Rezultate din textul definițiilor
sulfa, sulfe, s.f. (reg.; deprec.) 1. haina veche, deformata sau de calitate inferioara. 2. haina de croiala oraseneasca. 3. femeie care are o tinuta neingrijita, neglijenta. 4. persoana care se imbraca in haine orasenesti. 5. om de nimic. 6. femeie de moravuri usoare; femeie intriganta. 7. (in expr.) a latra ca o sulfa = a fi guraliv.
HALOTCA s. f. (Reg.) Termen de ocara pentru femei si fete; femeie de moravuri usoare. – Comp. ucr., rus. holopka.
PATACHINA, patachine, s. f. 1. (Bot.) Verigar. 2. (Fam.) Epitet injurios pentru o femeie vulgara, strident imbracata, cu purtari necuviincioase; epitet pentru o femeie de moravuri usoare. – Et. nec.
PUPAZA, pupeze, s. f. 1. Pasare insectivora migratoare, cu penaj pestrit, cu ciocul lung si curbat si cu o creasta de pene mari, portocalii, in varful capului (Upupa epops). ◊ Expr. A-i merge (cuiva) gura ca pupaza = a vorbi mult, a fi flecar. A-i canta (cuiva) pupaza = a-i merge rau, a nu avea noroc. 2. Fig. (Fam.) Persoana flecara. ♦ Femeie imbracata sau fardata strident; p. ext. femeie de moravuri usoare. 3. (Reg.) Colac (in forma de pasare sau de cuib de pasare). ◊ Expr. Colac peste pupaza sau pupaza peste colac, se spune cand peste un necaz deja existent vine altul (si mai mare). – Cf. alb. pupeze.
TARATURA, taraturi, s. f. Om de nimic, fara caracter; femeie de moravuri usoare, t***a. – Tari + suf. -tura.
madama (guvernanta, femeie de serviciu, femeie de moravuri usoare) s. f., g.-d. art. madamei; pl. madame
corcoata, corcoate, s.f. (reg.) 1. haina rupta si invechita; buleandra, zdreanta. 2. femeie de moravuri usoare, fleoarta.
panchita, panchite, s.f. (reg.) femeie de moravuri usoare.
catrinta (catrinte), s. f. – Sort, fusta din doua bucati. – Var. catrinta, cotrinta. < Origine expresiva, ca in alte cuvinte care inseamna „cirpa”, cf. treanta, fleoarta, hanta, buleandra etc. si var. cotreanta „cirpa” femeie de moravuri usoare; cu acelasi semantism ca toate cuvintele din aceasta clasa. A fost interpretat ca un der. dim. al numelui feminin Catrina (Scriban); lipseste insa explicatia semantica. Mag. katrinca, kotroncz (DAR) provine probabil din rom., ca si tig. katrinka. Cihac, II, 488, creeaza o legatura cu pol. katan(k)a „fusta”, lituan. katenka „corsaj”, care par a fi si ele dim. ale aceluiasi nume. – [1561]
pintarita, pintarite, s.f. (reg.) 1. ospatarita. 2. femeie de moravuri usoare.
pliuha s.f. (reg.) 1. rachiu de calitate inferioara; pliuhau, pliuhnita, pliusca. 2. catea; haita (de caini). 3. (deprec.) femeie de moravuri usoare.
pliuhnita s.f. (reg.) 1. rachiu de calitate inferioara; pliuha. 2. femeie de moravuri usoare.
pujla, pujle, s.f. (reg.) 1. potaie. 2. persoana neascultatoare si lenesa; puslama, haimana, pujlau. 3. femeie de moravuri usoare. 4. planta denumita si coada calului. 5. fanat care se coseste o singura data pe an.
scortolina, scortoline, s.f. (reg. si fam.) femeie de moravuri usoare.
catea (catele), s. f. – 1. Femela ciinelui. – 2. Nume dat unui joc de copii. – 3. Dans tipic. – 4. P*********a, femeie de moravuri usoare. – 5. (Arg.) Gura. – Mr., megl. cataua, catao. Lat. catella, cf. catel.
stiolf2, stioalfa, s.m. si s.f. (reg.s deprec.) 1. (s.m. si f.) obiect de incaltaminte sau imbracaminte uzat. 2. (s.f.) femeie slaba, urata sau batrana. 3. (pop.) femeie de moravuri usoare.
sufleandura, suflendure, s.f. (reg.) 1. zdreanta, ruptura; obiect de imbracaminte sau incaltaminte uzat. 2. femeie de moravuri usoare.
sulpe, sulpi, s.f. (reg.) 1. vulpe. 2. femeie de moravuri usoare.
coita (-te), s. f. – 1. Catea. – 2. P*********a, femeie de moravuri usoare. Mag. kojtat „a umbla hai-hui, a vagabonda” (Puscariu, Dacor., VIII, 117). Inainte, Pascu, Etimologii, 22, se gindise la lat. coita.
COCOTA s. f. femeie de moravuri usoare; p*********a. (< fr. cocotte)
CURTEZANA s. f. femeie de moravuri usoare, care traia la curtea unui suveran sau a unui nobil. (dupa fr. courtisane)
DAMA s. f. I. 1. doamna, cucoana. ♦ de ~ = femeiesc. 2. femeie de moravuri usoare, p*********a. II. 1. carte de joc pe care este desenata figura unei femei. 2. (la jocul de sah) regina. 3. (pl.) joc practicat pe o tabla ca cea de sah cu pioni sau discuri albe si negre. III. scobitura in copastia unei ambarcatii, in care se sprijina mansonul ramei. (< fr. dame, it. dama)
DEMIMONDEN, -A I. adj. referitor la o demimonda. II. s. f. femeie de moravuri usoare; cocheta. (< fr. demi-mondaine)
GIGOLETA s. f. (fam.) femeie de moravuri usoare. (< fr. gigolette)
HARTABA s. f. (Reg.) Epitet dat unei femei de moravuri usoare.
HETAIRISM s. n. Denumire data raporturilor s*****e extraconjugale ale barbatilor cu femei de moravuri usoare. [Pr.: -ta-i-] – Din fr. hetairisme.
MADAMA, madame, s. f. 1. (Astazi in forma madam) Termen de politete folosit pentru a vorbi cu (sau despre) o femeie (maritata); doamna. 2. Femeie din personalul casnic al familiilor bogate. ♦ Femeie de serviciu la un hotel. 3. (Inv.) Guvernanta. 4. (Inv.) Sotie. 5. (Peior.) femeie de moravuri usoare; spec. patroana a unei case de p*********e. [Var.: madam s. f.] – Din fr. madame.
MARTANA, martane, s. f. (Pop.) Iapa slaba, batrana; martoaga, gloaba. ♦ (Reg.) Epitet injurios dat unei femei de moravuri usoare. – Din bg. marcina.
ANIMATOR, -OARE, animatori, -oare, adj., s. m. si f. (Persoana) care insufleteste, initiaza o activitate, o actiune. ♦ (Persoana) care anima un spectacol de varietati, creand atmosfera. ♦ (Numai s. f.) femeie de moravuri usoare care insoteste pe un barbat intr-un local de consum. – Din fr. animateur.
PUTOARE, putori, s. f. Miros urat, greu, neplacut; duhoare. ♦ Epitet injurios dat unui om lenes, murdar sau imoral; p. ext. epitet dat unei femei de moravuri usoare. – Lat. putor, -is.
STIOALFA, stioalfe, s. f. (Arg.) Calificativ injurios dat unei femei de moravuri usoare. – Et. nec.
CURTEZANA, curtezane, s. f. femeie de moravuri usoare, care traia la curtea unui suveran sau a unui nobil; p. gener. femeie cu conduita imorala; p*********a. – Din fr. courtisane (dupa curte).
COCOTA, cocote, s. f. femeie de moravuri usoare; p*********a. – Din fr. cocotte.
TALANITA, talanite, s. f. (Inv.) femeie de moravuri usoare. – Et. nec.
T***A, t***e, s. f. femeie de moravuri usoare; p*********a. – Et. nec.
BOARFA ~e f. pop. 1) Haina veche si zdrentuita; buleandra; tearfa. 2) la pl. Obiecte de uz personal (sau casnic), in special de imbracaminte, lipsite de valoare; bulendre. 3) fam. femeie de moravuri usoare; t***a. [Sil. boar-fa] /Orig. nec.
COCOTA ~e f. femeie de moravuri usoare; p*********a. /<fr. cocotte
DAMA ~e f. 1) inv. Femeie (de obicei de la oras) apartinand paturilor privilegiate; cucoana. ◊ De ~ femeiesc; pentru femei. 2) Partenera de dans. 3) peior. femeie de moravuri usoare; p*********a. 4) (la jocul de carti) Carte pe care este infatisata figura unei femei. ~ de pica. 5) (la jocul de sah) Piesa centrala ca importanta (a doua dupa rege); regina. ◊ Joc de ~e joc cu fise speciale albe si negre desfasurat pe o tabla asemanatoare cu cea de sah. /<fr. dame, it. dama
LELE f. pop. (folosit si ca termen de adresare pe langa numele respectiv) 1) Sora mai mare sau orice femeie mai in varsta. 2) (in poezia populara) Femeie in raport cu barbatul cu care se afla in relatii de dragoste; mandra; iubita. 3) peior. femeie de moravuri usoare. ◊ Pui (sau fecior, fiu) de ~ om smecher, siret; cotcar. A umbla in dorul ~ii a umbla fara rost, brambura. A pleca in dorul ~ii a se duce fara a sti unde. [G.-D. lelei] /<bulg. lelja
STEOALFA, steoalfe, s. f. (Arg.) Calificativ injurios dat unei femei de moravuri usoare.
GIGOLETA s.f. (Frantuzism) femeie de moravuri usoare. [< fr. gigolette].
COCOTA s.f. femeie de moravuri usoare; p*********a. [< fr. cocotte].
DAMA s.f. I. (Rar) 1. Doamna, cucoana. ◊ De dama = femeiesc. 2. femeie de moravuri usoare, p*********a. II. 1. Carte de joc pe care este desenata figura unei femei. 2. Regina (la jocul de sah). 3. (La pl.) Joc practicat pe o tabla ca cea de sah si la care se folosesc pioni sau discuri albe si negre. III. Scobitura in copastia unei ambarcatii, in care se sprijina mansonul ramei. [< fr. dame, it. dama].
ivra (-re), s. f. – femeie de moravuri usoare. Ngr. ὔδρα (Graur, BL, V, 68).
DAMA, dame, s. f. I. 1. (Inv.) Doamna, cucoana. ◊ Loc. adj. De dama = femeiesc. 2. femeie cu moravuri usoare; p*********a. II. 1. (La jocul de carti) Fiecare dintre cele patru carti pe care este infatisata figura unei femei. 2. (La jocul de sah) Regina. 3. (La pl.) Joc alcatuit din puluri albe si negre, care se muta dupa anumite reguli pe o tabla asemanatoare cu cea de sah. III. Scobitura in bordura unei ambarcatii, in care se sprijina mansonul vaslei. – Din fr. dame, it. dama.
BACANTA ~e f. mai ales la pl. 1) (in Roma antica) Preoteasa a zeului Bachus, care celebra bacanalele. 2) fig. femeie d********a, de moravuri usoare. /<fr. bacchante
DEMIMOND s.n. (Frantuzism) Lumea femeilor declasate, de moravuri usoare. [< fr. demi-monde].
PROFESIONIST, -A I. s. m. f., adj. (cel) care exercita o profesiune, o arta, un sport etc. pe baza unei pregatiri corespunzatoare, remunerat pentru aceasta. II. s. f. femeie care practica moravurile usoare. (< germ. Professionist)
DEMIMONDEN, -A adj. Referitor la lumea femeilor usoare; de femeie usoara. // s.f. femeie cu moravuri indoielnice; demimonda. [< fr. demi-mondaine].
DEMIMOND s. n. lumea femeilor declasate si de moravuri usoare. (< fr. demi-monde)
CURTEZANA ~e f. femeie eleganta si spirituala, dar de moravuri usoare, care traia la curtea unui suveran sau a unui nobil. /<fr. courtisane