curele, s. f. 1. fasie lunga din piele, canepa, material plastic etc.; spec. o astfel de fasie folosita ca cingatoare. ◊ Expr. A-l tine (pe cineva) cureaua (sau curelele) = a avea curaj; a cuteza; a fi in stare (sa...). 2. (In sintagma) Curea de transmisie = a) banda de piele sau de panza continua, flexibila si rezistenta, cu ajutorul careia se poate transmite miscarea de rotatie si puterea corespunzatoare de la un scripete (sau un arbore) de masina la altul; b) fig. ceea ce serveste ca intermediar pentru a transmite ceva. 3. (Inv. si pop.) Masura de lungime egala cu circa 16 picioare; p. ext. fasie lunga si ingusta de pamant. – Lat. corrigia.

VIRGA s.n. Picaturi de apa care cad din nori sub forma unor fasii, evaporandu-se pana la pamant. [< fr., lat. virga].

sfasiuta, sfasiute, s.f. (reg.) 1. fasie mica. 2. bucata mica de pamant lunga si ingusta.

sirincuta, sirincute, s.f. (reg.) fasie mica si ingusta de pamant arabil; fasiuta.

SUSANITA, susanite, s. f. (Reg.) fasie, bucata lunga si ingusta de pamant, de piele, de hartie etc. – Cf. susenica „pastrama”.

TRAVERSA s. f. 1. grinda transversala ca piesa de rezistenta in construirea scheletului unui pod, a unei cladiri etc. ◊ piesa transversala sub sinele de cale ferata. ◊ baza de metal, drug, parghie. 2. (mar.) parama fixata transversal fata de directia navei. 3. (mil.) mica ridicatura de pamant amplasata pe santurile de tragere. 4. fasie de panza care se pune deasupra covorului pentru a-l proteja. (< fr. traverse)

SUVITA s. 1. (pop.) vita, (reg.) vitioan, (prin Olt.) varsta. (O ~ de par.) 2. fasie, (Mold.) susanita. (O ~ de piele, de pamant etc.)

DELNITA, delnite, s. f. 1. (In evul mediu, in Tara Romaneasca) Parte din hotarul mosiei satului care se afla in stapanirea ereditara a unei familii de tarani ce locuiau in satul respectiv; jirebie. 2. (In evul mediu, in Tara Romaneasca si in Moldova) Parte dintr-o anumita subimpartire structurala a pamantului satului. Patru delnite de fanat. 3. (Inv. si reg.) fasie ingusta si lunga de teren situata intr-o lunca sau pe un delusor; p. ext. mosie, proprietate. – Cf. ucr. dil'nyc'a.

STOLA ~e f. 1) Rochie larga si lunga pana la pamant, incinsa cu doua cordoane, purtata de m********e romane. 2) fasie lunga si ingusta, ornamentata, purtata pe dupa gat de preotii catolici in timpul slujbei. /<lat. stola

FUNIE, funii, s. f. 1. Franghie1. ◊ Funie de ceapa (sau de usturoi) = impletitura, cununa de ceapa sau de usturoi. ◊ Expr. Drept ca funia in traista (sau in sac) = stramb, rasucit; fig. nedrept, necinstit. A vorbi de funie in casa spanzuratului = a vorbi despre un lucru care poate supara pe cineva dintre cei de fata, daca este interpretat ca o aluzie la ei. A (i) se apropia sau a-i ajunge (cuiva), a i se strange funia de (sau la) par, se spune despre cei ajunsi intr-o situatie extrem de dificila. A juca pe funie = a umbla pe funie, facand diferite figuri; fig. a fi abil, dibaci. 2. Veche unitate de masura de lungime (a carei valoare a variat dupa epoci) cu care se masura pamantul. 3. (In sintagma) Funie de mosie (sau de pamant) = suprafata de teren de dimensiuni reduse, avand de obicei forma unei fasii inguste. 4. Impletitura din paie sau din talas, utilizata la confectionarea miezurilor lungi la formele pentru turnare. – Lat. funis.

sfasie, sfasii, s.f. 1. (inv. si reg.) fasie; bucata de carne (sfartecata). 2. (reg.) curelusa impodobita cu tinte de alama. 3. (reg.) bucata de pamant lunga si ingusta. 4. (reg.) sfert dintr-un miel care a fost taiat; ciozvarta. 5. (reg.) chimir. 6. (reg.) fire groase de canepa din care se fac funii, bice. 7. (inv. si reg.) faclie cu care se pescuieste noaptea; fachie, fasca.

PRISPA ~e f. 1) Platforma ingusta de pamant, facuta de-a lungul peretelui din fata (si al celor laterali) al unei case taranesti. 2) fasie plana de teren de-a lungul unui povarnis sau al unui mal. /<ucr. prispa

MARAMA, marame, s. f. fasie lunga de voal fin, cu care isi acopera capul femeile de la tara cand se imbraca in costum national (lasand capetele sa atarne pana aproape de pamant); stergar (2). [Var.: mahrama s. f.] – Din tc. mahrama.

POLOG1 ~oage n. fasie de iarba sau de cereale cosite, avand latimea unei apucaturi de coasa sau de cositoare; brazda. ◊ A sta (sau a zace) ~ a sta (sau a zace) la pamant. /<bulg., sb. polog

CENTURA s.f. 1. Curea lata de piele, de panza etc., folosita mai ales de militari; centiron. ◊ Centura de salvare = dispozitiv format din corpuri plutitoare care se fixeaza in jurul taliei, servind la mentinerea unei persoane la suprafata apei fara sa inoate; colac de salvare. 2. Cingatoare. ◊ Centura pelviana = oasele bazinului. ♦ (Sport) a) Linie imaginara la nivelul ombilicului sub care nu sunt permise loviturile la box; b) procedeu tehnic de prindere a mijlocului adversarului cu mainile la lupte. 3. (Mil.) Centura de fortificatii = zona fortificata aflata la o distanta potrivita pentru a le feri de focul armelor grele ale unui eventual dusman; cale ferata de centura = cale ferata care inconjura un oras. 4. fasie continua de table de otel care formeaza bordajul unei nave. 5. Grinda orizontala din beton armat, rezemata pe toata lungimea ei pe zidurile exterioare ale unei cladiri, avand rolul de a le lega intre ele. 6. Cadru de forma circulara. 7. Centuri de radiatie = zone de grosime variabila, care inconjura pamantul, caracterizate printr-un nivel ridicat de radiatie corpusculara ionizata. [< fr. ceinture].



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)