Rezultate din textul definițiilor
PISCAT1 s. n. (Rar) Faptul de a (se) pisca; piscare. ♦ Mod de executie a unei bucati muzicale la un instrument cu coarde, fara a folosi arcusul, ci numai ciupind coardele. ♦ (Reg.; in expr.) Piscatul lunii (sau piscat de luna, piscatul luminii) = faza a lunii in care aceasta incepe sa descreasca. – V. pisca.

VARCOLAC, varcolaci, s. m. I. 1. (In superstitii) Fiinta fabuloasa fara reprezentare concreta, care mananca luna si Soarele (provocand fazele lunii, eclipse etc.) 2. Strigoi. II. Pestisor artificial de metal, intrebuintat ca nada la pescuitul cu undita. [Var.: varcolaci, varcolag, vargolag, varcolic s. m.] – Din bg. varkolak.

PATRAR ~e n. pop. v. PATRIME.~ de luna faza de crestere sau de descrestere a lunii cand ea are forma de secera. [Sil. -trar] /patru + suf. ~ar

lunaTIE s. f. schimbare succesiva a fazelor lunii; interval de timp (circa 29 de zile) intre doua faze identice ale lunii. (< engl. lunation, lat. lunatio)

ciclu n., pl. uri si e (vgr. kyklos, ruda cu lat. circus, cerc, inel). Period [!] dupa care aceleasi fenomene astronomice se reproduc in aceiasi ordine: ciclu lunar, solar. Grup, sir, serie (de poeme epice cu acelasi subiect, de conferente [!], s. a.): ciclu breton. – Ciclu lunar e de 10 ani, dupa care fazele lunii revin la aceleasi epoci. Se mai numeste si numar de aur, fiind-ca Atenienii, entuziasmati de aceasta descoperire, datorita astronomului Metone (432 in ainte [!] de Hristos), insemnara cu litere de aur pe table de marmura proprietatile ciclului lunar. – Ciclu solar e de 18 ani, dupa care anu incepe cu aceleasi zile. Era crestineasca incepind in al zecelea an al ciclului, daca vrei sa afli numaru ciclului unui an, adaugi 9 la anu de care e vorba si imparti suma pin [!] 28.

PATRAR, patrare, s. n. 1. (Inv. si pop.) Patrime, sfert. 2. Fiecare dintre cele doua faze ale lunii cand aceasta, aflandu-se in crestere sau in descrestere, apare luminata numai pe jumatate (in forma de semicerc); perioada de timp corespunzatoare fiecareia dintre aceste doua faze ale lunii. – Patru + suf. -ar.

lunaTIE s. f. Interval de timp intre doua faze ale lunii (I 1); luna sinodica. – Din lat. lunatio. Cf. fr. lunaison.

SEMIluna, semiluni, s. f. 1. Parte a discului lunii, in forma de semicerc, luminata de Soare in timpul uneia dintre fazele astrului; luna privita in faza primului si a ultimului patrar. 2. Semn simbolic al islamismului reprezentand forma pe care o are luna in faza primului patrar. ♦ Fig. Imperiul Otoman; turcii; mahomedanismul. – Semi- + luna.

NOU3 noua (noi) (in opozitie cu vechi) 1) Care este facut de curand; care exista de putin timp; proaspat; recent. ◊ ~-nout absolut nou. 2) (despre produse agricole) Care este din recolta anului in curs. Paine noua. 3) si fig. Care exista de putin timp; recent. Carte noua. ◊ luna noua a) luna in faza ei initiala, in forma de secera subtire; b) timpul cat dureaza aceasta faza. (Copil) ~-nascut (copil) care s-a nascut de curand. Ce mai (e) ~? ce noutati mai sunt? Nimic ~ nici un fel de noutati. 4) (despre persoane) Care a venit undeva de curand (si este inca necunoscut sau putin cunoscut). 5) Care nu a fost cunoscut mai inainte. Metoda noua. 6) Care difera (in mod esential) de ceea ce a fost in trecut. Vremuri noi. 7) Care tine de timpurile noastre; propriu timpului prezent sau trecutului apropiat; modern; contemporan. Tehnica noua. 8) (inaintea unui substantiv) Care prin calitatile sale aminteste de cineva (sau de ceva). ~l Orfeu. 9) Care se adauga la cele de mai inainte. Forte noi. /<lat. novus

SEMIluna ~i f. 1) Aspect al lunii in faza primului si ultimului patrar, vazuta in forma de secera. 2) Semn simbolic al islamismului. 3) fig. art. Imperiul Otoman. /semi- + luna

patrar, patrare, s.n., adj. 1. (inv. si pop.) patrime, sfert. 2. (pop.) cele doua faze ale lunii (cand e pe jumatate luminata). 3. (reg.) cantitate de cereale, de lichide etc. egala cu o patrare. 4. (adj.; inv. si reg.) care are patru ani, care merge pe patru ani.

SIZIGIE s. f. conjunctie sau opozitie a lunii cu Soarele, corespunzand fazelor de luna noua sau plina, precum si amplitudinii maxime a mareelor. (< fr. syzygie)

PISCAT n. 1) v. A PISCA si A SE PISCA.~ul lunii (sau luminii) faza de descrestere a lunii. 2) muz. Mod de interpretare la instrumentele muzicale cu coarde, producand sunete prin piscarea coardelor cu degetele, fara a folosi arcusul; pizzicato. /v. a (se) pisca

lunaTIE s.f. Interval de timp (circa 29 de zile) scurs intre doua faze identice ale lunii; luna siderala. [Gen. -iei, var. lunatiune s.f. / < lat. lunatio].

CRAI, crai, s. m. 1. (Astazi poetic sau in basme) Imparat, rege, domnitor. ◊ (Cei trei) crai de la rasarit = magi. ◊ Compus: crai-nou = luna in prima ei faza, cand are forma unei seceri subtiri; luna-noua. 2. Barbat usuratic, care se tine de chefuri, de aventuri amoroase etc.; craidon. ◊ Crai de curte veche = haimana, pungas, derbedeu, d*******t. – Din sl. kralĩ.

SINODIC, -A, sinodici, -ce, adj. 1. Referitor la intervalul de timp dupa care se repeta aceeasi pozitie relativa a Pamantului, a Soarelui, a lunii sau a unei planete. ◊ Perioada sinodica = interval in care se face rotirea completa a unui corp ceresc in jurul altul corp ceresc in miscare. luna sinodica = interval in care luna, aflata in una dintre fazele ei, face o miscare de rotatie completa in jurul Pamantului si revine in faza de la care a plecat. 2. Care apartine sinodului, privitor la sinod, care emana de la sinod; care face parte dintr-un sinod; sinodal, sinodicesc. – Din fr. synodique.

CORN2 ~uri n. 1): ~ul abundentei (sau belsugului) corn cu fructe si flori simbolizand belsugul. 2) Franzeluta in forma de semicerc. 3):~ul lunii luna in prima si in ultima faza, cand se aseamana cu o secera. 4) :~ul-secarei ciuperca parazita la unele cereale. /<lat. cornu

CVADRATURA s. f. 1. (mat.) problema construirii unui patrat cu o arie data. ◊ calculul unei integrale definite necesar, uneori pentru aflarea ariei unui domeniu plan marginit de o curba inchisa. ♦ a cercului = problema (nesolutionabila) a construirii, cu rigla si compasul, a unui patrat cu aria egala cu a unui cerc dat; (fig.) problema imposibil de rezolvat. 2. (astr.) pozitie aparenta in care doi astri priviti de pe Pamant au o diferenta de longitudine de 90s. ◊ (pl.) fazele primului si ultimului patrar al lunii. (< fr. quadrature)

PREVESTIT s. n. (Rar) 1. Prevestire. 2. (Inv. si reg.) faza de crestere si de descrestere a lunii. – V. prevesti.

faza s.f. Fiecare dintre aspectele succesive pe care le prezinta luna sau unele planete in timpul revolutiei lor. ♦ Fiecare dintre starile succesive ale dezvoltarii unui proces din natura sau din societate; etapa. [< fr. phase, cf. gr. phasis – aparenta].

faza1 s. f. 1. fiecare dintre aspectele succesive pe care le prezinta luna sau unele planete in timpul revolutiei lor. 2. fiecare dintre starile succesive ale dezvoltarii unui proces din natura sau din societate; etapa, stadiu. ♦ a fi pe ~ = (fam.) a fi atent si a actiona prompt. 3. interval de timp in care are loc o anumita operatie, caracteristica unui ciclu de transformare. 4. (fiz.) fiecare dintre circuitele componente ale unui sistem de circuite. ◊ argument al unei marimi care variaza sinusoidal in timp. 5. (chim.) parte omogena fizic dintr-un sistem eterogen. (< fr. phase)

faza ~e f. 1) Spatiu temporal in evolutia unui fenomen natural sau social; etapa; stadiu. 2) Aspect sub care se prezinta succesiv luna sau alte planete unui observator terestru in timpul miscarii lor de revolutie. 3) Circuit care face parte dintr-un sistem de circuite electrice. [G.-D. fazei] /<fr. phase, germ. Phase

READ [ri:d], Sir Herbert Edward (1893-1968), scriitor, eseist, critic literar si de arta englez. Prov. univ. la Edinburgh. Promotor al curentelor artistice moderne („Forma in poezia moderna”, „Semnificatia artei”, „Filozofia artei moderne”, „Imagine si idee”, „Originile formei in arta”). Sinteze critice („Fazele poeziei engleze”, „Eseuri de critica literara”). Lirica imagistica cu implicatii metafizice („Metamorfozele lui Phoenix”, „O lume in razboi”, „Poeme”, „Ferma lunii”). Memorialistica.

faza, faze, s. f. Fiecare dintre etapele distincte din evolutia unui proces din natura sau din societate; fiecare dintre starile succesive ale unei transformari. ♦ Fiecare dintre aspectele succesive pe care le iau luna si unele planete, determinate de orientarea pe care o au fata de Pamant partile din suprafata lor iluminate de Soare. ♦ Fiecare dintre circuitele componente ale unui sistem de circuite electrice. ♦ (Fiz.) Argument al unei marimi care variaza sinusoidal in timp si care caracterizeaza marimea in orice moment. ◊ (In expr.; fam.) A fi pe faza = (a fi atent si) a actiona prompt, la momentul potrivit. – Din fr. phase.

CICLU1 s. n. 1. succesiune, sir de fenomene, de stari, de manifestari care se produc in cadrul unui proces repetabil totdeauna in aceeasi ordine. ♦ teoria ~ ului istoric = teorie care sustine ca procesul istoric se desfasoara in cerc inchis, printr-o „vesnica intoarcere”. ◊ serie, numar de luni, ani etc. dupa care se reproduc constant anumite fenomene. ◊ serie de productii literare, muzicale, de opere stiintifice etc. avand o tema comuna. 2. lant inchis de atomi din molecula unei substante. 3. ansamblu de valori succesive luate de o marime periodica in timpul unei perioade. ♦ ~ pe secunda = hert; ~ de productie = perioada in decursul careia obiectele muncii trec prin toate fazele procesului de productie, pana la stadiul de produs finit; (agr.) perioada de la pregatirea terenului pana la recoltarea, livrarea sau depozitarea productiei. (< fr. cycle, lat. cyclus)



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)